|
|
Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
#1
|
|||
|
|||
De ce a fost necesara jertfa lui Hristos.
Scopul intruparii Fiului lui Dumnezeu a fost mantuirea noastra .
Simpla vietuire printre noi cu toate minunile si intelepciunea aratata nu era de ajuns fara jertfa Sa.De aceea si Biblia nu este de ajuns pentru cei din afara ortodoxiei, daca nu este urmata si de asumarea jertfei Sale prin Taina Impartasaniei. Drept dovada ,si apostolii care L-au urmat de la inceput , dupa 3 ani de urmarire pe viu a tuturor acestor minuni ,nu depasisera stadiul omenesc ,si inca puneau intrebari naïve ( de genul “Cine e mai mare in Imparatia Cerurilor”) Pentru ca oamenii nu erau inca impacati cu Dumnezeu , si Duhul nu fusese inca dat ca semn al trecerii intr-o noua faza a relatiei omului cu Dumenzeu. Cea mai grava urmare a pacatului stramosesc al neascultarii , era degradarea fiintei umane , urmate firesc de moarte. Pentru ca iertarea pacatului stramosesc sa aiba loc, trebuia ca cineva ,un om,sa implineasca integral Legea ascultarii de Dumnezeu si cu toate acestea sa rabde moartea,dar nu pentru pacatele sale,ci ale celorlalti. Doar asa neascultarea ar fi fost inlocuita de ascultare si neprihanire, iar moartea ar fi fost inlocuita de moarte pe nedrept , adica de moartea mortii , adica de viata . Problema este ca nimeni dintre oameni nu putea indeplini Legea ascultarii , deoarece toti erau nascuti in pacat ,si firera lor era neputincioasa datorita slabirii firii umane. Omul astfel,nu avea ce oferi lui Dumnezeu, caci nu putea dovedi ca a invatat lectia neascultarii , si reuseste sa traiasca fara pacat. Omul era in aceiasi stare decazuta dupa neascultarea lui Adam , cand era neputincios in fata ispitelor . Cei mai virtuosi dintre patriarhi reuseau doar sa asculte , sa se caiasca daca greseau (David) , dar nu reuseau sa revina la starea lui Adam de dinainte de pacat . De aceea Fiul lui Dumnezeu s-a intrupat ca om , pentru a arata ca firea umana poate iesi de sub domnia pacatului , si mai mult,este capabila si de jertfa , din iubire de frati. Prin firea Sa omeneasca Hristos a strigat pe cruce : “Dumnezeul Meu ,pentru ce m-ai parasit” ,pentru ca era inca supus fricii de moarte , pentru ca moartea nu fusese inca biruita. Moartea era inca un iad , in care se aflau pana si dreptii din VT . Deci Hristos murea cu adevarat , cu toata greutatea despartirii si deznadejdea si necuoscutul are il implica moartea pt firea umana Desi dupa firea Sa dumnezeiasca cunostea planul dumnezeirii biruinta iadului si a mortii ,El a fost om pana la capat ,cu toate slabiciunile noastre. Si pentru ca Invierea Sa dupa firea umana, sa fie integral opera Tatalui ,Fiul isi asuma rolul de jertfa ,iar Tatal rolul de Judecator drept dar si iertator. Persoanele dumnezeirii desi au o vointa si actiune comune ,se deosebesc prin rolul diferit jucat in mantuirea omului Tatal initiaza, Fiul implineste,Duhul desavarseste. Prin jertfa Sa ,moartea devine prima oara nedrerapta,si isi pierde puterea asupra fiintei umane. Inutilitatea mortii se extinde la intreaga specie umana. La cei care urmeaza pe Hristos ,moartea nu mai are sens asupra lor caci cugetul lor a murit fata de pacat , dar si la cei care nu il urmeaza , moartea nu mai poate fi un refugiu , caci si cei pacatosi vor invia spre judecata. Deoarece au avut Calea Vietii si au ignorant-o ei nu se mai pot dezvonvatii, ca atunci cand ar fi dat vina pe Adam. Moartea era osanda meritata a placerii , dar in Hristos ea si-a inversat sensul , deoarece Hristos a fost un om al durerii,moartea devine in El osanda a pacatului. Nedreptatea care I se face devine judecata si condamnare a pacatului ,nu a firii omenesti cum era pana atunci Existenta in continuare a pacatului dupa Botez ,nu inseamna ca pacatul nu a fost omorat prin jertfa Mantuitorului ,ci doar ca vointa noastra consimte liber sa urmeze aplecarea spre pacat care a ramas , in loc de a urma harul sfinteniei. Deci vointa e eliberata de pacat ,ajutata si intarita prin har , si caderea in pacat nu mai este o fatalitate a vointei , ci doar un mijloc de perfectionare si biruinta. |
#2
|
||||
|
||||
Ce profund.
