Antropologia (teologica) ortodoxa

[Adrianna]

Multumesc mult de raspunsuri.

Despre animale, nu inteleg de ce spuneti ca nu sunt fiinte cand din citatul pe care vi l-am dat reiese contrariul:

"23. Si asa s-a stins toata fiinta care se afla pe fata a tot pamantul, de la om pana la dobitoc si pana la taratoare si pana la pasarile cerului, toate s-au stins de pe pamant, si a ramas numai Noe si ce era cu el in corabie."

Daca luam toate citatele care vorbesc despre suflarea de viata si despre fiintele vii, este exact ceea ce folosim si in limbajul obisnuit: o fiinta vie este om sau animal, pasare, taratoare etc. care are viata (biologica) in el, care nu este mort.

Sunt deacord ca omul este diferit de animale, insa diferenta nu vad sa provina din faptul ca a primit viata (suflare de viata) de la Dumnezeu, viata (suflare de viata) pe care o au si animalele, toate fiind fiinte si fiind vii conform Bibliei, ci diferenta eu o gasesc in modul in care a fost creat omul, dupa Chipul si Asemanarea lui Dumnezeu. Iar faptul ca Dumnezeu si-a retras Duhul Sau inainte de Potop, arata ca omul avea si el Duhul lui Dumnezeu, fiind alcatuit dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu care este si Duh Sfant, Duh pe care animalele nu il au. Pierzand insa Duhul, de aici apare ideea de moarte duhovniceasca si de oameni vii dar totusi morti prin absenta Duhului. Si tot de aici ideea de Inviere prin Botez cu Duh Sfant si credinta in Domnul Iisus. Nu imi era clar insa cum inainte de Potop oamenii puteau avea Duhul lui Dumnezeu si sa fie totusi muritori biologic. Este la fel ca si azi.

Si apropos de nemurire, exista o carte a Vechiului Testament, Eclesiasticul daca memoria nu ma inseala, in care este reluata geneza pe scurt si din aceasta carte reiese ca omul a fost creat de la inceput muritor. Revin cu citatul mai tarziu.

Multumesc de raspunsuri!

[Eugen7]

Teologia ortodoxa contemporana academica, fidela metodologiei patristice afirma ca umanitatea apare ca „depunere seminală” anterior omului istoric, fiind „plantată” inca din momentul intial al existentei universului, de catre Creator în creaţie (omul trebuind astfel sa "rasara" la momentul potrivit conform vointei divine), .

N. A. Matsoukas enunţă, totodată, „datoria” îmbinării elementelor revelate cu teoriile ştiinţifice ce pot descrie doar modul de functionare al universului (inclusiv fiziologia organismelor):

"În cunoscutele faze ale creaţiei, diferitele specii nu au fost create de la început cu forma lor de astăzi, ci au provenit din depunerile seminale pe care lucrarea creatoare a lui Dumnezeu [nota de subsol 146] le-a depus în pământ.

Prin urmare, la acest punct Sfântul Vasile cel Mare introduce teoriile ştiinţifice ale epocii lui şi le altoieşte funcţional cu relatările Genezei.

Consecvent liniei sale că acel cum al creaţiei se lărgeşte prin cercetare şi nu aparţine cunoaşterii harismatice a inspiraţiei, completează într-un mod foarte interesant informaţiile pe care le ia din Sfânta Scriptură. Această îmbinare are datoria să fie făcută de către orice teologie contemporană şi să nu se grăbească să condamne teoriile oamenilor de ştiinţă." (N. A. Matsoukas, Teologie dogmatică şi simbolică, vol. II, Expunerea credinţei ortodoxe, trad. N. Deciu, Ed. Bizantină, 2006, p. 127-128).

Teologia dogmatica si simbolica. Volumul II - Expunerea credintei ortodoxe - Nikolaos Matsoukas
http://www.librarie.net/carti/127598...laos-Matsoukas

De retinut ca stiinta (studiul universului prin observatie si rationament) ofera doar date ce trebuiesc explicate (interpretate) pentru a li se conferi un sens.
Din nefericire filozofia materialista a "acaparat" rezultatele stiintei si sustine exclusivitatea interpretarii acestor date.

Teologia contemporanta, trebuie sa fie fidela celei patristice (care cunostea paradigma stiintifica a vremii respective cand la "moda" era geocentrismul ca model functional pentru univers, insa desi accepta acel model functional pentru univers, nu sustinea infailibilitatea acelei paradigme stiintifice geocentriste) si sa dea un sens datelor stiintifice din prisma teologica ortodoxa conform careia Hristos Iisus este centrul si scopul creatiei (evident spiritual si nu spatio-temporal) iar antroplogia nu poate fi limitata doar la viata biologica intrucat ontologia umana este bazata pe viata duhovniceasca.

[Eugen7]

În prealabil postat de Adrianna

Multumesc mult de raspunsuri.
Despre animale, nu inteleg de ce spuneti ca nu sunt fiinte cand din citatul pe care vi l-am dat reiese contrariul:

Draga Adriana, textele nu trebuie interpretate "ad litteram" ci se recomanda o exegeza a textului. Din punct de vedere antropologic textele patristice si filocalice sunt indispesabile pentru o exegeza adecvata, intrucat subliniaza inechivoc ontologia umana (bazata pe viata duhovniceasca traita, experimentata... nu discutata).

