Diavolul

Într-adevăr, lipsa smereniei, respectiv mândria este răspunsul. Nu din vreun calcul a căzut Satan, ci pentru că, fiind neasemuit de frumos, dar și foarte inteligent, a căzut în autoadmirație, în narcisism și, centrându-se pe sine, poate că nici nu L-a mai văzut pe Dumnezeu. (În fond, așa se întâmplă și cu omul. Pe Dumnezeu nu-L vede decât cel cu inima smerită.) Sau, dacă a continuat să-L vadă, nu L-a mai văzut în toată slava Sa, considerându-se pe sine, dacă nu cauza Creației, cel puțin împăratul ei.

[AlinB]

12. Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineţii! Cum ai fost aruncat la pământ, tu, biruitor de neamuri!
13. Tu care ziceai în cugetul tău: "Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu! În muntele cel sfânt voi pune sălaşul meu, în fundurile laturei celei de miazănoapte.
14. Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi".
15. Şi acum, tu te pogori în iad, în cele mai de jos ale adâncului!

Isaia 14:12-15

[catalois]

În prealabil postat de N.Priceputu

Într-adevăr, lipsa smereniei, respectiv mândria este răspunsul. Nu din vreun calcul a căzut Satan, ci pentru că, fiind neasemuit de frumos, dar și foarte inteligent, a căzut în autoadmirație, în narcisism și, centrându-se pe sine, poate că nici nu L-a mai văzut pe Dumnezeu. (În fond, așa se întâmplă și cu omul. Pe Dumnezeu nu-L vede decât cel cu inima smerită.) Sau, dacă a continuat să-L vadă, nu L-a mai văzut în toată slava Sa, considerându-se pe sine, dacă nu cauza Creației, cel puțin împăratul ei.

Da, pare credibil ce zici, s-a crezut imparatul creatiei. Si ghici ce a facut Dumnezeu? L-a lasat sa fie imparatul creatiei. L-a lasat cu puteri asupra creatiei si a Omului. Nu l-a pedepsit cum ne pedepseste pe noi, luandu-ne orice putere de a mai face ceva cand murim.
Stiu, pare ca IL judec pe Dumnezeu si IL critic, dar, tocmai constatand ca mintea mea face asta, desi nu as vrea, am deschis acest topic. Eu, fac acelasi lucru ca Lucifer: contest deciziile lui Dumnezeu, ceea ce e inspaimantator, numai ca asta face mintea mea nu tot eul meu. Sunt convins ca nu voi capata raspuns lamuritor, ca acest raspuns nu a fost si nu va fi enuntat de nimeni,deoarece Dumnezeu ascunde acest raspuns. Poate mintea noastra nu il poate ingloba si accepta, desi are capacitatea de a-l cauta.
Calea usoara este sa ignori problema si sa faci ce ti-a zis Dumnezeu: ascultare si iubire.

Împărat al Creației a fost și rămâne Dumnezeu. Să nu credem că puterea diavolului este mare și că poate vătăma iremediabil Creația. El nu are putere asupra noastră decât atâta cât îi dăm noi. Asupra celui ce trăiește în Hristos nu are nicio putere. Nu te poate stăpâni decât dacă îi vei urma greșeala, și anume dacă vei uita că centrul vieții tale, începutul și sfârșitul ei, este Dumnezeu și vei crede că ești tu însuți.

Libertatea pe care a avut-o, atât el, cât și omul, de a alege, este atribut al lui Dumnezeu, Singurul cu desăvârșire liber, El neavând o cauză a propriei existențe, fiind Însuși autorul a tot ceea ce există.

Și chiar dacă este greu de purtat libertatea, atâta vreme cât suntem oameni, suntem liberi să alegem și niciodată obligați să fim robi ai diavolului, ai întunericului, ai coruptibilității, distrugerii, morții.

Suntem liberi în orice clipă să-L alegem pe Hristos și să biruim împreună cu El.

