|
#31
|
|||
|
|||
Mai multa rabdare cu propii copii nu ar strica. Pai daca nu ai rabdare tu ca parinte cu copii tai, cine o sa aiba mai incolo? Imi vin in minte cuvintele "Fa pace in sufletul tau si multi isi vor gasi linistea langa tine". Asadar nu putem cere copiilor ceea ce noi nu facem.
|
#32
|
|||
|
|||
Citat:
In general cei fara copiii nu prea inteleg cum vine treaba.. Cand te pui la rugaciune copilul isi aduce aminte ca ii este sete (sau are alte nevoi), ca nu mai stie unde a pus cartea favorita, ca vine ziua lui x si trebuie sa deseneze o felicitare, ii vine sa se scarpine, ii vine sa rupa un colt din cartea de rugaciuni sau sa deseneze ceva pe ea, ii se pare ca icoana nu sta dreapta (si o "indreapta" pana cade), isi roade o unghie, vrea sa vada cate pagini mai am de citit (sau cate pagini are cartea).. Etc etc.. Cel mic prinde ocazia sa faca ceva ce nu are voie cat timp mama nu e atenta (aud uneori scartaitul unui scaun impins in bucatarie pana un locul unde vrea el sa ajunga sus undeva..).. Evident trebuie sa intrerup rugaciunea. Cine are copii, stie. |
#33
|
|||
|
|||
De acod, eu am vrut doar sa iti inspir putin mai mult duhul rabdarii si al jertfei. Mai ales cu proprii copii. Sa fii fericita ca ai ocazia sa te rogi si asa mai pe intrerupte - putina jertfa nu strica. La un moment vorbesti de tulburare provocata de copii - asta am vrut sa o corectez putin si nimic mai mult.
Dumenzeu sa va lumineze si sa va ajute sa staruiti mai mult in rugacine! |
#34
|
||||
|
||||
Citat:
Pentru masă, folosim, când suntem doar noi, în familie, un fragment dintr-un psalm "Mânca-vor săracii...". Dacă avem invitați, spunem "Tatăl nostru", rugăciune pe care o știe oricine. Dacă avem invitate persoane care nu cunosc limba noastră, spunem "Pater noster". Rugăciunule penitențiale, adică acelea pe care le facem pentru ca Dumnezeu să ne ierte de rămășița păcatelor după ce ne-am spovedit, le facem în genunchi și în singurătate, fiecare în camera lui. Copiii mari merg la biserică cu mine, ei sunt la vârsta la care acest lucru este obligatoriu. Copilul mic (de trei ani) merge cu noi cam o Duminică din două. Pentru el, participarea la Sf Liturghie nu este, deocamdată, materie de poruncă. Copiii m-au însoțit numai în unele pelerinaje, spre exemplu la Blaj cu ocazia hirotoniei arhipăstorului nostru, sau la Roma, cu ocazia primei Liturghii Tridentine oficiate acolo după 40 de ani. La alte pelerinaje, mai ales unde știu că e mai greu, prefer să merg singur sau asociat numai fraților mei de credință. La rândul lor, copiii mari merg fără mine, cu cei de vârsta lor, în acțiuni catolice cercetășești.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com Last edited by Mihnea Dragomir; 06.02.2012 at 00:36:58. |
#35
|
||||
|
||||
Offtopic: fratilor @OmuBun si @cristiboss... de ce aveti replici atat de acide,o judecata atat de aspra (uneori) a aproapelui? Oare la noi se cuvine a judeca?
Citat:
Last edited by Raoul; 06.02.2012 at 02:13:26. |
#36
|
|||
|
|||
Uitasem de un aspect important si anume rugaciunea pentru copii sa o alegi in functie de varsta copiilor. Exista carti de rugaciuni pentru copii.
