Va rog sa ma ajutati cu un sfat

[cernica]

Cel mai important este ca vreti sa va casatoriti religios. Faptul ca sunteti atat de tineri si deja aveti casatoria civila este un pas inainte, nu are nici o valoare in fata lui Dumnezeu acest act administrativ, dar arata hotararea voastra de a fi uniti oficial.
Despre porunca ascultarii parintilor nu sunt in masura sa vorbesc, de obicei toti avem opinii din prisma experientei personale.
Insa orice preot iti va spune ca a sta necununat in fata lui Dumnezeu este pacat, nu ai voie sa te impartasesti. Acesta este un canon in sine si este atat de important pentru un crestin sa se impartaseasca incat ideea de a amana asta pana termini studiile este deja exagerata, este un pacat constient facut. Asa ca dc pui in balanta, desi nu sufera comparatie, ar fi posibil ca parintii lui sa-si schimbe opinia. Niciodata nu stim ce ne asteapta maine ... cu alte cuvinte sunt atat de multe motive pentru impartasanie, incat discutia nu s-ar termina curand.
Pe de alta parte motivele legate de bani sunt piedici ale vrajmasului, banii vin si pleaca, atunci cand veti termina studiile vor fi alte greutati, tocmai ca sa nu va indreptati in fata lui Dumnezeu. Nu ne dam seama cat de multa lucrare este facuta impotriva fiecarei actiuni ale noastre care concorda cu vointa lui Dumnezeu. Atunci knd vrei sa te indrepti vei avea razboi cu cei apropiati tie pentru ca acela este cel mai greu, nu vrei sa-i superi, nu vrei cearta in familie. Totul este o lupta pentru a merge pe calea dreapta, te lupti sa te cununi, fie material, fie datorita parintilor, te lupti sa-ti cresti copiii cum trebuie, te lupti in fiece clipa cu tine. Stim ca parintii de obicei vor sa faca nunta, sa stie toata lumea ca s-au casatorit copiii, nu conteaza asta, conteaza slujba religioasa si atat. E foarte bine cum vreti voi sa faceti, Parintele Argatu spunea la fel, daca traiesc impreuna deja nunta sa se faca in liniste, este stingerea unui pacat, nu prilej de petrecere, iar Parintele Cleopa era si mai drastic, cu buna cuvinta si respect fata de Dumnezeu, nu petrecere fara masura.
Este esential ca vreti sa va spovediti inainte de nunta, fiti tari si mergeti inainte, preotul la care veti merge va clarifica spiritual vorbind piedicile voastre sufletesti. Si consider ca atata timp cat parintii lui nu au nimic impotriva ta, ci doar ca nu ar fi momentul datorita situatiei materiale, asta nu este motiv, e doar o piedica pe care o veti trece.
Gandeste-te ca oricand poate veni un copil, e dar de la Dumnezeu, de ce sa nu fie cu binecuvantarea Lui? Poate asta este si un motiv tot material al parintilor, in general vorbesc, ca atata timp cat nu exista casatorie nu se trezesc cu nepoti neplanificati, in schimb tot ei se bucura de nepoti cel mai mult.
Mergeti pe drumul vostru, Dumnezeu si Maicuta Domnului va asculta rugaciunile si veti avea ajutor sa fie totul bine, dar atata timp cat nu este vointa din partea voastra, nu veti primi putere. Cununia este o taina, ca si botezul si toate celelalte taine. Ati sta pe ganduri daca sa va botezati copiii? daca aveti bani sau nu? Nu cred, asa ca spuneti-le ca sunteti deja cununati civil, va schimba situatia si dupa un pic de furtuna vor intelege, cu cat mai repede cu atat vor avea timp sa se obisnuiasca cu ideea. Tineti calea si ascultarea data de duhovnic si totul va fi bine, el va va da dezlegare chiar si in situatia in care parintii lui nu vor. Iar banii castigati in pacat nu vor aduce nimic bun, oricat ati munci impreuna va fi tot timpul ceva care nu va merge bine.
Dumnezeu sa va apere si sa va ajute, ati hotarat un lucru extraordinar de important, luptati pentru el si il veti castiga.
Imi cer iertare pentru mesajul atat de lung, dar ... va doresc tot binele din lume si putere sa nu cedati in fata vrajmasului.

[nela_27]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Aaaa...deci de fapt e posibil ca parintii lui sa isi faca probleme legate de cheltuielile unei petreceri de nunta, neintelegand de fapt dorinta voastra?