În prealabil postat de Adrianna

Sunt deacord ca omul este diferit de animale, insa diferenta nu vad sa provina din faptul ca a primit viata (suflare de viata) de la Dumnezeu, viata (suflare de viata) pe care o au si animalele, toate fiind fiinte si fiind vii conform Bibliei, ci diferenta eu o gasesc in modul in care a fost creat omul, dupa Chipul si Asemanarea lui Dumnezeu.

Din nefericire acesta este diferenta fundamentala intre teologia patristica si cea protestanta si neoprotestanta.

Teologia ortodoxa filocalica subliniaza ca NU modul (adica strict actiunea) in care a fost creat omul denota superioritatea fata de animale intrucat materia este aceeasi: pamant (si o oala de pamant fie ca o faci cu o mana fie ca o faci cu zece maini tot oala de pamant este... si fie ca e mai mare sau mai mica, fie ca are o toarta sau 100... tot din pamant este si are aceleasi proprietati); ci faptul ca din punct de vedere ontologic omul a primit viata duhovniceasca (cu proprietatile ei) pe langa cea biologica (cu proprietatile ei).

Modul in care specia umana a primit si aceasta viata duhovniceasca pe langa viata biologica nu este relevant din punct de vedere ontologic (intrucat si ingerii au fost creati de "mana" lui Dumnezeu dar unii au cazut... in frunte cu lucifer, pierzand definitiv viata duhovniceasca) ci relevant este faptul ca omul are aceasta viata duhovniceasca care din punct de vedere ontologic doar incepe cu Adam insa desavarsirea vietii duhovnicesti este in Hritos Iisus, pentru ca dor in Hristos Iisus "locuieste trupeste toata deplinatatea dumnezeirii" (Coloseni 2,9) si doar prin Sfanta Taina a Euharistiei cand mancam adevarat trupul si sangele Domnului Iisus Hristos (si un simbol) "ne facem partasi firii dumnezeiesti" (I Petru) prin har.

În prealabil postat de Adrianna

Si apropos de nemurire, exista o carte a Vechiului Testament, Eclesiasticul daca memoria nu ma inseala, in care este reluata geneza pe scurt si din aceasta carte reiese ca omul a fost creat de la inceput muritor. Revin cu citatul mai tarziu.
Multumesc de raspunsuri!

Cu placere. Interesant.
Oricum din punct de vedere al vietii biologice (fiziologic) omul nu difera cu nimic de animale. Insa viata duhovniceasca prin harul Duhului Sfant intru Hristos Iisus ridica omul (trup si suflet duhovnicesc) la indumnezeirea prin har.

[Adrianna]

Multumesc mult de raspusuri!

Citatul este intr-adevar din Eclesiasticul, capitolul 17, redau aici inceputul:

"l. Domnul a facut din pamant pe om si iarasi l-a intors in pamant.
2. Zile cu numar si putina vreme i-a dat lui si i-a dat stapanire peste cele ce sunt pe pamant.
3. Dupa cuviinta l-a imbracat cu vartute si dupa chipul Sau l-a facut.
4. Si a pus frica de om peste toata faptura si l-a facut stapan peste fiare si peste pasari.
5. Sfat si limba, ochi, urechi si inima a dat omului ca sa cugete.
6. Cu stiinta intelegerii i-a umplut pe oameni si le-a aratat si bune si rele."

Aceasta explicatie a creerii omului o gasesc diferita de cea din Geneza.

Revenind la discutia anterioara, sunt deacord ca Biblia nu trebuie interpretata ad-literam, dar nu pot fi deacord nici cu cealalta extrema, sa se nege evidenta biblica. Aceiasi termeni folositi in acelasi mod sunt interpretati ca si viata biologica la animal dar ca viata duhovniceasca la om iar singura explicatie pentru o astfel de alegere de interpretare este "nu trebuie interpretat ad-literam" sau "trebuie traire pentru a interpreta".
Sunt deacord ca omul are in plus o viata duhovniceasca, prin traire se vede limpede acest lucru, gasesc insa ca de la aceasta observatie s-a incercat apoi gasirea unei explicatii biblice si se tine cu dintii de "suflarea de viata" si "fiinta vie" chiar si atunci cand toate fiintele vii cu suflare de viata sunt puse in aceeasi oala si distruse de Potop, aratand clar ca de viata lor biologica este vorba.
Eu nu neg explicatiile legate de viata duhovniceasca, ci doar gasesc fortata incapatanarea de a se lega obligatoriu de acele versete care in mod evident se refera la viata biologica. Dar in fine, este mai putin important care verset justifica viata duhovniceasca.

Am o alta intrebare: care este diferenta intre viata duhovniceasca a oamenilor inainte de Potop, de dupa Potop si de dupa venirea Domnului. Mi-ati raspuns deja in parte la intrebare.
Multumesc mult!

