Ieromonahul Onufrie este obligat sa-si mute chilia

[costel]

Ieromonahul Onufrie este obligat sa-si mute chilia pentru ca partiile din masivul Postavarului se extind, iar chilia acestuia se afla foarte aproape de traseul schiorilor.
http://www.tvr.ro/articol.php?id=113606

[windorin]

Ieromonahul Onufrie traieste de 18 ani in mijlocul padurii, la 1600 de metri altitudine, intr-o chilie pe care si-a construit-o singur. In anul 1993, dupa 25 de ani petrecuti in obstea de la Manastirea Cernica, el se retrage in masivul Postavarul. Deoarece partiile din masivul Postavarul se extind, iar chilia calugarului se afla prea aproape de viitorul traseu al schiorilor, parintele este nevoit sa-si mute chilia in alt loc.

Daca nu se planuia amenajarea unei noi partii, nu as fi aflat despre acest parinte. Chiar daca poate nu o sa ajung sa'l intalnesc vreodata, numai gandul ca un parinte se roaga neincetat in munte, pentru noi si pentru tara noastra, ma odihneste si ma bucura.

Deoarece nu are nici un act pe vreun teren, cred ca puteau sa'l trimita la o manastire.
Ma bucura deci faptul ca administratia il ajuta sa se mute, cu materiale de constructie si ajutor de munca.

Motto: ,,O natie care a pierdut increderea in sine,intre toate altele este cea mai mizerabila,pentru ca a frant bstonul pe care se putea razima"(Gheorghe Asachi).

-Buna ziua parinte!
-Buna sa iti fie inima fiule.Ai venit sa-ti dau cuvant de invatatura,un sfat,un ajutor asa cum pot eu in salbaticia asta?Sa ne lumineze Dumnezeu pe amandoi.
-Am venit sa-ti dau eu un anunt parinte.Evacuarea.Te mutam.
-Unde sa ma mutati fiule?!Eu sunt aici cu veveritele,in salbaticie,ma nevoiesc de multi ani,nu deranjez pe nimeni si apoi codru-i frate cu romanul..
-Asa este da este dar este si mai frate cu investitoru.Haha,surpriza,doar azi poti beneficia de sansa de a-ti muta chilia intr-un loc mai accesibil,eventual in mijlocul unei intersectii,ca sa fii mai in siguranta si sa meditezi in liniste mai bine.Te ajutam,noi investitorii,cu patru scanduri si 12 cuie ca sa-ti faci o casa noua,ca ne cam deranjezi.
-Fiule,dar eu am ales sa ma rup de lume,nu deranjez pe nimeni,nu cer nimanui nimic, stau aici in singuratatea asta si imi plang pacatele.In neamul asta mereu au fost pustnicii care s-au nevoit din dragoste de Dumnezeu.
-Parinte,neamul acesta iubeste la fel de mult si schiul si distractia,micii si berea si poate o sa se sperie copii cand te-or vedea.Daca vrei poate te costumam in Mos Craciun si asa mai merge.
-Dragu tatii,eu plec,ca nu m-oi pune eu in calea progresului si fericirii voastre da poate erau si crestini care ar fi vrut sa vina aici pentru un strop de liniste sufleteasca,ei ce vor face?
-Simplu parinte,avem solutie la orice!Punem un indicator,,cel mai apropiat pustnic la 200 km,in directia asta.Mall-ul si crasma,1m in directia cealalta".
-Bag eu seama dragu meu ca tu cam vrei sa ii faci frate cu mamona si sa le iei si ce le-a mai ramas..
-Nu-i este adevarat parinte,se numeste progres,tu nu prea ai loc in el,esti o relicva inutila pentru noi,desi ti-ar sta bine ca exponat.Ia zambete putin ca sa fac o poza,nu ma va crede nimeni ca mai exista unii ca tine...

Stai asa parinte,de ce pleci?Nu vrei sa auzi de promotia la bere?Si de ce plangi asa intristat?Ai profil bun,poti oricand sa ai un job pe tema asta ca doar ce faceai tu era un job nu?Hai parinte,nu te plictiseai aici cand noi dam tonu la distractie?Ce ciudat om,batrinii astia cu ideile lor..Hai ma baieti ne miscam mai cu talent,trage partia prin mijlocu troitiei si funicularul prin chilie,o sa fie o atmosfera dupa care se dau in vant strainii...sa curgaaaa banuuuu,sa cante muzica,dusmani meeeeii,mor cand eu sunt baroooosaan....

Din fericire, cand s-au lepadat de lume, monahii/pustnicii s-au lepadat si de reactiile lumesti la mizeria colosala a lumescului. Tigania si josnicia din Romania zilelor noastre e, cred, de mult cunoscuta pustnicului. Ca isi cunoaste pacatele, ca a plans mult si de nespus pentru pacatele lui inaintea lui Hristos, ca se considera ultimul vierme si traieste doar prin harul lui Dumnezeu si stie bine aceasta.
Eu nu il plang pe pustnic ca va fi, probabil, silit sa se mute din chilia lui. Plang Romania de azi, pe fratii mei crestini, pe mine si pe copiii mei, ca suntem atat de departe de Dumnezeu incat mutam si pustnicii din palma lor de loc pe care Dumnezeu le-a daruit-o pentru o vreme.
Asa intelegem noi sa mutam muntii din loc. Asa, mutind sihastria celor mai drepti dintre noi, ca sa isi faca loc peste tot nimicul si nimicnicia, grosolania, curvia, prostia. Zadarnicie.
Pustnicul are deja pustnicia inlauntrul sau. Are acolo toti muntii patriei si un Soare pe care nimeni nu il poate muta sau fura.
Ma rog la Domnul nostru Iisus Hristos ca pustnicul sa se roage neincetat pentru noi, sarmanii, oriunde ar fi chilia lui. Iarta-ne, Dumnezeul nostru, pentru lasitatea si nemernicia de nespus in care ne complacem.

