|
#11
|
|||
|
|||
Ființa umană este dihotomică (alcătuită din trup și suflet) și, datorită sufletului, este unica ființă rațională din universul văzut (material), având misiunea de a uni creația întreagă cu Dumnezeu, lumea materială cu cea spirituală.
Prin moartea fizică, sufletul se desparte de trup și, așa cum scrie în Ecclesiast, trupul mort se întoarce în pământul din care a fost creat, iar sufletul nemuritor merge la Dumnezeu. După moarte, urmează, potrivit învățăturii ortodoxe, judecata particulară, în urma căreia sufletul intră în rai sau în iad. Starea de rai sau iad de după judecata particulară este provizorie (până la Judecata universală/ obștească, ce va avea loc la Parusie). Prin rugăciunile Bisericii, sufletele pot trece din iad în rai. La cea de-a doua venire a Mântuitorului Hristos (Parusia), va avea loc învierea morților - reîntoarcerea sufletului în trup. Trupul înviat va fi pnevmatizat, dar își va păstra, totuși, dimensiunea materială, așa cum este și trupul lui Hristos după Învierea Sa din morți. Sufletul nu este nemuritor prin sine (doar datorită naturii sale spirituale), pentru că doar Dumnezeu există veșnic prin Sine (aseitatea este un atribut al lui Dumnezeu), ci nemurirea sufletului se datorează voinței Creatorului. Sufletul este nemuritor prin har, este nemuritor pentru că aceasta este voia lui Dumnezeu. Am încercat să schițez, în câteva cuvinte, ceea ce am învățat la Dogmatică, dar tema este foarte complexă, ar mai fi enorm de multe de spus. Există foarte multe texte referitoare la suflet în lit. patristică. Atunci când voi fi mai odihnită și capabilă să mă concentrez așa cum trebuie, voi încerca să vă răspund mai cuprinzător și argumentat. Doamne ajută!
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17) "Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul) "Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!" "Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis) Câteva gânduri scrise de mine: http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca |
#12
|
|||
|
|||
Sf. Chiril al Ierusalimului - despre liberul arbitru
În "Catehezele" sale, Sf. Chiril al Ierusalimului îi îndeamnă pe cei ce se pregăteau pentru Botez:
"[COLOR=red][SIZE=3]Cunoaște că sufletul este liber, este opera cea mai frumoasă a lui Dumnezeu, după chipul Făcătorului. Este nemuritor din pricina lui Dumnezeu Care l-a făcut nemuritor. Este o ființă rațională incoruptibilă, căci Dumnezeu i-a dăruit aceste însușiri. Are putere să facă ceea ce voiește. În adevăr, nu păcătuiești potrivit zodiei în care te-ai născut, nici nu faci desfrânare potrivit soartei și nici nu te silesc, după cum flecăresc unii, conjuncțiile stelelor să te dedai la destrăbălări. Pentru ce eviți să-ți mărturisești viciile tale și dai vina pe stelele nevinovate? Nu da atenție astrologilor!” (Sfântul Chiril al Ierusalimului, Cateheze)[/SIZE][/COLOR]
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17) "Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul) "Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!" "Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis) Câteva gânduri scrise de mine: http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca |
#13
|
|||
|
|||
În viața aceasta, sufletul se manifestă prin trup, dar în eshaton, așa cum spunea Sf. Grigorie Palama, nu se va mai vedea sufletul prin trup, ci trupul se va vedea prin suflet. :)
După moartea fizică și până la învierea trupurilor, sufletul își păstrează toate facultățile pe care le-a primit de la Dumnezeu: gândire, conștiință de sine, afectivitate etc, dar, pentru că Dumnezeu ne-a creat ca ființe dihotomice, împlinirea noastră va avea loc la înviere, atunci când și trupul va deveni nemuritor, capabil de a se bucura în veșnicie de comuniunea cu Tatăl Cel ceresc.
