Chiraleisa

[mihailt]

Mai frate bunica mea e din judetul Neamt si eu de la dansa nu am auzit de acest obicei.
Din cate stiu eu se canta "Doamne miluieste" iar nu "Kyrie Eleison" pentru noi suntem popor traco-dac,de vorbim limba noastra traco-dacica,adica română ,de mii de ani.
Iar chiraleisa sunt ne-romaneste.

În prealabil postat de Yasmina

Nu inteleg textul de mai sus...?!?
Aveti o antipatie pt idul care reprezinta persoana mea?Nici o problema,se mai intampla.Altfel nu-mi explic interventia dvs.

YASMINA ... Oare de ce sa am antipatie de ID-ul tau? Nu-mi amintesc sa fi avut noi vreodata un conflict, ci chiar dimpotriva. Eu vorbeam acolo de o persoana reala, pe care-o cunosteam din viata de zi cu zi si pe care intr-adevar n-o prea puteam digera, aparent fara motiv. Iar in noaptea de anul nou ne-am nimerit la aceiasi masa, cu totul intamplator si am inteles de unde venea antipatia. De ce crezi tu ca de tine era vorba? Nu cred ca am petrecut anul nou impreuna si nu cred ca esti barbat (dificil si parasit de nevasta cu niste ani in urma)... Nu te necaji, te rog! Nu de tine era vorba.

În prealabil postat de OmuBun

Poate n-ar trebui sa fim atat de duri.

Eu m-am referit sctrict la pronuntia acelei invocatii!
Cand este vorba de o adresare catre EL, ar trebui sa constientizam ce spunem si cui ne adresam! Sigur, intai de toate, ce conteaza in fata lui este vocea inimii, adica iubirea care insoteste cuvintele. Dar , prin faptul ca se pronunta asa, stalcit, nu stiu cati copii, adolescenti, dar si oameni maturi, mai pot intelege ce inseamna,si constientiza ca invoca Mila lui Dumnezeu, deci se adreseaza direct Lui, si atunci il rostesc mecaninc, fara participare launtrica care se cuvine!
Nu constientizam noi crestinii , in totalitatea sensului si profunzimii spirituale a unui cuvant, nici macar ale noastre cuvinte, ca sa si participam launtric cum se cuvine,deci sa si traim cuvintele. Sau mai bine zis nu cunoastem duhul ce ne anima limba cand rostim unele cuvinte.

[/QUOTE=Yasmina;419980]; [/QUOTE=sunsray;420051]

peste tot e razboi? si degeaba pe deasupra.......

[horatiu.miron]

Eu n-am nimic cu traditia, in masura in care cei care o practica sunt constienti de mesajul pe care-l transmit, de insemnatatea sa, de o mica istorie a obiceiului, astfel incat sa poata explica oricui are nedumeriri. Numai atunci traditia straluceste cu adevarat si merita pastrata. Altminteri am avea de-a face doar cu niste babuini care alearga din casa-n casa, repetand niste cuvinte stalcite al caror sens originar nu-l cunosc.

Din pacate - nu stiu daca este adevarat in cazul de fata - multe traditii au ajuns de fapt „băbisme”.

[arwein]

Fie ca ne place sau nu, o parte din traditii, in special cele pe cale de disparitie, supravietuiesc mult timp, degradate, in jocurile si cantecele copiilor. Daca intre forumisti se afla cineva cu studii de antropologie culturala- poate ne explica mai bine. Daca nu - Andrei Oisteanu explica acest fenomen in cartea sa " Ordine si Haos. Mit si magie in cultura traditionala romanesca". Interesant ar fi daca si procesul invres este posibil, adica recuperarea unor traditii pe cale de disparitie si reincluderea lor in mod real (nu de dragul istoricitatii, de "muzeu") in circuit.

