|
#21
|
|||
|
|||
Am facut si asta si nu o data. Multumesc oricum
|
#22
|
|||
|
|||
Citat:
Va multumesc frumos |
#23
|
|||
|
|||
Citat:
Prin har, prin harul Botezului mai întâi, apoi prin celelalte. Harul ne e pricina, întrucât mai înainte să Îl găsim noi, Păstorul ne-a găsit deja pe noi! E de folos, îmi pare, să luăm încă o dată la lectură, măcar, pildele Domnului în care ne dezvăluie Împărăția lui Dumnezeu. În pilda aluatului, Domnul vorbește despre dospire, prefacere. Aceasta nu e proces spontan, ci e lucrare tainică, în timp. Descoperim că suntem chemați, așadar, la răbdare și la încredere. Procesul își croiește drum, prin puterea Dumnezeirii, chiar dacă noi ne îngrijorăm, chiar dacă suntem neîncrezători și puțin credincioși, chiar dacă mai cârtim și ne răzvrătim. Totuși, spre mai buna desășurare a despătimirii și îndreptării noastre, Domnul a lăsat prețioasele rânduieli, prin Duhul, în Biserică. Acestea sunt ca un fel de catalizator, să zic așa, deși analogia este cam săracă. Catalizator și garant. Face bine petrecerea timpului între frați de credință, între cuvinte odihnitoare dătătoare de nădejde. De nu îi avem mereu în preajmă, avem cărțile. Sunt atât de ziditoare "Viețile sfinților", precum și mărturiile unor oameni ai lui Dumnezeu pe care le găsim des. Apoi chiar aici pe forum unele topice cu mărturisiri, cuvinte de folos duhovnicesc etc. Așa nu ne mai simțim singuri și descurajați, iar rebelul cedează locul, treptat, fiului blajin și liniștit. Rebeliunea vine din spaimă, din durere neasumată bine, din necazuri, din însingurare și din multe încecrări grele și săgetări ale vrășmașului. Domnul răutății folosește orice prilej, mai ales când ne prinde la ananghie, ca să ne înrăiască și să ne sperie, așa ca noi să nu mai sperăm nimic, să ne îndoim de tot, să picăm în deznădejde și înoieli care par de netrecut. Dar Biserica are leac pentru toate. Mare e puterea Crucii! Mare puterea Iubirii! Nu iubim noi, ci Iubirea ne învață să iubim. Nu știm să iubim, până nu ne învață Iubirea, adică Hristos și sfinții Lui. Răbdare, așadar, nădejde multă. Domnul e mereu aproape și ne poartă pasul! Last edited by cezar_ioan; 16.05.2013 at 14:27:58. |
#24
|
|||
|
|||
"Toate sunt Taine în viața omului..."
|
#25
|
|||
|
|||
Mă tot muncește un gând, de câteva ore...
O grozăvie s-a deschis în fața minții mele și îmi pare de netrecut: eu, acesta, port întreaga lume! Sunt responsabil și chemat să o duc cu bine până înaintea lui Dumnezeu! O fărâmă dacă se betegește în ea și sunt pierdut. Ce gând cumplit! Ce gând de neînțeles... Eu?......... Eu, Doamne??? Eu, care nu pot să fac un singur pas drept? Eu, bietul nimic care sunt? Cum să fac tocmai eu asta? De unde acest gând nebunesc în mine?............ Și totuși l-am primit și mă muncește zdravăn de câteva ore bune. Și mă cutremur. Cu oarecare pace în cutremur, care mă zgâlțâie tare... O, păcătos nenorocit, cum oare L-ai mai mâniat din nou pe Dumnezeu?... Știu că gândul e adevărat. Știu pur și simplu, nu îmi trebuie lămuriri sau justificări. Și știu că e imposibil să fac față acestei chemări. Dar chemarea e adevărată, este reală... Certă. Cum o voi scoate la capăt? Cum pot eu, nimicul, să răspund unei asemenea uimitoare chemări? Eu cu mijloacele mele stricate? Eu cu voința mea, cu mintea mea, cu inima mea jerpelită de rele? Cu puterea mea?... Mă mângâie gândul că în fix aceeași situație sunt absolut toți oamenii pe pământ. Iată, nu sunt singur, iar asta îmi dă nădejde să port gândul acesta cumplit, mai departe... Dumnezeu să ne ocrotească și să ne dea puterea de a fi! Last edited by cezar_ioan; 16.05.2013 at 14:54:32. |
#26
|
|||
|
|||
Citat:
Poate nu aveti pacate atat de mari incat sa fie nevoie de canoane Cautati o carte foarte buna scrisa de un parinte duhovnic se numeste "Duhovnicul -un prieten de suflet" de par.Mihai Milea Veti vedea cat de important este duhovnicul si ce lagatura stransa e intre duhovnic si ucenic Pentru a spori duhovniceste e important duhovnicul ,negresit , dar si d-voastra trebuie sa faceti ceva Daca noi nu ne rugam cel rau are multa putere asupra noastra si aici duhovnicul nu mai poate face nimic Last edited by anita; 17.05.2013 at 09:26:03. |
#27
|
|||
|
|||
Citat:
Iata cat de simplu se poate schimba totul, inca de la baza societatii din familie, acolo unde iubirea celor doi soti trebuie sa fie adevarata! Dumnezeu vrea ca cei multi sa fie mantuiti, asa ca sa nu ne speriem noi cei multi ca vom pierde mantuirea, ci sa infrangem frica si sa spunem mereu adevarul, sa nu mai mintim sau sa gandim viclean si sa ne infranam gandurile de animal si vom ajunge si sa iubim cu adevarat! Dumnezeu sa ne lumineze! Amin! |
#28
|
||||
|
||||
Citat:
Citat:
Citat:
Dar sunt de acord ca aveti nevoie de un duhovnic, unul care sa va indrume spre implinirea voii lui Dumnezeu. Ps: Sa ii spui cuiva care greseste asta, nu inseamna sa dai cu piatra.
__________________
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi. |
#29
|
|||
|
|||
Cu inima nu stiu. Fiecare cu parerea lui despre canon... se vede ca nu stiti cum este starea de razvratire si va doresc sa va fereasca Bunul Dumnezeu de asa ispita si incercare.
Toate bune Citat:
|
#30
|
|||
|
|||
Ei bine, mă tem că fiecare dintre noi știe, în felul lui, cum e cu starea lui de răzvrătire.
În fiecare dintre noi, câtă vreme suntem în trup și păcătuim, trăim răzvrătirea. Nu fiți speriată, suntem mulți răzvrătiți sub soare, din păcate... Și nu deznădăjduim, ci ne ținem, așa cu greu uneori, la însușirea pocăinței, cu harul lui Dumnezeu. Unde e răzvrătire nu e bucurie, nu-i pace. Iar unde-i firicel de nădejde, se retrage treptat și răzvrătirea, făcînd locul împăcării, al liniștirii... Nu răzvrătirea vine peste noi, cum ar părea la prima vedere. Ci noi ne ținem cu atașament de răzvrătire, nu îi dăm drumul ca să plece, necăjiți și însingurați cum suntem... (Sper să cugetați în liniște la aceasta, fără să vă supere prea tare gândul meu, pe care l-a rodit experiența mea îndelungată de răzvrătit.) |
|