Schimbarea la Fata a Domnului

[georgeval]

Schimbatu-Te-ai la fata, in munte, Hristoase Dumnezeule,
aratand ucenicilor Tai slava Ta, pe cat li se putea;
straluceasca si noua, pacatosilor, lumina ta cea pururea fiitoare,
pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Datatorule de lumina, slava Tie.

Acest tropar cuprinde o intreaga teologie. Pe Dumnezeu nu - L cunoastem intr-un mod abstract, decat in relatie- ca vedere- cunoasterea nu va fi niciodata totala, ci pe masura progresului nostru duhovnicesc asa cum Apostolii au vazut slava lui Hristos "pe cat li se putea"

[georgeval]

„In Adam imbracandu-Te tot, Hristoase, firea cea innegrita de demult schimband-o, ai luminat-o si, cu schimbarea chipului Tau, dumnezeu ai facut-o“

De la cartea Facerii, in care se descrie vederea lui Dumnezeu de catre Adam, si pana la cuvantul tainic al Apocalipsei, intreaga Scriptura vorbeste despre cautarea vederii lui Dumnezeu, dorul nestins al omului de a-L cunoaste pe Cel Care l-a creat, de a cauta comuniunea cu El. Aceasta vedere nu inseamna cunoasterea Fiintei lui Dumnezeu, ci o participare la energiile prin care Dumnezeu Se face prezent in lume si in viata omului. Prezenta harului dumnezeiesc aduce omului acea pace negraita, o mireasma fara asemanare in aceasta lume - dupa marturia Sfantului Serafim de Sarov.

[costel]

In Vechiul Testament, Dumnezeu vorbea din nor. In ziua schimbarii la Fata a Mantuitorului, norul este luminos, ceea ce arata ca omului ii este ingaduit a se impartasi de harul divin. Asta e deosebirea dintre perioada de dinainte de intruparea Fiului si cea de dupa Intrupare - acum firea omeneasca nu mai este in afara celei dumnezeiesti, caci s-au unit in persoana lui Hristos. Iar prin unirea cu Hristos devenim partasi la viata nestricacioasa.

[georgeval]

De aceea mistica ortodoxa este o teologie a luminii nu a intunericului. nu a negatiei intelectuale ci a negraitului- a intunericului supraluminos.

[Florin-Ionut]

Cine a fost pe muntele Taborului? Petru, Iacob si Ioan. Acestia au vazut cu ochii lor ca Iisus este Hristosul, Fiul Lui Dumnezeu, nu un simplu profet sau prooroc. Credinta lor nu a mai fost necesara, din acel moment ei au stiut ca Il au pe Dumnezeu in mijlocul lor.

Mai este si episodul in care Iisus ii intreaba: cine credeti voi ca sunt Eu? Si Petru, inspirat de la Tatal Il marturiseste ca fiind Insusi Fiul Lui Dumnezeu.

Vine insa momentul ispitei... Si Petru, care stie ca Fiul Lui Dumnezeu este in fata lui, se leapada de El de trei ori, nu o data! Desi stia care este realitatea! Si demonii stiau ca gresesc si stiu si in momentul asta, dar raman in alegerea lor pacatoasa. Ideea este ca e foarte interesanta lepadarea lui Petru, o cadere uriasa de la extazul Taborului pana sub pamantul celui rau... Dar lectia de invatat este ca Petru s-a pocait cu amar dupa episodul din acea noapte si a fost iertat, pe cand Iuda s-a descurajat si a ajuns in randul celui vicelan care l-a pacalit... Si Iuda ar fi fost iertat, bineinteles, dar a ales sa cada in continuare, nu sa se ridice cu ajutorul Lui Hristos.

[costel]

Nu am auzit ca in ziua de 6 august sa fie prezent un nor deasupra Manastirii de pe Tabor. Daca este asa, trebuie cinstita minunea prin tacere. Cu siguranta se vor incerca si explicatii pur rationale, cum sunt cele legate de retragerea Iordanului atunci cand se praznuieste Botezul Domnului.

