singura in doi.

[lilia]

Sunt casatorita de multi ani...Toata perioada mea de casnicie a fost si este un compromis din partea mea. L-am iubit f mult, insa pe parcurs el a reusit sa se indeparteze de mine prin consumul de alcool si indiferenta. Intamplator am ramas insarcinata si am crescut copilul mai mult singura din cauza faptului ca el a iubit mai mult sticla si paharul, nu a fost interesat niciodata de soarta noastra, venea acasa de la serviciul ca la hotel, doar ca sa se odihneasca pentru ziua urmatoare si atat. Am suferit toata viata mea de lipsa unei mangaieri, si intelegerii in casa… Cand vroiam sa fiu mai aproape de el ma respingea incet dar sigur prin reprosuri ca e obosit si mai tarziu cu scuza ca nu mai are 20 de ani ca sa ii mai fie aminte de relatii intime…Dar nici la 20 de ani nu era in stare de asa ceva din cauza alcoolului si din cauza faptului ca venea f tarziu acasa. Nici macar salutul de bun venit nu-l zicea. Ce sa mai… mi-a fost f greu sa stau langa el cu mirosul de alcool dar si cu abstinenta pe care a trebuit sa mi-o induc fortat. Din cauza asta m-am si imbolnavit. Cu ajutorul lui Dumnezeu m-am vindecat si tot cu ajutorul Lui am depasit momentul dificil pe care l-am avut din cauza abstinentei inpusa de el si eu la randul meu creierului. In toti acesti ani nu am incercat niciodata sa il insel din cauza faptului ca m-am gandit la sufletul meu din viata asta, dar si din viata vesnica. Insa de ce a trebuit totusi sa ma resemnez asa de tanara la lucrurile acestea si nu am putut sa imi las inima sa isi aleaga “binele”? Oare nu meritam si eu aceasta fericire a vietii intru-totul? De ce a trebuit sa traiesc singura in doi, in minciuna?
In sfarsit, acum la o varsta am cunoscut pe cineva, insa nu am cedat, nu m-am lasat prada sentimentelor… Ce sa fac, sa renunt la fericire si sa traiesc in continuare in minciuna si cu sufletul ranit de singuratate? Chiar sunt intr-o situatie dificila si nu stiu ce decizie sa iau. Astept cu nerabdare raspunsurile voastre. Multumesc din suflet!

[cozia]

Lili,
Sa-ti dea Dumnezeu putere sa rezisti in continuare. Te inteleg ca esti singura in doi si nu esti singura care trece prin asta, pot fi si barbati si femei in aceeasi situatie descrisa de tine, insa nu uita ca tot singura iti vei primi si rasplata la Judecata.
Parerea mea este ca deocamdata sa te concentrezi pe copilas si nu uita...multa rugaciune si post:)

[Silviu]

Nu te lasa de sotul tau.Sentimanetele nu sunt ce par a fi si nici "bucuria".Ramai asa cum te-a lasat Dumnezeu nu face prostia sa il parasesti sau altceva de gen pentru ca esti pierduta.Asta ar insemna adulter.

[D.C.]

Lili,
imi este rusine sa iti povestesc cate am facut eu familiei mele. dar ei m-au rabdat si acum ne bucuram impreuna de viata. Incercam sa recuperam timpul pierdut. E greu dar merita osteneala. Cu atat mai mult cat plata Lui Hristos va fi pe masura. Rabdare, post si rugaciune.
cu stima carol

[erzbet]

raspunsul meu va fi interpretat ca un fel de "gica contra". Eu nu vad motivul sacrificiului tau...atata timp cat deja regreti tineretea irosita, vei ajunge la 70 de ani sa iti regreti toata viata...ai grija ca alegerile pe care le iei sa iti apartina in totalitate, nu te lasa influentata de nici o parere...este vorba de viata ta, este usor sa iti dai cu parerea cand nu esti afectat in mod direct
"ce sa fac, sa renunt la fericire si sa traiesc in continuare in minciuna si cu sufletul ranit de singuratate?"
Pentru ce sa renunti?

[Laurentiu]

