Sfanta Cetate a Noului Ierusalim si cele 7 Trambitze

În prealabil postat de Cristian_S

Mare-i gradina Domnului....!

subscriu. topicul asta este o varza... unde mai pui ca nici stilul criptografic al lui Ovidiu/ vsovi nu ajuta, decat la deruta.

[vsovi]

În prealabil postat de REBUS

Marc. 8, 12
Zah. V
Fac. II 7 - 17

"Saturarea celor patru mii. Acest neam cere semn. Paziti-va de farisei si de Irod. Vindecarea unui orb. Marturisirea lui Petru. Intaia vestire a Patimilor.

1. In zilele acelea, fiind iarasi multime multa si neavand ce sa manance, Iisus, chemand la Sine pe ucenici, le-a zis:
2. Mila Imi este de multime, ca sunt trei zile de cand asteapta langa Mine si n-au ce sa manance.
3. Si de-i voi slobozi flamanzi la casa lor, se vor istovi pe drum, ca unii dintre ei au venit de departe.
4. Si ucenicii Lui I-au raspuns: De unde va putea cineva sa-i sature pe acestia cu paine, aici in pustie.
5. El insa i-a intrebat: Cate paini aveti? Raspuns-au Lui: sapte.
6. Si a poruncit multimii sa seada jos pe pamant. Si, luand cele sapte paini, a multumit, a frant si a dat ucenicilor Sai, ca sa le puna inainte. Si ei le-au pus multimii inainte.
7. Si aveau si putini pestisori. Si binecuvantandu-i, a zis sa-i puna si pe acestia inaintea lor.
8. Si au mancat si s-au saturat si au luat sapte cosuri cu ramasite de faramituri.
9. Si ei erau ca la patru mii. Si i-a slobozit.
10. Si indata intrand in corabie cu ucenicii Sai, a venit in partile Dalmanutei.
11. Si au iesit fariseii si se sfadeau cu El, cerand de la El semn din cer, ispitindu-L.
12. Si Iisus, suspinand cu duhul Sau, a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevarat graiesc voua ca nu se va da semn acestui neam.
13. Si lasandu-i, a intrat iarasi in corabie si a trecut de cealalta parte.
14. Dar ucenicii au uitat sa ia paine si numai o paine aveau cu ei in corabie.
15. Si El le-a poruncit, zicand: Vedeti, paziti-va de aluatul fariseilor si de aluatul lui Irod.
16. Si vorbeau intre ei, zicand: Aceasta o zice, fiindca n-avem paine.
17. Si Iisus, intelegand, le-a zis: De ce ganditi ca n-aveti paine? Tot nu intelegeti, nici nu pricepeti? Atat de invartosata este inima voastra?
18. Ochi aveti si nu vedeti, urechi aveti si nu auziti si nu va aduceti aminte.
19. Cand am frant cele cinci paini, la cei cinci mii de oameni, atunci cate cosuri pline de faramituri ati luat? Zis-au Lui: Douasprezece.
20. Si cand cu cele sapte paini, la cei patru mii de oameni, cate cosuri pline de faramituri ati luat? Iar ei au zis: Sapte.
21. Si le zicea: Tot nu pricepeti?
22. Si au venit la Betsaida. Si au adus la El un orb si L-au rugat sa se atinga de el.
23. Si luand pe orb de mana, l-a scos afara din sat si, scuipand in ochii lui si punandu-Si mainile peste el, l-a intrebat daca vede ceva.
24. Si el, ridicandu-si ochii, a zis: zaresc oamenii; ii vad ca pe niste copaci umbland.
25. Dupa aceea a pus iarasi mainile pe ochii lui, si el a vazut bine si s-a indreptat, caci vedea toate, lamurit.
26. Si l-a trimis la casa sa, zicandu-i: Sa nu intri in sat, nici sa spui cuiva din sat.
27. Si a iesit Iisus si ucenicii Lui prin satele din preajma Cezareii lui Filip. Si pe drum intreba pe ucenicii Sai, zicandu-le: Cine zic oamenii ca sunt?
28. Ei au raspuns Lui, zicand: Unii spun ca esti Ioan Botezatorul, altii ca esti Ilie, iar altii ca esti unul din prooroci.
29. Si El i-a intrebat: Dar voi cine ziceti ca sunt Eu? Raspunzand, Petru a zis Lui: Tu esti Hristosul.
30. Si El le-a dat porunca sa nu spuna nimanui despre El.
31. Si a inceput sa-i invete ca Fiul Omului trebuie sa patimeasca multe si sa fie defaimat de batrani, de arhierei si de carturari si sa fie omorat, iar dupa trei zile sa invieze.
32. Si spunea acest cuvant pe fata. Si luandu-L Petru de o parte, a inceput sa-L dojeneasca.
33. Dar El, intorcandu-Se si uitandu-Se la ucenicii Sai, a certat pe Petru si i-a zis: Mergi, inapoia mea, satano! Caci tu nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.
34. Si chemand la Sine multimea, impreuna cu ucenicii Sai, le-a zis: Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie.
35. Caci cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde, iar cine va pierde sufletul Sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va scapa.
36. Caci ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul?
37. Sau ce ar putea sa dea omul, in schimb, pentru sufletul sau?
38. Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, in neamul acesta desfranat si pacatos, si Fiul Omului Se va rusina de el, cand va veni intru slava Tatalui sau cu sfintii ingeri. "

