Rugaciuni - Poezii catre Sfinti +

[Ekaterina]

O, preaiubite ierarhe Ioane, cat ai trait printre noi ai vazut cu adevarat viitorul ca si cum ar fi fost prezent, lucrurile departate ca si cum ar fi fost apropiate inimii si cugetele oamenilor ca si cum ar fi fost ale tale. Stim ca in acestea ai fost luminat de Dumnezeu, cu care ai fost de-a pururi unit impreunat in rugaciune, si cu care sezi acum pe veci.

Asa cum odata ai auzit plangerile turmei tale celei imprastiate dinainte ca ei sa iti poata vorbi, asa si acum asculta cererile noastre si le du in fata Domnului. Ai trecut la viata vesnica, in cealalta lume, si totusi nu esti, cu adevarat, departe de noi, caci Raiul este mai aproape de noi decat sufletele noastre. Arata-ne noua, care ne simtim inspamantati si singuri aceeasi milostivire pe care odata ai aratat-o celor orfani si infiorati.

Da-ne noua, celor care am cazut in pacat, ratacire si deznadejde aceeasi aspra, dar iubitoare povata pe care ai dat-o odata turmei tale celei alese. In tine vedem asemanarea vie a Facatorului nostru, duhul viu al Evangheliei si temeiul credintei noastre. In viata curata pe care ai dus-o in vremurile noastre pacatoase vedem o pilda de virtute, un izvor de calauzire si inspiratie.
Vazand harul ce s-a revarsat asupra ta, stim ca Dumnezeu nu si-a parasit slujitorii. Noi suntem cei ce ne-am indepartat de El si noi trebuie sa redobandim asemanarea cu Dumnezeu, asa cum tu ai facut .

Cu rugaciunile tale, o, binecuvantate, incredinteaza-ne ca o sa sporim in nazuinta noastra catre lacasul cel ceresc, indreptandu-ne dorul catre lucrurile cele de sus, lucrand in rugaciune si virtute, razboindu-ne cu atacurile firii noastre celei cazute. Cere mila Domnului, ca intr-o zi sa ne alaturam tie in Imparatia Sa. Pentru ca dorinta noastra cea mai adanca este sa vietuim de-a pururi cu El, cu Tatal, cu Fiul si cu Duhul Sfant, si acum, si pururea, si in vecii vecilor. Amin.

[cristiboss56]

O, rabdatorule de chinuri al lui Hristos, Izvoratorule de mir, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, aceasta a noastra rugaciune, ce aducem tie acum cu umilinta, primeste-o, si de bolile sufletesti si trupesti si de vrajmasii cei vazuti si nevazuti, cu rugaciunile tale cele bineprimite catre Dumnezeu, ne pazeste, ca impreuna cu tine in veacul ce va sa fie, sa cantam Lui : Aliluia !
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.



Invatatorului dreptslavitoarei credinte celei intru Hristos, surpatorului si rusinatorului paganatatii, Izvoratorului de mir, Marelui Mucenic Dimitrie, ostasul cel adevarat al lui Hristos, care s-a aratat Bisericii ca un soare si mare aparator credinciosilor, toti acum cantari de multumire si laude din suflet cu dorire aducandu-i sa-i cantam: bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!

Cu curgerile sângiurilor tale, Dimitrie, Biserica Dumnezeu a roşit-o, Cel ce ţi-a dat ţie tărie nebiruită; şi păzeşte cetatea ta nevătămată, căci tu eşti întărirea ei.



Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea, purtătorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci precum mândria lui Lie ai înfrânt, şi la lupta îndrăzneţ pe Nestor l-ai făcut, aşa, Sfinte Dimitrie, roagă-l pe Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.

[Ekaterina]

Tavita a murit nu pentru c-ar fi trebuit sa moara,
Ci pentru ca lumea sa vada invierea ei.
Langa al ei pat Apostolul Petru cu umilinta
Genunchii si-a plecat,
Rugandu-se fierbinte inaintea lui Dumnezeu.

El apoi sufletul copilei in trupul ei l-a intors,
Si astfel facand, a convertit pe multi.

O minunata minune, lumii straina!
In Numele lui Hristos moartea s-a calcat!

Moartea s-a calcat, iar viata biruieste,
Tanara Tavita se bucura de ea.

Dar decat a ei viata ea mai mult pretuieste
Ca invierea ei popor mult din necredinta a scos.

Ea inviat-a cu trupul in ochii tuturor!
Vazand aceasta paganii,
Cu sufletul au inviat si ei!

O, Sfinte Slavite Petre, Apostole al lui Hristos,
Roaga-te Lui pentru noi!
Invie si-ale noastre suflete de noroi inecate,
Tu, carele pre Tavita ai inviat din mortii.
Sfantul Nicolae Velimirovici

[cristiboss56]

