Am ganduri de hula ingrozitoare

[Catalin79]

Hristos a Inviat!
Mihailic m-ai ajutat foarte mult prin atitudinea ta fata de pacatele mele de neiertat, si iti multumesc foarte mult, pentru ca m-ai inteles cu adevarat si mi-ai dat taria de a lupta cu raul din mine sau mai precis cu mine insumi, stiu ca l-am dezamagit pe Dumnezeu pentru ca nu am avut rabdare sa citesc tot articolul pe care mi l-ai trimis, deabia acum il terminai de citit recunosc mai citisem din el dar un sfert, dar uite ca consecintele nu au incetat sa apara si stiu de ce din cauza neasculatari de Dumnezeu.
Prima data am citit putin din articolul pe care mi l-ai dat cu parintele Nicodim si am prins nadejde dar apoi m-a cuprins duhul nepasarii si al leneviei si am renuntat a mai citi, fapt care a dus la alta deznadejde.
Dar cu toate astea am luptat si am reusit sa gasesc pacea inimii dar nu pentru mult timp ca iar a venit o deznadejde uriasa(as vrea sa ma descarc vorbind cu cineva care are cunostinte telogice profunde, care intelege cu adevarat si accepta problema mea, si ma gandeam daca imi pati da o adresa de e-mail ca sa vorbim despre asta, chiar am nevoie de o persoana care-mi intelege gandurile, bineinteles vorbesc si cu duhovnicul meu despre asta dar cred ca pot culege informatii si din mai multe parti si de aceea insist.
Stiu ca sunt un fatalau si deaia sunt atat de enervant cu toata treaba asta dar chiar am nevoie sa vorbesc despre asta.
Iti multumesc pentru sprijinirea mea in problema aceasta grava.

[Mihailc]

Cătălin79, am citit mesajul tău şi pe privat, când o să am un pic de timp îţi răspund. Aşa, ca o idee generală, pot să-ţi spun încă de pe acum că despre lucruri aşa de serioase ar fi bine să povesteşti cu oameni mai sănătoşi duhovniceşte ca mine. O să încerc să-ţi fiu de folos dacă pot, dar nu te aştepta să afli de la un alt orb cum e să te bucuri de simţul văzului.

[stoogecristi]

În prealabil postat de Catalin79

Buna seara! Am o problema foarte mare si nici macar nu stiu de unde sa incep, din cazua acestei probeleme uneri ma gandesc si sa-mi iau viata pur, nu vreau sa spun ca eu sunt singurul, cu probleme din lume si ca nimeni nu pateste ce patesc eu, stiu ca noi toti trecem prin asta, toti avem aceste ganduri teribile dar cateodata simt ca nu le pot face fata si le cedez zicand ca ele si facand ca ele.
Recunosc, au fost situatii in care, mi-au aparut gandrile si chiar tineam cu ele, era voia mea dar era o voie cidata, sa va dau un exemplu care mi s-a intamplat: Stateam la calculator si dintr-o data imi apare un gand cum ca diavolu este cel adevarat, eu ma tem nu stiu ce sa fac, sunt panicat cedez si zic: da diavolu e adevarul si chiar credeam asta, incerc sa-mi dau seama ca ce am spus e neadevarat dar, parca ceva ma trage ca un magnet si aici intervine si vointa mea, vointa aceea rea si zic vrea sa ma alatur diavolului, apoi simt o durere imensa in sulfet si chiar incerc sa-mi dau seama. ca ceea ce am spus nu e adevarat, dupa cateva minute incerc sa fac in asa fel incat sa-mi para si rau, reusesc putin dar putin.
Recunosc nu sunt un crestin veritabil, la biserica merg (si acolo imi apar ganduri de hula impotriva lui Dumnezeu dar mai ales impotriva Duhului Sfant) dar cu rugaciunea stau foarte prost, ma rog rareori foarte rar si stiu ca e din cauza lenei adica din cauza mea, si cred ca de aceea imi apar si ganduri de hula asa multe pentru ca eu ii permit, diavolului, sa intre in mine neindeplind voia Domnului.
Dar cateodata acele ganduri devin atat de insuportabile incat chiar as vrea sa nu mai exist, orice, as vrea chiar sa am cancer dar sa nu-L mai hulesc pe Iisus Hristos in halul acesta. Acum de doua saptamani in coace il hulesc pe Duhul Sfant in fiecare zi, dar eu nu vreau imi apar gandurile rele despre El si chiar nu le pot face fata asa ca zic ca aceste ganduri, bineinteles dupa aceea regret amarnic si plang. Noroc cu bunul Dumnezeu Iisus Hristos care, mi-a dat un duhovnic de nota 100000 un om splendid care imi spunea ca daca regreti cu adevarat in orice faci Dumnezeu te iarta chiar si in lucruri de genul acesta inimaginabile trebuie doar sa te intoci la Iisus si El te va primii cu bratele deschise.
Am citi pe un site ortodox despre hula Duhului Sfant si spunea asa: ca oamenii care erau atrasi de placerile lumesti s-au cait si au primit iertarea dar cei ce l-au hulit de Duhul sfant nu vor sa se schimbe si deaia nu sunt iertati dar eu regret sunt momente in care spun din cauza gandurilor il hulesc pe Duhul Sfant si vreau sa spun cum il hulesc ca nu-mi permit si este ingrozitor dar dupa cum v-am spus regret. Insa tare ma tem, de ziua in care gandurile or sa ma infranga si poate ca nu o sa mai regret, si nu voi mai primii iertare.
Totusi, eu vad aceste ganduri ca pe niste incercari, prin care trebuie sa trec da r e atat de greu uneori pentru ca din cauza lor incep sa-l pe diavol ca fiind lumina adevarata si nu pe Hristos desi stiu din toate inima mea ca Iisus Hristos este lumina cea adevara. Din cauza acestor ganduri incep sa nu mai cred nici in Hristos si e tragic.
Va rog mult sa ma ajutati cu ceva, orice un sfat, niste rugaciuni orice.
Am nevoie disperata de ajutor.
Va multumesc!

