Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Sfanta Scriptura > Despre Sfanta Scriptura
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1831  
Vechi 11.05.2017, 12:09:00
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Mulțumim Mihnea pentru prețioasele învățăminte și explicații spicuite de tine :)
Mi-a plăcut acest pasaj al Sfântului Augustin, dacă nu ma înșel:
《 Oamenii sunt slabi prin natura, ei pot spune adevarul, pot sa si minta, dar lumina este incapabila sa minta.》
Domnul să te binecuvânteze , căci aduci multă liniște și înțelepciune prin astfel de postări :)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1832  
Vechi 11.05.2017, 12:19:13
iana iana is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 22.04.2008
Locație: romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 553
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cristiboss56 Vezi mesajul
Mulțumim Mihnea pentru prețioasele învățăminte și explicații spicuite de tine :)
Mi-a plăcut acest pasaj al Sfântului Augustin, dacă nu ma înșel:
《 Oamenii sunt slabi prin natura, ei pot spune adevarul, pot sa si minta, dar lumina este incapabila sa minta.》
Domnul să te binecuvânteze , căci aduci multă liniște și înțelepciune prin astfel de postări :)
Asa este. Macar din cand in cand sa mai multumim, sa stie cei ce scriu ca nu scriu degeaba. Multumiri si tie.
Reply With Quote
  #1833  
Vechi 11.05.2017, 13:15:39
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Citat:
În prealabil postat de iana Vezi mesajul
Asa este. Macar din cand in cand sa mai multumim, sa stie cei ce scriu ca nu scriu degeaba. Multumiri si tie.
Doamne ajută !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1834  
Vechi 12.05.2017, 02:26:56
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Și iarăși le-a zis: Eu Mă duc și Mă veți căuta și veți muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni. Deci ziceau iudeii: Nu cumva Își va ridica singur viața? Că zice: Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni. Și El le zicea: Voi sunteți din cele de jos; Eu sunt din cele de sus. Voi sunteți din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. V-am spus deci vouă că veți muri în păcatele voastre. Căci dacă nu credeți că Eu sunt, veți muri în păcatele voastre. Deci Îi ziceau ei: Cine ești Tu? Și a zis lor Iisus: Ceea ce v-am spus de la început. Multe am de spus despre voi și de judecat. Dar Cel ce M-a trimis pe Mine adevărat este, și cele ce am auzit de la El, Eu acestea le grăiesc în lume. Și ei n-au înțeles că le vorbea despre Tatăl. Deci le-a zis Iisus: Când veți înălța pe Fiul Omului, atunci veți cunoaște că Eu sunt și că de la Mine însumi nu fac nimic, ci precum M-a învățat Tatăl, așa vorbesc. Și Cel ce M-a trimis este cu Mine; nu M-a lăsat singur, fiindcă Eu fac pururea cele plăcute Lui. Spunând El acestea, mulți au crezut în El. Ioan 8, 21-30
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1835  
Vechi 13.05.2017, 02:08:54
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Deci zicea Iisus către iudeii care crezuseră în El: Dacă veți rămâne în cuvântul Meu, sunteți cu adevărat ucenici ai Mei; Și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi. Ei însă I-au răspuns: Noi suntem sămânța lui Avraam și nimănui niciodată n-am fost robi. Cum zici Tu că: Veți fi liberi? Iisus le-a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun: Oricine săvârșește păcatul este rob al păcatului. Iar robul nu rămâne în casă în veac; Fiul însă rămâne în veac. Deci, dacă Fiul vă va face liberi, liberi veți fi într-adevăr. Știu că sunteți sămânța lui Avraam, dar căutați să Mă omorâți, pentru că cuvântul Meu nu încape în voi. Eu vorbesc ceea ce am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceți ceea ce ați auzit de la tatăl vostru. Ei au răspuns și I-au zis: Tatăl nostru este Avraam. Iisus le-a zis: Dacă ați fi fiii lui Avraam, ați face faptele lui Avraam. Dar voi acum căutați să Mă ucideți pe Mine, Omul care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Avraam n-a făcut aceasta. Voi faceți faptele tatălui vostru. Zis-au Lui: Noi nu ne-am născut din desfrânare. Un tată avem: pe Dumnezeu. Le-a zis Iisus: Dacă Dumnezeu are fi Tatăl vostru, M-ați iubi pe Mine, căci de la Dumnezeu am ieșit și am venit. Pentru că n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis. Ioan 8, 31-42
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1836  
Vechi 13.05.2017, 21:27:48
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit Evanghelia de Duminică - tâlcuirea: diacon N.Benea