O, Sfinte Dimitrie, cel ce în viaţa ta ai zugrăvit cu sângele muceniciei pătimirea lui Hristos şi prin coasta ta împunsă te-ai învrednicit a izvorî lumii darurile Cuvântului, nu trece cu vederea acum pe cei răniţi de suliţa păcatelor. Cu mirul bucuriei tale pecetluieşte pe cei ce te cinstesc şi izgoneşte din inimile noastre miresmele cele stricăcioase ale patimilor. Întunericul sufletelor noastre îl risipeşte cu razele rugăciunilor tale, ca unul ce te-ai arătat soare al înţelepciunii ce îmbrăţişează cetatea Tesalonicului. Cu lumina înţelepciunii împodobindu-te, în hora îngerească dănţuieşti şi aduci lui Hristos cu dragoste tămâia rugăciunii pentru toţi, ca să ne izbăvim din cursele patimilor.
Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, podoaba Bisericii ce străluceşte tuturor lumina virtuţilor, icoana patimilor lui Hristos, comoara cea nepreţuită ascunsă în vistieria mucenicilor, îndulcirea Bisericii cu darurile rugăciunilor tale dumnezeieşti, luceafărul cel prea luminat al înţelepciunii lui Hristos, sabia dreptăţii împăraţilor, păzitorul cetăţilor drept credincioşilor de toată năvala ereziilor, împodobitorul Bisericii cu porfira sângiuirilor tale, nu ne lipsi pe noi nici întru această luminată zi a prăznuirii tale de mijlocirea ta la tronul împăratului Hristos, rugându-L pe acesta să caute cu privire blândă spre noi, cei ce pentru mulţimea împovărătoare a păcatelor avem ochii sufletelor şi ai trupurilor noastre aţintiţi în pământ. Făcând pomenire de pătimirile tale pentru dragostea Lui, cu stăruinţă cere-i să păzească cetatea drept măritorilor creştini de toate neghinele ereziilor şi inimile noastre acoperite de piatra păcatului să le facă izvorâtoare a tainelor învierii duhovniceşti împreună cu Hristos.
O, Sfinte Dimitrie, cununa cea strălucită a purtătorilor de chinuri, moştenitorule al veşnicelor daruri ale Cuvântului, ostaşule nebiruit al Împăratului puterilor cereşti, ca unul ce te-ai învrednicit de slava cea negrăită a Treimii, nu ne uita pe noi, cei de pe pământ, care suntem urmăriţi de săgeţile ispitelor neîncetate ale asupritorilor, ci dă-ne mână de ajutor în lupta cea duhovnicească, pentru a aduce ţie mulţumirea cea după datorie, iar lui Dumnezeu slavă în veci.Amin.

[cristiboss56]

Sa ne rugam si noi Sfantului Dimitrie cel nou sa fie ocrotitor in necazuri, izbavitor de boale si alte suferinte, mangaietor in intristare si grabnic ascultator cand ne rugam cu staruinta ca sa fie mijlocitor al nostru catre Hristos Domnul. Sa incercam sa fim si noi mai blanzi si smeriti cu inima, milostivi, iertatori si plini de dragoste fata de aproapele, asa cum a fost el insusi.

Drept aceea, sa-i cantam: Auzit-am, Sfinte Parinte, de viata ta cea dumnezeiasca; vazut-am si minunile tale si, indulcindu-ne de facerile tale de bine ce ne arati in toata vremea, credem in indraznirea ta catre Dumnezeu, pentru care graim tie, unele ca acestea:

Bucura-te, doctor iscusit la bolnavilor;
Bucura-te, izbavirea indracitilor;
Bucura-te, intarirea batranilor;
Bucura-te invatatorul tinerilor;
Bucura-te, mangaietorul celor intristati;
Bucura-te grabnic ascultator al celor ce se roaga;
Bucura-te izbavitorul celor ce sunt in primejdii;
Bucura-te, noule invatator al vietii celei curate;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie!

<<Plecandu-ne fruntea pe mana lui binecuvantata de Dumnezeu si plina de har, sa ne gandim la sfintenia vietii lui si sa ne indreptam viata noastra, adica sa ne umilim, sa ne tanguim pentru tot ce ne lipseste din cele sufletesti si sa cerem de la Dumnezeu sa ne ajute sa sporim in bine, nu atat in cunoastere, cat mai ales in practicarea acestor reguli de sfintire a propriei noastre vieti.
Mergeti sa va intalniti cu Sfantul Dimitrie cel Nou, acum, la ziua lui. Sa-i aduceti prinos si omagiu, recunostinta si multumire, pentru ca el se roaga cu adevarat pentru noi. Ingenunchiati inaintea lui si plecati-va fruntea pe mana lui uscata de post si ganditi-va mai adanc la viata lui, la osteneala lui, la roadele cu care Duhul Sfant l-a daruit pentru ostenelile lui.>>

Parintele-Sofian Boghiu

[cristiboss56]

O, preasfinte şi întru tot lăudate, mare făcătorule de minuni Nectarie, primeşte această puţină rugăciune de la noi, nevrednicii robi, căci către tine, ca la un adevărat izvor de tămăduiri şi grabnic folositor şi ajutător preaminunat scăpând, şi către sfânt chipul icoanei tale privind, cu lacrimi fierbinţi ne rugăm ţie: Vezi, sfinte, durerile noastre, vezi sărăcia şi ticăloşia noastră. Vezi rănile sufletelor şi ale trupurilor noastre. Rugămu-ne ţie, Nectarie Sfinte, sârguieşte de ne ajută cu neîncetatele şi sfintele tale rugăciuni, şi ne sprijineşte pe noi, robii tăi. Ia aminte la suspinele noastre şi nu ne trece cu vederea pe noi, ticăloşii şi scârbiţii, că ştim, sfinte al lui Dumnezeu, că de ai şi pătimit grele prigoniri pentru dragostea lui Hristos, dar prin ele ai aflat dar de la Dumnezeu şi astăzi luminat vieţuieşti întru împărăţia cea gătită sfinţilor, fiindcă ne-am încredinţat ca şi după mutarea ta din viaţa aceasta trecătoare, cine a năzuit la ajutorul tău şi cu credinţă ţi s-a rugat, nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat pe tine, de minuni făcătorule, şi l-ai trecut cu vederea? Sau cui, întru dureri fiind, şi spre ajutorul tău alergând, nu i-ai uşurat suferinţa?

