|
|
Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
#31
|
||||
|
||||
Cele trei colibe de pe Tabor - chipul Bisericii
In predica de astazi, patriarhul Daniel a spus ca cele trei colibe pe care dorea sa le faca Petru pe Tabor simbolizeaza cele trei parti din Biserica: altarul, naosul si pronaosul. Sa inteleg ca nu i-a permis sa faca trei colibe pentru ca deja se impartaseau de cele din imparatia cerurilor (li s-a aratat slava Sa pe cat li se putea), in timp ce noi suntem prin Biserica spre impartasirea de cele din imparatia vesnica?
|
#32
|
|||
|
|||
Parintele nostru ne-a talmacit astfel:
Petru, un om, doar un om pana la urma, uimit si inmarmurit de cele ce i se aratasera, si nevoind sa se desparta de acelea- de acea stare de bine mai presusus de fire- ar fi dorit sa ramana acolo si in acea stare pentru totdeauna, de aceea dorea sa faca cele trei colibe acolo: pentru a ramane pentru totdeauna acolo, cu Domnul Iisus, cu Moise si Ilie Proorocul. |
#33
|
|||
|
|||
Sunt curios ce explicații mai aduc cei care cred în reîncarnare...susținând de fapt că Iisus Hristos este o reîncarnare a lui Ilie proorocul. Cum explică că Domnul Iisus Hristos era împreună cu proorocul Ilie și Moise.
|
#34
|
|||
|
|||
Citat:
Iertare! |
#35
|
|||
|
|||
Tocmai am găsit un răspuns împotriva acestei interpretări eronate...poate mai sunt alții care vor să-l știe.
Last edited by ovidiu b.; 06.08.2012 at 19:26:55. |
#36
|
||||
|
||||
Dumnezeiasca Înfrumusețare a lui Hristos
Dacă denumirea în limba greacă a sărbătorii Schimbării la Față a Domnului este Metamorphosis (Transfigurarea), iar în limba slavonă Preobrajenie, Sfântul Antim Ivireanul o numește foarte sugestiv Dumnezeiasca Înfrumusețare a lui Hristos.
Potrivit unei vechi tradiții, evenimentul istoric al Schimbării la Față a Domnului a avut loc cu 40 de zile înaintea Pătimirii Sale. Dar Sfinții Părinți au strămutat Sărbătoarea după Paști, în data de 6 august, cu 40 de zile înaintea praznicului Înălțării Sfintei Cruci, pentru a evidenția semnificația eshatologică a sărbătorii Schimbării la Față a Domnului care încheie salba praznicelor împărătești dintr-un an liturgic. Dacă la început sărbătoarea marca aniversarea anuală a sfințirii bisericii zidite în anul 326 de mama împăratului Constantin cel Mare, Sfânta Elena, pe muntele Taborului, în a doua jumătate a secolului al IV-lea aceasta începe să aibă un loc aparte în rândul marilor praznice bisericești. Atât în Răsărit cât și în Apus, serbarea ei începe să fie menționată în documente din prima jumătate a secolului V, de când avem cuvântări festive în cinstea ei, de la patriarhul Proclu al Constantinopolului, patriarhul Chiril al Alexandriei și de la Leon cel Mare, episcopul Romei. O găsim indicată și într-un calendar liturgic local al Ierusalimului din secolul al VII-lea, iar în sinaxarele constantinopolitane și în alte cărți liturgice (manuscrise grecești), apare pe la începutul secolului al VIII-lea. Tradiția consemnează că generalizarea ei ca praznic împărătesc în Imperiul Bizantin a avut loc abia acum, în secolul VIII. În această perioadă, Sfântul Andrei Criteanul a rostit o frumoasă predică festivă la acest mare praznic. Cu alte cuvinte, sărbătoarea era deja generalizată în tot Răsăritul creștin până în secolul al VIII-lea, când Sfinții Ioan Damaschinul și Cosma de Maiuma compun imnurile pentru slujba zilei. Dacă denumirea în limba greacă a sărbătorii Schimbării la Față a Domnului este Metamorphosis (Transfigurarea), iar în