Impartasirea de lumina de pe Tabor nu se va face doar in lumea de dincolo, cum afirma unele persoane, ci ea se face din aceasta lume. Vedem acest lucru si in chipurile sfintilor.

Tare mult mi-a placut aceasta relatare cu Parintele Serafim de Sarov:

"Atunci parintele Serafim m-a luat dupa umeri si strangandu-ma tare, a spus: " Si tu, si eu ne aflam amandoi in plinatatea Duhului Sfant. De ce nu ma privesti ? "Nu te pot privi, parinte. Din ochi iti ies fulgere si fata ta s-a facut mai stralucitoare decat soarele. Ma dor ochii..." Parintele Serafim mi-a raspuns: "Nu te teme, prietene al lui Dumnezeu. Si tu te-ai facut la fel de stralucitor ca si mine. Si tu te afli acum in plinatatea Duhului Sfant, altfel nu m-ai fi putut vedea". Dupa aceste spuse, mi-am ridicat ochii spre chipul sau si m-a cuprins o teama si mai mare. Inchipuiti-va in mijlocul soarelui, in stralucirea sa cea mai puternica din miezul zilei, chipul unui om care va vorbeste... Nu mai zaresti nimic decat o lumina stralucitoare care se revarsa de jur imprejurul tau... "Ce simti, prietene? "O pace negraita... O dulceata negraita... O nemarginita bucurie..." "Cand Duhul Sfant pogoara peste om cu plinatatea darurilor Sale, sufletul omenesc este coplesit de o nespusa bucurie, caci Sfantul Duh rezideste in bucurie tot ceea ce atinge...."

[gabriela8]

În prealabil postat de costel

Nu am auzit ca in ziua de 6 august sa fie prezent un nor deasupra Manastirii de pe Tabor. Daca este asa, trebuie cinstita minunea prin tacere. Cu siguranta se vor incerca si explicatii pur rationale, cum sunt cele legate de retragerea Iordanului atunci cand se praznuieste Botezul Domnului.

Am auzit de aceasta minune, insa din cate stiu norul apare la Schimbarea la Fata pe vechi, asa am auzit nu stiu sigur

[glykys]

Maine praznuim Schimbarea la fata. Va fi, de asemenea, si pomenirea de sase luni a bunicii.
Sarbatoare luminata va doresc tuturor!

[George.m]

Aflam din Evanghelie ca Moise si Ilie s-au aratat celor trei Apostoli ce au fost martorii Schimbarii la Fata a Domnului.
Foarte interesanta e incercarea Sfantului Ioan Gura de Aur de a schita motivele pentru care Mantuitorul i-a adus pe Moise si pe Ilie la Schimbarea Sa la Fata:


"Se pot spune multe pricini! Prima este aceasta: pentru ca unii spuneau ca Hristos este Ilie, altii ca este Ieremia, iar altii, unul din profetii cei din vechime, Hristos aduce pe corifeii profetilor, ca ucenicii sa vada si prin aceasta deosebirea dintre robi si Stapan si ca pe buna dreptate a fost laudat Petru cand L-a marturisit ca Fiu al lui Dumnezeu.

In afara de asta, se poate spune si o alta pricina: iudeii Il invinuiau continuu pe Hristos ca ar fi calcator de lege si-L socoteau hulitor, pentru ca Isi atribuie o slava ce nu I se cuvenea, anume slava Tatalui si spuneau:
Acesta nu este de la Dumnezeu, pentru ca nu pazeste sambata si iarasi:
Pentru lucru bun nu Te lovim cu pietre, ci pentru hula; ca om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu.
De aceea Hristos, ca sa arate ca amandoua aceste invinuiri sunt pornite din invidie, ca sa arate ca nici nu calca legea, si nici nu-Si atribuie o slava ce nu I Se cuvine cand spune ca este egal cu Tatal, aduce alaturi de Sine pe acesti doi oameni ai Vechiului Testament, care au stralucit si in una, si in alta.
Intradevar, Moise a dat legea (...), iar Ilie era un mare aparator al slavei lui Dumnezeu.