Minunile şi ajutorul tău ne-au făcut şi pe noi, ticăloşii şi scârbiţii, să te chemăm întru ajutor. Auzit-am că trupul tău a rămas neputrezit, pentru a întări în noi credinţa în înviere. Auzit-am şi că din dragoste pentru poporul credincios, mai apoi L-ai rugat pe Dumnezeu ca binecuvântarea sfintelor tale moaşte să se răspândească în toată lumea. Ştim, o, alesule ierarhe, de mulţimea tămăduirilor pe care le-ai săvârşit, nou doctor fără de arginţi arătându-te. Nu cunoaştem nici suferinţa şi nici durere, pe care să nu le poţi alina. Nu cunoaştem nici o boală căreia tu să nu îi poţi aduce tămăduire, dacă tămăduirea este spre mântuirea celor ce se roagă ţie. Dar mai mult decât atât, nu numai că ai tămăduit boli despre care doctorii ziceau că nu pot fi tămăduite, ci şi pe mulţi bolnavi i-ai ajutat a se întări în credinţa şi în răbdare, şi să ia plata de la Dumnezeu pentru osteneala lor. Şi aceştia, fără să primească tămăduirea trupească, au primit tămăduirea sufletească şi i-au mulţumit Domnului ca prin ghimpele bolii au fost aduşi de la iubirea acestei lumi la iubirea celor sfinte, de la calea cea largă a patimilor la calea cea îngustă a mântuirii.

Aceste minuni ale tale, sfinte, ne-au făcut şi pe noi a crede că la orice facere de bine eşti gata ajutător şi grabnic folositor şi sprijin minunat. Drept aceea, suntem încredinţaţi că pe tot cela ce aleargă la tine, cerând cu credinţă ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta şi noi credem că şi acum acelaşi eşti, sfinte, precum atunci când i-ai ajutat pe cei care au alergat la tine. Slabă este credinţa noastră, dar fiind scârbiţi şi păgubiţi, la tine alergăm cu credinţă şi cu lacrimi. Îngenunchind, rugămu-ne ţie, Sfinte Ierarhe Nectarie, să te rogi pentru noi lui Hristos Fiul lui Dumnezeu, Cela ce n-a trecut cu vederea rugăciunile tale cele jertfelnice, ci te-a ascultat şi te-a întărit şi te-a primit în cereştile locaşuri.
Către Acela roagă-te, ca să fim şi noi ajutaţi şi miluiţi pentru rugăciunile tale, şi din pagube şi necazuri izbăviţi, ca să lăudăm şi să binecuvântăm şi să slăvim întru tot lăudatul şi prea puternicul nume al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.



A Doua Rugaciune catre
Sfântul Nectarie Taumaturgul
- alcatuire a Cuviosului Filotei Zervakos -



Sfinte Nectarie, facatorule de minuni, omule al lui Dumnezeu. Implinirea nazuintelor Duhului; Pastorule si liman dumnezeiesc, lucratorul viei celei de taina a lui Hristos, credincios si sarguincios, care ca un rob credincios al lui Dumnezeu si savarsitor al tainelor Acestuia ai fost invrednicit de catre Acesta cu darurile facerii de minuni si al vindecarilor. Multi sunt cei care au luat vindecare de la tine, cercetând cu credinta si evlavie preacinstitele tale moaste ; cei necajiti, suferinzi de multe boli, mâhniri, suparari, nenorociri si primejdii. Altii departe gasindu-se, neputând sa vina cu trupul, dar crezând ca darurile Atotputernicului Dumnezeu daruite prin intermediul sfintilor Sai nu numai celor din apropiere, ci si celor de pe mare departe ii ajunge si ii ajuta, luand fiecare daruirea dupa cererea sa.
Deoarece noi suntem robi netrebnici ai lui Dumnezeu si ne gasim in mare mahnire, primejdie si suparare, caci vazuti si nevazuti vrajmasi, dinauntru si din afara, ca fiarele salbatice, ziua si noaptea viclenesc impotriva scumpei Mirese a lui Hristos, curatei si Una Sfânta Duhovniceasca si Apostoleasca Biserica pentru a o darâma si a o face nevazuta. Preaalesule Pastor al lui Hristos, noi, oile cele cuvântatoare, pentru care Hristos sângele Sau l-a varsat, iti cerem sa ii izgonesti si sa-i imprastii. Si de vreme ce nu suntem vrednici, pentru multele noastre pacate, ca din gurile noastre murdare si buzele necurate a ne ruga Preaiubitorului de oameni si Preamilostivului Dumnezeu si Tata pentru dezlegarea cererilor si necazurilor noastre, a supararilor care mereu ne insotesc, te imploram cu durere, cu inima infrânta, cu suspinuri si cu lacrimi sa mijlocesti impreuna cu Preasfanta Maica a lui Dumnezeu si cu toti sfintii sa fim izbaviti din multele primejdii, noi, pacatosii si nevrednicii. Noi, prin multele si nenumaratele pacate si cu nemultumirea noastra L-am mâniat pe Preabunul si Preainduratorul Dumnezeu si Parintele nostru Ceresc, si va veni la noi si pentru nerecunostinta noastra va fi nu Dumnezeu Multmilostiv si Indurator, ci Dumnezeul Judecator, spre a ne pedepsi si a ne rasplati dupa faptele noastre.
Credem si nadajduim ca mijlocirea tuturor sfintiIor si a Preasfintei Maici a lui Dumnezeu va imblânzi fata Acestuia si-L va inmuia, va indeparta cursele vazutilor si nevazutilor vrajmasi, va imprastia dorintele lor nelegiuite si ne va izbavi pe noi din toata primejdia, caci ‘‘mult poate rugaciunea dreptului cea cu osârdie’’ si ‘‘mult poate rugaciunea Maicii spre imblânzirea Stapanului’’. Va transforma mâhnirea noastra in bucurie si desfatare si vom cânta impreuna cu Sfintii Apostoli, mucenici, marturisitori si cu toti sfintii ‘‘aceasta este biruinta si biruitoarea lumii, credinta noastra’’, si ca profetul David: ‘‘Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu esti Dumnezeu, Care faci minuni. Minunat este Dumnezeu intru sfintii sai!’’
Sa-i cântam si sa-i laudam, sa multumim Maicii Domnului, cea care ne-a eliberat, Grabnic ascultatoarea, Nadejdea si Mantuirea poporului nostru, Maicii noastre duhovnicesti, in psalmi si cantari duhovnicesti. ‘‘Aparatoare Doamna, pentru biruinta, izbavindu-ne din nevoi, multumiri aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu, noi, robii tai. Ci ca ceea ce ai stapanire nebiruita, izbaveste-ne pe noi din toate nevoile, ca sa strigam tie: Bucura-te, Mireasa, pururi Fecioara!’’