În prealabil postat de lilia

Sunt casatorita de multi ani...Toata perioada mea de casnicie a fost si este un compromis din partea mea. L-am iubit f mult, insa pe parcurs el a reusit sa se indeparteze de mine prin consumul de alcool si indiferenta. Intamplator am ramas insarcinata si am crescut copilul mai mult singura din cauza faptului ca el a iubit mai mult sticla si paharul, nu a fost interesat niciodata de soarta noastra, venea acasa de la serviciul ca la hotel, doar ca sa se odihneasca pentru ziua urmatoare si atat. Am suferit toata viata mea de lipsa unei mangaieri, si intelegerii in casa… Cand vroiam sa fiu mai aproape de el ma respingea incet dar sigur prin reprosuri ca e obosit si mai tarziu cu scuza ca nu mai are 20 de ani ca sa ii mai fie aminte de relatii intime…Dar nici la 20 de ani nu era in stare de asa ceva din cauza alcoolului si din cauza faptului ca venea f tarziu acasa. Nici macar salutul de bun venit nu-l zicea. Ce sa mai… mi-a fost f greu sa stau langa el cu mirosul de alcool dar si cu abstinenta pe care a trebuit sa mi-o induc fortat. Din cauza asta m-am si imbolnavit. Cu ajutorul lui Dumnezeu m-am vindecat si tot cu ajutorul Lui am depasit momentul dificil pe care l-am avut din cauza abstinentei inpusa de el si eu la randul meu creierului. In toti acesti ani nu am incercat niciodata sa il insel din cauza faptului ca m-am gandit la sufletul meu din viata asta, dar si din viata vesnica. Insa de ce a trebuit totusi sa ma resemnez asa de tanara la lucrurile acestea si nu am putut sa imi las inima sa isi aleaga “binele”? Oare nu meritam si eu aceasta fericire a vietii intru-totul? De ce a trebuit sa traiesc singura in doi, in minciuna?
In sfarsit, acum la o varsta am cunoscut pe cineva, insa nu am cedat, nu m-am lasat prada sentimentelor… Ce sa fac, sa renunt la fericire si sa traiesc in continuare in minciuna si cu sufletul ranit de singuratate? Chiar sunt intr-o situatie dificila si nu stiu ce decizie sa iau. Astept cu nerabdare raspunsurile voastre. Multumesc din suflet!

Draga mea fericirea vietii intru totul {cum spui}nu exista nicaieri aici pe Pamant cu toate ca noua nis epare ca sunt oameni fara necazuri..nu este adevarat acest lucru.
Toti oamenii au necazuri unii mai multe alti mai putine acum dupa cum fiecare incearca sa traiasca sa-l inteleaga sa-l accepte pe cel de langa el cu defectele si calitatile lui nimeni nu este perfect.
Nu exista vreo epidemie de familii fericite care sa nu fi avut necazuri.Fiecare familie are necazurile si bucuriile ai dar daca stii cum sa treci peste ele CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU totul se rezolva prin comunicare.
DAr primul pas si cel mai important intr-o casnicie este credinta in Dumnezeu
DE aceea acolo unde un sot este credincios si unul nu acea casnicie este un dezastu
Casnicia in care lipseste credinta in Dumnezeu este un iad.
DAca atunci cand te insori/mariti ai cautat nu stiu ce Ileana Cosanzeana/sau nu stiu ce FAt Frumos fara sa iti pui problema daca fata sau baitul cu care vrei sa te insori/mariti are credinta in Dumnnezeu {nu doar spusa cu gura ca asa multi se declara crestini si cand se casatoresc incep sa bea incep sa insele incep sa batjocoreasca}crestini cu numele} atunci te-ai insurat/maritat numai cu figura ei/lui .
Asa se intampla si cu cei care cauta mai mult averea respctivei/respectivului si tot asa se intampla si cu cei care isi marita fetele dupa astfel de interese.Acea casnicie nu va avea pacea si ocrotirea lui Dumnezeu daca nu s-a tinut seama de Varsta credintei in Dumnezu si s-a urmarit numai frumusetea sau averea.

[iosif]

Erzbet, tu nu esti "Gica contra", tu esti o persoana lipsita de principii morale crestine. Asta se vede din toata "toleranta" ta vizavi de tot ceea ce este pacat. Asa ca e bine sa stii si de ce esti un "gica contra". Sunt motive intemeiate sa afirm aceste lucruri, dupa ce am urmarit parerile tale neortodoxe. Si spun neortodoxe pentru ca sunt in total dezacord cu ceea ce Biserica noastra a invatat de 2000 de ani incoace, in virtutea cuvantului lui Hristos: " Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu" ( Mc 13.21) Tu nu intelegi rostul suferintei, tu nu intelegi multe lucruri pentru ca fugi de adevar, fugi de realitati, crezand ca scapi in alta parte. Desi intelepciunea populara a spus-o foarte bine, sintetizand aceasta experienta de viata " De ce fugi, peste aia dai"

Exista o multime de variante, de posibilitati, de experiente, de viziuni, etc. Pe acest forum discutam despre VIZIUNEA CRESTIN ORTODOXA! Este o viziune pe care tu inca nu ai reusit sa o intelegi si de aceea ori ti-ai insusit-o gresit, ori nu ti-ai insusit-o deloc.