__________________
Îmi cer scuze celor pe care i-am supărat! "Trebuie sa mori înainte de a muri Pentru a nu muri atunci când mori" |
#3
|
|||
|
|||
Citat:
De ce nu pricep? Simplu! A te mantui presupune sa ai pacate, adica sa fi facut rau. Dar daca nu ai pacate pentru ca n-ai facut nimic rau, ce se intampla? De ce anume sa te mantuiesti, daca nu ai nimic ce sa necesite mantuire? Raspunsul pe care il dau indeobste teologii e acela ca nimeni in lumea aceasta nu e lipsit de pacat. Iar aici intru in bezna totala. Pai daca n-ai facut nimic rau, te-ai nascut, de exemplu de doua minute, cum poti fi numit pacatos? Formula magica a teologiei e "pacatul originar". Insa acest pacat originar are implicatii morale foarte serioase. Aceasta inseamna ca un nou-nascut este vinovat pentru ceea ce au facut niste oameni pe care nu i-a cunoscut si cu care n-a avut nimic de impartit si care au trait cu cateva mii de ani inainte ca el sa se nasca. Spuneti-mi mie, ce fel de judecator e acela care condamna pe un om pentru raul pe care l-a facut un alt om? E un judecator drept? De aceea spuneam ca "pacatul originar" are implicatii morale foarte serioase. Problema mai poate fi spalata putin daca spunem ca urmele pacatului lui Adam le purtam cu totii, adica suntem muritori, slabi, prosti (desi ultimul lucru nu il prea cred deoarece Biblia spune ca am mancat din pomul cunostintei binelui si raului, deci ar trebui sa fim mai intelepti decat Adam). Bine, insa totusi o asemenea rezolvare nu elimina chestiunea vinovatiei. Un om la nastere e vinovat sau nu de ceea ce a facut Adam? Pentru ca daca nu e vinovat cu nimic, nu e absolut deloc dator in aceasta privinta nimanui, nici macar lui Dumnezeu si desigur a fi pedepsit cu iadul pentru ca i se pare dubioasa povestea cu mantuirea, reprezinta in orice caz o judecata nedreapta. Nu zic, pot sa fiu directionat spre iad daca fac tampenii in aceasta viata, dar in niciun caz daca consider ca nu e necesar sa-mi rezolv pacatul originar pe care nu eu l-am facut. Ar insemna sa fiu condamnat pentru un lucru de care nu sunt absolut deloc vinovat. Desigur, nu e absolut nicio problema daca altcineva spala raul facut de un om. Au fost atatea cazuri in care cineva a preferat sa fie condamnat in locul altcuiva. Au existat atatea cazuri in care un om a fost iertat de cel caruia i-a facut rau. Insa nici cel ce prefera sa fie condamnat in locul altuia si nici cel care iarta nu sunt vinovati pentru acel rau. Vinovat e doar faptuitorul. Daca e bine sau nu sa rezolvam noi problemele generate de relele facute de altii, in loc sa-i lasam pe acestia sa le rezolve, sau daca e bine sa iertam orice si de fiecare data, asta e o problema care se poate discuta. Presupun ca daca exageram intr-o directie sau alta, nu va fi bine deloc. Daca, de exemplu, suntem prea severi cu cei ce calca pe alaturi, riscam sa devenim inumani. Daca iertam de fiecare data, s-ar putea ca indivizii certati cu morala si cu bunul simt sa si-o ia in cap. De asemenea daca ne sacrificam pentru ei in orice situatie. Dar aici problema nu era nici cea a sacrificiului si nici a iertarii, ci a vinovatiei. Prin urmare, poate fi cineva vinovat pentru ceea ce a facut alticineva? Nu. Ideea de pacat originar presupune un transfer al vinovatiei de la cineva la altcineva. Iata de ce nu am reusit niciodata sa inteleg sensul si valoarea morala a pacatului originar. Care e concluzia la care am ajuns? Pacatul originar pare sa fie consecinta unei gandiri specifice antichitatii care isi gaseste expresia in Vechiul dar si Noul Testament si conform careia vina e transmisibila. Iata un exemplu: "Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinților ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea și al patrulea neam" (Ieșirea 20:5) Sau un alt exemplu in care Samuel ii porunceste lui Saul sa produca un mic