Ei atunci cred ca cel mai indicat e sa incercati pe cat posibil sa le risipiti grijile de genul asta, si sa le spuneti faptul ca vreti binecuvantarea lui Dumnezeu, si ca asta e cel mai important lucru pentru voi...

Cred ca faceti foarte bine, binecuvantarea lui Dumnezeu oricum trebuie sa o aveti, e cel mai important lucru...cat despre parinti, cred ca trebuie sa simta si ei dorinta voastra...si sa nu simta poate ca sunt o cantitate neglijabila...nu stiu, zic si eu...pentru ca e posibil sa fie si niste parinti mai orgoliosi...tu ii cunosti.

Doamne ajuta, si multa credinta...si va fi bine!

Nu numai ai lui ci si ai mei. Stiu ca mereu parintii isi doresc nunti pentru copiii lor dar nu vreau sa astept pana cand voi avea suficienti bani pentru a face nunta, de indata ce nimic altceva nu ne mai impiedica. E suficient ca si eu am amanat sa fac pasul acesta gandindu-ma mai mult la faptul ca inca nu avem o casa etc. Dar cred ca Dumnezeu ne va ajuta in continuare, asa cum a facut-o si pana acum.Daca ne-am lasa prada grijilor, nu ne-am mai casatori si n-am mai face copii iar eu asta imi doresc cel mai mult:).

[Eliana]

Va multumesc tuturor pentru vorbele voastre. In mare sfaturile date de voi reflecta si ceea ce vrem noi sa facem insa dupa zicala "unde's doi puterea creste" asa si ziua de azi a fost binecuvantata de Dumnezeu sa aflu sfaturi de la voi ce ne intaresc si ne ajuta sa mergem mai departe cu tarie si curaj spre El. Mai am totusi doua nelamuriri...daca mana a botezat un baiat iar el acum este preot, ne poate cununa? daca eu la finele postului ma spovedesc si preotul imi da canon sa nu ma impartasesc ani de zile pentru pacatele mele, cum ne poate cununa fara ca eu sa ma impartasesc?
P.S. ca raspuns la primul sfat, da, nunta in aprilie vrem sa o facem cu ajutorul lui Dumnezeu, cat de curand pentru ca suntem constienti ca felul in care traim acum este pacat, ne iubim sincer si vrem sa fim toata viata impreuna si tocmai de accea dorim binecuvantarea Sa.
Domnul fie cu voi si sper macar cu o vorba sa va pot intoarce vreodata ajutorul.

[camivero19]

Mie imi miroase a imaturitate modul in care v-ati planuit lucrurile. E treaba serioasa casatoria. Si cea civila dar mai ales Taina Cununiei. Nu stiu cat intelegeti voi din asta... sper ca mai mult decat pare...
Ascultarea e si ea o treaba importanta. VOi de cine ati ascultat cand v-a apucat insuratoarea? La 20 de ani, cu facultate in spate, cu planuri de strainatate.. nu stiu.. toate la timpul lor... era musai musai? Si duhovnic abia acu cautati? Si daca il gasiti si va spune ce nu va convine ce faceti? Cautati altul?
Spui "daca parintii se pun contra casatoriei si binecuvantarii lui Dumnezeu, facem pacat daca mergem impotriva lor spre El?"
Chiar mergeti spre EL? Pe calea Lui? Ca asta cu mutatul impreuna fara cununie mi-e greu sa cred ca a fost un pas "pe Cale".
In fine, nu mai conteaza. Acu, daca chiar vreti sa puneti inceput bun si sa va fie spre mantuire casnicia Dumnezeu o sa va ajute. Asta garantat. O spun din experienta. :P Ascultati de EL, de Biserica Lui si cu rabdare toate o sa fie bine... cu nadejde multa... ca Doamne ne astepta si ne primeste de fiecare data ca ne iubeste mult mult. Si asta, tot din experienta :P

[caliyo]

În prealabil postat de Eliana

Mai am totusi doua nelamuriri...daca mana a botezat un baiat iar el acum este preot, ne poate cununa? daca eu la finele postului ma spovedesc si preotul imi da canon sa nu ma impartasesc ani de zile pentru pacatele mele, cum ne poate cununa fara ca eu sa ma impartasesc?

La prima intrebare nu pot sa iti raspund, vei intreba un preot si o sa iti spuna sigur.
La intrebarea cu impartasania iti pot spune ca te poti cununa fara sa te impartasesti, doar cu spovedania. Nu te intrista daca preotul nu iti va da voie sa te impartasesti, ia cu bucurie acest canon. Asa cum v-au sfatuit si altii duceti macar postul acesta ca necasatoriti( abstinenta sexuala) in semn de cainta , spovediti-va si cununati-va cat mai repede. Daca vreti musai sa ascultati de parinti, despartiti-va. Nici un preot cu mintea la cap nu cred ca o sa va spuna sa traiti in continuare necununati pana va vor da voie parintii.
Nu exista cale de mijloc intre cele doua: ori cununie, ori separare.