limba slavonă Preobrajenie, Sfântul Antim Ivireanul o numește foarte sugestiv Dumnezeiasca Înfrumusețare a lui Hristos. În această zi se aduc în biserici prinoase din struguri, care se binecuvintează și se împart (obicei creștin vechi, amintit în canonul 28 al Sinodului II Trulan). În unele părți (Biserica Rusă) în această zi se face în biserici și la cimitire pomenirea generală a morților și mai ales a eroilor căzuți pentru apărarea patriei și a credinței ortodoxe. (Mărturiile icoanei SCHIMBAREA LA FAȚĂ, broșură editată de Arhimandrit Mihail Stanciu,Sfânta Mănăstire Antim, București, 2009)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#37
|
|||
|
|||
Reiau citatele pe care deja le-am dat de la Grigorie Palama, în legătură cu lumina Schimbării la față a Domnului Hristos:
După Sf. Grigorie Palama, „marea vedere a Schimbării la Față a Domnului este taina zilei a opta, adică a veacului ce va să fie, care se arată după crearea lumii acesteia în șase zile și după trecerea celor ce sunt simțirii noastre de aici, care lucrează după șase simțuri, adăugând la cele cinci pe care le avem și simțul cuvântului rostit. Și asta, deorece nu numai dincolo de simțire, ci și dincolo de orice cuvânt este împărăția lui Dumnezeu, cea făgăduită celor vrednici. Astfel, după încetarea cea bună a celor ce se săvârșesc prin cele șase simțuri, se face roditoare din valoarea lor în ziua a șaptea, și apoi, cu puterea lucrării de sus, în ziua a opta se face arătată împărăția lui Dumnezeu. (...) Prin urmare, nici nu devine, nici nu se termină, nici nu se descrie și nici nu cade sub simțuri lumina Schimbării la Față a Domnului, chiar dacă a fost văzută cu ochii trupești, pentru scurt timp. Prin schimbarea simțurilor care a lucrat-o în ei Duhul, cei îmbunătățiți ai Domnului au fost mutați din cele ale trupului în Duh, adică pe acea tainică lumină, pe care nu o înțeleg cei care zic cuvinte necuviincioase despre ea.” Tot după Sf. Grigorie Palama, „Zice deci „ca soarele” pentru ca nu cumva după simțire să înțeleagă cineva lumina aceea; departe să fie de noi nebăgarea de seamă a minții acelora care, în afară de cele ce cad sub simțuri, nu poate produce nimic mai înalt. Și a zis aceasta, pentru ca să cunoaștem că, precum este soarele pentru cei ce trăiesc și văd după simțire, tot așa este Hristos Dumnezeu pentru cei ce trăiesc și văd după Duhul și nu au nevoie de o altă lumină aceia care prin vedere dumnezeiască au ajuns să fie chipuri dumnezeiești, căci El și nu altul le este lumină. Ar mai avea ei nevoie de o altă lumină, de vreme ce au dobândit-o pe cea mai mare? Și pe când Se ruga așa a strălucit acea lumină negrăită și s-a arătat în chip negrăit apostolilor chemați, în timp ce erau prezenți corifeii profeților, ca să se arate rugăciunea ca fiind pricinuitoarea acelei fericite vederi și să învățăm că prin apropierea de Dumnezeu cea prin virtute și cea prin unirea minții cu El prin rugăciune, se săvârșește și se face arătată acea strălucire. O strălucire care se dă la toți și este văzută de toți aceia care tind fără încetare spre Dumnezeu, prin binefacere și rugăciune curată. Căci zice, frumusețea cea adevărată și binevoitoare, văzută numai de cel curat la minte, este după dumnezeiasca și fericita fire, iar de se va întâlni cineva cu strălucirile și harurile ei, se împărtășește cu ceva din ea, ca și când s-ar topi pe fața lui o strălucire înfloritoare.” |
#38
|
|||
|
|||
Din Tomosul Aghioritic [august 1340] redactat de sfântul Grigorie Palama