"Vedenia cu sulul zburator, discul de plumb si cu doua femei inaripate.

1. Si iarasi am ridicat ochii si am privit si iata un sul de carte care se inalta in zbor.
2. si a grait catre mine, zicand: "Ce vezi tu?" Si am zis: "Vad un sul de carte care zboara, lung de douazeci de coti si lat de zece".
3. Si el mi-a talcuit: "Acesta este blestemul care se raspandeste peste fata a tot pamantul, caci orice fur va fi nimicit de aici si orice am care jura stramb va fi pierdut.
4. I-am dat drumul", zice Domnul Savaot, "si se va duce in casa furului si in casa celui care jura stramb pe numele Meu si va ramane in ea si va nimici lemnele si pietrele ei".
5. Si ingerul care graia cu mine a iesit la iveala si mi-a zis: "Ridica ochii tai si vezi: Ce este aratarea aceasta?"
6. Atunci am grait: "Ce este aceasta?" Si el mi-a raspuns: "Este efa care iese la iveala". Si a spus mai departe: "In ea se afla faradelegea a tot pamantul!"
7. Si iata ca s-a ridicat un disc de plumb, iar o femeie statea in mijlocul efei.
8. Si el a talcuit: "Aceasta este faradelegea!" Si el a aruncat-o in efa si a rasturnat lespedea de plumb deasupra ei.
9. Si am ridicat ochii mei si am privit si iata ca au iesit doua femei. Si vantul batea in aripile lor, iar aripile lor erau ca de barza. Si ele au ridicat efa intre pamant si cer.
10. Si am zis catre ingerul oare graia cu mine: "Incotro duc ele efa?"
11. Atunci el mi-a raspuns: "Ele merg sa-i zideasca o casa in pamantul Sinear si Acad si sa o aseze acolo la locul ei".

"Sfintirea zilei a saptea. Asezarea omului in rai. Prima familie.

1. Asa s-au facut cerul si pamantul si toata ostirea lor.
2. Si a sfarsit Dumnezeu in ziua a sasea lucrarea Sa, pe care a facut-o; iar in ziua a saptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a facut.
3. Si a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca intr-insa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a facut si le-a pus in randuiala.
4. Iata obarsia cerului si a pamantului de la facerea lor, din ziua cand Domnul Dumnezeu a facut cerul si pamantul.
5. Pe camp nu se afla nici un copacel, iar iarba de pe el nu incepuse a odrasli, pentru ca Domnul Dumnezeu nu trimisese inca ploaie pe pamant si nu era nimeni ca sa lucreze pamantul.
6. Ci numai abur iesea din pamant si umezea toata fata pamantului.
7. Atunci, luand Domnul Dumnezeu tarana din pamant, a facut pe om si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie. "

pentru Rebus:
foarte bune citatele

pentru Cristian_s:
da, ai spus ce ai spus shi se pare ca ai terminat ce aveai de spus...
sper totushi sa fi ramas shi macar cu o farama din ceea ce ar fi trebuit sa-tzi fi ramas din discutzie.