[umilul]

În prealabil postat de caliyo

La prima intrebare nu pot sa iti raspund, vei intreba un preot si o sa iti spuna sigur.
La intrebarea cu impartasania iti pot spune ca te poti cununa fara sa te impartasesti, doar cu spovedania. Nu te intrista daca preotul nu iti va da voie sa te impartasesti, ia cu bucurie acest canon. Asa cum v-au sfatuit si altii duceti macar postul acesta ca necasatoriti( abstinenta sexuala) in semn de cainta , spovediti-va si cununati-va cat mai repede. Daca vreti musai sa ascultati de parinti, despartiti-va. Nici un preot cu mintea la cap nu cred ca o sa va spuna sa traiti in continuare necununati pana va vor da voie parintii.
Nu exista cale de mijloc intre cele doua: ori cununie, ori separare.

Cele spuse de tine caliyo sunt adevarate, nu exista cale de mijloc intre cele doua, ori cununia ori separarea. Ar fi fost bine sa nu fie supararea parintilor si sa fi avut si voi rabdare, sa nu fi facut pasul civil fara acordul lor, dar rugati-va Domnului si parintilor sa va ierte si sa va indrume cu dragoste. Aveti grija de familie. Pace tuturor si iertati-ma daca v-am gresit !!!

[cernica]

Nu sunt de acord cu opinia "mai puteati astepta cu casatoria, aveti doar 20 de ani si scoala de terminat ... de ce v-ati mutat impreuna ..." Astea sunt judecati fata de modul lor de viata, cati se gandesc ce ar fi facut in locul lor? Ar fi avut taria sa ia alte decizii? Poate ca da, poate ca nu. Ceea ce este important e sa te ridici, chiar de ai cazut sa te ridici. Ar fi duhovnicesc sa le ceara cineva sa se desparta ca au de terminat studiile si sunt prea tineri sau sa se cunune in fata lui Dumnezeu? De judecat este simplu si este primul impuls al omului, era mai bine asa sau altfel. Societatea din ziua de azi a impins varsta casatoriei si nasterii de copii dupa ce sunt implinite toate cerintele materiale, sa ai casa, sa ai serviciu, sa fie toate facute pe banda conform normelor, dar astea nu sunt norme duhovnicesti, sunt materiale si te vor tine legat pt toata viata acolo, vei vrea mai mult si mai bine.
Imi cer iertare ca am izbucnit asa, dar sincer la varsta lor sfaturile noastre ar trebui sa fie ca pentru proprii nostri copii, ca si cum copiii tai ti-ar cere sfaturi. Imi cer iertare din nou daca am suparat pe cineva.
Despre impartasanie nu este problema, o sa-ti spuna si duhovnicul, important este sa va spovediti, indiferent ce canon si pt cat timp vei primi, slujba cununiei se face fara nici o problema, te vei impartasi atunci knd vei avea dezlegare. Este foarte importanta spovedania inaintea casatoriei pt ca altfel aduci toate pacatele cu tine si vor apasa, vor lucra impotriva voastra, vorbesc de amandoi acum. Si nu exista notiunea de "tarziu" in cautarea unui duhovnic, vor fi piedici, dar sa faceti asta, sa nu amanati, sa va tineti de tot ce spune preotul, chiar de nu intelegeti, sa respectati si veti vedea mai tarziu sensul fiecarui sfat. Cea mai mare piedica de care nu suntem constienti este amanarea faptelor care ne indreapta, gandim ca mai este timp, ca nu avem acum vointa necesara, ca nu este atat de important, ca atatia oameni sunt ca si noi, in pacat si apoi societatea nu condamna ... toate astea sunt gresite. nu conteaza societatea, ci pozitia noastra in fata lui Dumnezeu, noi raspundem singuri in fata Lui, nu societatea, nu prietenii sau parintii care ne conving ca mai este timp. Noi singuri, asa ca judecata actiunilor tale iti apartine, tu hotarasti drumul, esti liber sa alegi, iar lupta se da continuu, pana la alege si apoi a pune in fapta hotararea ta, tot timpul.
Nu cred ca este nici un impediment pentru ca finul parintilor tai sa faca slujba cununiei voastre, oricum acest lucru ar trebui sa-l stie chiar el, sunt canoane stricte legate de legaturile duhovnicesti, si cred ca cele mai stricte se refera la casatoria dintre fini si rudele de sange ale nasilor. Dar intrebati preotul si veti lamuri asta.
Sa va ajute Dumnezeu sa va cununati si sa va dea copii sanatosi si buni.

