Pe 13 august sarbatorim odovania praznicului Schimbarii la Fata a Mantuitorului.
Astăzi să vedem strălucind pe muntele inimii pe Cel Ce în Tabor Și-a descoperit veșmântul smereniei și Și-a arătat razele slavei Sale necuprinse. Astăzi să vedem în oglinda sufletului pe Cel Ce are stăpânire peste viață și peste moarte și poate să strice toată legătura vrăjmașului, înălțându-ne pe noi la cele cerești. Astăzi să lăsăm norul minții străpuns de raza Duhului și gânduri de înțelepciune vor ploua în pământul inimii. Astăzi cununa laudelor să împletim Celui Ce pentru noi a luat cunună de spini și a smuls spinii patimilor de pe căile inimii noastre, ca să ne dea trecere netulburată spre izvorul virtuților. Astăzi cu cântări și psalmi să întâmpinăm pe Împăratul Cel veșnic și către Dânsul să strigăm: Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel Ce ca Un Soare al dreptății ai strălucit pe muntele Tabor, descoperind ucenicilor Dumnezeirea Ta, luminează și cerul minții noastre cu razele înțelepciunii Tale și împacă viața noastră cea tulburată, călăuzindu-ne pe calea mântuirii cu mâna Ta cea tare. Pace lumii dăruiește și la înălțimea pocăinței ne cheamă pe toți, cei ce am alunecat în păcat, cu sabia rugăciunii Tale ne întrarmează în lupta cea duhovnicească și ne arată biruitori asupra patimilor. Cu dulceața rugăciunii smerite hrănește sufletele noastre și închide porțile minții și simțurilor noastre dinspre cugetele cele rele, ca să strălucească întru noi totdeauna legătura gândurilor dumnezeiești. Slavă Ție, Mântuitorule, Cel Ce pe toți chemi din groapa patimilor pe muntele viețuirii îngerești !
Odovania — se numește sfârșitul, dezlegarea sau încheiertea sărbătorii (a unui praznic împărătesc); începând de prin sec.IV, Biserica a stabilit obiceiul ca praznicele împărătești și chiar ale unor sfinți să fie sărbătorite într-un chip mai deosebit. De aceea, pentru pregătirea sufletească a credincioșilor, aceste sărbători sunt precedate de un timp de pregătire, de anticipare, numit pre-serbare sau
înainte-prăznuire, iar după ziua stabilită a sărbătorii să fie și o perioadă de continuare sau prelungire a serbării, numită după-serbare sau
după-prăznuire; ziua cea dintâi a înainte-serbării este începutul sărbătoririi, iar ziua ultimă a după-serbării se numește, cu un termen slavon,
odovania (otdania), adică sfârșitul, dezlegarea sau încheierea sărbătorii. În toată perioada pre-serbării și a după-serbării, pe lângă slujba sărbătorii respective se adaugă cântări, rugăciuni și lecturi în legătură cu praznicul respectiv, iar în
ziua odovaniei praznicului, slujba se pune aproape la fel ca și în ziua întâi a praznicului. Durata pre-serbării și a după-serbării praznicelor împărătești variază după importanța și poziția pe care o au în cadrul anului bisericesc (așa cum se arată în Minee, Triod și Penticostar). Astfel, pre-serbarea Nașterii Domnului ține 5 zile, începând de la 20 decembrie, iar după-serbarea Nașterii ține 6 zile, sfarșindu-se la 31 decembrie, când este odovania praznicului. Odovania învierii este cea mai lungă, ea se face în a șasea săptămână după Paști; Schimbarea la Față (6 august) are odovania la 13 august; Adormirea Maicii Domnului (15 august) are odovania la 23 august ș.a.m.d.
http://www.dervent.ro/dictionar.php?...vdmFuaWE=&dL=O