Faptele bune - in lumina ortodoxiei

[AlinB]

În prealabil postat de iliegh

Un ateu care face bine, o face din pura compasiune sau din iubire pentru aproape, nu are nici o treaba mandria despre care vorbesti.

Ce inseamna compasiunea sau iubirea pentru un ateu, altceva decat sentimentalisme?
Care e justificarea lor rationala?

Si cum presimt ca o sa te legi de atei, mandria despre care vorbesti nu are sens. El nu stie sau nu a aflat, sau nu vrea sa creada ca exista Dumenzeu, si nu din mandrie, ci din convingerile sale.

Aham.
Ca in faza aia cu ateul: "eu CRED ca nu exista Dumnezeu".

Un crestin care e in situatia de a face bine e intr-o situatie mai delicata decat un ateu. el trebuie sa reziste tentatiei de a face bine pentru scopul de a castiga raiul si tentatiei de a face bine pentru propria satisfactie.

Unde scrie ca e rau sa vrei sa castigi Raiul si sa faci fapte bune in acest sens?
Sigur, nu e motivatia perfecta, dar poate fi un inceput, comparativ cu egoismul si necredinta e un progres enorm.

De exemplu, de regula cand fac un bine simt o bucurie in suflet pentru ca il vad pe aproapele meu bucuros. Acea bucurie este de fapt o stare de bine in care ma regasesc. Corpul meu simte acea bucurie. Corpului meu (si spiritului meu) ii place acea stare. "A place" este foarte aproape de iubirea de sine. Sa nu cumva sa capat obiceiul de a face bine altora pentru a-mi face bine mie.

Asta e ateul sau credinciosul?

De aceea zic ca crestinii ar trebui sa acorde o mai mare pondere iubirii de Dumnezeu, ca sa se pazeasca intr-un fel de iubirea de sine.

Da, aflam lucruri interesante de la atei, lucruri.noi. :)

În prealabil postat de AlinB

Ce inseamna compasiunea sau iubirea pentru un ateu, altceva decat sentimentalisme?
Care e justificarea lor rationala?

Raspunsul e prea lung. E necesar un thread nou numai pe tema asta.

În prealabil postat de AlinB

Aham.
Ca in faza aia cu ateul: "eu CRED ca nu exista Dumnezeu".

Nu stiu nimic despre faza aia cu ateul. Eu doar nu stiu daca exista Dumenzeu.

În prealabil postat de AlinB

Unde scrie ca e rau sa vrei sa castigi Raiul si sa faci fapte bune in acest sens?
Sigur, nu e motivatia perfecta, dar poate fi un inceput, comparativ cu egoismul si necredinta e un progres enorm.

Precis scrie undeva. Am citit mult despre virtuti si pacate. Problematica e bine si mult tratata in mai multe scrieri ale parintilor.

În prealabil postat de AlinB

Asta e ateul sau credinciosul?

Credinciosul

În prealabil postat de AlinB

Da, aflam lucruri interesante de la atei, lucruri.noi. :)

[/quote]

Pentru mine nu sunt noi.

[dobrin7m]

În prealabil postat de iliegh

Nu stiu nimic despre faza aia cu ateul. Eu doar nu stiu daca exista Dumenzeu.

iliegh, acest "nu stiu daca exista Dumnezeu" implica foarte multe, esti constient nu?

În prealabil postat de dobrin7m

iliegh, acest "nu stiu daca exista Dumnezeu" implica foarte multe, esti constient nu?

Chiar nu-mi dau seama. Ce inseamna foarte multe ? Da-mi niste exemple.

Pentru AlinB

A vrea sa castigi raiul poate izvori din iubirea de sine.

[dobrin7m]

un exemplu este incorectitudinea ta, subiectivismul tau. daca nu sti atunci nu afirmi ca nu este, caci nu sti.

alt exemplu: delasarea, daca nu sti atunci incerci sa sti.

daca ai incercat si ai abandonat atat de repede atunci vine nerabdarea, caci o astfel de cunoastere, existenta lui Dumnezeu , merita si o viata de om sa te zbati. Eu cred ca un om care nu stie ceva si doreste totusi sa afle, se zbate cu putere sa afle indiferent cat timp ii ia.

[dobrin7m]

În prealabil postat de iliegh

Pentru AlinB

A vrea sa castigi raiul poate izvori din iubirea de sine.

nu, pentru ca raiul, sau mai bine definit dobandirea Duhului Sfant, este pentru toata lumea, nu este un premiu limitat, la care concureaza oamenii intre ei.