pentru mirelat:
asha shi trebuie - cel rau sa intre in deruta cand ishi da seama ca are capul sufletului ca o varza iar cel ce urmeaza bunatatea sa shi-o inmultzeasca de sus... caci de aia-i Mare Gradina lui Dumnezeu! shi ar fi fost shi mai mare daca nu ar fi gasit mereu "unii" facand f-urâciune, rupand misheleshte din ea, tot asha cum au facut la inceput Adam shi Eva fiind ispititzi de sharpe... dar ei au greshit o singura data shi au platit 5500 de ani, 1000 pe pamant shi 4500 de ani in sheol... pentru ca au ridicat ochii, au intins mana shi s-au jucat cu sofismele sofisticate ale celui tare... rau.

pai vezi, mai sovidiu, nu te mai juca cu sofismele sofisticate sa n-o patesti si tu rau de tot

[vsovivi]

''EPISTOLA ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICIENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL

CAPITOLUL 1
Pavel laudă credinţa tesalonicenilor
...
4. Fraţilor de Dumnezeu iubiţi, noi ştim cum aţi fost aleşi;
5. Că Evanghelia noastră n-a fost la voi numai în cuvânt, ci şi întru putere şi în Duhul Sfânt şi în deplină încredinţare, precum bine ştiţi ce fel am fost între voi, pentru voi.
6. Şi voi v-aţi făcut următori ai noştri şi ai Domnului, primind cuvântul cu bucuria Duhului Sfânt, deşi aţi avut multe necazuri.
...
9. Căci ei înşişi istorisesc despre noi cum am fost primiţi la voi şi cum v-aţi întors la Dumnezeu, de la idoli, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat,
10. Şi să aşteptaţi pe Fiul Său din ceruri, pe Care L-a înviat din morţi, pe Iisus, Cel ce ne izbăveşte de mânia cea viitoare.


CAPITOLUL 2
Râvna pentru predicarea Evangheliei.
...
2. Ci, după ce am suferit şi am fost, precum ştiţi, ocărâţi în Filipi, am îndrăznit întru Dumnezeul nostru să grăim în faţa voastră, cu multă luptă, Evanghelia lui Dumnezeu.
3. Pentru că îndemnul nostru nu venea din rătăcire, nici din gânduri necurate, nici din înşelăciune,
4. Ci, după cum am fost socotiţi vrednici de Dumnezeu ca să ni se încredinţeze Evanghelia, aşa vorbim, nu căutând să plăcem oamenilor, ci lui Dumnezeu care ne încearcă inimile.
...
8. Astfel, iubindu-vă, eram bucuroşi să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci chiar şi sufletele noastre pentru că ne-aţi devenit iubiţi.
...
12. Şi v-am rugat cu stăruinţă să umblaţi cum se cuvine înaintea lui Dumnezeu, Celui ce vă cheamă la împărăţia şi la slava Sa.
...
20. Căci voi sunteţi slava şi bucuria noastră.


CAPITOLUL 3
Rugăciune pentru sporirea şi întărirea în credinţă a tesalonicenilor.
...
3. Ca nimeni să nu se clatine în aceste necazuri, căci singuri ştiţi că spre aceasta suntem puşi.
... ca nu cumva să vă fi ispitit ispititorul şi în zadar să ne fie osteneala.
...
10. Noaptea şi ziua ne rugăm cu prisosinţă, ca să vedem faţa voastră şi să împlinim lipsurile credinţei voastre.
...
13. Spre întărirea inimilor voastre, ca să fiţi fără de prihană întru sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Iisus Hristos, cu toţi sfinţii Săi.