[AlinB]

În prealabil postat de Eliana

Va multumesc tuturor pentru vorbele voastre. In mare sfaturile date de voi reflecta si ceea ce vrem noi sa facem insa dupa zicala "unde's doi puterea creste" asa si ziua de azi a fost binecuvantata de Dumnezeu sa aflu sfaturi de la voi ce ne intaresc si ne ajuta sa mergem mai departe cu tarie si curaj spre El. Mai am totusi doua nelamuriri...daca mana a botezat un baiat iar el acum este preot, ne poate cununa? daca eu la finele postului ma spovedesc si preotul imi da canon sa nu ma impartasesc ani de zile pentru pacatele mele, cum ne poate cununa fara ca eu sa ma impartasesc?
P.S. ca raspuns la primul sfat, da, nunta in aprilie vrem sa o facem cu ajutorul lui Dumnezeu, cat de curand pentru ca suntem constienti ca felul in care traim acum este pacat, ne iubim sincer si vrem sa fim toata viata impreuna si tocmai de accea dorim binecuvantarea Sa.
Domnul fie cu voi si sper macar cu o vorba sa va pot intoarce vreodata ajutorul.

Daca am inteles bine, de fapt socrii inca nu stiu ca v-ati casatorit civil?
Ca altfel nu vad de ce s-ar mai opune cununiei.

Poate ar fi bine sa le spuneti si asa, pusi in fata faptului implinit, nu cred ca vor mai avea ceva de obiectat, nu cred ca ar vrea sa lipseasca de la nunta.
Cred ca mai suparati ar fi fost daca ati fi facut si cununia fara ei.

In rest..spuneti-le ce planuri aveti, si cred ca o sa va descurcati pana la urma, atat timp cat veti ramane impreuna. Sa nu fiti ca una din acele familii in care unul din ei pleaca la munca undeva si dupa cativa ani familia se dezbina..

Care situatia materiala? Poate dura si zece ani pana sa-ti faci "o situatie materiala" si pana atunci cine stie ce se mai intampla pana atunci, ca sa nu mai vorbim de concubinaj in aceasta perioada..

E bine sa asculti de parinti, dar atunci cand au o judecata sanatoasa nu cand te indeamna la pacat, iar intentiile voastre sunt cat se poate de bune si eu cred ca Dumnezeu stie si tine cont de asta..

[Eliana]

Buna seara prieteni. astazi le-am spus verde in fata ce avem de gand sa facem, cum ne planificam viata, de ce vrem asta etc. Mama lui a spus scurt, dupa ce ne-a facut in toate felurile ca incheie orice legatura cu noi. In schimb, tatal meu, pe care nu l-am mai vazut de ani buni, el locuind in alt oras, azi cand a aflat si el pentru prima data toata problema, de la cununia civila pana acum si planurile de viitor, a fost mahnit ca nu l-am anuntat mai inainte, mai ales daca nu aveam nici un alt sprijin. El ne-a felicitat, se simtea emotia in glasul sau si vineri vine sa-si cunoasca ginerele si sa vada cum ne poate ajuta. foarte tare ne-a bucurat discutia cu el, mai ales dupa esecul cu mama sotului. in aprilie va fi nunta, asa am si anuntat pe toti. le vom comunica data exacta din timp si biserica iar cine va vrea sa ne fie alaturi in acel moment sfant este binevenit insa deasemenea am spus cand veni vorba cu mama sa de banii de nunta etc. ca nu avem nevoie deoarece nu va fi niciun dezmat dupa. sper in continuare ca Dumnezeu va fi cu noi, multumesc Lui si voua.

[AlinB]

Felicitari!

Dar tatal lui? Nu a spus nimic?
El ce zice despre pozitia mamei lui? Este inclinat sa-i cante in struna sau stie sa faca diferenta intre bine si rau, indiferent de la cine vine?
Din pacate au fost multi despartiti chiar de parintii lor (sau unul din parinti).
Mama lui nu cumva iti era ostila chiar inainte de problema cu casatoria si in felul asta spera ca el se mai razgandeste in privinta ta?

Nici nu trebuie nunta mare, important este ceea ce se intampla in biserica, si ceea ce veti face dupa..