[Eugen7]

În prealabil postat de Adrianna

se tine cu dintii de "suflarea de viata" si "fiinta vie" chiar si atunci cand toate fiintele vii cu suflare de viata sunt puse in aceeasi oala si distruse de Potop, aratand clar ca de viata lor biologica este vorba.

Consider ca asertiunea dvs nu este pertinenta.
Daca doriti putem discuta textele din punct de vedere exegetic (bazandu-ne pe versiunea greaca septuaginta si pe filocalia ortodoxa) nu doar hermeneuitc. Desi consider ca mai indicat ar fi sa studiati lucrari scrise de persoane competente in acest domeniu precum: Sfantul Grigorie Palama, Sfantul Serafim de Sarov, Sfantul Simeon Noul Teolog, Gheron Iosif.

Si despre Iiisus Hristos se vorbeste folosind doar cuvantul "viu" desi EL este creatorul vietii caci "toate prin EL s-au facut si fara EL nimic nu s-a facut din ce s-a facut". Asadar sa nu ne "impiedicam" in cuvinte ci sa cautam sa vedem, sa intelegm sa cunoastem, caci teolog este acela care intru harul Duhului Sfant marturisete: "noi ceea ce stim vorbim si ceea ce am vazut (fizic si duhovniceste) marturisim" (Ioan 3)
" Dar eu ştiu că Răscumpărătorul meu este VIU şi că El, în ziua cea de pe urmă, va ridica iar din pulbere această piele a mea ce se destramă. " (Ioav 19,25)

În prealabil postat de Adrianna

Eu nu neg explicatiile legate de viata duhovniceasca, ci doar gasesc fortata incapatanarea de a se lega obligatoriu de acele versete care in mod evident se refera la viata biologica. Dar in fine, este mai putin important care verset justifica viata duhovniceasca.

:) Pai viata duhovniceasca nu este fortata de nici un verset biblic. Viata duhovniceasca se traieste iar interpretarile Sfintei Scripturi sunt bazate pe teolgia filocalica. Sfantul Serafim de Sarov spre exemplu a aratat prin insasi viata lui ca interpretarea data textelor biblice este corecta.
La fel si Sfantul Simenon Noul Teolog, si Sfantul Grigorie Palama si Gheron Iosif...

În prealabil postat de Adrianna

Am o alta intrebare: care este diferenta intre viata duhovniceasca a oamenilor inainte de Potop, de dupa Potop si de dupa venirea Domnului. Mi-ati raspuns deja in parte la intrebare.
Multumesc mult!

Inainte de potop si dupa potop, viata duhovniceasca era limitata la situatia de dupa caderea lui Adam. Oamenii in marea lor majoritate erau "numai trup" dupa cum spune Sfanta Scriptura adica neglijau viata duhovniceasca renuntand la ea, erau orbi duhovniceste, morti sufleteste (adica duhovnicesc) dar vii biologic.

Desigur ca existau exceptii, persoane care traiau viata duhovniceasca precum: Set (al treilea fiu al lui Adam si al Evei), Regele si preotul Melchisedec, Avraam, Isaac, Iacov, Iov, David, Solomon, Sfintii Prooroci (Isaia, Ilie Tesviteanul...)

Dupa intuparea Logosului, viata duhovniceasca accesibila omului prin harul Duhului Sfant a luat o amploare de nebanuit, omul avand posibilitatea indumnezeirii intru Hristos Iisus prin harul Duhului Sfant in Sfanta Biserica prin Sfintete Taine (incepand cu Taina Sfantului Botez - nasterea duhovniceasca intru Hristos Iisus si culminand cu Tainta Sfintei Euharistii cand ne unim real si deplin cu Hristos Iisus, cand ne impartasim cu adevarat trupul si adevarat sangele Sau caci "in Hristos locuieste trupeste toata deplinatatea Dumnezeirii" Coloseni 2, si noi prin sfanta Impartasanie ne facem "partasi dumnezeiestii firi" I Petru, in toata deplinatatea ei).

[Adrianna]

Multumesc de raspunsuri.

Eu sunt deacord sa studiem din toate unghiurile si toate aspectele, nu unilateral.

In citatul pe care mi l-ati dat despre Hristos, faptul de a fi viu se refera tocmai la invierea Sa in trup, este argumentul folosit pentru a-i convinge pe oameni ca dupa moarte este viata prin Domnul, ca si ei vor invia in trup, "aceasta piele care se destrama" este tot viata biologica. Cautati sa vedeti ce expresii sunt folosite pentru invierea in Duh. Cei care in viata aceasta invie in Hristos, singura moarte de care mai au apoi parte este cea biologica si la fel si invierea la sfarsitul acestei lumi, va fi una biologica pentru ei din moment ce cu duhul sunt vii si nu mai mor.

