am nevoie de un acatist

[windorin]

În prealabil postat de Mtcrysty17

Poate cineva sa-mi spuna despre un acatist, sau un sfant, care face minuni pentru a face o persoana care in urma cu putin timp ma iubea sa ma iubeasca din nou la fel de mult? Nici nu stiu daca exista asa ceva. dar merita sa incerc. va multumesc. Doamne ajuta!

Iti spun cu dragoste, pari omul care ar face si vraji ca sa o aduca inapoi.
Sfintii nu fac asa ceva... pot spune ca sunt "ocupati" cu lucruri mai importante.

Abia dupa ce m'am casatorit am putut intelege o anumita despartire, din trecutul meu.
Slava lui Dumnezeu pentru ca lucrurile sunt asa cum sunt.

Roaga'te lui Dumnezeu si Maicii Domnului sa ti se lumineze mintea si sa ti se randuiasca cele de folos.
Cand suntem indragostiti, toate lucrurile ne par altfel. Domnul le stie insa mai bine.

În prealabil postat de Mtcrysty17

E o dragoste sincera. e un inger de fata, frumoasa, cuminte, inteligenta si cel mai important, e credincioasa.
ea e viata mea, pentru ea as renunta la viata mea. mereu ma rog ca orice rau pe care il pateste sa vina la mine, toata suferinta sa vina la mine, pentru ca eu suport, doar sa-i fie ei bine. Doamne ajuta.

Pentru asta nu "se baga" sfintii, caci pentru ei "viata este Hristos".
Cum poti spune despre un om ca "e viata ta, pentru ea as renunta la viata mea".
Nu rosti cuvinte nici in gluma, nici in graba.

Ai mare grija, nu de putine ori iubirea se poate transforma in stari psihice si dependente.
Sunt foarte periculoase.

Vorbeste cat de deschis si de clar cu fata si apoi mergi si la un preot cu asezare sufleteasca, spre a te spovedi.
Ziceai ca pentru ea ai face orice... bun, atunci da'i libertatea sa te aleaga sau nu !

[Mtcrysty17]

În prealabil postat de windorin

Iti spun cu dragoste, pari omul care ar face si vraji ca sa o aduca inapoi.
Sfintii nu fac asa ceva... pot spune ca sunt "ocupati" cu lucruri mai importante.

Abia dupa ce m'am casatorit am putut intelege o anumita despartire, din trecutul meu.
Slava lui Dumnezeu pentru ca lucrurile sunt asa cum sunt.

Roaga'te lui Dumnezeu si Maicii Domnului sa ti se lumineze mintea si sa ti se randuiasca cele de folos.
Cand suntem indragostiti, toate lucrurile ne par altfel. Domnul le stie insa mai bine.



Pentru asta nu "se baga" sfintii, caci pentru ei "viata este Hristos".
Cum poti spune despre un om ca "e viata ta, pentru ea as renunta la viata mea".
Nu rosti cuvinte nici in gluma, nici in graba.

Ai mare grija, nu de putine ori iubirea se poate transforma in stari psihice si dependente.
Sunt foarte periculoase.

Vorbeste cat de deschis si de clar cu fata si apoi mergi si la un preot cu asezare sufleteasca, spre a te spovedi.
Ziceai ca pentru ea ai face orice... bun, atunci da'i libertatea sa te aleaga sau nu !

Ea are libertatea de a alege, nimeni nu a constrans-o sa faca ce nu vrea. Inainte sa se indragosteasca de mine, acum 2 ani, era singura fata care nu ma suporta. nu i-am dat atentie mult timp, dar seara cand ma rugam, Il rugam sa-mi dea una macar pe jumatatea ei. Si dupa sase luni a avut ocazia sa ma cunoasca in detaliu, si atunci a vazut adevarata mea fata si a inceput o frumoasa poveste de dragoste. datorita ei am devenit mai apropiat de Dumnezeu... Doamne ajuta.

[Mtcrysty17]

Va multumesc pentru tot, nu mai am nevoie de nici un acatist. e pierdere de vreme. am incercat tot ce e omeneste posibil si chiar mai mult. nici tot ajutorul sfintilor si nici toate rugaciunile si lacrimile sfintei fecioare nu il pot indupleca pe Mantuitor si pe Dumnezeu. Mai mult de atat nu pot sa fac. Doamne ajuta.

În prealabil postat de Mtcrysty17

Va multumesc pentru tot, nu mai am nevoie de nici un acatist. e pierdere de vreme. am incercat tot ce e omeneste posibil si chiar mai mult. nici tot ajutorul sfintilor si nici toate rugaciunile si lacrimile sfintei fecioare nu il pot indupleca pe Mantuitor si pe Dumnezeu. Mai mult de atat nu pot sa fac. Doamne ajuta.

