Sunt ateu, intrebati-ma orice!

În prealabil postat de AlinB

Vorbeste partea irationala din tine care n-a fost cuprinsa inca de rationalul si gloriosul ateism, in concluzie a ramas obscura, mistica si absurda?

Ma bucur ca vorbesti de un ateism glorios, se pare ca te impresioneaza :)

În prealabil postat de AlinB

Relevanta acestei afirmatii in contextul discutiei, fiind care?

In contextul aparitiei altruismului.

În prealabil postat de AlinB

In acest caz? Un ateu este mai credul decat un credincios,este practic un credincios care si-a ratat vocatia fiind prins in mrejele unei false credinte :)

Sigur, ateul se uita cu telescopul, vede materie ce se indreapta dupa legea descoperita de el spre un punct din spatiu si spune ca acolo e o gaura neagra, credinciosul inchide ochii si decreteaza ca Pamintul e plat.

În prealabil postat de AlinB

Nu exista altruism autentic ca instinct, el presune facultati superioare, de ordin spiritual.
Nu ai sa le gasesti la animale sau in instincte.

Acum depinde cum definesti altruismul, eu il vad ca o actiune constient prin care sacrifici de buna voia binele propriu in favoarea binelui unei alte persoane/grup.

S-ar putea sa ma insel dar cred ca altruism pur se gaseste la om numai ca o eroare in matricea instinctelor si daca vrei pot sa ma explic mai in detaliu.
Nu considera ca un altruist, care isi sacrifica binele propriu (de obicei material) nu are satisfactii pe care inconstientul le pune in balanta si calculeaza un cistig. In general altruistii se simt bine, psihic, cind fac un act altruist, deci nu poti nega ca ar avea un cistig de pe urma lui.

În prealabil postat de AlinB

Logica ateista: daca e mai bine sa ucizi un om decat 300, atunci nu e rau sa ucizi un om.
Poftim..

E doar o logica religioasa trunchiata

În prealabil postat de AlinB

Nu, legalizarea lor si trecerea lor in sfera normalitatii sunt inventii ateiste.

Pina una-alta, ateismul a trecut in sfera imoralitatii sclavagismul, tinut milenii intregi in sfera normalitatii de catre religie.

În prealabil postat de AlinB

Pe tine chestia asta te consoleaza?
Te vindeca de plictiseala? Blazare?

Pe mine? Ma faci sa rid :)

În prealabil postat de AlinB

Cu alte cuvinte, n-ar exista sanatate daca n-ar fi si oameni bolanvi, n-ar exista oameni destepti daca n-ar fi si prosti (fara prosti ar fi toti prosti), n-ar exista credinciosi daca n-ar fi atei..

Da, e o idee, doar ca analogia nu se poate aplica oricum

În prealabil postat de AlinB

Pentru un credincios nu e greu sa faca presupunerea asta, pentru un ateu e cam greu sa o faca fara sa-si clatine bazele sale de individ care nu ia de bun orice afirmatie ce nu poate fi demonstrata stiintific si rational, cum ar fi existenta lui Dumnezeu. Sau cea proprie.

Ideea era ca nu poti face un rationament fara instrumentul de rationalizat. E o implicare peste care cu greu poti trece. Greu, dar nu imposibil, dupa cum constat.

În prealabil postat de AlinB

Nu..ideea e ca toti suntem la baza credinciosi si pe alocuri rationali, difera doar lucrurile in care credem.

Si binenteles cum folosim doza de ratiune la care avem acces.

Corect

În prealabil postat de AlinB

3. Credinciosii sunt rai pentru ca au norme morale absolute care de fapt stau in calea binelui social.

Pentru ca toata lumea sa fie fericita si sa dispara ura si frustarea, valorile absolute trebuie distruse, religia desfiintata, totul trebuie relativizat si permis pentru a satisface cele mai aberante dorinte si impulsuri, cel putin atat timp cat societatea nu da semne evidente de disolutie din cauza acestei politici.