Citisem la un moment dat ca anumiti neoprotestanti acuza bisericile traditionale de o mare apostazie dupa primele sinoade ecumenice, cand teologii vremii au inceput sa introduca idei din filozofia greceasca, in speta ideea de suflet care, spun ei, n-ar fi existat la evrei, ci la evrei suflarea de viata era strict viata. De aici am inceput sa studiez problema, mi-am cumparat Torah ebraica cu comentariile talmudice scrise de rabinii evrei ca sa vad cum interpreteaza ei, si mi-am cumparat si ceva carti in care filozofii greci trateaza aceasta problema. Si bine-nteles ca ma intereseaza si Teologia patristica, de aceea orice sugestie de lectura aveti este bine-venita. Marii sfinti ale acelor vremuri au studiat intr-adevar filozofia in cele mai mari centre grecesti si egiptene iar ziua sarbatorii celor Trei Mari Sfinti Ierarhi este considerata de unii ziua invatamantului motivand ca acesti sfinti nu s-au multumit doar cu studiul credintei crestine ci aveau orizonturi mult mai largi studiind si filozofia pagana a timpului lor.

Din ceea ce mi-a spus o profesoara de filozofie, ideea de suflet a fost introdusa de catre filozofii greci cam cu 6 secole inainte de venirea Domnului. Eu am inceput lectura cu cartea lui Aristotel "Despre suflet" dar trebuie sa recunosc ca este mai greu de inteles decat teologia crestina. Am mai multe carti de filozofie ce trateaza aceasta problema si pe care vreau sa le studiez, sunt abia la inceput.

Pe un site evreiesc Cheela (evrei ortodocsi din Israel) am pus intrebarea despre suflet dar raspunsul inca este in curs. Am primit insa raspunsul la o alta intrebare: conform capitolului 1 al Genezei, scrie ca vegetatia a fost facuta in ziua a 3-a si Dumnezeu a vazut ca era bine. In capitolul 2 insa scrie ca in momentul crearii omului nu era vegetatie pentru ca nu avea cine sa o lucreze. Cautand mai demult o explicatie, am gasit informatia cum ca de fapt au existat doua traditii biblice, una in regiunea din nord si una in regiunea din sud, traditii care au fost apoi reunite intr-una singura si de aceea apar contradictii. Rabinul evreu mi-a raspuns ca asa este, si mi-a mai spus ca, dupa cum observ, Torah facuta de evreii americani pe care am cumparat-o si care este o foarte buna achizitie si din punctul lor de vedere, reuseste sa unifice versiunile. In aceasta Torah este explicat faptul ca vegetatia a fost creata dupa cum scrie dar era inca in pamant pentru ca inca nu era omul sa o lucreze. De aceea Dumnezeu nu a zis la sfarsitul acestei zile ca totul era bun din cauza ca lucrarea inca nu era terminata (in Biblia Ortodoxa on-line pe care o consult insa scrie contrariul, Dumnezeu a zis ca este bun). Ca atare, dupa ce omul a fost creat, acesta a trebuit sa conlucreze cu Dumnezeu prin munca si rugaciune pentru a creste vegetatia data lui ca hrana.

Apoi, la intrebarea de ce Dumnezeu spune ca a creat omul dupa chipul si asemanarea "Noastra" in cartea mea scrie asa: cand Dumnezeu a dictat Torah lui Moise, acesta l-a intrebat pe Dumnezeu cum adica sa scrie "Noastra" ca asta da apa la moara idolatrilor si ereticilor? Dumnezeu insa i-a poruncit sa scrie pentru ca idolatrii isi vor gasi mereu motiv sa fie idolatrii. Si i-a explicat lui Moise ca atunci cand a creat omul, tocmai pentru ca era o lucrare asa de importanta, El s-a consultat cu ingerii (creati in a doua zi) iar asta trebuie sa ramana exemplu si pentru om ca sa nu ia sigur deciziile importante ci sa se consulte si cu ceilalti. Rabinul mi-a raspuns legat de aceasta, ca sunt mai multe explicatii: modestia de care da dovada Dumnezeu este intr-adevar una din ele, exista si o explicatie bazata pe gramatica ebraica in care cuvantul "Naasse" este legat de un participiu trecut insemnand "si iata, omul e facut", mai este si explicatia pluralului de maiestate, si mai este si explicatia care lui ii place cel mai mult si anume aceea ca Dumnezeu s-a adresat direct omului zicandu-i: "tu si Eu sa facem omul impreuna, sa lucram pentru a cizela o creatura demna de aceasta chemare".

Iata pana unde se poate merge cu interpretarea. Prima insa este data prin Traditie ca si revelatie facuta lui Moise, cam cum spunem si noi despre sfintii nostrii. Ori in Ortodoxie pluralul este folosit pentru a indica Trinitatea.
Acum sunt la inceput si cu studiul Torei, o sa vad care este si interpretarea rabinica la suflarea de viata si revin.

Sunt unii care mi-au replicat ca explicatiile evreiesti n-ar fi bune din moment ce evreii nu L-au recunoscut pe Hristos. Cu acestea nu sunt de acord pentru ca Domnul le-a spus oamenilor sa asculte in continuare invatatura preotilor evrei pentru ca El nu venise sa o strice iar Scripturile nu pot fi anulate, asa a zis, i-a sfatuit doar sa nu imite faptele acelora, sa se fereasca de aluatul lor. Deci invatatura rabinica a timpului Sau nu a anulat-o. A aratat-o poate insuficienta in unele aspecte.