CAPITOLUL 4
Trebuie să stăruim în curăţie şi în iubire. Despre cei adormiţi şi despre cei rămaşi vii, la venirea Domnului.
...
3. Căci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfinţirea voastră; să vă feriţi de desfrânare,
4. Ca să ştie fiecare dintre voi să-şi stăpânească vasul său în sfinţenie şi cinste,
5. Nu în patima poftei cum fac neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu.
6. Şi nimeni să nu întreacă măsura şi să nu nedreptăţească pe fratele său, în această privinţă, căci Domnul este răzbunător pentru toate acestea, după cum v-am şi spus mai înainte şi v-am dat mărturie.
7. Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire.
...
11. Şi să râvniţi ca să trăiţi în linişte, să faceţi fiecare cele ale sale şi să lucraţi cu mâinile voastre precum v-am dat poruncă,
...
13. Fraţilor, despre cei ce au adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi, ca ceilalţi, care nu au nădejde,
14. Pentru că de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa (credem) că Dumnezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce împreună cu El.
15. Căci aceasta vă spunem, după cuvântul Domnului, că noi cei vii, care vom fi rămas până la venirea Domnului, nu vom lua înainte celor adormiţi,
16. Pentru că Însuşi Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi cei morţi întru Hristos vor învia întâi,
17. După aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, şi aşa pururea vom fi cu Domnul.
18. De aceea, mângâiaţi-vă unii pe alţii cu aceste cuvinte.

CAPITOLUL 5
A doua venire a lui Hristos. Cuviincioasă pregătire pentru ea.
1. Iar despre ani şi despre vremuri, fraţilor, nu aveţi nevoie să vă scriem,
2. Căci voi înşivă ştiţi bine că ziua Domnului vine aşa, ca un fur noaptea.
3. Atunci când vor zice: pace şi linişte, atunci, fără de veste, va veni peste ei pieirea, ca şi durerile peste cea însărcinată, şi scăpare nu vor avea.
4. Voi însă, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, ca să vă apuce ziua aceea ca un fur.
5. Căci voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei; nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului.
...
9. Că Dumnezeu nu ne-a rânduit spre mânie, ci spre dobândirea mântuirii, prin Domnul nostru Iisus Hristos,
10. Care a murit pentru noi, pentru ca noi, fie că veghem, fie că dormim, cu El împreună să vieţuim.
11. De aceea, îndemnaţi-vă şi zidiţi-vă unul pe altul, aşa precum şi faceţi.
...
15. Luaţi seama să nu răsplătească cineva cuiva răul cu rău, ci totdeauna să urmaţi cele bune unul faţă de altul şi faţă de toţi.
16. Bucuraţi-vă pururea.
17. Rugaţi-vă neîncetat.
18. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.
19. Duhul să nu-l stingeţi.
20. Proorociile să nu le dispreţuiţi.
21. Toate să le încercaţi; ţineţi ce este bine;
22. Feriţi-vă de orice înfăţişare a răului.
23. Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească pe voi desăvârşit, şi întreg duhul vostru, şi sufletul, şi trupul să se păzească, fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos.
24. Credincios este Cel care vă cheamă. El va şi îndeplini.
...
28. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi. Amin!''

[vsovivi]

"1. Si cand Mielul a deschis pecetea a saptea, tacere s'a facut in cer, ca la o jumatate de ceas.
2. Si-am vazut pe cei sapte ingeri care stau inaintea lui Dumnezeu; si li s'au dat lor sapte trambite.
3. Si un alt inger a venit si a stat la altar, avand o cadelnita de aur; si i s'a dat lui tamaie multa, pentru ca'mpreuna cu rugaciunile tuturor sfintilor s'o aduca pe altarul de aur cel de dinaintea tronului.
4. Si fumul tamaiei s'a suit din mana ingerului, impreuna cu rugaciunile sfintilor, inaintea lui Dumnezeu.
5. Si ingerul a luat cadelnita si a umplut-o din focul altarului si a aruncat pe pamant; si s'au pornit tunete si glasuri si fulgere si cutremur.
6. Iar cei sapte ingeri care aveau cele sapte trambite s'au gatit sa trambiteze."