In vremea aceea a venit Iisus la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său. Și era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a așezat lângă fântână și era ca la al șaselea ceas. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau!, fiindcă ucenicii Lui se duseseră în cetate ca să cumpere de mâncare. Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, care ești iudeu, ceri să bei apă, de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii. Iisus a răspuns și i-a zis: Dacă ai fi știut darul lui Dumnezeu și Cine este Cel ce-ți zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El și ți-ar fi dat apă vie. Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai și fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva ești Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână și au băut din ea el însuși și fiii lui și turmele lui? Iisus a răspuns și i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăși, dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu va mai înseta, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare, spre viață veșnică. Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot. Iisus i-a zis: Mergi și cheamă pe bărbatul tău și vino aici. Femeia a răspuns și a zis: N-am bărbat. Iisus i-a zis: Bine ai zis că nu ai bărbat, căci cinci bărbați ai avut și cel pe care îl ai acum nu-ți este bărbat. Aceasta adevărat ai spus. Femeia I-a zis: Doamne, văd că Tu ești Proroc. Părinții noștri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm. Și Iisus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veți închina Tatălui. Voi vă închinați căruia nu știți; noi ne închinăm Căruia știm, pentru că mântuirea din iudei este. Dar vine ceasul, și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, că și Tatăl astfel de închinători Își dorește. Duh este Dumnezeu, și cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr. I-a zis femeia: Știm că va veni Mesia, Care Se cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate. Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine. Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Și se mirau că vorbea cu o femeie. Însă nimeni n-a zis: Ce o întrebi? sau: Ce vorbești cu ea? Iar femeia și-a lăsat găleata și s-a dus în cetate și a zis oamenilor: Veniți să vedeți un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva acesta este Hristos? Și au ieșit din cetate și veneau către El. Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Învățătorule, mănâncă. Iar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o știți. Ziceau, deci, ucenicii între ei: Nu cumva I-a adus cineva să mănânce? Iisus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui Care M-a trimis pe Mine și să săvârșesc lucrul Lui. Nu ziceți voi că mai sunt patru luni și vine secerișul? Iată, zic vouă: Ridicați ochii voștri și priviți holdele, că sunt albe pentru seceriș. Iar cel ce seceră primește plată și adună roade spre viață veșnică, pentru ca împreună să se bucure și cel ce seamănă și cel ce seceră. Căci în aceasta se adeverește cuvântul: Că unul este semănătorul și altul secerătorul. Eu v-am trimis să secerați ceea ce voi n-ați muncit; alții au muncit și voi ați intrat în munca lor. Și mulți samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut. Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Și a rămas acolo două zile. Și mult mai mulți au crezut pentru cuvântul Lui. Iar femeii îi ziceau: Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înșine am auzit și știm că Acesta este cu adevărat Hristos, Mântuitorul lumii.

Contextul pericopei rânduite de Biserică în Duminica a 5-a după Paști (a Samarinencei) este strâns legat, în Evanghelia după Ioan, de mișcarea stârnită în jurul propovăduirii Sfântului Ioan Botezătorul. Sinedriul din Ierusalim a trimis o delegație de preoți și leviți (Ioan 1, 19) ca să afle identitatea prorocului. Răspunsul Sfântului Ioan aduce o provocare nouă: „Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L știți, Cel care vine după mine, Care înainte de mine a fost și Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintei” (In 1, 26-27). Sinedriul din Ierusalim nu putea fi indiferent în fața unei asemenea mărturisiri care aducea la lumină așteptarea mesianică vie pentru sufletele celor din poporul lui Dumnezeu.

Hristos încalcă cu bună știință „tradiția“ poporului iudeu
Probabil cei care veniseră din Galileea la Ierusalim, la praznicul Paștelui, aduseseră vestea minunii transformării de către Iisus a apei în vin la nunta din Cana (In 2, 1-11). În acest cadru, curățirea Templului tensionează întreaga atmosferă în Ierusalim, aducând în prim plan un puternic conflict. Deznodământul acestuia era greu de prezis chiar și de Nicodim, în ciuda expe*rienței și înțelepciunii sale. Faptul că el alege ceasurile nopții pentru a veni în prezența lui Iisus poate fi o dovadă în acest sens. Hotărârea Mântuitorului de a părăsi Iudeea și de a se întoarce în Galileea, determinată și de informația cunoscută de Sinedriu, că numărul ucenicilor Săi devine tot mai preponderent, ar putea confirma tensiunea din jurul identității Sale.