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17) "Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul) "Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!" "Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis) Câteva gânduri scrise de mine: http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca |
#14
|
|||
|
|||
Ar însemna să Se nege pe Sine; deci nu poate.
|
#15
|
|||
|
|||
Sufletul nostru este ca o gradina. Avem la dispozitie un anumit timp pentru a planta in ea tot ce dorim si pentru a ne ingriji de frumusetea si de bogatia acesteia. Apoi vom culege roadele pentru vesnicie!
|
#16
|
|||
|
|||
Cate miliarde de oameni au fost de-a lungul timpul pe acest pamant ? Eu zic ca destul de multe. Problema e nu daca vrea sau nu , ci problema e daca meriti Imparatia, ca nu degeaba ne-a dat legea si dupa a facut sacrificiul suprem, si urmeaza gici ce ? JUDECATA! Deci hmm...totul tine de criteriile Lui daca le indeplinesti sau nu, asa ca nu ma lua cu penalitati de genu "daca vrea" ci e vb de chemarea cea mai inalta la care ne-a chemat.
|
#17
|
|||
|
|||
După acest început al definiției urmează câteva însușiri ale sufletului care cred că îi sunt proprii, într-adevăr.
Mă încurcă, însă, aici termenul de "substanță". Mă duce cu gândul la molecule, la atomi, la materie... În ce sens oare e folosit termenul de "substanță"? Există cumva o altă traducere? Mă gândeam la entitate, ca existență determinată, dar nu îmi place deloc cum sună... Și apoi e prea general, prea nespecific. Poate că dificultatea e să încadrăm conceptul, atunci când încercăm definirea, prin raportare la genul proxim. Putem da și alte feluri de definiții? P.S. În psihologie se folosește de asemenea termenul de suflet, cu sinonimele duh, spirit, psihic. Dar psihologia academică nu vede sufletul în legătură cu Dumnezeu ci mai degrabă în legătură cu determinanți naturali precum creierul, relațiile biologice și sociale etc. Deci astfel de accepțiuni nu îmi par potrivite pentru topicul de față. Sunt psihologiste, reducționiste, ne putem detașa imediat de ele. Mai ales sunt foarte analitice. P.P.S. Îmi amintesc că părintele Rafail Noica spune undeva că prin suflet ar fi mai potrivit să înțelegem pur și simplu persoana, omul, spre a depăși capcana analitică. Last edited by cezar_ioan; 03.05.2013 at 01:11:38. |
#18
|
|||
|
|||
Vă propun totuși un mic excurs printr-o altfel de abordare, care ne-ar putea ajuta să înțelegem, poate indirect și în alt câmp al asociațiilor, ce este sufletul.
Catisma 17, pe care o citim la Denia din seara Vinerii Pătimirilor Domnului, conține mai multe referiri la subiectul nostru. Găsim aici, în psalmul 118 - "Aliluia", câteva referiri directe (literalmente, apărînd cuvântul "suflet") și indirecte la sufletul credinciosului în Dumnezeu. Mai întâi câteva din referirile directe: Psalmul 118: 20 - Aprins e sufletul meu de dorirea judecăților Tale, în toată vremea. 25 - Lipitu-s-a de pământ sufletul meu, viază-mă după cuvântul Tău. 28. Istovitu-s-a sufletul meu de supărare, întărește-mă întru cuvintele Tale. 81 - Se topește sufletul meu după mântuirea Ta, în cuvântul Tău am nădăjduit. 109 - Sufletul meu în mâinile Tale este pururea și legea Ta n-am uitat. 175 - Viu va fi sufletul meu și Te va lăuda și judecățile Tale îmi vor ajuta mie. Sufletul omului credincios, cum arată fiecare verset, este permanent conectat la Dumnezeire. Și o referire indirectă, deși chiar de nu e pomenit sufletul este evident că la el ne referim în rugăciunea de după Catisma 17, când facem o lungă înșiruire: Prin negrăita bunătate dă-mi curăție inimii, pază gurii, îndreptare faptelor, cuget smerit, pace gândurilor, liniște puterilor mele sufletești, bucurie duhovnicească, dragoste curată, îndelungă răbdare, bunătate, blândețe, credință nefățarnică și înfrânare preacuprinzătoare și mă umple de roadele tuturor bunătăților cu darul Prea Sfântului Tău Duh... AMIN+ Last edited by cezar_ioan; 03.05.2013 at 01:32:54. |
#19
|
|||
|
|||
Citat:
|
#20
|
|||
|
|||
Bună observație!
Foarte bună, mulțumesc Demetrius, și abia acum întrezăresc ce implicații are apelativul "suflete", "suflețelule" sau chiar "măi, suflete". (Dacă ar fi gândit așa, poate că unul dintre președinții românilor nu ar mai fi folosit expresia alternativă "băi animalule"...) Last edited by cezar_ioan; 03.05.2013 at 13:20:58. |
|