Situaţia blasfemiei sau păcatului împotriva Duhului Sfânt" este menţionată în Noul Testament în Marcu 3:22-30 şi în Matei 12:22-32. Termenul blasfemie€ poate fi definit în esenţă ca ireverenţa defăimătoare". Am putea asocia acest termen cu păcate precum blestemarea lui Dumnezeu sau prezentarea lui Dumnezeu ori acţionarea voit degradantă împotriva lui Dumnezeu. La fel şi în cazul asocierii unor lucruri rele cu Dumnezeu, ori negarea unor lucruri bune pe care ar trebui să I le atribuim Lui. Cazul nostru de blasfemie, totuşi, este unul specific, şi este numit în Matei 12:31 ca hula împotriva Duhului Sfânt". În Matei 12:31-32, fariseii, deşi le fuseseră prezentate mărturii indiscutabile ale faptului că Iisus făcuse minuni prin puterea Duhului Sfânt, totuşi ei au considerat că dimpotrivă Iisus ar fi fost stăpânit de un demon, Beelzebul (Matei 12:24). Şi notaţi că în Marcu 3:30 Iisus a fost foarte precis în a arăta prin ce anume au comis ei hulă împotriva Duhului Sfânt."

Acest gen de blasfemie este săvârşită de persoane care Îl acuză pe Iisus Hristos că ar fi sau ar fi fost posedat de demoni în loc de a fi acţionat în plinătatea Duhului Sfânt. Există de asemenea şi alte modalităţi prin care se poate ajunge la blasfemie împotriva Duhului Sfânt, însă acest tip de blasfemie este cel care nu va fi iertat. Ca rezultat, hula împotriva Duhului Sfânt nu poate fi repetată astăzi, pentru că Iisus Hristos nu mai este fizic pe pământ, ci stă la dreapta lui Dumnezeu. Nimeni nu poate depune mărturie că Iisus Hristos ar fi făcut o anume minune prin prezenţa Sa fizică folosindu-se de puterea lui Satan şi nu de cea a Duhului Sfânt. Cu toate că astăzi nu se poate huli împotriva Duhului Sfânt, trebuie totuşi să ţinem minte faptul ca starea continuă de necredincios conduce o persoană către păcatul care nu poate fi iertat. Nu există iertare pentru o persoana care moare în necredinţă. Respingerea continuă a îndemnurilor Duhului Sfânt de a ne pune credinţa în Iisus Hristos constituie o blasfemie care nu poate fi iertată. Aminteşte-ţi ce este scris în Ioan 3:16 "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică". Singura situaţie în care cineva nu ar putea fi iertat este aceea că acea persoană să nu facă parte dintre cei oricine care cred în El."