Mântuitorul alege ruta directă spre Galileea, care trecea prin Samaria. În mod normal, orice iudeu pentru a ajunge din Iudeea în Galileea trecea Iordanul în Pereea, urca spre nord pe malul de est al Iordanului, după care revenea pe malul de vest, doar în ținutul Galileii. Astfel, Mântuitorul încalcă „tradiția“ poporului iudeu cu bună știință.
Ajungând lângă cetatea Sihar sau Sihem, fiind ostenit de călătorie, Iisus Se oprește la o fântână. Era ceasul al șaselea, deci miezul zilei, când căldura dogorâtoare se adăuga simțitor la osteneala călătoriei.

Ca Unul Care știa cele ce urmau să se întâmple, Iisus îi trimite pe ucenici în cetate să cumpere de mâncare, El rămânând a se odihni la fântână. De aceea întâlnirea cu femeia samarineancă era menită să devină realitate în iconomia lui Dumnezeu. Dintr-o anonimă locuitoare a satului, ea va deveni purtătoarea unui dialog cu puternice nuanțe teologice și misionare care vor fi rânduite, de-a lungul istoriei bisericești, să fie reactualizate în ciclul liturgic al răscumpărării timpului întregului an.

Încă de la începutul dialogului iese la lumină tensiunea care avea rădăcini adânci înfipte în istorie: „Iisus i-a zis: «Dă-Mi să beau»… «Cum Tu, care ești iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă?» Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii”. Afirmația Sfântului Evanghelist Ioan recunoaște ruptura adâncă dintre iudei și samarineni, la care se adăuga și mentalitatea vremii respective referitoare la diferența dintre bărbat și femeie. Până și ucenicii Mântuitorului s-au mirat că El stătea de vorbă cu o femeie (4, 27).
Întrebările samarinencei scot la lumină setea ei neostoită după Dumnezeu
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1837  
Vechi 13.05.2017, 21:29:20
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit 《continuare 》

Răspunsul femeii ne ajută să zugrăvim portretul ei duhovnicesc. Mai întâi, era samarineancă. Pe plan religios, și ea, cât și conaționalii ei erau parte din religia sincretistă a Samariei. Cu sute de ani în urmă, samarinenii veniseră din provinciile Asiriei, cu propria lor religie. De la început s-au văzut nevoiți să ceară ajutor împăratului Asiriei ca să scape de teroarea leilor pe care Dumnezeu i-a trimis împotriva întregii regiuni (4 Regi 17, 24-41). Preotul trimis să-i învețe să-L slujească pe Dumnezeul țării pe Care-L mâniaseră prin dumnezeii lor era, probabil, unul dintre preoții Samariei, el însuși tributar sincretismului religios pornit de Ieroboam și adus la perioada lui de înflorire de regele Ahab și Izabela, soția lui. Din cuvintele samarinencei, nuanța religiei ei își avea totuși rădăcinile în Scripturile poporului lui Dumnezeu, în Pentateuh, ea numindu-l pe Iacov părintele lor, comparând locul lor de închinare cu cel de la Ierusalim și vorbind despre venirea lui Mesia. Întrebările ei legate de închinare scot la lumină setea ei neostoită după Dumnezeu.

