Erori de logică

[iuliu46]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Se poate discuta doar folosind cazuri concrete de erori care ți se par a nu fi erori. Altfel generalizezi și asta e... greșit.

De ce e gresit ? Ca scrie in lista aia ca e gresit ? :)

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de iuliu46

De ce e gresit ? Ca scrie in lista aia ca e gresit ? :)

Dac-o continui în stilul ăsta, vei ajunge probabil să-ți pui întrebări vizavi de realitatea înconjurătoare... :)

[Mihailc]

În lista din postarea lui crisstiann, majoritatea sunt vicii de comunicare, nu erori de logică. Ele sunt frecvente în viaţa de zi cu zi şi ne încarcă partea de povară a existenţei cu greutăţi pe cât de inutile, pe-atât de apăsătoare.
Erorile de logică sunt relative la un sistem de referinţă specific. Dacă vorbim despre dezbaterea ideilor cu un grad mare de generalitate, cele patru principii mari şi late ale raţionamentului formal-corect sunt un punct de plecare obligatoriu. Deşi abaterile de la acestea sunt extrem de numeroase şi variate, adeseori atât de bine împachetate în sofisme şi subiectivisme cu valoare strict personală încât nu doar că nu le percepem ca erori, ci chiar ne agăţăm de ele ca de nişte calităţi speciale ale propriei gândiri.

[florin.oltean75]

Analiza critica este domeniul stiintific care studiaza prin excelenta problematica identificarii si eliminarii erorilor de rationament, cu aplicabilitate intr-o gama diversificata de stiinte, inclusiv domeniul religios.

Gandirea critica este o deprindere care se dobandeste in timp, este o stiinta a rationamentului.

Pentru identificarea corecta a relatiilor de cauzalitate formularea intrebarii are un rol major.

De exemplu, in crestinism se poate pune intrebarea care este cauza suferintei pe care o experimenteaza oamenii din jurul nostru, inclusiv noi insine.

Firul logic dogmatic se opreste la mandria lui Lucifer.


Insa un analist critic este curajos (nu se teme sa gandeasca) si impinge intrebarea mai departe.

Care este, de fapt, cauza mandriei?

Ce elemente psihologice cauzeaza manifestarea fenomenului mandrie?

Pentru ca daca se identifica elementul cauzal, prin eliminarea acestuia poate fi inlaturat si efectul.

[iuliu46]

Gandirea critica e un slogan ca si ala cu gandeste liber. De ce alti oameni nu gandesc la fel ca mine ? Pentru ca nu gandesc critic. Ganditi ba critic ca va ia...

[flying]

În prealabil postat de iuliu46

Gandirea critica e un slogan ca si ala cu gandeste liber. De ce alti oameni nu gandesc la fel ca mine ? Pentru ca nu gandesc critic. Ganditi ba critic ca va ia...

In dialogul lui Adam cu diavolul ,Adam n-a gandit prea critic.Ma intreb ce erori logice s-au facut in acel dialog?

[florin.oltean75]

În prealabil postat de flying

In dialogul lui Adam cu diavolul ,Adam n-a gandit prea critic.Ma intreb ce erori logice s-au facut in acel dialog?

Problema de fond nu a fost dialogul - ci caderea in imaginatie a ambilor: Lucifer si Adam.

Iar caderea in imaginatie este posibila numai pe fondul lipsei de cunostinta.

De fapt, ambii sunt victimile propriei lor ignorante. Mandria si neascultarea sunt efectele necunoasterii.

Ambii au nalucit rationand o comparatie cu Dumnezeu.

In momentul nalucirii s-au separat (cognitiv) de Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu se afla deja inlauntru lor.

Eroare de gandire: ca ar fi nevoie de "un scaun", de "un mar" pentru a fi asemenea Lui Dumnezeu sau mai presus de El - ca si cum Dumnezeu ar fi altundeva.

Aceste naluciri au produs ruptura.

Dumnezeu doar trebuie recunoscut in inima - aceasta este suprema ascultare si inchinare.

Domnul meu si Dumnezeul meu!

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de florin.oltean75

Firul logic dogmatic se opreste la mandria lui Lucifer.


Insa un analist critic este curajos (nu se teme sa gandeasca) si impinge intrebarea mai departe.

Care este, de fapt, cauza mandriei?

Ce elemente psihologice cauzeaza manifestarea fenomenului mandrie?

Pentru ca daca se identifica elementul cauzal, prin eliminarea acestuia poate fi inlaturat si efectul.

Lucifer a înțeles că Dumnezeu este bun și smerit și drept. Dar nu i-a convenit ca și el să fie smerit, deși era o creatură menită să devină de bunăvoie asemenea Creatorului. Atunci și-a zis că poate să se așeze cumva mai presus de Creatorul său Care rămîne bun, smerit și corect indiferent de alegerea creaturilor. A apărut ceea ce denumim mîndrie, prin opoziție cu smerenia.

Deci Dumnezeu văzînd alegerea făpturii de a NU se asemăna Lui, i-a oferit în continuare libertatea de a fi după voia proprie, mîndru. Ca soluție, i-a creat o împărăție unde să-și manifeste mîndria și libertatea prin opoziție cu El. Avem deci Iadul și primii locuitori ai lumii întunecate.

Lupta tinerilor demoni cu îngerii rămași în voia Domnului a fost una de ordin rațional: dacă să rămînă sau nu în ascultare de Dumnezeu. Atunci au ales pentru totdeauna.

Demonii știu că Dumnezeu este întotdeauna drept. De aceea și-a permis să parieze pe sufletul lui Iov, fiind sigur că El va juca corect.

[flying]

În prealabil postat de florin.oltean75

Mandria si neascultarea sunt efectele necunoasterii.

Combini 2 lucruri care n-au legatura: mandria si neascultarea apartin omului ,pe cand "necunoasterea" omului se refera la cum a creat Dumnezeu pe om.Adica afirmi ca mandria si neascultarea isi au izvorul in Dumnezeu care nu i-a dat omului cunoasterea desavarsita pe care o are EL si din cauza asta omul a cazut.
Mandria este efectul neascultarii si neascultarea este efectul mandriei ,nu stiu care a fost prima ,dar in orice caz necunoasterea nu trebuie amestecata aici ca si cauza a celor doua.Cunoasterea (progresiva?) ar fi fost premiul pentru eventuala(eventualele) ascultare(i) progresive de Dumnezeu.

[florin.oltean75]

Lucifer a înțeles că Dumnezeu este bun și smerit și drept. Dar nu i-a convenit ca și el să fie smerit... Avem deci Iadul și primii locuitori ai lumii întunecate.

Sa gandim critic...


Logic, rezulta ca Lucifer a profitat de smerenia Lui Dumnezeu ca sa se aleaga cu Iadul.

O concluzie evident ridicola.

Lucifer isi dorea inaltare nu cadere din inaltul cerului.

----

Solutia rationala apare doar atunci cand intelegem de ce lui Lucifer "nu i-a convenit ca sa fie si el smerit".