[...]nu suntem în neștiință cu privire la rațiunile mărturisirii celor propovăduite cu îndrăzneală pe față și ale celor arătate mai dinainte în chip tainic în Duhul celor vrednici: unii fiind inițiați în ele prin experiență -- și anume câți pentru viața evanghelică s-au lepădat de agoniseala avuțiilor, de slava oamenilor și de plăcerile care nu sunt bune ale trupurilor, dar nu numai aceasta, ci au întărit această lepădare prin supunerea față de cei ce au ajuns la vârsta lui Hristos, căci făcându-și printr-o isihie fără împrăștiere răgaz pentru ei înșiși și pentru Dumnezeu, ajungând prin rugăciune adevărată mai presus de ei înșiși și, ajungând în Dumnezeu prin unirea tainică cu El mai presus de minte, au fost inițiați în cele mai presus de minte --, iar ceilalți prin respectul, credința și afecțiunea față de unii ca aceștia. (Tomosul Aghioritic, prolog) Oricine afirmă că unirea desăvârșită cu Dumnezeu se săvârșește numai prin imitare și relație, fără harul îndumnezeitor al Duhului, ca la cei ce au aceleași purtări și se iubesc unii pe alții, iar harul îndumnezeitor al lui Dumnezeu îl numesc o deprindere a firii/naturii raționale care vine doar prin imitație, și nu o strălucire suprafirească și negrăită și o energie dumnezeiască văzută în chip nevăzut de cei vrednici și înțeleasă în chip neînțeles, acesta să știe că a căzut, fără să o știe, în amăgirea mesalienilor [...] Fiindcă toată virtutea și imitarea lui Dumnezeu pe cât ne stă în putință îl face pe cel ce a dobândit-o capabil de unirea dumnezeiască, dar harul săvârșește însăși această negrăită unire [...] (Tomosul Aghioritic, 2) Oricine spune că lumina care i-a fulgerat pe apostoli pe Tabor e o nălucă și un simbol care se face și desface, dar nu există propriu-zis și nu este o energie/lucrare dincolo de orice înțelegere a minții, ci e inferioară intelecției minții, acela contrazice în chip limpede opiniile sfinților. Fiindcă atât în cântările cât și în scrierile lor, aceștia o numesc negrăită, necreată, veșnică, atemporală, neapropiată, inaccesibilă, infinită, nemărginită, nevăzută pentru îngeri și oameni, frumusețe arhetipală și neschimbabilă, slavă a lui Dumnezeu, slavă a Duhului, rază a Dumnezeirii și altele asemenea. (Tomosul Aghioritic, 4) Dar atunci când se împărtășesc cu simțirea și cu mintea de un har și de o putere duhovnicească și supranaturală, cei învredniciți văd cele mai presus de orice simțire și orice minte ca să vorbim potrivit marelui Grigorie Teologul „cum știe singur Dumnezeu și cei care suferă lucrarea unora ca acestea”. (Tomosul Aghioritic, 6) sursa: Sfântul Grigorie Palama, Scrieri, vol 1, editura Deisis, 2005, pag. 156-163 |
#39
|
||||
|
||||
„Fiul lui Dumnezeu devine un singur Trup cu noi și face din noi un Templu al dumnezeirii. Cum să nu îi lumineze pe aceia care sunt vrednici să se împărtășească din raza dumnezeiască a Trupului Său care este în noi, luminându-le sufletul, așa cum El a luminat trupurile ucenicilor Săi pe Muntele Taborului? Căci atunci acest Trup, izvor al luminii Duhului, nu era încă unit cu trupurile noastre: El îi lumina din afară pe aceia care se apropiau cu vrednicie și trimitea lumina sufletului prin mijlocirea ochilor trupului; dar astăzi - spune Sfântul Grigorie -, pentru că El S-a unit cu noi și trăiește în noi, El luminează sufletul chiar din lăuntrul nostru“
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#40
|
||||
|
||||
SCHIMBAREA LA FATA A DOMNULUI - Omilia Sfantului Teofan Zavoratul (fragment)