O a doua componentă a ima*ginii femeii de la fântână se zugrăvește pe plan moral. Samarineanca pare să fi fost o femeie de moravuri ușoare, înfruntând astfel rușinea și respingerea din partea consătenilor ei. Însă nici diferențele etnice, nici cele religioase și nici dezordinea morală din viața femeii nu-L împiedică pe Mântuitorul să se apropie de ea. Însuși Sfântul Ioan Botezătorul îl identifică de la început ca „Miel al lui Dumnezeu venit să ridice păcatul lumii întregi, nu numai pe cel al poporului Său”. Dumnezeu, în dialogul direct cu femeia păcătoasă, trece peste toate barierele amintite de femeie și, spre surprinderea ei, îi aruncă o provocare unică: „Dacă ai fi știut darul lui Dumnezeu și Cine este Cel ce-ți zice: «Dă-Mi să beau!», tu ai fi cerut de la El, și ți-ar fi dat apă vie” (4, 10).
Credința în Hristos, realitatea prin care sufletul este umplut cu apa vie a harului
Dialogul despre apa vie nu este întâmplător, fiind stârnit de setea fizică a Mântuitorului. Nevoia ei fiind reprezentativă pentru nevoia noastră, a tuturor, darul apei vii nu este doar pentru samarineancă, ci pentru noi toți. Însă apa vie, adică Duhul Sfânt, este darul lui Dumnezeu pe Care Îl putem primi doar prin lucrarea Mântuitorului Iisus Hristos - actualizată azi prin Tainele Bisericii. Duhul Sfânt este amintit mai întâi pentru că numai El avea să pună capăt căutărilor femeii și să aline setea sufletului ei. Cu toate acestea, pericopa rămâne focalizată pe Mântuitorul Iisus Hristos și pe credința samarinenilor în El. Credința în Mântuitorul este realitatea prin care sufletul nostru este umplut cu apa vie a harului Duhului Sfânt.

Cunoscând viața femeii, Mântuitorul îi vede setea lăuntrică, sete pe care ea încerca în zadar să o aline, înfruntând chiar și respingerea cetății. Acum El îi oferă adevăratul „dar lui Dumnezeu”, adică harul Duhului Sfânt, care poate să umple golul din inimile acelora care îl primesc. Fiind creați de Dumnezeu, am fost zidiți mai întâi pentru El, iar abia apoi unii pentru alții. De aceea prima noastră nevoie este nevoia de Dumnezeu. Iar când intrăm în dialog cu El și Îl descoperim cu adevărat, prin harul Sfântului Duh, avem parte de prezența realității lucrării Sfintei Treimi în noi, astâmpărându-ne astfel setea lăuntrică.

Setea sufletului femeii s-a dovedit a fi evidentă. La fel de evident este și faptul că încerca s-o astâmpere în zadar cu lucruri care nu îi aduceau împlinirea. Însă ea, în mijlocul dialogului, începe să migreze de pe planul fizic spre cel duhovnicesc: „Doamne, nici găleată nu ai, și fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva ești Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână și el însuși a băut din ea și fiii lui și turmele lui?” (4, 11-12). Cu multă răbdare, Mântuitorul o cheamă la o apă care poate să-i aline cu adevărat setea sufletului: „Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăși; dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viață veșnică”.

Nici chiar lucruri materiale fundamentale, cum ar fi apa, fără de care trupul nu poate trăi, nu pot alina setea ființei omenești, deoarece omul este mai mult decât trup. Este și suflet. Și precum însetează trupul, tot așa însetează și sufletul. Iar planul prioritar al existenței noastre nu este cel trupesc, ci cel sufletesc. Chiar și săparea unei fântâni în curtea casei femeii nu i-ar fi rezolvat adevărata ei problemă. Izvorul avea nevoie să fie în inima femeii. De aceea răspunsul femeii nu se lasă așteptat.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1838  
Vechi 13.05.2017, 21:33:17
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit 《continuare 》

Căutarea lui Dumnezeu, nedespărțită de renunțarea omului la căile răului
Însă în loc să așeze în mâna femeii apa vie pe care o făgăduise, Mântuitorul, în lumina îndemnului profetului Isaia din 55, 6 („Căutați pe Domnul cât Îl puteți găsi, strigați către Dânsul cât El este aproape de voi”), îi amintește că mai era de realizat un pas esențial: „Cel rău să lase calea lui și omul cel nelegiuit vicleniile lui și să se întoarcă spre Domnul, căci El Se va milostivi de dânsul, și către Dumnezeul nostru Cel mult iertător” (Isaia 55, 7). De aceea Mântuitorul focalizează atenția femeii de pe planul fizic pe cel duhovnicesc, confruntând-o pe plan moral: „Mergi și cheamă pe bărbatul tău și vino aici” (Ioan 4, 16).

Este provocator modul în care Dumnezeu poartă dialogul cu omul. Deși femeia își mărtu*risește dorința de a scăpa de povara drumului zilnic spre fântâna din afara satului, Mântuitorul îi cere să parcurgă din nou drumul spre casă și spre fântână pentru a veni împreună cu bărbatul ei. Credința ei trebuia însoțită de un lucru important. Căutarea lui Dumnezeu trebuie să fie nedes*părțită de renunțarea omului la căile răului și, astfel, „să se întoarcă la Domnul Care va avea milă de el” (Is 55, 7). Fără mărturisirea păcatelor nu există posibilitatea de a bea din apa vie, din izvorul de apă care să țâșnească în viața veșnică.