genocid: "Așa zice Domnul Savaot: Adusu-Mi-am aminte de cele ce a făcut Amalec lui Israel, cum i s-a împotrivit în cale, când venea din Egipt. Mergi acum și bate pe Amalec și pe Ierim și nimicește toate ale lui. Să nu iei pentru tine nimic de la ei, ci nimicește și dă blestemului toate câte are. Să nu-i cruți, ci să dai morții de la bărbat până la femeie, de la tânăr până la pruncul de sân, de la bou până la oaie, de la cămilă până la asin". (Regi I 15:2-3) De parca amaratii de amaleciti erau vinovati pentru politica dusa de mai-marii lor... Dar aceasta e regula: daca unul e vinovat, sa moara tot neamul lui! N-am inteles niciodata ideea de pacat originar. Pentru ca daca as intelege-o m-as ingrozi. |
#4
|
||||
|
||||
Eu înțeleg ideea de păcat originar ca înclinație către păcat. Copilul nou-născut nu are păcate în sine, dar firea lui este coruptă din cauza a ceea ce a făcut Adam. Botezul anulează cumva această eroare genetică sau cum să-i spun, repară ce e greșit în noi la momentul inițial cînd pășim în lume.
Rafail Noica susține undeva că noi nu avem nici cea mai vagă idee despre ce înseamnă Raiul sau Iadul. Subscriu la ideea asta în totalitate. Or dacă noi nu știm ce ne așteaptă după, atunci nu avem cum să ne avîntăm pe problema mîntuirii celor nebotezați sau altele de genul ăsta. Pentru că lucruruile nu-s deloc doar în alb și negru cum ni se pare unora, fie ortodocși, fie eterodocși. Cît despre textele din VT unde Dumnezeu ia decizia ca anumiți oameni să fie uciși, fie ei și copii, da, ar fi un soi de nedreptate dacă viața s-ar termina cu moartea lor. Doar că moartea e o trecere către un alt tip de existență, iar ateii sar de regulă peste amănuntul ăsta. Poți încerca să te gîndești la acel bebe care tocmai s-a născut și imediat a murit ca la o ființă care și acum există. Acum și pentru totdeauna chiar! Și pariez cu tine că are parte de o stare infinit mai bună decît noi care trăim pe moment în lumea asta tristă. Nedemonstrabil, normal, doar o chestiune de credință.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#5
|
||||
|
||||
Citat:
Sfânta Evanghelie după Matei Cap. 16 27. Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale.Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel Cap. 2 6. Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui: Citat:
Nu fiul tau este vinovat pentru ceea ai facut tu, ci tu esti vinovat pentru ceea ce i se intampla fiului tau. Exista un transfer de la tine catre fiul tau, fie ca vrei, fie ca nu. De exemplu daca tu traiesti intr-o zona rurala si in loc sa trudesti si sa aduci cele necesare traiului familiei tale, in loc sa le dai o educatie buna si sa sa fii un tata model pentru ei, umbli toata ziua prin carciumi si mai vii seara acasa beat mort, iti bati nevasta si iti injuri copiii, transmiti catre fiul tau saracie, frica, lipsa educatiei, un mod de viata corupt. Este vinovat el pentru ceea ce faci tu? Plateste el pentru ceea ce faci tu? Faci tu vreun transfer al vinovatiei? Tu nu ai aparut singular, undeva in univers, nu traiesti izolat de rasa umana. Tot ceea ce faci, bine sau rau, se rasfrange asupra celor din jurul tau si mai ales asupra copiilor tai. De aceea este foarte important sa faci ce este corect si sa alegi Calea cea buna. Pentru ca alegerile tale au efect asupra ta dar si asupra celor care te inconjoara. Citat:
Si in zilele noastre se crede ca toate boile sunt mai mult sau mai putin influentate genetic. De ce am crede ca, cu pacatul, lucrurile ar sta diferit? Citat:
Insa aceasta groaza ne poate trezi la realitate. Si ne poate constientiza de raul pe care ni-l facem noua insine dar si copiilor nostri alegand sa respingem binele si sa imbratisam pacatul. |
#6
|
|||
|
|||
sunt lucruri care par ca se bat in cap, ma opresc la asta:
pai ce facem cu liberul arbitru? ori e predestinare ori liber arbitru!
