putem concepe copilul sambata seara sau duminica seara?

[AndruscaCIM]

Iertati-ma daca gresesc prin aceasta interventie!
Sa inteleg ca noi ca si indivizi nu putem lua nici o decizie fara a-l intreba pe duhovnic?
Noi nu avem discernamant...suntem crestini doar pentru ca ne ajuta duhovnicul, altfel suntem niste oi blanoase care o luam pe aratura, sau cum?

[cristina2012]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Iertati-ma daca gresesc prin aceasta interventie!
Sa inteleg ca noi ca si indivizi nu putem lua nici o decizie fara a-l intreba pe duhovnic?
Noi nu avem discernamant...suntem crestini doar pentru ca ne ajuta duhovnicul, altfel suntem niste oi blanoase care o luam pe aratura, sau cum?

Cea mai mare decizie pe care o poate lua un crestin ortodox este sa faca ascultare de duhovnic. Daca facem asa nu inseamna ca suntem niste oi blegoase, dar daca nu vrem sa facem ascultaare am fi niste capre raioase cu coada in sus.
Pe de alta parte fireste ca putem si trebuie sa luam decizii si o si facem in multe privinte. De multe ori avem o decizie luata si cand ajungem la duhovnic cerem binecuvantarea lui si prin el a Lui Dumnezeu. Daca duhovnicul vede un pericol pentru noi in decizia noastra, ne va atentiona, nu ne va binecuvanta, nu ne va ingadui macar... totul in functie de noi si de situatie.
Spre exemplu nu nergem sa intrebam duhovnicul cu cine sa ma casatoresc. Cand ni se pare ca am gasit spunem ce si cum si cine...

[fall3n]

În prealabil postat de Fani71

Cum adica, 'deci'? Nu prea reiese asta din ce spuneam eu.
Un om poate avea lucruri foarte folositoare de spus, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa mai si cernem ce a spus, ca trebuie sa acceptam totul ca litera de evanghelie. Mai ales, ca trebuie sa absolutizam ce a spus ca fiind valabil pentru oricine oricand.

Vat ca mai multi sar cu bata pe Ory, pentru ca pur si simplu este exasperata la auzirea acelorasi fraze cand e vorba de misterul si viata intima a casatoriei, cand se enerveaza ca multe sfaturi sunt nerealiste, integriste, angeliste.. Daca ati citi postarile lui Ory in rest, ati vedea ca este crestina si respecta credinta bisericii, dar cere mai multa sinceritate si mai mult realism si mai putin angelism si mai putine sfaturi teoretice, scoase din carti. Inainte sa o acuzati de toate cele stati si ganditi-va un pic, cu smerenia de care vobiti, daca nu are si ea dreptate, chiar din punctul de vedere cel mai teoretic. Daca nu ne spune si Hristos in Evanghelie lucruri asemanatoare.

Fani71 eu personal nu am nimic cu Ory..ma rog la Dumnezeu sa ne fie tuturor cu folos ceea ce discutam aici..dar pur si simplu in momentul cand relativizezi deja nu stii de ce sa te mai tii sa nu cazi (asta am constatat dupa discutia care am avuto cu ea)..cum spuneam si in postarea trecuta..Dumnezeu este Absolutul si daca nu ai incredere in ceea ce spun Sf Parinti si vii tu cu gandirea mai mult sau mai putin lumeasca e posibil sa spui si prostioare..asta este...exista nu neg categorii de oameni care iau asa cuvantul cum este fara sa puna prea multe intrebari de prin babe cum se zice..nu este bine..dar sunt oameni care traiesc aceste sfaturi teoretice scoase din carti cum spui tu si care de fapt sunt sfaturi practice(din moment ce sunt si daca sunt traite) si mai si rationez..parerea mea sincera..si ea are dreptate(am si spus cateva din postarile ei sunt de folos) dar cand e vorba de o situatie ca de exemplu : un sfant parinte prin scrierile lui spune intr-un fel iar o persoana cum este Ory spune intr-un alt fel eu ca,crestin de cine sa ascult ???..la asta ma refeream..Ory poate este o persoana deosebita nu neg dar cand vine vorba de situatii ca acestea sa ascultam totusi ce zic Sfintii nostri parinti..cu iertare