Multumesc mult de raspunsuri!

[Adrianna]

Uitasem o precizare si o intrebare. Spre deosebire de Biblia noastra, in cea ebraica Dumnezeu are diverse nume. Iar evreii explica faptul ca numele utilizat la Creatie pana in ziua a cincea arata dreptatea lui Dumnezeu si judecata Lui dupa dreptate. Numele folosit in ziua a 6-a insa, la crearea omului, arata o alta calitate a lui Dumnezeu, mila, pentru ca El a stiut ca omul va avea nevoie de multa mila, nu va putea fi judecat dupa dreptate.

Iar intrebarea: care este diferenta intre Adam si Eva inainte de cadere si omul induhovnicit in Hristos?

Multumesc de raspuns!

[Eugen7]

În prealabil postat de Adrianna

Multumesc de raspunsuri.

Slava Domului. Lui i se cuvine slava si multumirea in vecii vecilor.

În prealabil postat de Adrianna

In citatul pe care mi l-ati dat despre Hristos, faptul de a fi viu se refera tocmai la invierea Sa in trup,

Se referea inechivoc la invierea lui Iov in trup. Citatul sublinieaza ca Mantuitorul este viu in vecii vecilor (caci Hristos a murit doar ca om), iar expresia "viu" in acel context cuprinde si viata duhovniceasca din persoana Hristos Iisus (Mantuitorul, Rascumparatorul).

În prealabil postat de Adrianna

Si bine-nteles ca ma intereseaza si Teologia patristica, de aceea orice sugestie de lectura aveti este bine-venita.

Ascetica si Mistica - Pr. Prof. Dumitru Staniloae - Ed. IBMBOR
Cursurile de mistica - Nichifor Crainic - Ed. Deisis
Sfantul Dionisie Areopagitul - trad Pr. Prof. Dumitru Staniloae - Ed. Paideea
Gheron Iosif - Marturii din viata monahala
Sfantul Serafim de Sarov - Un serafim printre oameni
Omul animal indumnezeit - Panayotis Nellas - Ed. Deisis
Sfintii Parinti Despre originile destinul si originile cosmosului si omului - Pr Ioan Ica, Alexadros Kalomiros, Amdrei Kuraev, Pr. Doru Costache - Ed Deisis
Sfantul Luca al Crimeii - Puterea inimii - Editura Sophia
Jean-Claude Larchet - Terapeutica bolilor spirituale - Editura Sophia
Jean-Claude Larchet - Terapeutica bolilor psihice - Editura Sophia
Evagrie Ponticul - Tratatul practic. Gnosticul - Editura Curtea veche
Filocalia - Trad Pr.Prof Dumitru Staniloae - Editura IBMBOR
Sfantul Maxim Marturisitorul - Ambigua - Ed. IBMBOR
lista ar putea continua...

În prealabil postat de Adrianna

Marii sfinti ale acelor vremuri au studiat intr-adevar filozofia in cele mai mari centre grecesti si egiptene iar ziua sarbatorii celor Trei Mari Sfinti Ierarhi este considerata de unii ziua invatamantului motivand ca acesti sfinti nu s-au multumit doar cu studiul credintei crestine ci aveau orizonturi mult mai largi studiind si filozofia pagana a timpului lor.

Evident, insa ei s-au folosit de conceptele filozofice ale vremii lor pentru a nuanta si a detalia teologia crestina si nicidecum nu au preluat invatatura pagana. Antropologia ortodoxa este inechivoca in acest sens (subliniind valoarea trupului care in filozofia vremii era considerat doar "inchisoare pentru suflet" si era desconsiderat si negand preexistenta sufletelor pe care filozofii le considerau nemuritoare prin natura lor si nu prin harul lui Dumnezeu).

În prealabil postat de Adrianna

Din ceea ce mi-a spus o profesoara de filozofie, ideea de suflet a fost introdusa de catre filozofii greci cam cu 6 secole inainte de venirea Domnului. Eu am inceput lectura cu cartea lui Aristotel "Despre suflet" dar trebuie sa recunosc ca este mai greu de inteles decat teologia crestina. Am mai multe carti de filozofie ce trateaza aceasta problema si pe care vreau sa le studiez, sunt abia la inceput.

Recomand lucrarea:
"Istoria filozofiei patristice" alui Claudio Moreschini - Ed Polirom.
Veti intelege diferenta intre antropologia teologica ortodoxa si antropologia filozofica.
Pe scurt: Conform teologiei ortodoxe sufletul are un inceput al existentei in momentul zamislirii fiind pecetea chipului lui Dumnezeu (Hristos Iisus) in materia trupului. Sufletul uman nu este nemuritor prin sine ci doar prin harul Duhului Sfant.
Sufletele animale si cele vegetale nu sunt nemuritoare caci Duhul Sfant nu se poate salaslui in ele (desi le tine in viata biologica specifica organismeleor) datorita ontologiei sufletului animal si vegetal.