[cristiboss56]

Catre voi, sfintilor doctori cei fara de arginti si facatorilor de minuni, Cosmo si Damiane, ca spre niste grabnici ajutatori si calzi rugatori pentru mantuirea noastra, noi cei nevrednici plecand genunchii, alergam si cazand cu osardie strigam: nu treceti cu vederea rugaciunea noastra a celor pacatosi, neputinciosi, cazuti in multe faradelegi si care gresim in toate zilele si ceasurile.
Rugati pe Domnul ca sa tinda noua nevrednicilor robilor Sai milele Sale cele mari si bogate si sa ne izbaveasca pe noi de tot necazul si durerea, caci voi ati luat de la Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos harul cel neimputinat al tamaduirilor pentru credinta cea tare, tamaduirea cea fara de plata si sfarsitul nostru cel mucenicesc. Auziti-ne pe noi cei ce ne rugam si cu mijlocirea voastra cea bine primita cereti de la Dumnezeu binecuvantare pentru noi toti; iarasi cazand cu sarguinta ne rugam: cereti-ne noua de la Domnul toate cele folositoare spre bine in viata noastra cea vremelnica, dar mai ales cele ce slujesc spre mantuirea cea vesnica, ca sa ne invrednicim prin rugaciunile voastre a primi sfarsit crestinesc fara de durere, nerusinat, cu pace si ca sa ne izbavim de toate uneltirile diavolesti si de munca de veci; iar ai Imparatiei cerurilor, celei fara de sfarsit si fericite, mostenitori sa fim. Asa, placutilor ai Lui Dumnezeu, nu incetati rugandu-va pentru noi cei ce alergam catre voi cu credinta. Ca desi dupa multimea pacatelor noastre, nu suntem vrednici de milostivirea voastra, voi, fiind urmasi credinciosi ai iubirii de oameni a lui Dumnezeu, faceti ca sa aducem roade vrednice de pocainta si sa ajungem la odihna cea vesnica, laudand si binecuvantand pe Domnul si Dumnezeul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Cel minunat intru sfintii Sai, si pe Preacurata Maica Sa si sprijinitoarea voastra cea calda, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Doctori preaaleşi, vindecaţi mai presus de fire toate rănile celor neputincioşi, cu meşteşugirile cele de taină ale doctoriei. Scoateţi leacuri de mântuire din vistieriile cele dumnezeieşti şi lăudaţi pe Dumnezeu cel preaslăvit.
Deschizând sfinţii izvorul cel de Dumnezeu dat, tuturor izvorăsc râuri de curate tămăduiri, spălând întinăciunile patimilor, şi răutatea cea pierzătoare a demonilor.
Cât este de mare această casă, împodobită fiind în toate zilele cu minuni, unde pururea venind voi, Cosma şi Damian, cei ce sunteţi vrednici de minune, celor ce au nevoie le daţi sănătate. Pentru aceasta după vrednicie vă fericim.