O simpla parere:omule,fara sa iti dai seama, chiar tu ai scris esenta problemei tale.Cel de Sus iti transmite ceva dar uita-te cu atentie chiar la ce ai scris tu.O sa pun ce ai scris in ordine:

a).,,Poate cineva sa-mi spuna despre un acatist, sau un sfant, care face minuni pentru a face o persoana care in urma cu putin timp ma iubea sa ma iubeasca din nou la fel de mult? Nici nu stiu daca exista asa ceva.

b).,,toata suferinta sa vina la mine, pentru ca eu suport, doar sa-i fie ei bine."

c).,,Ea are libertatea de a alege, nimeni nu a constrans-o sa faca ce nu vrea.Datorita ei am devenit mai apropiat de Dumnezeu"

d).,,Va multumesc pentru tot, nu mai am nevoie de nici un acatist. e pierdere de vreme. am incercat tot ce e omeneste posibil si chiar mai mult. nici tot ajutorul sfintilor si nici toate rugaciunile si lacrimile sfintei fecioare nu il pot indupleca pe Mantuitor si pe Dumnezeu. Mai mult de atat nu pot sa fac. Doamne ajuta."

Ai plecat indoindu-te ca exista asa ceva.Ai cerut ca toata durerea sa vina la tine pentru ca ai admis ca ea este libera sa faca ce doreste.Ai realizat ca Credinta ta a depins cumva de persoana ei iar orice persoana poate pleca de langa oricare dintre noi.Dar ce se intimpla atunci cu Credinta?Omeneste ai constatat la final ca este ,,o pierdere de vreme"dar ai incheiat cu ,,Doamne ajuta".

Motto-ul tau este Nihil sine Deo.Eu cred ca prin ce ai scris tocmai ti-a raspuns Cel de Sus aratindu-ti unde ai gresit si ce trebuie sa faci pe viitor.,,Daca veti avea credinta cât un graunte de mustar..." Cel de Sus ne raspunde omule si ne arata ce este gresit in noi...numai sa-L auzim...

Sa te ajute Cel de Sus

[Mtcrysty17]

Am ajuns sa ma indoiesc pentru ca de 10 luni am facut tot ce era posibil sa ma ajute Dumnezeu. I-am rugat sa-mi scoata dragostea asta din suflet. Dar nici asa nu m-au ajutat. nu ea m-a adus atat de aproape de El, ci suferinta... In astea 10 luni am vazut si cum este in iad... iad pe care mi l-am autoimpus prin deznadejde si necredinta. dar am avut puterea sa ma ridic. mereu ma rog sa,mi arate calea, sa ma lumineze, dar nu ma ajuta sau nu o vad eu. am intrebat-o pe fata daca mai am vreo sansa, si mi-a zis ca nu. atunci i-am zis ca nu crede in Dumnezeu. atat timp cat ma pot ruga si traiesc, mai am speranta. numai cine a trecut prin astea ma poate intelege. Doamne ajuta.

În prealabil postat de Mtcrysty17

Am ajuns sa ma indoiesc pentru ca de 10 luni am facut tot ce era posibil sa ma ajute Dumnezeu. I-am rugat sa-mi scoata dragostea asta din suflet. Dar nici asa nu m-au ajutat. nu ea m-a adus atat de aproape de El, ci suferinta... In astea 10 luni am vazut si cum este in iad... iad pe care mi l-am autoimpus prin deznadejde si necredinta. dar am avut puterea sa ma ridic. mereu ma rog sa,mi arate calea, sa ma lumineze, dar nu ma ajuta sau nu o vad eu. am intrebat-o pe fata daca mai am vreo sansa, si mi-a zis ca nu. atunci i-am zis ca nu crede in Dumnezeu. atat timp cat ma pot ruga si traiesc, mai am speranta. numai cine a trecut prin astea ma poate intelege. Doamne ajuta.

Oare cine nu a trecut prin asta?

Ştii ce cred eu Cristi? Cred că Dumnezeu te iubeşte atât de mult şi prin această încercare vrea să-ţi arate cât de mult se poate iubi şi cât de puţin îl iubim noi pe El.
Şi mai cred că prin ieşirea acestei femei din viaţa ta ţi-a deschis o altă uşă...!
Ai nădejde căci tot ce ni se întâmplă în viaţa este NUMAI spre folosul nostru .