De altfel, notiunea "a-ti dori binele" , cand ne referim la binele omenesc poate izvori din iubirea de sine, in schimb cand binele se refera la Dumnezeu, a-ti dori desavarsirea nu mai are legatura cu iubirea de sine. Este o mare inselare draceasca sa consideri ca nu e bine sa imi doresc Duhul Sfant ca astfel sunt iubitor de sine.

Iubirea de sine este in directa legatura cu lucrurile limitate ale acestei lumi.

În prealabil postat de dobrin7m

un exemplu este incorectitudinea ta, subiectivismul tau. daca nu sti atunci nu afirmi ca nu este, caci nu sti.

alt exemplu: delasarea, daca nu sti atunci incerci sa sti.

daca ai incercat si ai abandonat atat de repede atunci vine nerabdarea, caci o astfel de cunoastere, existenta lui Dumnezeu , merita si o viata de om sa te zbati. Eu cred ca un om care nu stie ceva si doreste totusi sa afle, se zbate cu putere sa afle indiferent cat timp ii ia.

Ai dreptate la primul punct. In mod normal nu afirm ca nu exista, dar uneori ma las purtat de val in discuiile mai aprinse.

Pai incerc sa stiu, dar chiar crestinismul spune ca pe Dumnezeu nu l-a vazut nimeni niciodata. Atunci cum sa stiu ? Prin deducere ? Ar fi o cale, dar orice deducere teoretica trebuie validata de experiment.

Abandonarea rezulta din imposibilitatea aflarii raspunsului.

În prealabil postat de dobrin7m

nu, pentru ca raiul, sau mai bine definit dobandirea Duhului Sfant, este pentru toata lumea, nu este un premiu limitat, la care concureaza oamenii intre ei.

De altfel, notiunea "a-ti dori binele" , cand ne referim la binele omenesc poate izvori din iubirea de sine, in schimb cand binele se refera la Dumnezeu, a-ti dori desavarsirea nu mai are legatura cu iubirea de sine. Este o mare inselare draceasca sa consideri ca nu e bine sa imi doresc Duhul Sfant ca astfel sunt iubitor de sine.

Iubirea de sine este in directa legatura cu lucrurile limitate ale acestei lumi.

Dar ce zici daca doresc sa fac bine indiferent daca exista rai sau nu? Pur si simplu. Nu vreau nici o recompensa (cum ar fi viata vesnica sau Duhul Sfant sau mantuirea) si nici o lauda pentru asta.

A-ti dori desavarsirea nu este iubire de sine intradevar. A-ti dori viata vesnica este, sper ca esti de acord. Prin urmare viata vesnica poate sa existe sau nu , nu ma intereseaza, eu doar vreau sa fiu cat mai bun, cat mai avansat pe plan spiritual. Deci daca nu ma intereseaza viata vesnica, mi-e tot una daca exista sau nu. As putea crede ca nu exista, tot aia e. Si atunci, cu ce e mai prejos un ateu care tinde spre desavarsire fata de un credincios ?


Atentie ca sursa iubirii de sine e foarte subtila, si nu e chiar asa de simplu cu ai scris tu aici. Trebuie sa treci prin multe vami ale vazduhului ca sa te cureti de cele mai subtile si ascunse ispite de care nici macar nu esti constient. Nu degeaba se spune ca la fiecare respiratie a omului acesta face un pacat. Oare de ce ?

[dobrin7m]

În prealabil postat de iliegh

Ai dreptate la primul punct. In mod normal nu afirm ca nu exista, dar uneori ma las purtat de val in discuiile mai aprinse.

Pai incerc sa stiu, dar chiar crestinismul spune ca pe Dumnezeu nu l-a vazut nimeni niciodata. Atunci cum sa stiu ? Prin deducere ? Ar fi o cale, dar orice deducere teoretica trebuie validata de experiment.

Abandonarea rezulta din imposibilitatea aflarii raspunsului.

E bine atunci ca am stabilit. Deci nu poti afirma ca nu exista Dumnezeu. Mai degraba esti agnostic decat ateu.

Dumnezeu poate fi cunoscut prin lucrarile Sale, prin energia Sa.

http://www.doxologia.ro/viata-biseri...-sale-necreate