__________________
Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor, abătuți de fățărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnați cu fierul roșu în însuși cugetul lor. Ei opresc căsătoria și întrebuințarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulțumiri de către cei ce cred și cunosc adevărul. |
#7
|
|||
|
|||
Citat:
Toti ne nastem in urma unui pacat: contactul sexual al parintilor. Acesta este la originea nasterii noastre, el e pacatul originar. Nu Adam e de vina pentru nasterea fiecaruia dintre noi, ci parintii nostri. 6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea.(Ps50,7) Singura nastere fara de pacat a fost a fost a fecioarei Maria care L-a zamislit fara de pacat si L-a nascut pe Iisus Hristos.
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru) |
#8
|
|||
|
|||
Asa ceva mai rar, bobocule!
|
#9
|
|||
|
|||
Asa-i traditia si la pentricostali.
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru) |
#10
|
||||||||
|
||||||||
Citat:
Intr-o alta ordine de idei, cred ca firea unui om adult este mult mai corupta decat a unui copil si nu din cauza vreunei inclinatii spre rau, ci pentru ca a fost invatat de mic la rele. Omul nu se naste ticalos, ci invata sa fie ticalos de la alti, de exemplu de la parinti. Dumneavoastra n-ati facut niciodata vreun lucru rau in prezenta unui copil? Daca ati facut, atunci fiti sigur ca ati contribuit cu o mica parte la inclinatia sa. Copilul cand se naste nu stie nimic. Dar mai tarziu va sti, iar cand va sti, e prea tarziu sa mai fie dezvatat. Aceasta pentru ca dezvatul e mai greu decat invatul. Sau poate ca pe dumneavoastra va deranjeaza ca dupa nastere copiii urla, zbiara si plang cand le e foame sau ii doare ceva si aceea ziceti ca au o inclinatie spre rau. Nu ei, ci dumneavoastra pe care va deranjeaza zgomotul aveti o inclinatie spre rau pentru ca nu vreti sa intelegeti nevoile copilului si il lasati sa zbiere. In inconstienta lui, el nu spune nimic cand striga, desi ar trebui sa va spuna: fa-ti datoria de parinte, taica! Citat:
Citat:
Nu mai plange Jeane! Plansul e de forma. Jeana nu e moarta, Jeana se transforma... Nu fac pariu in legatura cu lucruri a caror situatie nu poate fi stabilita, deoarece nu simt ca pierd nimic, si deci pariul n-are niciun farmec si, mai ales, n-am sansa sa castig nimic, ceea ce transforma acest pariu intr-un pariu fara sens. Cei care cred ceva fara sa se bazeze pe nimic, n-au decat sa continue sa creada. Nu pierd nici ei nimic, decat eventual timpul, dar nici nu castiga nimic, decat daca Dumnezeu ar fi un soi de impatimit al pariurilor, idee care mi se pare de-a dreptul "freaky" si ma trimite cu gandul la ideea "horror" a lui Pascal (tot despre un pariu) care imi aduce in minte un Dumnezeu atat de impatimit de jocurile de noroc, incat si pe oameni i-a creat cu inclinatia de a paria pe existenta sa. Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
"Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea.(Ps50,7)" |
|