[ioana.ctin]

Nu-i capat de lume, Mtcrysty17. Din proprie experienta, te sfatuiesc sa ai nadejde in Dumnezeu, sa te rogi in continuare ....si lasa-te in voia Lui. Ai incredere ca Dumnezeu oranduieste toate asa cum trebuie. A te opune dorintei Lui "e pierdere de vreme" si mare pacat.
Uneori ni se pare ca nu ne ajuta Dumnezeu...de fapt, El nu ne ajuta mereu asa cum vrem noi, ci cum este mai bine pentru noi.
Sa avem rabdare, ca Domnul are un plan pentru fiecare.
Prin credinta, rugaciune, post si spovedanie multe lucruri o sa le vedem altfel, precum ni se par la prima vedere.

Doamne Ajuta!

Mtcrysty,sa-ti spun ceva.Nu obisnuiesc sa vorbesc despre familia mea sau problemele mele in public.Influente ,,puritane" in educatie.As vrea insa sa-ti spun ceva:eu am trecut prin ce treci tu.Acum multi ani,cand eram tanar,cand credeam ca lumea s-a nascut cu mine si ca Cel de Sus trebuie sa faca neaparat ce vreau eu.Am cunoscut o fata si am simtit exact ce simti tu acum.Lumea incepea si se termina cu ea.O iubeam pe ea mai mult decat pe Cel de Sus?Cu siguranta.Putea sa arda lumea daca ea ma iubea si daca era cu mine.

Fiecare zi,fiecare ora,fiecare minut fara ea era o durere insuportabila.In realitate nu ma interesa de nimeni si nimic in afara de ea.Cand a plecat am simtit ceva insuportabil,as fi preferat sa ma taie cineva cu toporul.Era o durere crancena.Ca si tine l-am rugam pe Cel de Sus sa o aduca inapoi,cu orice pret chiar daca ar fi trebuit sa platesc cu toata durerea din lume.Iti suna cunoscut?O vedeam parca peste tot,nu ma puteam gandi decat la ea si credeam ca este viata mea.

Era o dezlantuita dragoste a tineretii.Genul de iubire pentru care crezi te-ai lupta cu tot universul.Chiar si cu Cel de Sus.Nu intelegeam de a plecat.Ma simteam complet dezamagit,abandonat si cumva pedepsit.
Credeam ca am facut totul bine si ca nu meritam asta.Simteam ca nu ma asculta nimeni acolo sus.

Anii au trecut si durerea s-a estompat.Vei vedea acest ciudat efect calmant al timpului.Eliberat de subiectivismul pasiunii din acel moment am inceput sa analizez.Aspecte mai putin clare au inceput sa-mi apara in fata ochilor.Oare o iubeam pe ea sau imaginea pe care o vedeam in ea?

Intr-o zi ne-am intalnit intr-un restaurant complet intimplator.Era complet schimbata.Ingerul de fata devenise o doamna de societate cu un aer usor fatal.Stia ce vroia si stia cum sa obtina.Uitandu-ma in oglinda am constatat ca si eu ma schimbasem si mi-am adus aminte de cum eram atunci.Oare as mai fi stat cu ea si acum?Greu de spus pentru ca nu stii niciodata cum va evolua cel de langa tine sau chiar tu.Usor stanjeniti parca de amintirea clipelor trecute ne-am despartit cu o scurta strangere de mana.Am observat ca la plecarea ei am rasuflat usurat.Parca imaginea din prezent nu se potrivea cu ceea din trecut,o strica cumva.

La ceva vreme dupa ce ne despartisem in tinerete si renuntand la orice speranta, m-am rugat odata ,,Doamne fa cum crezi tu.Eu nu mai stiu cum sa-ti spun si ce sa cred.Fa cum crezi Tu ca este mai bine".La cateva luni dupa ce am spus asta(imi aduc aminte momentul de parca ar fi astazi)am cunoscut o fata buna,sfioasa,plina de dragoste,afectiune.Parea prea ,,cuminte"pentru mine,care la aceea ora colindam lumea.Anii au trecut iar aceea fata este si astazi linga mine,si impreuna avem o familie fericita impreuna cu copii dati de Cel de Sus.

Cel de Sus le-a pus EL in ordine cand eu am acceptat ca omeneste nu pot rezolva nimic si ca doar EL le va rezolva pe toate.Am inteles tarziu asta.Poate ca asta vrea sa-ti spuna si tie,nu stiu ce sa zic.Lasa-L pe EL sa decida ce este mai bine pt tine chiar daca tu nu esti acum de acord.EL vede mai departe decat vedem noi.Nu-ti pierde increderea in Judecata Lui si Credinta.

Cel de Sus sa-ti calauzeasca pasii.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Mtcrysty17

Poate cineva sa-mi spuna despre un acatist, sau un sfant, care face minuni pentru a face o persoana care in urma cu putin timp ma iubea sa ma iubeasca din nou la fel de mult? Nici nu stiu daca exista asa ceva. dar merita sa incerc. va multumesc. Doamne ajuta!