O, mari bineplacuti ai lui Hristos si facatori de minuni, ascultati- ne pe noi, cei ce ne rugam voua! Voi stiti necazurile si bolile noastre, auziti multimea suspinarilor celor care la voi alearga. Pentru aceasta, voua, ca unor grabnici ajutatori si fierbinti rugatori ai nostri, va strigam: nu ne lasati cu mijlocirea voastra inaintea lui Dumnezeu! Noi pururea ratacim de la calea mantuirii: calauziti- ne, milostivi povatuitori! Noi neputinciosi suntem in credinta: intariti- ne ai dreptei credinte invatatori! Noi foarte saraci facutu- ne- am de fapte bune: imbogatiti- ne vistieri ai milostivirii. Noi pururea suntem bantuiti de vrajmasii vazuti si nevazuti si suntem necajiti: ajutati- ne, ai celor neajutorati ocrotitori. Dreapta manie cea pornita asupra noastra pentru faradelegile noastre, abateti-o de la noi prin mijlocirea voastra inaintea scaunului Judecatorului Dumnezeu, Caruia, voi, sfintilor si dreptilor stati inainte in ceruri. Ascultati-i , rugamu- va, mari bineplacuti ai lui Hristos, pe cei care va cheama cu credinta si cereti de la Tatal Ceresc prin rugaciunile voastre iertare de pacate si izbavire din nevoi pentru noi toti: ca voi sunteti ajutatori, acoperitori si rugatori, si pentru voi slava inaltam Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

[cristiboss56]

Rugaciune catre,Sfantul Arhanghel Mihail,



O dumnezeescule Mihaile cel mai întâi între arhangheli, biruitorul demonilor prin puterea dată ţie de la Dumnezeu, te rugăm ceartă şi alungă pe toţi viclenii diavoli care în chip nevăzut duc război împotriva făpturii lui Dumnezeu pe toate fronturile ispitelor, necazurilor şi suferinţelor, pentru ca să ne abată de la calea cea dreaptă şi adevărată, a poruncilor lui Dumnezeu ştiind că noi oamenii suntem slabi şi neputincioşi, înclinaţi spre păcat din tinereţile noastre, de aceea, singuri, fără ajutorul lui Dumnezeu, şi care îl putem primi numai prin rugăciune, uşor ne poate birui. Te rugăm, auzi-ne când te chemăm şi cu puterea ta pre toţi vrăjmaşii noştrii fă-I ca pulberea pe faţa pământului şi ca praful în faţa vântului.
O, dumnezeescule arhistrateg Mihaile, întâiule domn şi voievod al cereştilor Puteri, o, minunatule Arhanghel păzitorul nostru.
Te rugăm fii nouă ajutător în toate necazurile şi nevoile, în toate nedreptăţile, scârbele, mâhnirile noastre şi ne izbăveşte de toată înşelăciunea diavolească ascultându-ne glasul ori de câte ori te vom chema în necazul nostrum şi cu sabia ta cea de foc alungându-i pe toţi vrăjmaşii noştrii, văzuţi şi nevăzuţi.
O, mare Arhanghele Mihail, te rugăm biruişte-i cu puterea dată ţie de la Dumnezeu pe toţi acei care se împotrivesc nouă şi nu ne lasă în pacea şi liniştea lăsate nouă de la Dumnezeu pentru a-I sluji şi a face Voia Lui. Sf Arh Mihaile, te rugăm izbăveşte-ne de moarte năpraznică, prin accidente, prin cutremure, prin potop, prin foc, prin sabie şi prin războiul cel dintre noi provocat în toată clipa de vrăjmaşul diavol.
O! Mihaile Arhanghele, Slujitorule al lui Dumnezeu, cel ce eşti rânduit a ajuta celor din primejdii, izbăveşte-ne pe noi, robii lui Dumnezeu, care chemăm în ajutor numele tău, de toate ispitele ce vin asupra noastră de la cel rău pentru a ne opri înainte de a săvârşi păcatul luminându-ne mintea pentru a afla şi înţelege care gânduri ne vin nouă de la Dumnezeu pentru a le îndeplini şi care gânduri ne vin de la diavol pentru a le
alunga şi respinge.
Te rugăm Sf. Arhanghele Mihaile pune pe fugă pe vrăjmaşul şi vicleanul diavol apărându-ne de toate meşteşugirile şi cursele ce le pregăteşte asupra noastră, păzindu-ne şi salvându-ne trupul şi sufletul neîntinat şi fii cu noi permanent ajutându-ne în lupta cu acest neastâmpărat vrăjmaş, pentru a-l putea birui putând urma calea mântuirii cu multă râvnă, hotărâre, credinţă, nădejde şi dragoste faţă de Dumnezeu cel slăvit în Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, în veci. Amin.