Doar sufletul uman are capacitatea ontologica de a fi salas al harului Duhului Sfant si atfel omul (trup si suflet) poate conlucra "cu frica si cutremur" cu harul Duhului Sfant, mantuirea si indumnezeirea persoanei umane.

În prealabil postat de Adrianna

Pe un site evreiesc Cheela (evrei ortodocsi din Israel) am pus intrebarea despre suflet dar raspunsul inca este in curs. Am primit insa raspunsul la o alta intrebare: conform capitolului 1 al Genezei, scrie ca vegetatia a fost facuta in ziua a 3-a si Dumnezeu a vazut ca era bine. In capitolul 2 insa scrie ca in momentul crearii omului nu era vegetatie pentru ca nu avea cine sa o lucreze. Cautand mai demult o explicatie, am gasit informatia cum ca de fapt au existat doua traditii biblice, una in regiunea din nord si una in regiunea din sud, traditii care au fost apoi reunite intr-una singura si de aceea apar contradictii. Rabinul evreu mi-a raspuns ca asa este, si mi-a mai spus ca, dupa cum observ, Torah facuta de evreii americani pe care am cumparat-o si care este o foarte buna achizitie si din punctul lor de vedere, reuseste sa unifice versiunile. In aceasta Torah este explicat faptul ca vegetatia a fost creata dupa cum scrie dar era inca in pamant pentru ca inca nu era omul sa o lucreze. De aceea Dumnezeu nu a zis la sfarsitul acestei zile ca totul era bun din cauza ca lucrarea inca nu era terminata (in Biblia Ortodoxa on-line pe care o consult insa scrie contrariul, Dumnezeu a zis ca este bun). Ca atare, dupa ce omul a fost creat, acesta a trebuit sa conlucreze cu Dumnezeu prin munca si rugaciune pentru a creste vegetatia data lui ca hrana.

Interesant. Consider un pic "fortata si exagerata" explicatia vegetatiei. Ea exista, indiferent daca omul o ingrijeste, conlucrand cu Dumnezeu sau nu.

Teologia ortodoxa patristica si filocalica afirma: toate formele de existenta (materiala si biologica) apar in ordine, de la simplu la complex. Toate existentele (materiale si biologice, inclusiv omul) au fost "plantate" in creatie sa "rasara"(apara) la momenul potrivit.
Inechvoc stiinta confrima aceasta revelatie: materia (atomii) apar in univers in ordine, de la simplu la complex (tabelul periodic al lui mendeleev)
organismele (vegetale si animale) apar in ordine de la simplu la complex (ADN-ul este inechivoc)

În prealabil postat de Adrianna

Apoi, la intrebarea de ce Dumnezeu spune ca a creat omul dupa chipul si asemanarea "Noastra" in cartea mea scrie asa: cand Dumnezeu a dictat Torah lui Moise, acesta l-a intrebat pe Dumnezeu cum adica sa scrie "Noastra" ca asta da apa la moara idolatrilor si ereticilor? Dumnezeu insa i-a poruncit sa scrie pentru ca idolatrii isi vor gasi mereu motiv sa fie idolatrii. Si i-a explicat lui Moise ca atunci cand a creat omul, tocmai pentru ca era o lucrare asa de importanta, El s-a consultat cu ingerii (creati in a doua zi) iar asta trebuie sa ramana exemplu si pentru om ca sa nu ia sigur deciziile importante ci sa se consulte si cu ceilalti. Rabinul mi-a raspuns legat de aceasta, ca sunt mai multe explicatii: modestia de care da dovada Dumnezeu este intr-adevar una din ele, exista si o explicatie bazata pe gramatica ebraica in care cuvantul "Naasse" este legat de un participiu trecut insemnand "si iata, omul e facut", mai este si explicatia pluralului de maiestate, si mai este si explicatia care lui ii place cel mai mult si anume aceea ca Dumnezeu s-a adresat direct omului zicandu-i: "tu si Eu sa facem omul impreuna, sa lucram pentru a cizela o creatura demna de aceasta chemare".

Interesant :)
Teologia ortodoxa crestina afrima inechvoc ca pluralul din cap 1 al Facerii (sa facem om dupa chipul si asemanarea noastra) nu se refera nicidecum la ingeri, caci ingerii nu se pot indumenzei datorita ontologiei lor.

Serafimii isi acopera fata lor cand slavesc pe Dumnezeu in catare: "Sfant Sfant Sfant ESTE Domnul Savaot" caci nu pot vedea pe Dumnezeu.

Doar omul, intru Hristos Iisus este indumnezeit prin har fiind asfel capabil sa stea pe tronul slavei lui Hristos caci Hristos Insusi spune "celui ce va birui (pacatul si patima prin pocainta cu ajutorul harului Duhului Sfant) ii voi da sa sada pe trop cu Mine precum si Eu am biruit si am stat pe tron cu Tatal Meu" (Apocalipsa 3)
La Sfanta Liturghie cand Biserica canta impreuna cu Sfintii Ingeri imnul de slava "Sfant Sfant Sfant ESTE Domnul Savaot" noi nu ne acoperim ochii nici cei trupesti si nici cei duhovnicesti ci privim pe Hristos Iisus in Euharistie si ne unim cu El depin in Sfanta Impartasanie.