Last edited by ovidiu b.; 06.02.2012 at 09:33:50. |
#37
|
|||
|
|||
Citat:
|
#38
|
|||
|
|||
Citat:
Ma bucur ca ai deschis un pic din evantaiul interpretarilor. Ceea ce nazuiam era tocmai a da atentie smerita textului, pentru a preveni opiniile grabite, curioase chiar, unele de-a dreptul straine de Dumnezeu. Cat priveste cuvantul sfantului meu cel mai drag, Isaac Sirul, desi nu am textul la indemana acum, imi pare ca talcuirea e in acord cu mesajul mai larg al capitolului. Fonful dominant al textului se refera la relatiile dintre semeni, la lupta lumeasca pentru ierarhii si prioritati, la goana dupa preamariri si cinstiri. La certuri, la pedepse si iertare... Tocmai pentru a aduce pacea aici, Domnul vine si spune ca mai este si El, cand ne razboim intre noi, aratind ca aceia care se aduna pentru vreo pricina in numele Lui, chemindu-l deci ca Judecator, vor bate ispita de a deveni ei insisi judecatorii aproapelui. Acest aspect cred ca nu trebuie omis din nici o talcuire, deoarece e limpede care e cadrul versetului, contextul, mesajul central transmis de Domnul. Iar sfantul Isaac, om al isihiei, asadar al linistii si pacii prin Duhul lui Hristos, fireste ca pune aceeasi problema - problema conflictului, pe care o muta din planul exterior al relatiilor interumane, in planul intern, subiectiv, dinlauntrul sufletului. In noi e razboi. Adam cel vechi se razboieste cu omul duhovnicesc, mintea cu inima. Si cata vreme Hristos nu este chemat, razboiul interior nu va cunoaste pacea. Domnul se arata in acest verset Facatorul de pace. Si intre noi, si inlauntrul nostru. Asa imi pare, iti multumesc Vlad ca mi-ai dat prilejul sa imi expun opinia si cer iertare ca m-am abatut de la topic. Domnul fie cu noi! |
#39
|
|||
|
|||
Citat:
Dar te si contrazic. In primul rand, rugaciunea colectiva e foarte importanta. Si la biserica e bine sa mergem tocmai pentru a ne ruga impreuna. ("Unde sunt doi sau mai multi adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu" ...stiti voi). Nu cred ca ar fi rau de loc ca o familie unita sa se roage impreuna, macar din cand in cand. Ceea ce a cred ca avrut sa spuna Cristos e sa nu ne rugam in vazul lumii "ca sa ne vada lumea ca ne rugam", si de asemeni a zis acelasi lucru si despre post, sa nu stie nimeni ca postim. Concluzionez: daca ai o familie credincioasa, e foarte bine sa va rugati, sa postiti, sa mergeti la biserica impreuna. (normal, copii mici dupa un anume tipar, oamenii mari si copii mai mari, dupa randuiala hotarata impreuna cu duhovnicul lor). Daca insa traiesti intr-o comunitate sau o familie mai putin credincioasa, decat sa te certi cu toata lumea, mai bine te rogi (si pentru ei, desigur) si postesti in ascuns. |
#40
|
|||
|
|||
Cred că e nevoie și de rugăciune colectivă, și de rugăciune individuală. S-a vorbit de multe ori de „biserica de acasă”, însemnând că omul trebuie să plece de la liturghie, de la rugăciunea comună ca mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru jertfa Sa, și să o continue acasă, în familie, între vecini și colegi. Deci dacă Biserica reprezintă (sau trebuie) comuniunea întru Hristos a celor ce se roagă și se împărtășesc cu Trupul și Sângele Său, nu trebuie ca și familia să reprezinte același lucru? Eu tare mă tem de individualism, care e spiritul ce pare să cuprindă tot mai mult lumea actuală, mai ales în orașe. E trist că ne ducem și ne întoarcem singuri de la Biserică și că, de multe ori, așa petrecem și în familie.
|
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
va rog din tot sufletul sa va rugati Sfantului Nectarie impreuna cu mine! | andrutza151 | Rugaciuni | 2 | 28.12.2011 14:44:51 |
Sf. Ieromartir Isidor si cei 72 impreuna cu el | pilgrim1 | Diverse Sarbatori | 1 | 25.01.2011 00:07:36 |
sa ne rugam impreuna! | icamilin | Umanitare | 62 | 07.06.2009 01:20:31 |
Veszprem - plangand impreuna | laurschepsis | Stiri, actualitati, anunturi | 15 | 16.02.2009 11:43:22 |
Impreuna pt totdeauna? | andreea_teo | Nunta | 13 | 04.07.2007 10:05:51 |
|