Astfel că plinirea Apocalipsei este în derulare.

''EPISTOLA ÎNTÂIA CĂTRE TESALONICIENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL

CAPITOLUL 5
A doua venire a lui Hristos. Cuviincioasă pregătire pentru ea.
1. Iar despre ani şi despre vremuri, fraţilor, nu aveţi nevoie să vă scriem,
2. Căci voi înşivă ştiţi bine că ziua Domnului vine aşa, ca un fur noaptea.
3. Atunci când vor zice: pace şi linişte, atunci, fără de veste, va veni peste ei pieirea, ca şi durerile peste cea însărcinată, şi scăpare nu vor avea.
4. Voi însă, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, ca să vă apuce ziua aceea ca un fur.
5. Căci voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei; nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului.
...
9. Că Dumnezeu nu ne-a rânduit spre mânie, ci spre dobândirea mântuirii, prin Domnul nostru Iisus Hristos,
10. Care a murit pentru noi, pentru ca noi, fie că veghem, fie că dormim, cu El împreună să vieţuim.
11. De aceea, îndemnaţi-vă şi zidiţi-vă unul pe altul, aşa precum şi faceţi.
...
15. Luaţi seama să nu răsplătească cineva cuiva răul cu rău, ci totdeauna să urmaţi cele bune unul faţă de altul şi faţă de toţi.
16. Bucuraţi-vă pururea.
17. Rugaţi-vă neîncetat.
18. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.
19. Duhul să nu-l stingeţi.
20. Proorociile să nu le dispreţuiţi.
21. Toate să le încercaţi; ţineţi ce este bine;
22. Feriţi-vă de orice înfăţişare a răului.
23. Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească pe voi desăvârşit, şi întreg duhul vostru, şi sufletul, şi trupul să se păzească, fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos.
24. Credincios este Cel care vă cheamă. El va şi îndeplini.
...
28. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi. Amin!''

Doamne ajută-ne (că pierim).

[Dumitru73]

vsovivi vad ca ai atras multi adepti.
Toata lumea iti da dreptate.

[vsovivi]

În prealabil postat de Dumitru73

vsovivi vad ca ai atras multi adepti.
Toata lumea iti da dreptate.

Eu văd viceversa, că Dumnezeu are dreptate şi nimeni nu-I dă şi Lui... numai eu păcătosul fariseu desfrânat şi sectant, eu îi dau Lui Dumnezeu ce este a Lui Dumnezeu restul dau doar cezarului nu numai ce este al cezarului... dar fireşte, pentru asta mă cred vredinc din păcate că am dat în nebunia de pe urmă, că altfel pentru ce să scriu atâtea pe un forum unde toţi mă persiflează şi insinuează că eu îmi fac adepţi? Sau oi fi maţochist? Păi dacă ei prin absurd m-ar crede, ce crezi dumneata că am eu de câştigat? Poate nişte flatări înaintea oamenilor sau înaintea lui Dumnezeu aşa pentru entuziasmul biruinţei, să mă închipui şi să mă arăt în cea mai mare gLumină, biruinţa de unul singur şi de capul meu... aşa ca şi cum a isipitit mereu diavolul pe om, ca să lepede pe Iisus, să se lepede de Dumnezeu, de Tatăl ori de Duhul, pentru ca să se bată singur cu diavolul, ca făcând pe grozavul, omul să se "încununeze" cu marea lui forţă... forţa de a cădea în ispită. Deci tu crezi că mă lăcomesc să fiu eu biruitorul diavolului după ce leapădat pe Hristos şi pe prooroci? Eu cu păcatele mele lupt, cu propria mea ispită de a lepăda, nu cu omul, cu sângele sau carnea e lupta ci cu ispitele, nu cu sângele şi carnea ci cu ispitele din mine, din sufletul meu, de la noi sau de la un înger, dar aşa lupt, că mai mult luptă Dumnezeu iar eu nu-mi fac griji, ci Îl rog să mă păzească de necredinţă şi de puţina credinţă care la mine ţine până iese soarele, că apoi recad în putoareoareoare... şi întrebări cu candoare pentru că ne cam doare, nu mă doare ci mă dau mereu victimă. Dar se simte păcatul şi în trup de la o vreme... păcatul semeţiei îngâmfaţilor aristocraţi ce se cred vrednici... că le-a dat dracul iluzia că ei stăpânesc soluţiile distracţiei pentru duhul minciunii măririi de sine. Şi din pismă şi invidie şi pentru putere, ei cred în minciuni; că e vorba de credinţă şi necredinţă, se lasă ca bârfind şi hulind pe Dumnezeu să le dea dracul măriri, că mai nou semnează cu toţii mereu aşa ca Eva... pentru slavă de la oameni... ca să le fie bine şi să trăiască în bunăstare... şi în vremea antichristului nu va mai fi moarte, adică te tratează ei cu toate medicamentele şi poţi să stai liniştit că nu mori decât la bătrâneţe... iar atunci să vezi ce fiară iese din tine... abea atunci o să pricepi Adevărul.