Astefel interpretarea: "sa facem om dupa chipul si asemanarea noastra" insemna potrivit patrisiticii: sa facem persoane umane care sa fiinteze in dragoste si comuniune asemnea ipostaselor noastre Dumnezeiesti (Sfanta Treime). "Fiti desavarsiti perecum Tatal vostru desavarsit este" "sa fiti una precum Eu si Tatal una suntem" spune Hristos Iisus insusi.
Omul nu este facut dupa chipul ingerilor, Doamne fereste. Desigur ca viata duhovniceasca prin harul Sfantului Duhu are elemente comune atat speciei umane cat si speciilor (cetelor) ingeresti insa ingerilor nu le este accesibila indumenzeirea intru Hristos Iisus. Astfel din punct de vedere ontologic ingerii sunt sub nivelul ontologic al vietii duhovnicesti umane.

[Eugen7]

În prealabil postat de Adrianna

Iata pana unde se poate merge cu interpretarea. Prima insa este data prin Traditie ca si revelatie facuta lui Moise, cam cum spunem si noi despre sfintii nostrii. Ori in Ortodoxie pluralul este folosit pentru a indica Trinitatea.
Acum sunt la inceput si cu studiul Torei, o sa vad care este si interpretarea rabinica la suflarea de viata si revin.

Tot respectul pentru rabini si intreaga invatatura si cultura ortodoxa iudaica, insa din nefericire mai este pana ca ei sa "vada" duhovniceste pe Hristos Iisus, Dumnezeu adevarat si om adevarat.
De aceea recomand cu toata onestitatea vietuirea intru Hristos Iisus in Sfanta Sa Biserica prin harul Duhului Sfant.
Hristos Iisus ne-a trimis "Mangaiteorul, Duhul Adevarului care ne conduce la tot Adevarul, ne aduce aminte scripturile si ne invata toate".

Mult succes in studiul Torrei, insa consider asemenea parintilor ca indicat este ca orice studiu Biblic trebuie sa inceapa cu Evanghelia (Noul Testament) si apoi sa continue cu Vechiul Testament.

În prealabil postat de Adrianna

Sunt unii care mi-au replicat ca explicatiile evreiesti n-ar fi bune din moment ce evreii nu L-au recunoscut pe Hristos. Cu acestea nu sunt de acord pentru ca Domnul le-a spus oamenilor sa asculte in continuare invatatura preotilor evrei pentru ca El nu venise sa o strice iar Scripturile nu pot fi anulate, asa a zis, i-a sfatuit doar sa nu imite faptele acelora, sa se fereasca de aluatul lor. Deci invatatura rabinica a timpului Sau nu a anulat-o. A aratat-o poate insuficienta in unele aspecte.

Pai da dar preotia lui Aaron intemeiata de Moise are un sigur scop: slujirea pana la venirea Mantuitorului, Rascumparatorului, Mesia. Toate slujbele sunt centrate pe acest unic scop.

Preotia lui Hristos este "in veac" caci doar "Hristos Iisus este preot in veac dupa randuiala lui Mechisedec" cel caruia si parintele Avraam (din care este preotia lui Moise) i s-a inchiat si i-a daruit zeciuala si a cerut binecuvantare. Niciodata cel mare nu se inchina (si cu daruri) la cel mic si nu cere binecuvantare de la cel mai mic.

Asadar preotia lui Hristos Iisus este net superioara celei intemeiata de Moise. Preotii lui Hristos au in vedere mantuirea (despatimirea, iluminarea, indumnezeirea) persoanelor din Biserica.

În prealabil postat de Adrianna

Multumesc mult de raspunsuri!

Si eu iti multumesc... caci ma pui la "lucru" :)
Doamne ajuta. Slava Domnului caci Lui i se cuvine multumirea in veci.

[delia31]

În prealabil postat de Adrianna

Din acest citat:"7. Atunci, luand Domnul Dumnezeu tarana din pamant, a facut pe om si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie."

reiese ca suflarea de viata l-a facut pe om pur si simplu o fiinta vie.

Daca "suflarea de viata" il face pe om viu si "suflarea de viata" exista si la animale, nu poate fi decat viata propriu-zisa Multumesc de raspunsuri!

Am mai scris despre acest verset pe aici pe forum, de vreo cateva ori. Cel mai recent, chiar alaltaieri. Au scris si altii infinit mai bine dar mai zic o data.

In versiunea Septuaginta, versetul despre crearea omului din Facere 2,7 e: „kai eplasen o Theos ton anthrōpon choun apo tēs gēs kai enephusēsen eis to prosōpon autou pnoēn zōēs kai egeneto o anthrōpos eis psuchēn zōsan”.

Unde „kai egeneto o anthrōpos eis psuchēn zōsan” e tradus in versiunea anania prin „ şi s'a făcut omul întru suflet viu”.