[roryta]

În prealabil postat de Catalin79

Buna seara! Am o problema foarte mare si nici macar nu stiu de unde sa incep...

Dragă Cătălin, dintre toţi cei care au încercat să-ţi dea sfaturi, cel mai pertinent şi cel mai bun mi se pare a fi cel al lui iustin10.
Urmează-l pe acesta şi fii tare! :)

În prealabil postat de iustin10

Este aceiasi mandrie care a avut-o si Iuda, ca el ar rezolva situatia ,si ca si-ar aplica corectia singur . Spre deosebire,Petru,desi a avut hule la fel de mari ,nu a deznadajduit .
Nu hotarasti tu cat poate ierta Dumnezeu si cat nu .
Nu hotarasti tu ce suporta El si ce nu
Acceptat te asa cum esti ,si iti vor trece gabndurile de hula
Mandria care le tine in tine este aceea ca tu esti credincios, si deci tu nu hulesti .
Accepta ca esti asa cum esti, si lasa pe Dumnezeu sa faca restul .
Chiar de ar fi sa tii mintea in iadul hulei , nu deznadajdui, caci deznadejdea de fapt o urmareste diavolul,nu hula

PS si eu am trecut prin aceste ganduri , si cand am acceptat ca le am, si ca e ceva in mine care se opune lor,atunci mi-au trecut

În niciun caz să nu te gândeşti la sinucidere. Stai liniştit! O să treacă! Nu eşti singurul. Toţi am trecut sau trecem prin asta.

Sănătate şi tărie!

[stefan florin]

În prealabil postat de roryta

În niciun caz să nu te gândeşti la sinucidere. Stai liniştit! O să treacă! Nu eşti singurul. Toţi am trecut sau trecem prin asta.

corect. Sa cerem de la bunul Dumnezeu tarie si rabdare, si El ne va ajuta!

[veilur]

Si eu care credeam ca sunt putini cei care patesc asta. Mi se intimpla cam la fel, dar cu precadere: injuraturi. Mi se amplifica cand aud de la altii sudalme si blestematii, ele rasuna in mintea mea si mai urat, ca incep sa se combine si sa nasca hibrizi greu de imaginat, ca nu as putea sa-i rostesc.
Ideea e ca eu nu am avut ganduri de sinucidere din cauza asta, ba din potriva, mi-am zis ca nu pot sa opresc gandurile, asa ca le-am lasat sa curga, desi uneori e frustrant.
Daca ma luati cu rugaciunea cutare, va zic ca nu merge la oricine. Nu toti putem sa ne rugam non-stop, ca dintr-o data te mai si enervezi si gata ai scapat o sudalma sau o dracuiala. Sau pur si simplu chiar daca te rogi, hula rasuna pe fundal oricum, plutind si alunecand usor din inertia mintii, ca un reflex cu surse in bezna negandirii.
DAR, aici e vorba sa nu se ia decizii pe moment, pentru ca aceste ganduri pot fi pur si simplu ignorate, dupa cum a spus Iustin10.
Probabil, tartorul asteapta sa vada evolutia noastra, sa vada cum reactionam la acest fel de solicitare mentala, sau creierala.
Asadar sa ne vedem de viata, si, injuraturile sa le avem ca un mustrator de constiinta, tovaras de viata.

[gpalama]

In viata Parintelui Paisie Aghioritul spune intr-un loc ca si monahii in pustie mai aveau ganduri fata de Sfinti de hula, fata de icoane, fata de cele sfinte, aduse de diavoli, pentru a batjocori pe Dumnezeu, pentru a huli, pentru a duce in deznadejde pe nevoitor.

Parca si la Cuviosul Iosif Isihastul povesteste asa ceva.

Si ei le ignorau pentru ca stiau de la cine sunt, stiau pentru ce sunt.
Iar diavolul daca vede ca le ignori te lasa in pace.