Ti-am scris aceste randuri cu multa blandete si sper sa faci un mic efort sa intelegi de ce exista posibilitatea ca tu sa fii un "gigi contra". Eu m-as fi bucurat foarte mult sa fii un astfel de gigi si sa ne fi adus un folos din viziunile tale. Cred ca viziunile diferite sunt folositoare atata vreme cat nu pune PACATUL LA RANG DE VIRTUTE.

Iti doresc macar cateva clipe de reconsiderare a parerilor tale si cateva clipe de efort pentru a intelege de ce altii gandesc asa. Eu te inteleg de ce gandesti asa, pentru ca pentru tine NU EXISTA NOTIUNE DE PACAT!

Cu drag,
Iosif

[iosif]

Draga Lilia,

Atunci cand am deschis subiectul legat de singuratate, ma gandeam sa-l deschid si pe cel pe care tu deja l-ai deschis. Ma bucura lucrul acesta pentru ca pui in discutie un aspect al vietii de cuplu, din pacate nu atat de rar intalnit, ci dimpotriva.

E dureros si nu e ceea ce ai sperat sa fie, nu acesta este scopul pentru care te-ai casatorit. Insa in viata ta a aparut o minune, o minune care iti da putere sa traiesti, care iti da putere sa mergi inainte. O minune pe care prin dragostea ta, prin rugaciunea neincetata, prin purtarea ta de grija va deveni o minune si mai mare care va implini tot ceea ce iti lipseste.

M-au mangaiat mult cuvintele tale, mi-au adus o bucurie in suflet pentru ca stiu ca doar oamenii speciali pot face acest lucru. Si in cazul tau se confirma faptul ca suferinta dusa alaturi de Hristos devine izvor de intarire pentru ceilalti, devine lumina pe care o porti deja in inima ta.

Dumnezeu nu te-a lipsit de mangaierea Lui, sunt sigur de asta. Tocmai de aceea cel mai bine e sa te rogi Lui sa iti descopere calea ca sa intelegi ceea ce trebuie sa faci. E foarte bine sa discuti regulat cu duhovnicul tau, sa te intaresti si sa mergi inainte pe calea care ti se va descoperi prin rugaciunea si postul tau. Roaga-te concret ca Dumnezeu sa iti arate calea, poate prin rabdarea ta si jertfa ta se va intoarce si va veti bucura insutit, precum Iov care le-a rabdat pe toate si le-a primit apoi inmultit inapoi.

Iti doresc din inima multa putere si iti multumesc pentru intarirea pe care ne-ai adus-o, pentru mărturisirea biruintei tale. Rugaciune, post si duhovnic. E bine ca aceste situatii sa fie solutionate astfel. De la noi nu poti primi decat pareri. Insa un lucru este cert: daca Hristos iti este mai presus de toate, atunci vei urma o singura cale. Si pe aceea trebuie sa o afli impreuna cu duhovnicul tau.

Biruinta cu multa bucurie iti doresc!
Iosif

[vsovi]

În prealabil postat de iosif

Erzbet, tu nu esti "Gica contra", tu esti o persoana lipsita de principii morale crestine. Asta se vede din toata "toleranta" ta vizavi de tot ceea ce este pacat. Asa ca e bine sa stii si de ce esti un "gica contra". Sunt motive intemeiate sa afirm aceste lucruri, dupa ce am urmarit parerile tale neortodoxe. Si spun neortodoxe pentru ca sunt in total dezacord cu ceea ce Biserica noastra a invatat de 2000 de ani incoace, in virtutea cuvantului lui Hristos: " Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu" ( Mc 13.21) Tu nu intelegi rostul suferintei, tu nu intelegi multe lucruri pentru ca fugi de adevar, fugi de realitati, crezand ca scapi in alta parte. Desi intelepciunea populara a spus-o foarte bine, sintetizand aceasta experienta de viata " De ce fugi, peste aia dai"

Exista o multime de variante, de posibilitati, de experiente, de viziuni, etc. Pe acest forum discutam despre VIZIUNEA CRESTIN ORTODOXA! Este o viziune pe care tu inca nu ai reusit sa o intelegi si de aceea ori ti-ai insusit-o gresit, ori nu ti-ai insusit-o deloc.

Ti-am scris aceste randuri cu multa blandete si sper sa faci un mic efort sa intelegi de ce exista posibilitatea ca tu sa fii un "gigi contra". Eu m-as fi bucurat foarte mult sa fii un astfel de gigi si sa ne fi adus un folos din viziunile tale. Cred ca viziunile diferite sunt folositoare atata vreme cat nu pune PACATUL LA RANG DE VIRTUTE.

Iti doresc macar cateva clipe de reconsiderare a parerilor tale si cateva clipe de efort pentru a intelege de ce altii gandesc asa. Eu te inteleg de ce gandesti asa, pentru ca pentru tine NU EXISTA NOTIUNE DE PACAT!