Rugaciune catre,Sfantul Arhanghel Gavril,



Iar acum îndrăznesc să vin şi către tine Sf. Arh. Gavrile care ţi s-a dat ţie să fii vestitor a tuturor darurilor dumnezeieşti; al bucuriei, al veseliei, al smereniei, al răbdării, al înfrânării, al iertării, al milosteniei şi a tot gândul cel curat care aduci făptura cea cuvântătoare a lui Dumnezeu din cele mai grele încercări, necazuri, suferinţe şi ispite, în sănătate, smerenie şi în pace şi mai mult fiind înger al darului dumnezeesc, încă ai putere să schimbi gândurile cele rele în gânduri bune, răutatea în bunătate, ura, vicleşugul şi răzbunarea, în dragoste, cinste, sinceritate şi bună înţelegere prin credinţa în Dumnezeu, încă ai putere să preîntâmpini neamul omenesc de orice pericol, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de foamete, de boală şi de tot războiul cel dintre noi pornit din înşelăciunea diavolească.
Te rugăm Sf. Arh. Gavriile adune şi nouă vestea cea mare a iertării păcatelor aşa cum ai adus vestea cea sfântă şi dumnezeească a naşterii în trup a Domnului Nostru Iisus Hristos, Prea Sfintei Fecioare Maria, de la tine rămânând praznicul Bunei Vestiri pe care poporul creştinesc ca semn de preţuire îl sărbătoreşte în fiecare an.
Tot tu ai fost acela care ai adus cea mai mare bucurie omenirii prin sfintele femei mironosiţe, bucuria Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, ceea ce înseamnă biruinţa vieţii asupra morţii, precum şi biruinţa pentru totdeuna asupra diavolului, cel mai mare vrăjmaş al lui Dumnezeu, împotriva căruia nu îndrazneşte să se lupte direct, ci prin oameni, care sunt chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, despre care ştie că din rândul acestora, sfinţii, drepţii şi toţi cei care s-au învrednicit în viaţa aceasta trecătoare de a trăi după modelul şi învăţătura dată de Domnul Iisus Hristos, vor completa numărul îngerilor căzuţi din cer în frunte cu Lucifer, tatăl minciunii şi diavolul, care nu mai are iertare din cauza păcatului mândriei, pentru că numai a gândit să urce cu scaunul său la înalţimea tronului Tatălui Ceresc. Pentru aceasta te rugăm Dumnezeul nostru ajută-ne zi şi noapte să nu cădem
şi noi în păcatul mândriei, ci să ne smerim mereu ca vameşul.
De aceea te rugăm Sf. Arh. Gavriile ajută-ne în toate clipele cele grele ale vieţii noastre, care ne vin nouă de la de la acest vrăjmaş – blestemat de Dumnezeu – care se năpusteşte asupra noastră ca un leu ca să ne piardă şi stie că puţine zile mai are.
Soarta lui fiind pecetluită şi osânda veşnică îl aşteaptă pe el, oastea lui şi toţi cei care în această viaţă au făcut voia lui, cu toate încercările trimise de Dumnezeu în scopul de a se îndrepta. Amin.

[cristiboss56]

Dulceaţa Duhului Sfânt păstrându-o în vistieria inimii tale,
Ai lucrat la zidirea palatului rugăciunii întru limpede luminare,
De toate tainele preaînalte te-ai apropiat, urcând pe scara smereniei
Şi cu gând pătrunzător ai cercetat cele mai adânci picături ale dragostei.

Cu ploaia de lacrimi a pocăinţei ai udat veşmântul sufletului smerit,
Cerând Domnului picăturile înţelepciunii peste gândul de dor adâncit,
Cu minunile ai strălucit ca un înger ce împărtăşeşte tainicele lucrări ale Dumnezeirii,
Şi toată ceata cuvioşilor părinţi îţi prime razele smerite şi calde ale rugăciunii.

Norii darurilor au slobozit revărsări de lumină ce te-au îmbrăţişat,
Umbrit de haina Duhului Sfânt spre cele nevăzute te-ai înălţat,
Aşează şi în inima mea un cuvânt întăritor de iubire,
Ca să pornesc cu pace pe drumul tainic de mântuire.

Cu fulgerele rugăciunii tale orbeşte pe vrăjmaşul neputincios,
Şi valurile păcii dăruieşte sufletului meu necredincios,
Aşterne un cuvânt de rugăciune pe fila inimii nepricepute,
Şi netezeşte căile sufletului pline de şanţurile păcatelor multe.

Trupul meu poartă pecetea păcatelor şi durerea sufletului zdrobit,
Care neavând glas auzit, apasă trupul cu suferinţa păcatului săvârşit.
Sălaş al păcatelor făcând sufletul meu, curgerile întunericului s-au revărsat în trup,
Deviind tot echilibrul firii, care răspunde cu durerea pentru necazul pricinuit.

Urmele paşilor păcatului s-au întipărit şi pe haina trupului
Şi ultima nădejde rămasă o întind spre mila Cuvântului,
Sfinte Nectarie, alină durerile trupului meu smerit,
Şi în lăcaşul minţii pune o floare de bucurie pentru cel nepriceput.

Milostivirea ta faţă de cei suferinzi te face pururea să călătoreşti
Cum răspunzi la toate razele rugăciunii şi niciodată nu oboseşti ?
Povara necazurilor ai purtat în spate în toată vremea vieţii
Şi crucea lui Hristos n-ai lepădat-o, urmând îndeaproape paşii Vieţii.

Ai strălucit ca un ierarh smerit, când erai de toţi prigonit
Şi mintea ca un vas al înţelepciunii glăsuia în curgeri despre darul primit.
În lumina smereniei te-ai ascuns, lacrimile punându-ţi pe umărul lui Hristos,
Care luând aminte la suferinţa ta, te întărea c-un cuget luminos.

Smerenia şi sărăcia ai iubit, punându-le ca ziduri pe calea vieţii,
Şi privirea inimii îndreptându-o spre Hristos, aşteptai liberarea din legăturile morţii.
Cu ostenelile rugăciunilor tale ai umplut vistieria de minuni
Din care toţi împărtăşindu-se îţi aduceau ale laudelor cununi.
Mireasma virtuţilor tale a înfrumuseţat chipul insulei în care ai vieţuit,
Şi până la marginile lumii despre sfinţenia ta oamenii au glăsuit.
Acum te cobori din cer pe scara iubirii dumnezeieşti, venind în ajutorul celor suferinzi,
Ce te face să pleci din mijlocul desfătării şi făclia stinsă din inimi iarăşi s-o aprinzi ?
Ce te face să alergi pe pământ, ca un doctor fără de plată al celor neputincioşi ?
Cum vii în ajutorul celor ce te cheamă risipind toţi norii întunecoşi ?