Nu au norme morale absolute ci doar putin in urma, dupa cum ne spune istoria :)
Nimeni nu spune ca totul trebuie relativizat si prmis, spunem insa ca ceea ce este permis si masura in care e permis trebuie hotarit de oameni, aplicind criterii verificabile de toti oamenii (capabili, bineinteles). Nu e un sistem perfect, pentru ca universul nu a fost facut pentru ca omul sa se simta bine.

[anaana71]

În prealabil postat de topcat

In pragul mortii creierul nu mai functioneaza la fel. Faptul ca unii dintre atei devin mistici nu are nici o relevanta.

crezi asta? sau doar incerci sa te convingi? un ateu adevarat, nu are de ce se gandi la Dumnezeu, nici macar in pragul mortii, ca nu stie cine este Dumnezeu, sau are doar o idee. uite o intrebare pt un ateu: poate un ateu sa devina mistic? (ma refer doar la definitia misticismului in legatura cu divinitatea). te intreb, ca un ateu mistic esta ca un ortodox neoprotestant... cah!

În prealabil postat de anaana71

crezi asta? sau doar incerci sa te convingi? un ateu adevarat, nu are de ce se gandi la Dumnezeu, nici macar in pragul mortii, ca nu stie cine este Dumnezeu, sau are doar o idee. uite o intrebare pt un ateu: poate un ateu sa devina mistic? (ma refer doar la definitia misticismului in legatura cu divinitatea). te intreb, ca un ateu mistic esta ca un ortodox neoprotestant... cah!

Misticismul e adinc inradacinat in subconstient. Chiar si eu am momente in care ma sperie noaptea sau mersul intr-o pestera, intr-o anumita masura. Nu stiu la ce fel de Dzeu s-ar putea gindi un ateu la moarte, daca e vorba numai de instinctul de supravietuire care induce o speranta ca viata va continua.
Oricum, un creier pe moarte poate produce orice aberatie, deci nu vad de ce nu ar putea da in misticisme.

[stereox]

În prealabil postat de topcat

Pina una-alta, ateismul a trecut in sfera imoralitatii sclavagismul, tinut milenii intregi in sfera normalitatii de catre religie.

Nu stiu daca ateismul a facut asta, mai degraba umanismul rational. E adevarat ca multi umanisti sunt si atei, dar nu se poate pune semnul egal intre cele doua concepte.

În prealabil postat de stereox

Nu stiu daca ateismul a facut asta, mai degraba umanismul rational. E adevarat ca multi umanisti sunt si atei, dar nu se poate pune semnul egal intre cele doua concepte.

De acord
In general, ateismul nu poate face nimic, el fiind o lipsa a ceva

[Imogene]

Buna ziua! Sunt noua pe forum si nu am timp sa citesc 74 de pagini pe topicul asta. Am o intrebare pentru ateii care dau pe aici. :) Vreau sa stiu daca a existat un moment in viata voastra in care ati decis ca e mai convenabil sa fii ateu decat sa incerci sa respecti anumite dogme ale religiei in care v-ati nascut, daca este cazul. Ca sa se inteleaga mai bine dau exemplul unui catolic care sondand adanc in el insusi la sfatul unui preot simplu de la tara si-a dat seama ca la el totul a pornit de la faptul ca a ales sa foloseasca pentru sine anumiti bani pe care ii primea de la parinti sa-i dea pentru oameni saraci. Mai apoi l-au apucat mustrarile de constiinta. Avand un frate care devenise ateu a ales sa nu-si mai faca griji in privinta lor si sa adopte ateismul. Fiind un om inteligent si cultivat a cautat toata viata sa gaseasca argumente care sa-i justifice ateismul. Ceea ce a aflat despre el insusi l-a intors pe acest om la credinta. Bineinteles ca acesta e un caz izolat si ca s-a intamplat intr-o perioada in care accesul la informatie nu era ca in zilele noastre. Din punctul meu de vedere, nu putem sti cu siguranta daca exista Dumnezeu sau nu, deci e mai de bun simt sa fii agnostic decat ateu. Cel credincios alege sa creada in traditie si in trairile pe care le-au avut anumiti oameni mari care marturisesc ca L-au vazut pe Dumnezeu. Ateul alege sa adopte anumite idei filozofice, concluzii ale anumitor oameni de stiinta, etc. Fiindca ma indoiesc ca toti care adopta ateismul sunt de o inteligenta deosebita si pot intelege cu adevarat acele teorii. Interesant este ca diferiti oameni cu pregatire filozofica, stiintifica trag concluzii diferite cu privire la aceeasi teorie. Cum ar fi, de exemplu, teoria evolutionista. Unii considera ca "L-a ucis pe Dumnezeu", altii nu. Care sunt adevaratele intrebari care te pot duce spre ateism? Sa fie problema suferintei? Chiar si asa, nu s-ar exclude existenta unui Dumnezeu, ar fi poate diferit de cel pe care il stim din religiile lumii.