P.S. Multumesc, frate Scotland, ca ai indulcit putin amarul cu scrisul tau frumos, in ton de parodie amara. Din pacate e mult mai rau, cred, decat putem noi sa zicem. Dar bine ca ne-ai mai descretit un pic fruntile cu mestesugul tau zidit pe un suflet sensibil si bun...

Parca povestea si Goethe, de nu ma insala memoria, despre mutarea unor batrani din casuta lor, nu-i asa?... Nu mai stiu cum s-a terminat acolo tarasenia...

Ioane bine ai zis: ,,Plang Romania de azi, pe fratii mei crestini, pe mine si pe copiii mei, ca suntem atat de departe de Dumnezeu incat mutam si pustnicii din palma lor de loc pe care Dumnezeu le-a daruit-o pentru o vreme."pentru ca,in mare,cam asta a fost ideea care a stat la baza tragicei mele schite nereusite.Cred ca Dumnezeu inca ne iarta,eu,daca as fi EL,as da drumul Calaretilor Apocalipsei de vreo cinci ori in aceiasi zi,din perspectiva la ce facem pe lumea asta.Dar EL este indelung rabdator,pana in aceea zi,a Judecatii.Care va veni.Perversitatea morala s-a extins precum un cancer,peste tot,precum vin corbii nenorocirii noastre peste hoitul ce din pamint a plecat si tot acolo se va intoarce.

Acum ceva vreme,un pastor si-a luat in primire noua parohie si s-a gandit sa faca obisnuita vizita printre credinciosi,pentru a vedea cam care sunt problemele comunitatii.Ajuns la o familie la usa,sa spunem ,,Domnul si Doamna Ipocriti"a fost invitat inauntru,tratat cu prajituri si ceai si invitat sa le spuna cateva cuvinte.Omul s-a gandit ca ar fi o buna ideea sa citeasca ceva din Biblie si sa spuna toti o rugaciune.Mama,vrand sa para cucernicia intruchipata,i-a spus fetitei:,,Draga mea,te rog sa aduci de sus Cartea pe care o citim toti cu atata drag in fiecare seara".Copilul s-a dus sus si spre groaza parintilor a adus catalogul pentru cumparaturi Sears si l-a pus in bratele bietului pastor.Macar copilul a fost sincer.De nu veti fi precum copii...

Este o idee ca atunci cand mergi prin desertul acestei vieti ce a fugit de Dumnezeu,si sufletului ii este sete dupa izbavire,si are in fata izvorul smereniei,tu sa il muti la o departare mai mare,desi poate vei crapa pana sa ajungi la el,la ce pustiu este in noi.O ideea dementa dar reala in pas cu lumea in care traim.Cred ca daca oamenii s-ar ruga ,,Doamne,arata-mi cine sunt si ce merit"s-ar umple codrii de sihastrii precum stupul de albine.Intrucat nu este cazul sa ne dorim asta,ii mutam pe cei existenti,nu sunt o frumoasa imagine pentru lumea in care putrezim spiritual.La fel ca si in cazul desertului,desi nebunia este evidenta ea este pusa-n practica si uite asa isi strapunge omul sufletul cu pacatele sale.Toata acesta lume isi construieste pierzania si inselaciunea,in prezent,pe ideea de a ne face sa uitam ca exista o Judecata,care va veni.Adormirea constiintei sub comoda utopie a intunericului.Totul pare,nu-i asa,maleabil,indepartat,abordabil,mai ales din perspectiva pacatului...

Daca ar trebui sa ne fie frica de Judecata Lui?Oh,da.Ar trebui sa ne fie foarte teama,din perspectiva la ceea ce facem,ar trebui sa avem o teama si o reactie precum cea a ninivitenilor lui Iona.Dumnezeu este bland,iubitor dar este sfant si drept si nici un pacat nu va sta ascuns in fata Lui.Crede cineva ca va sta la infinit,dupa ce si-a sacrificat si Fiul,ca sa fie batjocorit? Ce nebunie ucigasa ar fi sa creada cineva asta.Ne strangem carbuni incinsi deasupra capului si flacarile Iadului ii vor aprinde.Pentru Dumnezeu pacatul nu este o gluma,precum este pentru noi.Si-a vazut Fiul strapuns pe Cruce,atat de in serios ia Dumnezeu pacatul.Si tot asa de serios ne va si judeca.

Da,ai dreptate mare Ioane.Fie-ti mila Doamne si inca nu intra la Judecata cu noi.Mai lasa-ne putin timp,mai lumineaza-ne,caci altfel ramine Raiul gol si Iadul plin.