Valurile blândeţii tale au atras în jur pe toţi tinerii ce-L căutau pe Hristos
Şi în îmbrăţişarea ta părintească cu legătura Cuvântului i-ai adus spre Izvorul Luminos.
Prezenţa de netăgăduit a darurilor tale i-a făcut pe toţi să se plece înaintea măreţiei,
Ce bine o acopereai, neştiind cum să-ţi învălui sufletul mai mult cu haina smereniei.

Ploaie de ocări şi defăimări a venit asupra ta, dar nu te-ai deznădăjduit,
Te-ai întărit în smerenie şi ţi-ai purtat gândul spre Cel cu totul smerit.
Spre cetatea împărătească a Domnului Hristos ai alergat cu toată râvna,
Voind să te odihneşti în palatul său în care încăpea toată lumina.

Frumuseţea virtuţilor tale, pe care prin osteneli neînchipuite le-ai dobândit,
A atras invidia ierarhilor care văzând lucrarea ta mult te-au pizmuit.
Cinstea arhierească ţi s-a luat pe nedrept, dar slava ta înaintea lui Hristos a crescut,
În ochii Lui te-ai înălţat dincolo de legea lumii şi pe vrăjmaş l-ai biruit.

În clipele de adâncă suferinţă rugăciunea lui Iisus ţi-a dat aripile zborului îngeresc,
Cu care te-ai ridicat pe vârful muntelui taboric intrând în taina Tatălui ceresc.
Cu ostenelile rugăciunii tale zidit-ai vasul virtuţilor cel minunat,
Care umplându-se de daruri, a dăruit tuturor rod îmbelşugat.

Inima demult pribegea căutând tăcerea şi liniştea cea binecuvântată,
Şi-a încercat să le găsească pe chipul rugii ca o mărturie luminată.
Gândul ţi l-ai purtat printre stele şi printre norii cerului cei auriţi de razele Luminii,
Ai vrut să prinzi o picătură din seva cea dumnezeiească a desăvârşirii.

[cristiboss56]

După căutări stăruitoare ai aflat în tine comoara ce-o credeai pierdută,
Şi strălucit-ai razele darurilor neajunse în inima ta smerită
Neîmpiedicându-te de urzelile vrăjmaşului cu mâna rugăciunii l-ai alungat,
Şi ai făcut să răsară râuri de lumină peste sufletul tău curat.

Diavolul s-a ridicat împotriva ta prin clerici, ca să te doboare,
Dar mâna puternică a lui Hristos te-a ţinut întru luminare,
Biruit-ai toate mrejele ispitelor, căutând să păstrezi în suflet lumina bucuriei,
Şi sub lumina Duhului de pace ai fost covârşit şi îndreptat la limanul veşniciei.

Asemenea îngerilor ai vieţuit, lumina rugăciunilor lor înconjurându-te,
Şi pe scara sfinţeniei ai alergat sub acoperământul poveţelor lor lăsându-te,
Curăţia sufletului tău strălucea ca o făclie gânditoare a Dumnezeirii,
Contemplată de ochii îngereşti ca o binecuvântată cunună a măririi.

Ca un soare ai strălucind mângâind tot pământul cu razele darurilor,
Prin puterea lucrătoare a cuvintelor ai topit toată gheaţa inimilor,
Cu un văl luminat acoperă şi inima mea ce s-a făcut plasă a întunericului,
Pururea prinzând ispitele, a căror mişcare stinge toată lumina sfetnicului.

Sufletul ca o făclie trimitea razele iubirii tuturor oamenilor,
Pe toţi cei ce te ascultau covârşind cu înţelepciunea graiurilor,
Părinte al celor ce se pregăteau pentru înalta slujire ai fost rânduit,
Şi tainele Împărăţiei iubitoare coborâte pe pământ la toţi ai împărtăşit.

O rază de sus coboară şi peste inima mea întunecată de patimi,
Şi viermele întristării scoate-l afară, ca să piară grelele lacrimi.
Ca un soare străluceşti în inimile ale căror porţi s-au deschis cu bucurie,
Ca să primească mireasma sfinţeniei tale ca pe o comoară din veşnicie.

Pe o rază a rugăciunii vino în inima mea rănită de săbiile păcatelor,
Risipeşte roiul gândurilor rele cu tămâia cea dulce a laudelor,
Ajută-mă să fac un pas iubitor spre Împărăţia ce deschide tainele luminii,
Şi te voi mări cu bucurie, păstrând icoana ta ca pe o taină a iubirii.

Ca un ierarh strălucit de lumina slavei lui Hristos te-ai arătat,
Şi cu râurile învăţăturilor tale pământul inimilor ai udat,
Racla sfintelor tale moaşte ca un soare trimite razele darurilor dumnezeieşti,
Care aşezându-se în portul sufletelor sub adierea lină a Duhului călătoresc la cele cereşti.

Cu darul înţelepciunii find luminat, muntele taboric ai urcat,
Din vârful acestuia revărsându-se izvorul lui Hristos cel minunat,
În neîncetate rugăciuni către Stăpân cădeai slobozind râuri de umilinţă,
Cu care stingeai focul patimilor aprins de vicleanul cu multă stăruinţă.

Plătit-ai cu râurile lacrimilor tale lui Hristos pentru marea mirului tămăduitor,
În care afunzi şi durerile noastre şi te faci al tuturor rănilor iscusit vindecător,
Împodobind icoana Născătoarei de Dumnezeu cu florile rugăciunilor tale,
Dobândit-ai bunăvoinţa Ei şi multa Sa milostivire pe a mântuirii cale.