Se mai poate spune si o alta pricina pe langa cele spuse: Ca sa afle ucenicii ca are stapanire asupra mortii si a vietii, ca stapaneste si pe cele de sus si pe cele de jos. De aceea aduce pe Muntele Taborului si pe Moise, care murise, si pe Ilie, care nu murise.

Iar a cincea pricina ne-o descopera insusi evanghelistul
- Care e aceasta?
Ca sa le arate slava crucii, sa mangaie pe Petru si pe ceilalti ucenici care se infricosasera de patimile Domnului si sa le dea curaj.
Moise si Ilie, fiind alaturi de Iisus, nu taceau, ci vorbeau, spune evanghelistul Luca, de slava ce avea sa se implineasca la Ierusalim (Luca 9,31), adica patimile si crucea. Ca slava este numele ce se da totdeauna patimilor si crucii.

Hristos nu i-a incurajat pe ucenicii Sai numai prin cuvintele spuse de Moise si Ilie, ci si prin virtutea acestor barbati; si aceasta virtute mai cu seama le-o cerea ucenicilor Sai (...). Voia ca ucenici Lui sa fie urmatori acestor barbati si in conducerea poporului, si in staruinta, si in tarie; sa fie blanzi ca Moise, ravnitori ca Ilie si tot atat de purtatori de grija ca si ei; Ilie a indurat foametea trei ani de zile pentru poporul iudeu, iar Moise a spus: De le ierti lor pacatul, iarta-l! Iar de nu, sterge-ma si pe mine din cartea pe care ai scris-o." (Omilia LVI la Matei).

[pilgrim1]

Sfinta Biserica Ortodoxa sarbatoreste Schimbarea la Fata a Mintuitorului nostru la 6 (19 in calendarul civil) august. Redau aici predica tinuta cu aceasta ocazie de Ips Moise al Portlandului si Vestului si membru in Sfintul Sinod al Bisericii Ordodoxe - celei adevarate - a Greciei, sinod condus de Ips Kallinikos – Arhiepiscopul Atenei si a toata Grecia.

Astazi praznuim o sarbatoare a Stapinului Hristos, Dumnezeul – Om care ni s-a facut cunoscut in Slava. Asa cum este scris, Mintuitorul nostru s-a urcat pe Muntele Tabor impreuna cu cei mai apropiati discipoli, Petru, Ioan si Iacov, si a fost Schimbat la Fata in prezenta lor.

In vremea Sf. Grigore Palamas a existat o controversa cu privire la ce a fost cu adevarat acea Lumina a Schimbarii la Fata. Au existat invatatori in Vest care au insistat ca Lumina a fost creata si, prin urmare, si Harul insusi a fost creat. Acei oameni au ajuns la asemenea concluzii din cauza ca ei au fost mai intii de toate educati in filozofia greaca si au incercat sa potriveasca doctrinele crestinatatii in sistemele filozofice grecesti. In concordanta cu ideile lor false, Dumnezeu nu se poate impartasi cu oamenii cu adevarat.

Sf. Grigore Palamas a dovedit neadevarul sustinut de acei oameni si a expus invatatura crestin ortodoxa conform careia Dumnezeu este in totalitate transcendent si de neatens in esenta Sa, dar care Dumnezeu se impartaseste cu noi prin Harul Sau. Cind auzim vorbindu-se de Harul lui Dumnezeu sau de Slava lui Dumnezeu sau de Lumina lui Dumnezeu acestea se refera la ceea ce Sfintii Parinti mai numesc Energiile Necreate ale lui Dumnezeu. Esenta este cauza, iar energia efect. Parintii purtatori de Dumnezeu ne-au explicat ca numai nefiinta este fara capacitate de actiune. Iar daca cineva spune ca energia sau capacitatea de actiune a Sfintei Treimi a fost creata, atunci concluzia logica este ca Sfinta Treime este creata (ceea ce este blasfemie). Sfintii Parinti ne invata ca Natura Necreata are Energie Necreata.

Domnul si Mintuitorul nostru Iisus Hristos ne-a fost facut cunoscut ca noul Adam, o singura persoana in doua naturi, Dumnezeu intrutotul si om intrutotul. Noi sintem chemati sa-I semanam, pastrindu-ne natura umana, dar ridicati la un nou mod de existenta prin participare in energiile Sale necreate, in Harul Sau.