Cu drag,
Iosif

Stimate Iosif, nu stiam ca dumneata chiar te crezi mai ortodox decat altzii si eshti capabil de asemenea blandetzuri, ei bine daca Erzbet a avut decentza sa-shi spuna parerea foarte cinstit si corect dumneata in schimb faci pe fariseul, shi ii dai peste sfaturile ei ca shi cum dumneata ai avea justetzea sfatului cel bun, shi fiindca este a treia oara cand procedezi complet eretic, te iert si de data aceasta shi nu am sa-tzi demonstrez de ce a lasat Dumnezeu socialismul sa ne napadeasc... dar la prima astfel de abatere repulsiva s-ar putea sa nu te mai consider la fel de bun ca un balsam ca shi pana acum si am sa te tratez ca pe orishicare forumist... deci n-am sa-tzi mai acord nicioimportantza fiindca se pare ca nu prea o meritzi... :angry:

Erzi draga asha este precum spui, singura, cu ajutorul rugaciunii shi luandu-shi hotararea conforma cu aspiratziile ei trebuie sa reusheasca, shi sunt convins ca-shi va gasi cum sa iasa din impas... e drept insa ca poate apela shi la unele sfaturi... deshi de multe ori sfaturile sunt de la cel rau... totushi e bine sa-shi dea seama si cum gandesc ceilaltzi despre cazul sau...

Poate am fost prea dur Iosife draga shi am reactzionat poate neintzelept dar nici un astfel de comportament nu este de ingaduit... deci incearca te rog sa ma iertzi ca precis am greshit shi eu... ???

[vsovi]

În prealabil postat de lilia

Sunt casatorita de multi ani...Toata perioada mea de casnicie a fost si este un compromis din partea mea. L-am iubit f mult, insa pe parcurs el a reusit sa se indeparteze de mine prin consumul de alcool si indiferenta. Intamplator am ramas insarcinata si am crescut copilul mai mult singura din cauza faptului ca el a iubit mai mult sticla si paharul, nu a fost interesat niciodata de soarta noastra, venea acasa de la serviciul ca la hotel, doar ca sa se odihneasca pentru ziua urmatoare si atat. Am suferit toata viata mea de lipsa unei mangaieri, si intelegerii in casa… Cand vroiam sa fiu mai aproape de el ma respingea incet dar sigur prin reprosuri ca e obosit si mai tarziu cu scuza ca nu mai are 20 de ani ca sa ii mai fie aminte de relatii intime…Dar nici la 20 de ani nu era in stare de asa ceva din cauza alcoolului si din cauza faptului ca venea f tarziu acasa. Nici macar salutul de bun venit nu-l zicea. Ce sa mai… mi-a fost f greu sa stau langa el cu mirosul de alcool dar si cu abstinenta pe care a trebuit sa mi-o induc fortat. Din cauza asta m-am si imbolnavit. Cu ajutorul lui Dumnezeu m-am vindecat si tot cu ajutorul Lui am depasit momentul dificil pe care l-am avut din cauza abstinentei inpusa de el si eu la randul meu creierului. In toti acesti ani nu am incercat niciodata sa il insel din cauza faptului ca m-am gandit la sufletul meu din viata asta, dar si din viata vesnica. Insa de ce a trebuit totusi sa ma resemnez asa de tanara la lucrurile acestea si nu am putut sa imi las inima sa isi aleaga “binele”? Oare nu meritam si eu aceasta fericire a vietii intru-totul? De ce a trebuit sa traiesc singura in doi, in minciuna?
In sfarsit, acum la o varsta am cunoscut pe cineva, insa nu am cedat, nu m-am lasat prada sentimentelor… Ce sa fac, sa renunt la fericire si sa traiesc in continuare in minciuna si cu sufletul ranit de singuratate? Chiar sunt intr-o situatie dificila si nu stiu ce decizie sa iau. Astept cu nerabdare raspunsurile voastre. Multumesc din suflet!

lilia poate ar trebui sa-ti fie obrazul un pic mai roshu ca te gandeshti la altcineva, si se vede de la o poshta ca sotzul tau are o problema pe care o inneaca dincandincand in alcool sau insingurare, parca ma vad pe mine in el, taciturn si obosit shi lipsit de oricechef, dar mie mi se pare ca aceasta neputintza in dragostea trupeasca este de la Dumnezeu fiindca suntetzi saraci shi sarmani shi Domnul nu ar vrea sa va chinuitzi punandu-va pe umeri greutatzi peste puterile voastre... deci am impresia ca problema nici nu este chiar asha de grava... este un pic de intristare shi neglijentza in rest ce sa zic... cate familii sunt asha... mai toate au aceste probleme ... din cate shtiu foarte rar s-a intamplat sa fie shi altfel de familii decat ai descris-o pe a dumitale... deci ... ai grija de tine... si de voi ... cam asta :|:)