Sunt ateu si am cateva nelamuriri

[Solveig]

În prealabil postat de Hitchens

1. Concluzia mea este ca dumnezeu alege sa nu-si foloseasca in totalitate puterile care l-ar ajuta sa incheie totul brusc cu un numar de oameni in rai si altul in iad, ci sa urmareasca firul omenirii. E cat de cat ok interpretarea?


2. Eu ma refeream la faptul ca intotdeauna o religie si-a dorit extinderea numarului de credinciosi si atunci cand una a trecut peste cealalta, s-a lasat cu sange, moarte si nu de putine ori, genocid.
.


3. Fiul ar trebui sa aibe o mama, corect? Maria este mama lui. Dar Maria este om, care s-a nascut. Deci fiul s-a "nascut"(el nu are inceput) inaintea mamei?


4. Ateul nu este destept. Ateul este intotdeauna insetat de cunoastere si cu fiecare informatie noua intiparita in creierul sau plin de neuroni, va fi mai putin prost ca mai inainte.




5. Putem sa discutam in continuare pe aceste idei insa mai am cateva idei + o povestioara.
1 -
De ce trebuie sa fim buni doar de frica iad-ului si nu puteam sa fim buni pentru ca avem umanitate si compasiune fata de semeni?
Eu am o maserie tehnica insa in putinul timp liber incer sa imi aduc contributia in societatea. Sunt voluntar Pompieri/SMURD, unde contribuia mea infima a pus urmarul la salvarea a multor vieti, particip la acte de caritate ori de cate ori imi permite buzunarul si timpul. Nu am ranit niciodata pe nimeni si am iubit intotdeauna natura sub toate formele ei. Insa nu am facut asta pentru ca asa a zis cineva de sus si nici pentru a scapa de o eventuala pedeapsa. Voi unde credeti ca merit sa ajung?

2 -
O sa povestesc o intamplare care m-a marcat. Acum cateva saptamani, intr-o duminica, ma intorceam de la pescuit cu prietenii. Am oprit, cum facem intotdeaua, la un magazin de cartier sa bem o cutie de coca-cola. Prin fata noastra trecea o batranica amarata care mergea greu. Unul din prietenii mei i-a dat 5 lei eu am ales sa o ajut sa treaca strada.
Eu fiind imbracat in camuflaj, bunica a crezut ca sunt in armata. Mi-a povestit ca fiul ei era in armata si era trista ca a decedat anul trecut de leucemie, iar la doua saptamani i-a murit sotul de suparare. Are o fiica maritata prin tari straine care nu o mai viziteaza. Era singura si bolnava si saraca. Am imbratisat-o, am consolat-o, i-am sarutat mana si i-am dat niste bani. M-a strans la piept ca pe copilul ei. De ce permite dumnezeu asa ceva? El nu plange cand vede asa ceva?

Ma bag si eu in discutie :) Intrebarile tale sunt indreptatite si vei gasi multe raspunsuri mai ales citind talcuiri si omilii, dar nu vei putea afla raspunsuri la toate.
Intai trebuie sa tinem seama de faptul ca cunoasterea lui Dumnezeu (sigur, intr-o oarecare masura, fiindca pe Dumnezeu nimeni nu-L cunoaste cum e cu adevarat, e dincolo de ce am putea noi intelege, dincolo de gandirea noastra) nu vine din acumularea de notiuni sau de adevaruri sau printr-o gandire logica (deci o cunoastere rationala, a mintii), ci provine din revelatie; Dumnezeu ni se reveleaza in masura in care putem purta darul Lui; acest lucru are loc numai in intalnirea cu Dumnezeu, in relatia personala cu El ; iar aceasta relatie se poate naste usor, daca cel care-l cauta vine inaintea Lui cu sinceritate si Il roaga sa I se descopere- nu e nevoie de rugaciune elaborata sau de rugaciuni citite, ci numai de sinceritate- apoi Dumnezeu se va ingriji de felul in care Se va lasa descoperit. Cea mai fructuoasa cale de a-I descoperi bunatatea este a trai in Biserica Lui si a te impartasi cu El. Nu vorbesc aici de experiente mistice sau viziuni sau trairi inalte, ci de lucruri mai "marunte", dar atat de minunate!


1. Pentru Dumnezeu totul este usor- nu se pune problema sa urmareasca firul omenirii fiindca El stie totul si este inafara de timp. Pentru El trecutul, prezentul si viitorul nostru sunt deodata; El doreste ca toti oamenii sa se mantuiasca, si le da timp pentru asta.

2. Oamenii au facut varsare de sange. Desi in numele religiei (oricare ar fi ea, desi daca te uiti atent la oamenii cu adevarat credinciosi-nu luati ca masse, vei vedea ca au ales mai bine sa moara ei insisi decat sa ucida), oamenii si-au urmarit interesele lor.
De ce a ingaduit Dumnezeu asta? nu stim. El este cel care are viziunea globala asupra lucrurilor. El este dincolo de trup. Oricum, si raul pe care-l ingaduie (il ingaduie doar, nu-l voieste) e tot pentru ca sa iasa ceva bun de acolo. Ce? vom sti numai dincolo. Oricum copiii aceia se bucura dupa moarte alaturi de El.
Asa cum si in vietile noastre nu stim de ce ingaduie Dumnezeu sa se intample si lucruri rele (desi stim-pentru pacatosenia noastra- asta fiind starea de departare de Dumnezeu, de moarte sufleteasca, care e mult mai rea decat moartea trupului).

3. Asa cum au spus si colegele de forum, Fiul este Insusi Dumnezeu, de o fiinta cu Tatal si cu Duhul. Sunt antropomorfizati fiindca avem nevoie noi, oamenii, de simboluri, fiindca suntem limitati la cuvinte si concepte. El deci nu are nici un sex, fiindca este duh. El este nascut dintru inceput (adica dintotdeauna, in afara timpului) din Tatal. Apoi s-a intrupat din Preasfanta Fecioara fara de tata, fiind Om si Dumnezeu in acelasi timp. Dar taina asta nici ingerii nu pot sa o priceapa!

4. Cum zice psalmistul: cei ce-L cauta pe Dansul, vii vor fi inimile lor in veacul veacului. Cauta-L cu indarjire!

5. Eu cred ca Dumnezeu vede bunatatea ta si se uita la tine cu drag :) Ai dreptate, nu trebuie sa fim buni de frica iadului- asta spun si marii duhovnici (nu mai stiu la care am citit asta); totusi, si asta poate fi un inceput pentru unii care Il cauta pe Dumnezeu pornind de la frica de iad (si noi nici nu constientizam ce este iadul...)
De fapt, stim ca iadul este departarea de Dumnezeu, iar raiul inseamna sa te afli langa El. Nu e vorba de merit. Fiecare se va gasi acolo unde a dorit sa fie.
Dumnezeu le iubeste foarte mult pe batranelele alea, mult mai mult decat le iubesti tu, iar ele de obicei Ii raspund cu dragoste. Tu ai ajutat-o cateva minute, pe cand El o imbratiseaza in necazul ei clipa de clipa si apoi o va lua la El si se va intalni cu copilul si sotul ei. Dumnezeu gandeste pe termen lung.