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de cristina2012

Cea mai mare decizie pe care o poate lua un crestin ortodox este sa faca ascultare de duhovnic. Daca facem asa nu inseamna ca suntem niste oi blegoase, dar daca nu vrem sa facem ascultaare am fi niste capre raioase cu coada in sus.
Pe de alta parte fireste ca putem si trebuie sa luam decizii si o si facem in multe privinte. De multe ori avem o decizie luata si cand ajungem la duhovnic cerem binecuvantarea lui si prin el a Lui Dumnezeu. Daca duhovnicul vede un pericol pentru noi in decizia noastra, ne va atentiona, nu ne va binecuvanta, nu ne va ingadui macar... totul in functie de noi si de situatie.
Spre exemplu nu nergem sa intrebam duhovnicul cu cine sa ma casatoresc. Cand ni se pare ca am gasit spunem ce si cum si cine...

Pai asta voiam sa aflu...chiar duhovnicul saracu' trebuie deranjat de noi in fiecare zi ca sa ii mai adresam cateva intrebari si sa cerem sfaturi? Pe undeva mi se pare si egoism in modul asta de a gandi. Eu pe duhovnic nu il vad ca stand la dispozitia mea, pentru ca si el este om si are viata lui ( in manastire sau de familie) si mi s-ar parea lipsa de bun simt din partea mea sa ii cer sa stea numai dupa problemele care ma framanta pe mine. Un duhovnic nu ma indruma doar pe mine, mai sunt atatia...daca l-ar cauta si suna toti in fiecare zi?
Nu este cumva pe undeva si o nevoie de dependenta putin patologica in nevoia unora de a cere permanent sfaturi de la duhovnic? Nu e putin deplasat ca un crestin sa fie crestin doar datorita duhovnicului...unde este nevointa si decizia lui personala, ce s-ar intampla cu un astfel de om daca din varii motive nu ar mai putea lua legatura cu duhovnicul 1 luna? Ar dispera? Ar innebuni? S-ar simti pierdut? Sau ar fi un crestin asa cum a fost si pana atunci?

[cristina2012]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Pai asta voiam sa aflu...chiar duhovnicul saracu' trebuie deranjat de noi in fiecare zi ca sa ii mai adresam cateva intrebari si sa cerem sfaturi? Pe undeva mi se pare si egoism in modul asta de a gandi. Eu pe duhovnic nu il vad ca stand la dispozitia mea, pentru ca si el este om si are viata lui ( in manastire sau de familie) si mi s-ar parea lipsa de bun simt din partea mea sa ii cer sa stea numai dupa problemele care ma framanta pe mine. Un duhovnic nu ma indruma doar pe mine, mai sunt atatia...daca l-ar cauta si suna toti in fiecare zi?
Nu este cumva pe undeva si o nevoie de dependenta putin patologica in nevoia unora de a cere permanent sfaturi de la duhovnic? Nu e putin deplasat ca un crestin sa fie crestin doar datorita duhovnicului...unde este nevointa si decizia lui personala, ce s-ar intampla cu un astfel de om daca din varii motive nu ar mai putea lua legatura cu duhovnicul 1 luna? Ar dispera? Ar innebuni? S-ar simti pierdut? Sau ar fi un crestin asa cum a fost si pana atunci?

Andrusca, aceasta nu este doar o mica problema. Daca era doar o mica problema cu siguranta nu mai aparea intreabarea pe forum, este o framantare.
Nu il intrebam orice prostie pe duhovnic, nu traieste duhovnicul in locul nostru. Din cand in cand apar unele framantari si pe acestea trebuie sa le discutam.
In cazul de fata femeia stia ca nu e ok sa concepi un copil duminica, dar situatia ei este chiar speciala, trebuie sa fie cu cugetul impacat in ceea ce face.

[ioanaz]

În prealabil postat de cristina2012

Andrusca, aceasta nu este doar o mica problema. Daca era doar o mica problema cu siguranta nu mai aparea intreabarea pe forum, este o framantare.
Nu il intrebam orice prostie pe duhovnic, nu traieste duhovnicul in locul nostru. Din cand in cand apar unele framantari si pe acestea trebuie sa le discutam.
In cazul de fata femeia stia ca nu e ok sa concepi un copil duminica, dar situatia ei este chiar speciala, trebuie sa fie cu cugetul impacat in ceea ce face.