P.S. În sensul întrebărilor tale, pentru a găsi răspunsuri avizate, vezi Teologia Dogmatică Ortodoxă a părintelui Dumitru Stăniloae, vol. 1, pag. 308 (Îngerii căzuți și rolul lor în căderea omului și susținerea răului în lume). Pe net o poți găsi aici.

[AlinB]

În prealabil postat de catalois

Da, pare credibil ce zici, s-a crezut imparatul creatiei. Si ghici ce a facut Dumnezeu? L-a lasat sa fie imparatul creatiei. L-a lasat cu puteri asupra creatiei si a Omului.

Gresit.
Nu are puteri asupra omului decat in masura in care Dumnezeu permite si omul, prin pacat, se inchide spre Dumnezeu.

Nu l-a pedepsit cum ne pedepseste pe noi, luandu-ne orice putere de a mai face ceva cand murim.

Cum nu?
A cazut din cer si a ajuns in Iad.

Stiu, pare ca IL judec pe Dumnezeu si IL critic, dar, tocmai constatand ca mintea mea face asta, desi nu as vrea, am deschis acest topic. Eu, fac acelasi lucru ca Lucifer: contest deciziile lui Dumnezeu, ceea ce e inspaimantator, numai ca asta face mintea mea nu tot eul meu.

Sau poate ca nu faci decat sa primesti sugestii de la diavol.

Sunt convins ca nu voi capata raspuns lamuritor, ca acest raspuns nu a fost si nu va fi enuntat de nimeni,deoarece Dumnezeu ascunde acest raspuns.

Nu poate fi multumitor atat timp cat urechea ta nu se pleaca in directia corecta.

Calea usoara este sa ignori problema si sa faci ce ti-a zis Dumnezeu: ascultare si iubire.

Nu usoara, corecta.

[marina31]

Eu ce-am citit ma duce cu gandul la pilda lucratorilor celor rai
Dumnezeu pune la dispozitie omului o vie, pe care o numeste via lui draga, lumea, darurile Sale pe care omul trebuie sa le lucreze. Si ii asigura toate conditiile atat viei cat si omului asa incat rodul sa fie unul bun. O curata, soi bun, pazitori, gard etc. Si nu te poti astepta decat ca rodul sa fie unul bun. Fapte, ganduri placute lui Dumnezeu si totusi nu e asa. A iesit agurida.
Si zice Dumnezeu oamenilor, tot la Isaia parca - Ei bine, fiti voi acum judecatori intre Mine si via Mea. Adica Dumnezeu ajunge sa ii spuna omului - spuneti-mi ce nu am facut bine? Si zice, parintele Galeriu, ce putea sa faca Dumnezeu mai mult? Probabil sa il faca pe om un robot asa incat sa se asigure ca face binele...
Ce vie bogata ne-a daruit Dumnezeu, dar si ingerii aveau o vie pe masura

am gasit un fragmentel:
"Si a dat via lucratorilor, iar el a plecat departe. – Dupa ce-ti incredinteaza darul, te lasa sa ucenicesti, sa lucrezi. Dumnezeu parca Se retrage. Si tainic El te inspira, dar fara sa te sileasca. Se pare ca e departe, si, totusi, chiar atunci cand crezi ca e departe, iar tu te rogi cu foc, e mai aproape ca oricand de tine. E taina aceasta a libertatii, pentru ca intr-adevar ucenicul sa cunoasca darul uimitor al libertatii, sa fie cu adevarat raspunzator si el de fapta lui. Sa aiba mangaierea ca lucrul facut e si al lui. E totodata si darul lui Dumnezeu, dar si osteneala lui. Nimic nu vom intelege in Scriptura fara acest, daca vreti, paradox, aceasta antinomie. Adica, in ce inteles: lucrarea darului lui Dumnezeu si a ostenelii noastre. Ai spune ca totul este dar, si asa este; dar spui ca fara osteneala ta nimic nu este, si asa si este. Si atunci, unde este adevarul? Sau darul, sau osteneala? Ei bine, adevar e si una si alta. Asta inseamna paradox. E si darul lui Dumnezeu, si osteneala mea, fara de care nu capat nimic."