Că până atunci cazi în toate multii ispitele credinţei şi necredinţei... cu un singur scop: să lepezi ascultarea şi să faci păcatul... crezând că tu stăpâneşti distracţia alături de elita aristocratică a stăpânitorilor nemulţumiţi ce astfel se socotesc vrednici... vrednici de slavă de la oameni... se flatează în batjocură şi ironie că altfel n-au cum, crezându-se biruitori fără Dumnezeu, şi aşa păţim cu toţii îmbrăcându-ne în calitate, aşa păţim, şi aşa ajungem farisei făţarnici cu toţii, nu numai eu păcătosul şi fricosul... căci "...oridecâte ori, unuia din aceştia mici ai mei nu le-aţi făcut, Mie nu mi le-aţi făcut...... voi toţi cei ce lucraţi fărădelegea...".

[Dumitru73]

În prealabil postat de vsovivi

Eu văd viceversa, că Dumnezeu are dreptate şi nimeni nu-I dă şi Lui... numai eu păcătosul fariseu desfrânat şi sectant, eu îi dau Lui Dumnezeu ce este a Lui Dumnezeu restul dau doar cezarului nu numai ce este al cezarului... dar fireşte, pentru asta mă cred vredinc din păcate că am dat în nebunia de pe urmă, că altfel pentru ce să scriu atâtea pe un forum unde toţi mă persiflează şi insinuează că eu îmi fac adepţi? Sau oi fi maţochist? Păi dacă ei prin absurd m-ar crede ce crezi dumneata că am eu de câştigat? Poate nişte flatări înaintea oamenilor sau înaintea lui Dumnezeu aşa pentru entuziasmul biruinţei, biruinţa de unul singur şi de capul meu... aşa ca şi cum a isipitit mereu diavolul pe om, ca să lepede pe Iisus pentru ca să se bată singur cu diavolul, ca făcând pe grozavul, omul să se încununeze cu marea lui forţă... forţa de a cădea în ispită. Deci tu crezi că mă lăcomesc să fiu eu biruitorul diavolului după ce am lepădat pe Hristos şi pe prooroci? Eu cu păcatele mele lupt, nu cu omul ci cu ispitele, nu cu sângele şi carnea, dar aşa lupt, că mai mult luptă Dumnezeu iar eu nu-mi fac griji, ci Îl rog să mă păzească de necredinţă şi de puţina credinţă care ţine până iese soarele, că apoi putoareoareoare... şi întrebări cu candoare pentru că ne cam doare. Dar se simte păcatul şi în trup de la o vreme... păcatul semeţiei îngâmfaţilor aristocraţi ce se cred vrednic... că le-a dat dracul iluzia că ei stăpânesc soluţiile distracţiei pentru duhul minciunii măririi de sine. Şi din pismă şi invidie şi pentru putere, ei cred. că e vorba de credinţă şi necredinţă, bârfind şi hulind pe Dumnezeu, că mai nou semnează mereu aşa ca Eva... pentru slavă de la oameni.