Da Cristina, ai dreptate, e o framantare care ar trebui sa mi-o lamuresc cel mai bine cu un duhovnic si chiar mi-a placut ce mi-ai scris! Andrusca are partea ei de dreptate in faptul ca mi-e pe undeva rusine sa il intreb pe duhovnic. Daca nu aveam acest sentiment de rusine cred ca nici nu mai deschideam acest subiect.
Va doresc tututor ce mi-as dori mie si familiei(si bineinteles tuturor ortodoxilor): mantuirea!

[Fani71]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Pai asta voiam sa aflu...chiar duhovnicul saracu' trebuie deranjat de noi in fiecare zi ca sa ii mai adresam cateva intrebari si sa cerem sfaturi? Pe undeva mi se pare si egoism in modul asta de a gandi. Eu pe duhovnic nu il vad ca stand la dispozitia mea, pentru ca si el este om si are viata lui ( in manastire sau de familie) si mi s-ar parea lipsa de bun simt din partea mea sa ii cer sa stea numai dupa problemele care ma framanta pe mine. Un duhovnic nu ma indruma doar pe mine, mai sunt atatia...daca l-ar cauta si suna toti in fiecare zi?
Nu este cumva pe undeva si o nevoie de dependenta putin patologica in nevoia unora de a cere permanent sfaturi de la duhovnic? Nu e putin deplasat ca un crestin sa fie crestin doar datorita duhovnicului...unde este nevointa si decizia lui personala, ce s-ar intampla cu un astfel de om daca din varii motive nu ar mai putea lua legatura cu duhovnicul 1 luna? Ar dispera? Ar innebuni? S-ar simti pierdut? Sau ar fi un crestin asa cum a fost si pana atunci?

Andrusca, cred ca ai pus degetul pe rana.

Ii dau dreptate Cristinei pana la un punct, pentru ca intr-adevar, in ortodoxie se spune ca este importanta relatia cu duhovnicul si este hotararea noastra sa ii cerem sfatul, sa ascultam (sau nu) de el.
De ce este asa? Pentru ca ortodoxia nu este individualista, Biserica este o comuniune a crestinilor in Hristos, si de asta exista aceasta traditie de a ne sfatui unii pe altii duhovniceste, de a nu lua hotarari singrui.

Insa din pacate exista si o parte de umbra. Duhovnicul capata uneori caracter de guru, fie din vina lui, fie din vina noastra, a nematuritatii noastre, si in loc sa devina un ajutor devine o piedica a maturitatii noastre duhovnicesti. Ramanem ca niste copii care cer voie pentru orice, care cum ziceai (sa stii ca nu este doar o caricatura, sunt unii asa) il suna in fiecare zi sa intrebe ce sa faca.

Un duhovnic bun incearca sa isi educe copiii duhovnicesti spre maturitate, astfel incat ei sa isi dea seama singuri ce este bine si rau si sa evolueze. Nu spre dependenta.

Noi ii tot criticam pe catolici si zicem ca papalitatea este un lucru rau. Unoeri, in ortodoxie am impresia ca nu exista doar un papa, ci multi papi, foarte multi.
Din ideea buna si frumoasa a sfatuirii duhovnicesti, a depasirii individualitatii, a comuniunii, se ajunge la dependenta si despotism.

Suntem cam off topic dar are legatura cu subiectul nostru pt ca toata lumea vad ca ii trimite pe oamenii care isi pun intrebari legate de intimitatea cuplului la duhovnic... Este ceva putred aici, dupa parerea mea, si cu tot respectul pentru parerea Cristinei ale carei postari le citesc mereu cu mult interes si cu care adesea sunt de acord.

Daca vreti, putem continua discutia asta pe alt topic mai potrivit.