Prin schimbarea Sa la față, Domnul arată la ce slavă ridică El în sine firea omenească. Schimbarea la față a omului lăuntric este însă cu neputință fără harul dumnezeiesc, care se dă prin Sfintele Taine “Prăznuind Schimbarea la Față a Domnului, suntem datori să ne însușim însemnătatea ei și să dăm chip în noi înțelesului ei. Nu pentru Sine însuși a arătat Domnul, prin Schimbarea la Față, slava Dumnezeirii Sale în omenitate, ca Cel slăvit dinainte de veci. El a vrut să arate la ce slavă înalță El în Sine firea omenească, iar prin aceasta pe orice om: slava Schimbării Lui la Față este slava noastră în Domnul Iisus Hristos. El parcă ne-ar spune: „Iată cum o să fiți!” Adevărat e cuvântul Domnului! Fără îndoială, asa sunt meniți să fie toți cei ce cred în numele Lui – însă așa ne vom arăta de-abia după cea de-a Doua Venire a lui Hristos, după învierea tuturor și după reorânduirea a toate; ne vom arăta când vom fi vrednici de aceasta. Acum se pune întrebarea: cum să ne facem vrednici de asta?! Trebuie să ne schimbăm la față lăuntric în această viață, ca în cea viitoare să primim slava în care a arătat Domnul omenitatea Sa când S-a schimbat la față. Iată spre ce trebuie, prin urmare, să se îndrepte toată grija noastră: să ne zidim după omul lăuntric (Rom. 7, 22), schimbându-ne la față în el din slavă în slavă de la Domnul Duhului (II Cor. 3, 18). Din lucrarea SPRE TABOR de marele teolog si martir marturisitor in inchisorile comuniste , Preot Ilarion Felea (lucrare considerata una din capodoperele literaturii teologice romanesti, dupa cum afirma si parintele Iustin Parvu. Redau continutul acestei mari lucrari, exprimat cu o mare putere de sinteza in doar cateva cuvinte de catre parintele Ilarion, autorul cartii: ” Desavarsirea, calea si urcarea spre Tabor, ca si Schimbarea la Fata, nu cere omului o schimbare a sufletului in alta fata, ci aratarea sufletului in adevarata lui fata, in frumusetea si in stralucirea lui dumnezeiasca. Taborul nu schimba, ci descopera, dezvaluie fata cea adevarata: curata, luminoasa, divina, a sufletului. Taborul e culmea curatirii, luminarii si desavarsirii sufletului, iar cartea de fata vrea sa fie calauza noastra spre culmile lui de lumina si bucurie sfanta; ghidul, tipicul, dreptarul dupa care se face pregatirea de calatorie, curatirea, luminarea, si sfintirea sufletului pentru a ajunge la inaltimea culmilor vietii duhovnicesti, la unirea si trairea fericita cu Dumnezeu.” semnat, Preot Ilarion Felea Sa ne ajute Dumnezeu noua, celor care credem in El, ca sa parcurgem acest drum ce presupune un urcus anevoios, iar la capatul lui, pe “culmea Taborului”, sufletul nostru sa fie cel adevarat, cel daruit noua de Creator: luminos si pur, curat si sfant, asa precum Mantuitorul nostru S-a aratat in adevarata Lui Fata, cea Divina, ucenicilor Sai acolo pe Muntele Sfant. AMIN
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
Thread Tools | |
Moduri de afișare | |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Pozitia domnului Andrei Plesu fata de Dan Puric | georgeval | Generalitati | 224 | 23.10.2017 21:35:22 |
Odovania praznicului Schimbarii la Fata a Domnului | glykys | Schimbarea la Fata a Domnului | 1 | 13.08.2012 18:31:13 |
La multi ani de Schimbarea la Fata a Domnului! | SerafimaMaria | Diverse Sarbatori | 6 | 11.08.2010 17:04:05 |
Intrebari de cateheza:4.Schimbarea la fata fost o Inaltare la Ceruri? | savudanmihai | Intrebari utilizatori | 4 | 31.05.2010 00:00:54 |
|