Daca tu afirmi ceva nu inseamna ca asta este cuvantul lui Dumnezeu.

[vsovivi]

În prealabil postat de Dumitru73

Daca tu afirmi ceva nu inseamna ca asta este cuvantul lui Dumnezeu.

Exact!

Dar mă întreb de ce pârâşul tău din propria conştiinţă îţi cere mereu aşa cum ar cere să facă altul? La mine mă refer, de ce vorbesc mereu ca şi cum alţii ar fi datori şi doar pentru alţii e valabil şi mustrarea doar altora le sună?

Dar dacă tu afirmi ce a afirmat Dumnezeu aia a cui Cuvânt este?

Dar dacă tu nu trăieşti conform cu ce afirmi atunci aia ce este?

În general vorbind. ''Cum puteţi?'' deci... cum putem? E clar că există un interes ascuns al făţărniciei că altfel pentru ce să minţi trăind altceva decât trăieşti şi vorbeşti, trăind altfel decât credinţa ta? Şi vorbeşti şi ai impresia că e biruinţa păcatelor ori a diavolului şi că ai luptat tu numai, singur şi fără Cuvântul lui Dumnezeu, aşa pentru slavă de la oameni, ai luptat fără sfinţi, fără prooroci şi fără să te fi sfinţit, uns, iubit, trimis, făra să păzeşti ascultarea şi neprihănirea pe Cale... Şi ce poţi să birui dacă te-ai lepădat de Adevăr? Te birui defapt pe tine desfrânându-te în ispitărie, căzând de tot... până te flatezi complet cu deznădejdea împreună cu echipa aristocratică ce se ''smeresc'' ca să se laude ei, echipa aia plină de haine scumpe şi de control tehnic de calitate... fariseismul dus la extremul smereniei şi vitjiei pentru ochii oamenilor... mâniosul ''căpitan'' ce se crede vrednic... lăudăroşenia mândriei că el înjură şi crede în viitoarea bunăstare nădăjduind în forţele proprii, în bere şi că nu i se pune şi nu i se va socoti la cântarul vieţii faptele şi răutăţile şi necredinţa. Şi aşa clachezi lamentabil întorcându-te 'napoi în gLume, iar ea te primeşte cu braţele deschise... şi acolo începi să faci aşa cum ai mai făcut, dar acum mult mai rău... aşa ca toţi lupii răpitori îmbrăcaţi în haină sfântă ce se socotesc sfinţişori şi se cred vrednici... vrednici de ce? de judecată, de sobor, de foc... de gheenă, că altfel de ce anume?.. Probabil de distracţie.

[cherub]

mai, interpretarile pe care le dai tu aici celor 7 trambitze apocaliptice, sunt complet aiuristice, inepte si eronate!... un adevarat 'talmes-balmes' de talcuiri 'dupa ureche' si dupa cum ti se nazare tie!... sunt departe de adevar... talcuiri autorizate si corecte la Apocalipsa au facut unii Sfinti Parinti, precum Sf. Ioan Gura-de-Aur si altii... ori din cate-mi amintesc (daca nu m-a lasat pe mine memoria - lol), cele 7 trambitze din Apocalipsa s-ar referi sau ar reprezenta cele 7 mari Biserici Crestin-Ortodoxe din lume (adica Patriarhia Ierusalimului si a toata Palestina, Patriarhia Rusiei, Patriarhia Constantinopolului, Patriarhia Thyateira si celelalte - imi scapa momentan, scuze), 'caderea' sau 'abaterea' lor de la dreapta credintza si coruptibilitatea de catre servitorii lui antihrist etc.