[ory]

În prealabil postat de fall3n

Fani71 eu personal nu am nimic cu Ory..ma rog la Dumnezeu sa ne fie tuturor cu folos ceea ce discutam aici..dar pur si simplu in momentul cand relativizezi deja nu stii de ce sa te mai tii sa nu cazi (asta am constatat dupa discutia care am avuto cu ea)..cum spuneam si in postarea trecuta..Dumnezeu este Absolutul si daca nu ai incredere in ceea ce spun Sf Parinti si vii tu cu gandirea mai mult sau mai putin lumeasca e posibil sa spui si prostioare..asta este...exista nu neg categorii de oameni care iau asa cuvantul cum este fara sa puna prea multe intrebari de prin babe cum se zice..nu este bine..dar sunt oameni care traiesc aceste sfaturi teoretice scoase din carti cum spui tu si care de fapt sunt sfaturi practice(din moment ce sunt si daca sunt traite) si mai si rationez..parerea mea sincera..si ea are dreptate(am si spus cateva din postarile ei sunt de folos) dar cand e vorba de o situatie ca de exemplu : un sfant parinte prin scrierile lui spune intr-un fel iar o persoana cum este Ory spune intr-un alt fel eu ca,crestin de cine sa ascult ???..la asta ma refeream..Ory poate este o persoana deosebita nu neg dar cand vine vorba de situatii ca acestea sa ascultam totusi ce zic Sfintii nostri parinti..cu iertare

Fall3n, nu degeaba te-am evitat dupa ultima postare exprimata pentru mine, tocmai pentru ca nu ai inteles mai nimic din ceea ce scriu si persisti in ideea ca eu il contest pe Dumnezeu, pe Hristos, ceea ce nu este deloc adevarat . Insa este adevarat ca de multe ori acest Dumnezeu este asociat intr-un mod absolut nedrept cu niste legi si dogme cu care nu are nici o legatura...ceea ce este o mica-mare diferenta. Dar tu, oricum nu intelegi ce vreau sa spun si nici nu incerci acest lucru.
Sa nu crezi ca a sta cu capul in carti religioase este musai echivalentul cu a fi credincios...trebuie sa mai si simti si cel mai bine o poti face din necesitatea si starea aproapelui, Dumnezeu este aproapele, iar dogmele il cam incatuseaza si-l cam pedepseste pe acest aproape...se cam pierde in ignoranta din atata fala presupusa credincioasa.
Deci, nu intelegi ! Sa stii ca nu sunt straina de scrierile Sf.Parinti, nici de viata duhovniceasca si nici de simtirea in Hristos, insa tu se pare ca esti un incepator dornic sa-mi dai mie cu barda in cap pentru ca nu sunt robotul capabil sa inregistreze neaparat cele studiate de tine, mai am si putin rationament. Exact cum spunea cineva pe-aici, doar nu inseamna a fi crestin , a fi absolut dependent si supus in totalitate duhovnicilor si scrierilor, ci a gandi si cu mintea proprie cele asimilate, a le discerne. Intotdeauna doctrina religioasa a fost greoaie si s-a bazat in multe priviinte pe supunere si manipulare, numai ca libertatea a facut posibila desfiintarea inchizitiei, dar noi dorim neaparat sa o readucem de fiecare data la nivel teoretic. Nu merge asa, pentru ca nu mai merge vorbaria la infinit, in acelasi timp in care suferinta si nepasarea oamenilor progreseaza pe acest pamant.
Asadar, daca nu intelegi si nu esti capabil de o aprofundare a celor scrise de mine, te rog evita-ma, caci nu mai am rabdare sa o iau de fiecare data de la inceput ca inaintea baietelului meu de 4 ani.
Cat despre sexualitate...tocmai barbatii sar in sus si tocmai a lor este, in realitate aceasta problema, fiindca , de regula instinctul lor patroneaza in acest sens in casnicie si , tocmai ei sunt aceia care nu doresc sa auda de abstinenta....Asadar, daca voi barbatii chiar credeti ca urmati sfaturile Sf. Parinti in ceea ce priveste postul si abstinenta ...atunci sa aruncati primii cu piatra . Astfel s-ar vedea macar in cuget, in realitatea proprie care este diferenta dintre teorie si practica .

[sophia]