Ca si crestini ne incepem viata transfigurata odata cu Sfintul Botez si ne-o mentinem luind parte in Harul Dumnezeiesc in special prin euharistie. In alte cuvinte, sintem schimbati, transfigurati, devenind membre ale Trupului lui Hristos, adica ale Bisericii.
Urcam si noi Muntele Tabor ca sa participam la Schimbare prin pocainta. In acest sens, Sf. Apostol Matei in evanghelia sa trimite la cuvintul Duhului Sfint primit prin proorocul Isaia:

“Ca sa se implineasca ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice: "Pamantul lui Zabulon si pamantul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; Poporul care statea in intuneric a vazut lumina mare si celor ce sedeau in latura si in umbra mortii lumina le-a rasarit". (Matei 4:14-16),

si versetul urmator “De atunci a inceput Iisus sa propovaduiasca si sa spuna: Pocaiti-va, caci s-a apropiat imparatia cerurilor.” (Matei 4:17)

Aceasta pocainta inseamna respingerea intunericului pacatului si intoarcerea la Lumina si Harul lui Dumnezeu. La Schimbarea la Fata apostolii au avut parte de Har in supra-abundenta, vizibil chiar propriilor ochi. De asemenea experiente au parte din cind in cind sfintii, dar in vietile noastre putem percepe in inimi lupta dintre Lumina lui Dumnezeu si intunecimea pacatului. Inima este chiar cimpul de batalie, iar rugaciunea si gindul la Dumnezeu sint armele noastre. Ne folosim mintile ca sa ne aparam inimile. Mitropolitul Antonie (Khrapovitski – al ROCOR-ului, n.t.) spunea odata:

““Daca am fi avut grija, n-am fi fost condamnati” scriu apostolii. Trei patrimi sau, poate, noua zecimi din pacatele, grijile si chiar crimele noastre au loc din cauza ca lumea nu vrea sa se opreasca si sa se gindeasca inainte de a vorbi sau de a face. Cel care nu incearca sa se stapineasca nu intelege importanta enorma pentru suflet si traiul simtit a ruperii de sine, chiar si doar pentru un moment, de la lucrurile zadarnice care ne inconjoara si a concentrarii gindurilor proprii si a constiintei la ceea ce Domnul cere in circumstanta data si la momentul dat.”

Aceasta atentie interioara este cheia pentru acea viata schimbata, transfigurata.

Mai exista inca o invatatura importanta pe care ne-o ofera Evanghelia cu prilejul Schimbarii la Fata, care pare sa fie uitata de unii, insa eu ma simt obligat sa “spun adevarul in dragoste” cu privire la aceasta. Un nor luminos i-a acoperit pe cei prezenti si vocea Tatalui l-a marturisit pe Domnul Iisus zicind: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, in Care am binevoit; pe Acesta ascultati-L." (Matei 17:5)

Multi scriitori in zilele noastre au comentat pe tema Schimbarii la Fata si au adus cu sirguinta la lumina citate revelatoare din Sfintii Parinti cu privire la terapia mintuirii pe care o ofera Biserica spre vindecarea sufletului. Unii chiar i-au citat pe Sfintii Parinti acolo unde spun ca Rugaciunea Inimii este un mijloc eficace de sirguinta in a fii in Harul lui Dumnezeu. Si totusi, chiar in aceste vremuri grele, ei ignora cuvintele Mintuitorului nostru si decid sa nu-L auda atunci cind El zice: “Dar vine ceasul si acum este, cand adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in duh si in adevar, ca si Tatal astfel de inchinatori isi doreste. Duh este Dumnezeu si cei ce I se inchina trebuie sa i se inchine in duh si in adevar.” (Ioan 4:23-24)

Putem participa la Schimbare, Transfigurare, numai slujindu-I lui Dumnezeu in duh si adevar. Ecumenismul este marea minciuna care ii desparte in zilelel noastre pe unii de adevar. Aceasta erezie respinge invataturile apostolice cu privire la unicitatea adevarului imbratisind totodata toate celelalte ereziile, toate invataturile mincinoase ale trecutului si din aceasta cauza o numim pan-erezie.