În adâncul smereniei te-ai coborât cu mintea urmând sfatului dumnezeiesc,
Şi avându-l pe Hristos ca sprijin ai ajuns netulburat în marea adâncului ceresc,
Din darurile Duhului ţi-ai gătit haină strălucită a virtuţilor împărăteşti,
Şi din gândurile luminate ţi-ai ţesut panglica curăţiei îngereşti.
Care în adierea Duhului cânta, vestind pe purtătorul pecetei fecioriei,
Ce nestingherit pătrundea în cămările cereşti, intrând pe uşa veşniciei.
Cuvintele tale înţelepte se coborau în adâncurile inimilor ascultătorilor,
A căror scânteie a minţii fiind aprinsă de Duhul, căutau tărâmul adevărurilor.
În tine aflat-au strălucirea luminii dumnezeieşti ce împărtăşea razele odihnei,
Şi pe scara Duhului ridicându-şi gândul vedeau pe capul tău strălucirea cununei,
Pe urmele dogmelor dumnezeieşti ai călcat, păstrând tiparul sfânt,
Şi te-ai lăsat călăuzit de har, fiind luat de mână de Cerescul Cuvânt,
Acesta te conducea nevăzut, întărindu-te cu a Sa putere negrăită,
Cu care zideai palatul virtuţilor poleit de slava neumbrită.
Sufletul tău ca o biserică păstra nestinsă candela harului,
De aceea ai lăsat moştenire pe pământ sfinţenia darului,
Căci cu mila dumnezeiască mănăstire strălucită ai zidit Treimii,
În care adunându-se glasurile monahiilor, urcau la cer flacăra iubirii.

Binevoit-a Domnul să te arată pe tine lumii că eşti un înger pământesc,
Şi la prăznuirea soborului puterilor netrupeşti ai fost chemat în Raiul ceresc.
Fost-ai întâmpinat de revărsarea luminoasă a îngerilor ce purtau în mână cununi,
Dăruindu-le celui ce în trup vieţuind, a învins ale demonilor deşarte minciuni.
De bucurie fiind covârşit sufletul tău ai mulţumit celor ce te însoţeau,
Şi în cântări de laudă spre Tronul Treimii cu veselie te duceau.

Pe mine, cel stăpânit de cumplitele patimi ale prostiei,
Înţelepţeşte-mă, părinte, dând gândului meu lumina bucuriei,
Deschide poarta minţii mele ticăloase cu cheie Duhului Sfânt,
A cărui cămară ascunsă în inimă povăţuieşte către Tainicul Cuvânt.
Cu mirul rugăciunilor tale străluceşte mintea mea rănită de păcat,
Şi alungă întunericul aprinzând în inima mea făclia gândului luminat.
Prin marea gândurilor deşarte călătoresc, ca să înmulţesc slava deşartă,
Mintea mea gravitează în jurul propriei persoane, care-i cu totul întunecată.
Întotdeauna ca un făţarnic caut să trezesc mila celor din jur,
Care ca un văl să-mi acopere patimile ce mă ruşinez să le spun,
Iar când sunt mustrat pentru patimile mele, încerc să mă îndreptăţesc,
Şi să mă arăt a fi lipsit de patimă, când de fapt cu ea mă otrăvesc.
Săpând în adâncul meu scot lutul cel stricat al patimilor,
Care neîncetat lucrează în mine înflorirea păcatelor.
Din neatenţie, arunc gunoiul patimilor spre cei de aproape,
Reuşind să-i întristez pe toţi cu ale mele cugetări deşarte.
Spală necurăţia minţii mele cu apa din vasul rugăciunilor tale,
Ca eliberat de povara păcatului gândul să zboare fără încetare.
Şi să să oprească abia pe pajiştea laudelor îngereşti,
Ca să culeg nectarul rugăciunii din florile dumnezeieşti.



Bucură-te, Săltare îngerească a veşniciei pline de mireasma Duhului,
Apostol al înţelepciunii dumnezeieşti călăuzit de mâna Cuvântului,
Poartă îngerească împodobită cu strălucirea virtuţilor,
Palat în care odihneşte lumina iubirii Sfinţilor,
Cântec al valurilor Duhului după măsura sfinţeniei,
Cale în care s-au închipuit urmele paşilor Proniei,
Altar al inimii rugătoare înconjurat de flăcările Duhului,
Rouă ce picură peste mintea înţelepţită de gândul Cuvântului,
Potir al slavei zidit după chipul luminii lui Hristos,
Deschidere a inimii cu cheia Cuvântului luminos,
Mana îngerească ce hrăneşte inimile celor întristaţi,
Vaş al bucuriei ce acoperă sufletele celor luminaţi,
Odihnă revărsată din tăcerea rugăciunii gânditoare,
Legătură a iubirii ce cuprinde toată mintea înălţătoare,
Râu al darurilor din care se adapă toată făptura,
Untdelemn al mângâierii în care străluceşte toată lumina,
Vas al slavei umplut din izvorul smereniei lui Hristos,
Icoană a blândeţii ce glăsuieşte la urechea inimii un cânt frumos,
Hotar al bunei-cuviinţe, statornicit prin osteneala rugăciunii,
Dulcea mângâiere a celor bolnavi care se împărtăşesc din comoara tămăduirii.