Din nou am ajuns la acest subiect dureros si din nou nu s-a ajuns la vreun rezultat, ci doar la discutii aprinse.
Mi-au placut unele interventii realiste: Ory, Fani, Cristina si Andrusca.
Ma alatur lor cu intrebarile si dilema mea, pe care nu voi inceta sa caut sa o lamuresc.
1. Din nou ajungem la ideea ca de fapt relatiile trupesti, in cuplu, reprezinta ceva pacatos si murdar. Si din nou intreb de ce? Si unde scrie asta?
Altfel nu existau aceste restrictii pentru cei casatoriti.
Si nu cred ca este vorba, asa cum incearca unii sa explice, de nevoia unei abstinente, sau de o reglementare ca asa ar fi bine din punct de vedere medical, biologic, sau mai stiu eu. Ci vad ca este vorba de pacatul de a avea aceste relatii in general, pentru a procrea sau nu.
2. Se aduce mereu in discutie ideea cu duhovnicul.
Si atunci intreb si eu ca si ceilalati: mergem pentru orice la duhovnic, trebuie sa discutam si viata intima cu duhovnicul? Si pana unde?
Pe urma intreb ce sa faca cei care nu au duhovnic. La orice intrebare aud aici: du-te la duhovnic si intreaba. Si cati sunt cei care au duhovnic si mai ales unul cu care sa discute orice si oricand si fara probleme?
3. Se vorbeste aici si despre copii care daca sunt conceputi in zile nepermise (oribil!), sunt anormali, sau bolnavi sau mai stiu eu.
Pai daca ne gandim cati dintre milioanele de crestin din lumea asta sunt conceputi in vreo zi de post sau nepermisa, am ajunge numai la o mana de credinciosi care sunt conceputi la timp corect. Si cati din ei nu sunt sanatosi totusi?
Este utopic ceea ce se spune aici. Cati oameni credinciosi stiu, sau iau in considerare asemenea reguli.
Pe urma ma mai gandesc la niste aspecte:
a. se stie ca femeia are numai anumite zile fertile. Si atunci, daca astea se suprapun peste zile nepermise si de post, cum ramane cu copii? Daca mai sosoctim si cate zile de post si nepermise exista in an, ce mai ramane pentru procreere?
b. legat de a retinere si abstinenta - toate bune, dar cati au nevoie de asa ceva, cu adevarat? Ma refer la majoritatea cuplurilor unde sexul nu se poate face la comanda (fie datorita programului, ca in acest caz), fie din motive de boala, fie pentru ca oamenii sunt si sa destul de retinuti/timizi din acest punct de vedere.
Inteleg sa pui aceste restrictii pentru unii care sunt in stare/au deobicei sex zilnic, sau mai mult de 3, 4 zile pe saptamana, dar pentru cei care abia au 1-2 ori?
In fine am ajuns sa-mi fac probleme si eu insami, sa ma gandesc si eu cum sa fac si sa intreb si pe altii cum procedeaza: ii spun sotului/sotiei la momentul respectiv "Nu pot, este zi nepermisa de biserica!" Nu ajung la conflicte si chiar la...divort? Mai ales daca este in joc procreerea.
Nu stiu, nu inteleg si este una din problemele/limitele mele cu (in) credinta/religia.

[ory]

Exact Sophia, este absolut oribil si primitiv sa spui ca acei copii care sunt conceputi in zile de post, nu sunt copii Binecuvantati, ba mai mult decat atat, ca ar fi blestemati....oare cei care emit asemenea idei, prostii, chiar gandesc, chiar au cu ce gandi ?, caci mie imi este imposibil sa-i inteleg ca si oameni rationali.
Dumnezeu nu ar spune niciodata asa ceva, niciodata.....iar cei care spun o fac in mod abuziv si absolut intolerabil fata de Dumnezeu, in numele Lui.
Voi, toti oamenii stiti sigur in ce zi ati fost conceputi de mamica voastra ? Nu cred, si atunci, de unde atata indoctrinare falsa, aberanta....no comment!
Uitati-va, in genere prin mediul rural, sunt multi educati in spirit religios, multe mame, majoritatea sunt apropiate de biserica, insa se omite ( ori din neputinta ) educatia sociala si intelectuala, dar mai ales intelegerea si oranduirea favorabila din punct de vedere psihologic al indivizilor din familie, fapt pentru care uitati-va cate grozavii au loc, mai cu precadere in acest mediu. Credinta este saraca fara o abordare morala, fara o conduita civilizata, fara o educatie sociala care sa stimuleze prin constiinta aceasta viata crestineasca....dar, mai ales fara conceptul de iubire .
Ce se-ntampla oameni buni cu atatea sinucideri, ce se-ntampla cu atata nepasare, ce se-ntampla cu atata materialism, cu atatea avorturi, cu atatia copii chinuiti, cu atata coruptie si minciuna, cu atata precurvie ?...cand, in fiecare casa romaneasca se presupune ca exista ortodoxie !???