[ciprian22]

Merg la casa bunicilor mei acum cu drag si tristete pentru ca ei nu mai sunt.Acolo am mers 2 ani la gradinita iar apoi in toate vacantele pana am terminat studiile. Mi-aduc aminte o conversatie pe care am purtat-o in 1999 cu un personaj foarte batran din sat (Dumnezeu sa-l ierte,decedat si el intre timp).Aflat in vacanta am mers la dispensar pentru a-mi cumpara ceva de raceala care ma sacaia .Vis-a- vis de locatia dispensarului un batran despre care stiam ca are 100 de ani fuma la poarta cum este obiceiul pe la tara.Da fuma ..am scris bine.Si cu toate acestea a fost profesorul din clasele 1-4 al bunicei mele care era la vremea respectiva(1999) decedata de la paste.Cand am plecat de la dispensar s-a uitat lung la mine si mi-a strigat:Baiete, vino putin.Am mers la gard curios de ce ar putea sa-mi spuna.S-a uitat la mine razand m-a masurat din cap pana in picioare cu ochii lui albastri si limpezi anuntandu-ma ca "am crescut mare"..:).Vazand ca ma uit nedumerit la el,stiam cine este dar nu stiam ca el sa ma cunoasca cumva m-a intrebat..Nu esti tu nepotul lui Bruma Toader?Am raspuns:Ba da..dar de unde ma cunoasteti dumneavoastra?..Pai stai sa vezi! A venit raspunsul:Cand erai tu micutz de tot ..cred ca aveai vre-o 3-4 anisori ai ajuns in ograda mea cu ceilalti copii care strigau Chiralesa in urma preotului si fiind cel mai mic dintre ei erai ultimul ..incaltat doar cu ciupici si taraind o traista mare prin zapada...Dupa ce v-am dat colacii si nucile a aparut si bunica-ta Dumnezeu sa o ierte iar tu simtindu-te cu musca pe caciula ai fugit..te-a prins dupa o tura printre glugi si te-a luat pe sus certandu-te ca ai fugit de acasa dupa preot incaltat doar cu ciupici si cu traista din tinda care era pentru un adult(deci mai inalte decat mine la acea vreme)>:).Am ramas surprins cum a putut sa tina minte asa ceva..si mai mult decat atat sa ma recunoasca dupa atatia ani.Dupa aceea, i-am mai povestit cate ceva despre mine,despre ce se mai intampla pe la Bucuresti si am plecat.Nu l-am mai revazut niciodata si am auzit peste catzi-va ani ca a decedat.Si acum simt insa in suflet povestioara lui desi personal nu-mi aduc aminte cand am fost cu Chiralesa la el in ograda.Nu stiu cum este corect pronuntat..si pana recent nici nu am stiut ce inseamna.Cert este ca in Comuna Mileanca judetul Botosani copiii se duc cu preotul ,unul din ei (mai mare de obicei) poarta un cofael cu aghiazma si striga Chiralesa primind de la cei carora le calca pragul nuci si colaci.Daca voi fi binecuvantat sa am copii as vrea tare mult ca ei sa faca acelasi lucru si sa strige acelasi Chiralesa.Poate incaltati in ghetute nu in ciupici..:)
Ps.S-ar putea ca strigatul sa fie derivat din limba Greaca pentru ca Cei care au detinut mosia pe la 1800 au fost de neam grec(Misoglu fiind numele lor).

[Yasmina]

În prealabil postat de OmuBun

YASMINA ... Oare de ce sa am antipatie de ID-ul tau? Nu-mi amintesc sa fi avut noi vreodata un conflict, ci chiar dimpotriva. Eu vorbeam acolo de o persoana reala, pe care-o cunosteam din viata de zi cu zi si pe care intr-adevar n-o prea puteam digera, aparent fara motiv. Iar in noaptea de anul nou ne-am nimerit la aceiasi masa, cu totul intamplator si am inteles de unde venea antipatia. De ce crezi tu ca de tine era vorba? Nu cred ca am petrecut anul nou impreuna si nu cred ca esti barbat (dificil si parasit de nevasta cu niste ani in urma)... Nu te necaji, te rog! Nu de tine era vorba.

Imi cer scuze,era o simpla problema de logica,spuneati ca de multe ori avem o antipatie virtuala pt anumite persoane,apoi ati dat exemplul unei situatii reale.De acolo am tras eu niste linii,am facut calcule si mi-a dat cu virgula.
Ma asteptam sa va fi atras antipatia prin faptul ca nu m-am declarat chiar un fan al acestor obiceiuri nu tocmai academice :)
(nu obiceiul ma deranjeaza care este sublim,ci preluarea lingvistica incorecta).