"Cum nu?A cazut din cer si a ajuns in Iad."
unde culmea, el se simte bine

[AlinB]

Nu stiu daca se simte bine.
Dracii exorcizati nu vroiau sa se intoarca in Iad.

[marina31]

Ma gandeam ca se complac in starea de iad, starea fara de Dumnezeu
Nu stiu prea multe despre asta. Parintele Calistrat yicea ca si de la ei asteapta Dumneyeu intoarcerea prin pocainta
deja ma gandesc prea mult la dansii...

[Mihailc]

În prealabil postat de N.Priceputu

Într-adevăr, lipsa smereniei, respectiv mândria este răspunsul. Nu din vreun calcul a căzut Satan, ci pentru că, fiind neasemuit de frumos, dar și foarte inteligent, a căzut în autoadmirație, în narcisism și, centrându-se pe sine, poate că nici nu L-a mai văzut pe Dumnezeu. (În fond, așa se întâmplă și cu omul. Pe Dumnezeu nu-L vede decât cel cu inima smerită.) Sau, dacă a continuat să-L vadă, nu L-a mai văzut în toată slava Sa, considerându-se pe sine, dacă nu cauza Creației, cel puțin împăratul ei.

Unele scrieri apocaliptice aparţinând iudaismului mediu şi târziu conţin informaţii interesante despre îngeri şi opuşii conaturali ai acestora, demonii, din care s-a inspirat parţial şi cu măsură angelologia Bisericii. Din aceste surse aflăm că liderul cetelor întunericului a fost arhanghel şi se numea Satanael, fiind, alături de ceilalţi opt arhistrategi , administratorul unei funcţii divine determinate. Funcţiile arhanghelilor sunt încifrate în numele fiecăruia, pe lângă particula El (adică Dumnezeu). Maxim Mărturisitorul, pe urmele lui Dionisie Areopagitul, nota că fiecare dintre aceşti arhangheli oglindea nemijlocit slava lui Dumnezeu şi puterea Lui, vedea purururea Faţa Lui, ceea ce nu e puţin lucru în teologia creştină. În mod ironic, Satanael era supraveghetorul legităţii, ordinii şi dreptăţii în Creaţie, adică era un fel de procuror-şef al DNA-ului cosmic şi metacosmic. Or, precizează Maxim, defecţiunea acestui puternic arhanghel survine în momentul când nu mai face distincţia între cel ce oglindeşte şi Cel ce este oglindit. Prin urmare prima mare eroare, care premerge mândriei, kenodoxiei şi tuturor celorlalte căderi ontologice din registrul înalt al fiinţei, este o eroare de discernământ, urmată de o criză gravă de indentitate.
Subiectul oricum este vast, subîntinde multe aspecte aflate în suspensie, sursele sunt puţine şi adeseori contestate, doctrina "oficială" preferă să puncteze sumar apoi trece rapid în apofază, iar cultura seculară oferă referinţe atât de pluraliste şi încâlcite că ameţeşti cercetându-le.

Iată, deci, și sursa mândriei. Prin urmare, dacă vrei să fii smerit, trebuie să capeți un bun discernământ (sau să nu-l pierzi, dacă-l ai) constând în a nu uita niciodată că și tu, purtător de chip dumnezeiesc, nu ești decât o oglindă (ca și îngerii); sau poate doar un șlefuitor, darurile pe care le-ai primit de la Dumnezeu fiind, de fapt, oglinda pe care tu ești dator („slugi netrebnice suntem pentru că am făcut ce eram datori”) să o lustruiești mereu și să o păstrezi curată ca să reflecte cât mai fidel lumina Făcătorului.