În prealabil postat de Imogene

Buna ziua! Sunt noua pe forum si nu am timp sa citesc 74 de pagini pe topicul asta. Am o intrebare pentru ateii care dau pe aici. :) Vreau sa stiu daca a existat un moment in viata voastra in care ati decis ca e mai convenabil sa fii ateu decat sa incerci sa respecti anumite dogme ale religiei in care v-ati nascut, daca este cazul. Ca sa se inteleaga mai bine dau exemplul unui catolic care sondand adanc in el insusi la sfatul unui preot simplu de la tara si-a dat seama ca la el totul a pornit de la faptul ca a ales sa foloseasca pentru sine anumiti bani pe care ii primea de la parinti sa-i dea pentru oameni saraci. Mai apoi l-au apucat mustrarile de constiinta. Avand un frate care devenise ateu a ales sa nu-si mai faca griji in privinta lor si sa adopte ateismul. Fiind un om inteligent si cultivat a cautat toata viata sa gaseasca argumente care sa-i justifice ateismul. Ceea ce a aflat despre el insusi l-a intors pe acest om la credinta. Bineinteles ca acesta e un caz izolat si ca s-a intamplat intr-o perioada in care accesul la informatie nu era ca in zilele noastre. Din punctul meu de vedere, nu putem sti cu siguranta daca exista Dumnezeu sau nu, deci e mai de bun simt sa fii agnostic decat ateu. Cel credincios alege sa creada in traditie si in trairile pe care le-au avut anumiti oameni mari care marturisesc ca L-au vazut pe Dumnezeu. Ateul alege sa adopte anumite idei filozofice, concluzii ale anumitor oameni de stiinta, etc. Fiindca ma indoiesc ca toti care adopta ateismul sunt de o inteligenta deosebita si pot intelege cu adevarat acele teorii. Interesant este ca diferiti oameni cu pregatire filozofica, stiintifica trag concluzii diferite cu privire la aceeasi teorie. Cum ar fi, de exemplu, teoria evolutionista. Unii considera ca "L-a ucis pe Dumnezeu", altii nu. Care sunt adevaratele intrebari care te pot duce spre ateism? Sa fie problema suferintei? Chiar si asa, nu s-ar exclude existenta unui Dumnezeu, ar fi poate diferit de cel pe care il stim din religiile lumii.

Ateismul nu exclude apriori existenta oricarui Dzeu, ci al celor decretati de religiile lumii.
Poti inventa tot timpul dumnezei care sa se potriveasca cu teoriile stiintifice ale vremii, poti inventa tot timpul teorii nefalsifiabile, pe care nu le poti contrazice decit cu bunul simt.
Si ca sa iti raspund si la prima intrebare, eu personal nu am avut niciodata de ales intre ateism si credinta, nu am fost credincios niciodata, in afara de chestii de tip mos craciun si ozn-uri.

[Imogene]

Eu stiam ca ateul exclude existenta oricarei divinitati. Agnosticul este cel care nu e sigur si nu exclude existenta unei divinitati, alta decat cele deja cunoscute sau "inventate" de om.