Când femeia încearcă să evite provocarea, pornind o discuție teologică, Mântuitorul o ridică pe un plan care trece dincolo de diferențele religioase dintre iudei și samarineni, pentru a o readuce din nou în fața Sa: „Vine ceasul și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr”, adică vine ceasul când închinătorii genuini vor înceta să-și ascundă păcatul lor în spatele unor ritualuri religioase făcute pe muntele acesta sau în Templu, „și Tatăl astfel de închinători își dorește” (In 4, 23).
În mijlocul păcatului ei, femeia de la fântână era frământată de vremurile trezirii duhovnicești pe care urma să le aducă Hristos. „Acela ne va vesti nouă toate”, spune femeia. Iar aceste cuvinte ale femeii nu sunt altceva decât o timidă recunoaștere a identi*tății Celui care stătea în fața ei. De aceea nici Mântuitorul nu întârzie să-i confirme frământarea: „Eu sunt, Cel care vorbesc cu tine” (In. 4, 26).

Nici chiar ucenicilor Lui nu le-a făcut harul pe care l-a făcut femeii, să li Se descopere atât de simplu și de direct. Ucenicilor Săi le-a trebuit foarte mult timp să ajungă la concluzia la care a ajuns această femeie păcătoasă. Femeia samarineancă, femeia păcătoasă de la fântână, în fața prezenței lui Dumnezeu Care stătea înaintea ei și i Se oferea, a întins mâna și a băut din apa vieții, recunoscându-și păcatul și crezând în Mântuitorul Iisus Hristos.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1839  
Vechi 15.05.2017, 01:59:41
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Le-a zis Iisus: Dacă Dumnezeu are fi Tatăl vostru, M-ați iubi pe Mine, căci de la Dumnezeu am ieșit și am venit. Pentru că n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis. De ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Fiindcă nu puteți să dați ascultare cuvântului Meu. Voi sunteți din tatăl vostru diavolul și vreți să faceți poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni și nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăiește minciuna, grăiește dintru ale sale, căci este mincinos și tatăl minciunii. Dar pe Mine, fiindcă spun adevărul, nu Mă credeți. Cine dintre voi Mă vădește de păcat? Dacă spun adevărul, de ce voi nu Mă credeți? Cel care este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultați pentru că nu sunteți de la Dumnezeu. Au răspuns iudeii și I-au zis: Oare, nu zicem noi bine că Tu ești samarinean și ai demon? A răspuns Iisus: Eu nu am demon, ci cinstesc pe Tatăl Meu, și voi nu Mă cinstiți pe Mine. Dar Eu nu caut slava Mea. Este cine să o caute și să judece. Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac. Ioan 8, 42-51
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1840  
Vechi 16.05.2017, 15:37:47
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac. Iudeii I-au zis: Acum am cunoscut că ai demon. Avraam a murit, de asemenea și proorocii; și Tu zici: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va gusta moartea în veac. Nu cumva ești Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Și au murit și proorocii. Cine te faci Tu a fi? Iisus a răspuns: Dacă Mă slăvesc Eu pe Mine Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu este Cel care Mă slăvește, despre Care ziceți voi că este Dumnezeul vostru. Și nu L-ați cunoscut, dar Eu Îl știu; și dacă aș zice că nu-L știu, aș fi mincinos asemenea vouă. Ci Îl știu și păzesc cuvântul Lui. Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea și a văzut-o și s-a bucurat. Deci au zis iudeii către El: Încă nu ai cincizeci de ani și l-ai văzut pe Avraam? Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam. Deci au luat pietre ca să arunce asupra Lui. Dar Iisus S-a ferit și a ieșit din templu și, trecând prin mijlocul lor, S-a dus. Ioan 8, 51-59
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Luca 13 Versetul 21 Fratziorul Din Noul Testament 14 11.11.2009 23:28:37
Versetul care ne invata sa ne smerim cristiboss56 Despre Sfanta Scriptura 7 11.11.2009 23:23:38
Versetul zilei Daniela-Iulia Din Noul Testament 1 13.05.2009 10:22:30