Dumnezeu respecta libertatea noastra si niciodata nu va forta pe nimeni sa-L iubeasca pe El sau sa-i iubeasca pe semeni. E o notiune de baza pe care nu avem voie sa nu o stim.

Daca iubesti fara sa fii iubit, atunci experimentezi trairea Lui Dumnezeu Insusi, care ne iubeste pe noi toti, primind dragoste inapoi numai de la unii... Cred ca toti am trecut prin asta la un moment dat. E un fapt de viata si trebuie sa inveti sa treci mai departe. Se va gasi o fata si mai potrivita tie care te va iubi, sunt sigur de asta!

[Mtcrysty17]

cititi cu atentie ce spune Sfantul ioan gura de aur:

"Rugăciunea este un lucru foarte bun atunci când se face cu gând curat, adică atunci când Îi mulţumim lui Dumnezeu nu numai pentru că ne dă, dar şi pentru că nu ne dă ceea ce Îi cerem, pentru că şi binele şi răul sunt spre folosul nostru. Aşadar, chiar şi atunci când nu primim, primim prin faptul că n-am primit ceea ce nu este bine pentru noi. Există cazuri în care neîmplinirea unei cereri este mai folositoare. Şi atunci, ceea ce socotim că este un eşec e de fapt o izbândă.

De aceea, să nu ne întristăm când Dumnezeu întârzie să ne împlinească rugăciunile. Să nu ne pierdem răbdarea. Oare nu are prea bunul Dumnezeu puterea să ne dea ceea ce cerem, chiar înainte ca noi să formulăm cererea? Fireşte că are putere, dar aşteaptă de la noi un pretext să ne ajute cu dreaptă socotinţă. De aceea, prin rugăciunea noastră, să-I oferim lui Dumnezeu pretext să ne ajute şi să aşteptăm cu credinţă şi nădejde ca El să ne dăruiască bunătatea Sa cu înţelepciune. Ne-a dat ceea ce am cerut? Atunci să-I mulţumim. Nu ne-a dat? Să-I mulţumim şi în acest caz, pentru că noi nu cunoaştem, ca El, ce este bine pentru noi.

Trebuie să mai spunem, că de multe ori, Dumnezeu nu refuză o anumită cerere, ci doar întârzie împlinirea ei. De ce? Pentru că folosindu-Se de lipirea inimii noastre de acea dorinţă, ne trage mai aproape de El. De multe ori, părinţii nu împlinesc dorinţele copiilor lor, dar nu pentru că nu i-ar iubi, ci pentru a-i ţine aproape de ei.
Atunci când avem nevoie de anumiţi oameni, trebuie să cheltuim mulţi bani, să ne purtăm cu umilinţă, să împărţim vorbe de laudă şi să alergăm foarte mult, pentru că stăpânii acestei lumi nu numai că nu ne dau uşor ceea ce le cerem, dar, de obicei, nici nu ne primesc să vorbim cu ei. Trebuie mai întâi să ne apropiem de oamenii din apropierea acelora – secretari, funcţionari, slujitori ş.a. –, să îi luăm cu binişorul, să ne rugăm de ei şi să le oferim daruri. În felul acesta, ei vor deveni mijlocitorii noştri pe lângă persoana care are puterea să ne rezolve problema noastră.

Dimpotrivă, Dumnezeu nu are nevoie de mijlocitori. Nu este nevoie ca alţii să se roage pentru noi. El preferă să ne rugăm noi înşine. Iar dacă vede că ne rugăm cu credinţă şi răbdare, ne răsplăteşte fără să ne ceară nimic în schimb. Dar dacă abia ne rugăm, întârzie împlinirea cererii noastre, nu pentru că ne-ar dispreţui, ci pentru că, aşa cum am mai spus, amânându-ne, ne ţine aproape de El.

Aşadar, dacă cererea ţi-a fost împlinită, mulţumeşte-I lui Dumnezeu. Dacă nu ţi-a fost împlinită, nu te îndepărta de El, ca să fii auzit. De asemenea, dacă L-ai supărat cu păcatele tale, nu deznădăjdui. Atunci când superi un om, dar imediat după aceea te duci şi dimineaţa şi la amiază şi seara la el şi îi ceri iertare, nu-i vei muia, oare, inima? Cu atât mai mult vei muia inima lui Dumnezeu, Care nu cunoaşte răutate, dacă dimineaţa, la amiază şi seara şi în fiecare ceas Îi vei cere să Se milostivească asupra ta.