Sf. Apostol Pavel ne-a invatat ca “Este un Domn, o credinta, un botez.” (Efeseni 4:5) Sfintii Parinti ne-au invatat si ei ca exista doar Una Biserica, Sfinta, Apostoleasca si Soborniceasca, si un singur Botez spre iertarea pacatelor.

Nimeni nu poate fii in acelasi timp si in Lumina Schimbarii, si in intunericul ereziei. Vai voua stareti moderni si teologi care ignorati insemnatatea cuvintelor Mintuitorului nostru despre slujirea in duh si adevar! Din cauza ca acesti oameni au abandonat invataturile importante ale Sfintilor Parinti cu privire la marturisirea credintei, ei s-au dezis de marturia cea adevarata a Bisericii si de Drumul Crucii. Biserica s-a cladit pe invatatura apostolilor si pe marturia martirilor, insa acesti stareti moderni vorbesc si traiesc de parca, oarecum, viata spirituala ar putea fi separata de marturisirea adevarului. Aceasta, insa, este inselaciune duhovniceasca.

Multi credinciosi bineintentionati sint orbiti de personalitatea acestor falsi stareti, si din aceasta cauza sint inselati sa ramina in impartasire cu o erezie pe care nu o aproba. Acesti oameni citesc vietile sfintilor, dar sint atit de confuzi incit nu realizeaza ca propriile vieti in impartasire cu erezia sint in contradictie cu felul in care sfintii au trait. Oricine familiar cu viata Sf. Vasile cel Mare stie ca acela mai degraba ar fi murit decit sa intre in impartasie cu erezia lui Arie sau a lui Macedoniu. Oricine familiar cu viata Sf. Sava cel Sfintit stie ca acela mai degraba ar fi indurat moartea decit sa fie in impartasire cu monofizitii. Un crestin, oricit de bine intentionat ar fi, nu poate spera sa intre in ceata Sfintilor Parinti daca in aceasta viata paminteasca nu accepta invataturile Sfintilor Parinti si nu-i imita in marturisirea credintei.

Cu gura acesti falsi stareti condamna erezia ecumenismului, dar in fapta slujesc cu episcopi eretici si pomenesc episcopi eretici. De aceea liturghiile lor sint pingarite prin pomenirea episcopilor eretici, dupa cum spune Sf. Teodor Studitul. Fiindca aceea nu este nicidecum slujire in duh si adevar, ci slujire in duplicitate si impartasire cu minciuna.

Acesti falsi stareti inteleg si cred anumite lucruri privitoare la viata duhovniceasca, dar nu marturisesc din pricina fariseilor, ca sa nu fie izgoniti din sinagoga: Caci iubesc slava oamenilor mai mult decat slava lui Dumnezeu. (Ioan 12:42-43) Sa nu va indoiti: participarea in Consiliul Mondial al Bisericii inseamna apostazie. A fi membru al unei jurisdictii bisericesti care a semnat falsa unire de la Balamand sau falsa unire de la Chambesy inseamna tradare a Ortodoxiei si respingere a adevarului duhovnicesc.

Vai celor cu dorinta de putere! Vai celor indiferenti fata de adevarul duhovnicesc si care impinzesc lumea astazi! Se cuvine sa ne rugam pentru pocainta si intoarcerea la credinta a acestor falsi invatatori, dar se cuvine si mai mult sa ne rugam in special pentru luminarea si descatusarea celor inselati de ei.

Sa ne straduim ca de-a lungul vietilor noastre sa auzim si sa raspundem ascultatori invataturilor Mintuitorului nostru despre cum se cuvine sa-I slujim in duh si adevar. Sa ne ferim de intunecimea ereziei cautind intotdeauna Lumina Schimbarii la Fata, care este a adevarului.

Fie ca Lumina si Harul Schimbarii la Fata sa fie peste familiile voastre, sa va binecuvinteze si sa va apere pina in veacuri. Amin.