In schimb, in Textul Masoretic si versiunile traduse dupa TM, e asa cum zici si tu : „şi s-a făcut omul fiinţă vie”. Fara prepozitia ”intru”.

Personal, consider versiunea greceasca Septuaginta de necontestat si mult mai nuantata, de aceea prefer si traducerea anania dupa aceasta versiune, la care mitropolitul Bartolomeu Anania face si multe adnotari lamuritoare si trimiteri la sf. parinti.

Dupa cum am mai spus si altadata, parerea mea e ca in traducerea sintagmei „ eis psuchēn zōsan ”, nu se poate ignora prezenta prepozitiei „eis”, asa cum o ignora majoritatea traducerilor facute dupa Textul Masoretic, acestea traducand „s-a facut omul fiinta vie” sau s-a facut (un) suflet viu, incurajand si prin asta conceptia multora ca nu exista nici o diferenta in acest sens intre om si animal.

In conformitate cu Lexiconul de concordante biblice „Strong’s Concordance with Hebrew and Greek Lexicon”, mitropolitul Bartolomeu traduce particula εἰς (eis), prin prepozitia „intru”: „ şi s'a făcut omul întru suflet viu” , adica exact ce spune Septuaginta prin „ eis psuchēn zōsan”.

La notele de subsol ale versiunii anania, mitropolitul precizeaza:
„Textul Masoretic: „şi s'a făcut omul fiinţă vie“.
„S'a făcut“: a devenit; a trecut în alt mod de existenţă.
În Septuaginta: „şi s'a făcut omul întru suflet viu“, care poate fi tradus şi: „întru suflet care trăieşte (Viata harica care e alceva decat viata biologica, comuna si animalelor. Nota mea.)“, adică nemuritor.
Sufletul omului (altceva decât „viaţa“) s'a născut din suflarea lui Dumnezeu şi l-a învăluit (l-a îmbrăcat) pe om odată cu aceasta, dar şi cu tendinţa de a fi „absorbit“: particula eis înseamnă şi „întru“ (înlăuntru) şi „spre“ (direcţie, scop).(...)
Aşadar, omul nu e o simplă fiinţă vie, asemenea tuturor celorlalte, ci trup cu suflet viu, aparţinând celor două lumi, materială şi spirituală. Având un caracter antinomic (în acelaşi timp exterior şi interior trupului), el este – ontologic – apt şi pentru experienţele mistice (extaz şi entaz)”


Aminteam in postarea anterioara, versetele acelea din Facere 1, 20-24, unde se spune de crearea celorlalte vietuitoare, numai prin simpla rostire a unei porunci.

„Apoi a zis Dumnezeu: "Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!" Şi a fost aşa. (...)
Apoi a zis Dumnezeu: "Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor". Şi a fost aşa.”

Intrebarea ar fi, ce poate sa insemne ca pamantul scoate de la sine fiinte vii din el, animale vii cu suflare de viata, taratoare vii, rumegatoare vii, fiare salbatice vii, de la șopârle pana la girafe, elefanti, bizoni sau pinguini?

Si inca o intrebare (de fapt mai multe :)): Ce intelegi tu prin „om ca fiinta devenita vie dupa ce a primit suflarea de viata” ? E diferit ontologic fata de vreuna din fiintele vii pe care pamantul le-a scos din sine la porunca lui Dumnezeu?
De unde ar reiesi faptul ca inca din acest stadiu, omul ar fi superior rumegatoarelor pe care pamantul le scosese direct vii din sine si cu suflare de viata?
Dupa parerea ta, faptul de a fi chip al lui Dumnezeu tine de trasaturile fizice, chipul are o conotatie corporal-antropomorfica imprimata in om in procesul elaborarii din țărână sau vine in momentul suflarii de viata? Sau ambele?
Din cat inteleg eu, „a fi dupa chipul lui Dumnezeu destinat sa devina intru asemanare” e o realitate spirituala ce presupune participarea libera la viata dumnezeiasca. Iar Adam n-ar fi ajuns la asta decat prin harul necreat izvorat din suflarea lui Dumnezeu si destinat in exclusivitiate omului pt. a a-l avea in interior.


Dupa opinia ta, ce fel de Viata iese din suflarea de viata a Celui Viu? Una biologica sau una harica? Ce fel de viata au fiintele vii pe care le-a scos pamantul din sine? Identica cu viata omului primita prin suflarea de Viata?

Cu alte cuvinte, atunci cand Dumnezeu a modelat trupul adamic din acea țărână edenica biofora, pregatindu-Si astfel inca de atunci, chiar Lui Insusi constitutia trupeasca in care Se va intrupa la plinirea vremii, trupul acela uman avea deja viata (biologica) iar prin suflarea de la Dumnezeu nu s-a schimbat/adaugat nimic? Asta e ideea?

Consideri ca omului nu i s-a dat nimic in plus prin suflarea lui Dumnezeu decat ce primisera animalele cand au fost scoase direct din tarana? Decat ceea ce pana si rumegatoarele aveau deja cand Dumnezeu le-a scos direct vii din pamant?