Daca vede diavolul ca esti prea sensibil evident ca te calca in picioare in fiecare zi. Trebuie sa faci un efort sa le ignori.

In fond nu tu gresesti ci diavolul, tu fii cu constiinta curata ca faci tot posibilul sa fii corect in fata lui Dumnezeu si lasa-l pe Dumnezeu sa judece, nu te mai judeca singur.

[ioan67]

Da, ignorare, "dispret" - cum zice Rafail Noica.
Dar gandurile de hula sunt si un semn patognomonic. Zice asta tocmai Gheron Iosif, frate gpalama...:)
Semn ca undeva, pitit prin sufletul nostru, isi face de lucru un balaur, o patima anume. Semn de necuratie de un anumit fel - chiar asa explica Gheron Iosif, atunci cand i se plangea de asta tanarul ucenic.

Personal am inca o explicatie, una strict psihologica ori, poate, psihologista/reductionista.
Anume, sunt modalitati de exprimare a tensiunii launtrice; atunci cand suferim o cadere, cand am pierdut teren. De pilda, daca in timpul postului am mancat carnati sau am baut alcool (ori am cazut in altele...) - sa ne asteptam deja la ganduri de hula. Vor veni ca un "certificat" de garantie ca, intr-adevar, am comis-o.... Si revin, revin, cat timp nu am luat nici o masura adecvata - prima ar fi spovedania de urgenta.
E doar opinia mea, va rog s-o luati ca atare..:)

[Iuliana.M]

În prealabil postat de gpalama

In viata Parintelui Paisie Aghioritul spune intr-un loc ca si monahii in pustie mai aveau ganduri fata de Sfinti de hula, fata de icoane, fata de cele sfinte, aduse de diavoli, pentru a batjocori pe Dumnezeu, pentru a huli, pentru a duce in deznadejde pe nevoitor.

Parca si la Cuviosul Iosif Isihastul povesteste asa ceva.

Si ei le ignorau pentru ca stiau de la cine sunt, stiau pentru ce sunt.
Iar diavolul daca vede ca le ignori te lasa in pace.

Daca vede diavolul ca esti prea sensibil evident ca te calca in picioare in fiecare zi. Trebuie sa faci un efort sa le ignori.

In fond nu tu gresesti ci diavolul, tu fii cu constiinta curata ca faci tot posibilul sa fii corect in fata lui Dumnezeu si lasa-l pe Dumnezeu sa judece, nu te mai judeca singur.

Nu ca n-am ce face cu timpul, dar sunt curioasa ce fel de ganduri de hula puteau avea monahii aceia? Incerc sa inteleg cum se manifesta si in ce consta si mai ales de ce exista? Mai ales, daca presupunem ca o fiinta s-a nascut si a crescut intr-un mediu crestin (prin excelenta), ulterior doreste si pana la urma ajunge sa traiasca viata monahala.... cum mai e posibila nasterea si prezenta acestor ganduri de hula? Sau poate nu inteleg eu in ce consta aceste ganduri de hula pe care le-au avut acei monahi din relatarea Sfantului Paisie Aghioritul.

[Demetrius]

În prealabil postat de Iuliana.M

Nu ca n-am ce face cu timpul, dar sunt curioasa ce fel de ganduri de hula puteau avea monahii aceia? Incerc sa inteleg cum se manifesta si in ce consta si mai ales de ce exista? Mai ales, daca presupunem ca o fiinta s-a nascut si a crescut intr-un mediu crestin (prin excelenta), ulterior doreste si pana la urma ajunge sa traiasca viata monahala.... cum mai e posibila nasterea si prezenta acestor ganduri de hula? Sau poate nu inteleg eu in ce consta aceste ganduri de hula pe care le-au avut acei monahi din relatarea Sfantului Paisie Aghioritul.

Cred ca este vorba de ganduri derivate din comparatia pe care o face cineva care se straduieste(orice monah este un ascet) cu cei care au dobandit deja recunoasterea Bisericii si a clericilor, adica cu sfintii parinti.
”-Oare ma straduiesc destul? Oare o fi facut mai mult ca mine Sfantul...?”-Asta e hula.
Asemenea ganduri sunt foarte omenesti. Cine nu le are este deja un sfant.