sufletul copilului avortat

[Yasmina]

S-a explicat mult si bine,ba mai mult:s-au pus aceleasi citate si pe o pagina si pe alta,bine ar fi sa fie spre folosul duhovnicesc al celor care cauta raspunsuri,desi pluteste in aer un duh carcotas si potrivnic.

[Lucian008]

În prealabil postat de dobrin7m

asta asa este, ca uneori pacatosul spune dreptatea lui Dumnezeu, iar sfantul greseste.

As dori sa iti pun o intrebare ca din partea pacatoasei care a facut acest pacat ingrozitor.

Daca ar fi asa, totusi, atunci, plansul, pocainta, durerea cand descoperi infricosatoarea fapta , incercarea indreptarii, toate faptele ulterioare de restabilire cumva , nu sunt atat spre iertare a sa cat mai mult sa stie ca pruncutul pe care acum il plange, este bine. Daca nu are aceasta speranta, aceasta "noua mama" caci devine mama, cand constientizeaza hidosenia facuta si se pocaieste, deci aceasta femeie deznadajduieste pentru ca simte ca in prim plan este sufletelul acelui copil si apoi iertarea ei. Iar acel sufletel il doreste bine, fericit la sanul lui Dumnezeu. daca pierde aceasta speranta atunci suferinta ei va fi vesnica.

Sentinta nu o da decat singur Dumnezeu.
Imi pare rau dar nici de data aceasta nu pot fi de acord. Acest gen de logica a fost folosit si pentru a argumenta apocatastaza. Totusi spre deosebire de erezia apocatastazei, despre "sentinta" copiilor avortati Biserica nu s-a pronuntat. Asa ca cel mai corect ar fi sa nu ne pronuntam nici noi. Exista unii care spun ca nefiind botezeti nu se pot mantui, exista altii care spun ca neavand pacate personale nu pot fi osanditi, dar singurul care stie ce se intampala cu sufletul lor este Dumnezeu. Restul sunt pareri, dorinte sau speculatii.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Lucian008

Sentinta nu o da decat singur Dumnezeu.
Imi pare rau dar nici de data aceasta nu pot fi de acord. Acest gen de logica a fost folosit si pentru a argumenta apocatastaza. Totusi spre deosebire de erezia apocatastazei, despre "sentinta" copiilor avortati Biserica nu s-a pronuntat. Asa ca cel mai corect ar fi sa nu ne pronuntam nici noi. Exista unii care spun ca nefiind botezeti nu se pot mantui, exista altii care spun ca neavand pacate personale nu pot fi osanditi, dar singurul care stie ce se intampala cu sufletul lor este Dumnezeu. Restul sunt pareri, dorinte sau speculatii.

ah, da. Insa nu la asta ma gandeam eu ca toti ar fi mantuiti la final ca in apocatastaza. Ma gandeam la sufletul femeii care daca stie ca e in zadar pocainta ei pentru sufletul copilului, ar deznadajdui si ar suferi ingrozitor, iubindu-si acum copilul nenascut. Cred ca de aceea Biserica nu s-a pronuntat. Este totusi o taina aici, poate Dumnezeu candva ne-o va descoperi.

Grea povara pe sufletul acestor femei.

[sophia]

1. Ce este aceea apocatastaza (nici nu reusesc sa pronunt cuvantul)?
Imi place limba greaca, dar e mai bine sa vorbim pe un forum mai pe intelesul tuturor.

2. @Dobrin7m - nu iti inteleg mesajele. S-ar putea sa existe situatii in care o femei sa regrete actul avortului. Dar ce spui tu acolo este ciudat.

Deci s-o luam de la capat:
Exista doua persoane, de fapt chiar trei, caci tatal copilului exista si el.

Avort fac persoanele (femeie si barbat) care nu doresc copilul din diverse pricini, care nu gaseste alte solutii.

Pacatul este al femeii, al barbatului (tatal copilului) care iau decizia si a celor din jur care nu ajuta la gasirea unei alternative.

Copilul avortat nu are vina, nu are pacat.

Situatia pruncului o decide Dumnezeu. Dar nu putem spune ca acesti copii au pacat, ca nu se mantuiesc, ca trebuie facut ceva pentru sufletul lor, ca mama se pocaieste pentru ei (ca sa-i scoata de la ce?).

Mama, tatal, altii din jurul lor, au pacat si trebuie sa faca ceva pentru ei, pentru sufletul lor, pentru mantuirea lor. Copilul nu are nici o treaba aici.

N-am inteles bine, ce spui cu "sa-si iubeasca acum copilul nenascut).
Exista situatii in care mama are probleme la deciderea avortului, pentru ca in fond isi iubeste copilul si n-ar vrea sa-l dea: in cazurile in care copilul poarta boli genetice sau malformatii si medicul indica avortul.
La fel in cazurile in care sarcina este pierduta fara voie.

Dar sunt si situatii in care parintii nu-si doresc copilul deloc, chiar sanatos fiind. Si atunci despre ce iubire vorbim?

Si da, se pare ca impedimentul este lipsa botezului. Dar si eu raman la parerea ca numai Dumnezeu stie si decide asupra acestor fiinte.

[dobrin7m]

În prealabil postat de sophia

1. Ce este aceea apocatastaza (nici nu reusesc sa pronunt cuvantul)?
Imi place limba greaca, dar e mai bine sa vorbim pe un forum mai pe intelesul tuturor.

2. @Dobrin7m - nu iti inteleg mesajele. S-ar putea sa existe situatii in care o femei sa regrete actul avortului. Dar ce spui tu acolo este ciudat.

Deci s-o luam de la capat:
Exista doua persoane, de fapt chiar trei, caci tatal copilului exista si el.

Avort fac persoanele (femeie si barbat) care nu doresc copilul din diverse pricini, care nu gaseste alte solutii.

Pacatul este al femeii, al barbatului (tatal copilului) care iau decizia si a celor din jur care nu ajuta la gasirea unei alternative.

Copilul avortat nu are vina, nu are pacat.

Situatia pruncului o decide Dumnezeu. Dar nu putem spune ca acesti copii au pacat, ca nu se mantuiesc, ca trebuie facut ceva pentru sufletul lor, ca mama se pocaieste pentru ei (ca sa-i scoata de la ce?).

Mama, tatal, altii din jurul lor, au pacat si trebuie sa faca ceva pentru ei, pentru sufletul lor, pentru mantuirea lor. Copilul nu are nici o treaba aici.

N-am inteles bine, ce spui cu "sa-si iubeasca acum copilul nenascut).
Exista situatii in care mama are probleme la deciderea avortului, pentru ca in fond isi iubeste copilul si n-ar vrea sa-l dea: in cazurile in care copilul poarta boli genetice sau malformatii si medicul indica avortul.
La fel in cazurile in care sarcina este pierduta fara voie.

Dar sunt si situatii in care parintii nu-si doresc copilul deloc, chiar sanatos fiind. Si atunci despre ce iubire vorbim?

Si da, se pare ca impedimentul este lipsa botezului. Dar si eu raman la parerea ca numai Dumnezeu stie si decide asupra acestor fiinte.

Apocatastaza, ca sa spun simplu si scurt pentru tine , este o erezie care spune ca la final cand va veni a doua oara Hristos, prin marea Sa iubire si mila, Dumnezeu va mantui pe absolut toti inclusiv pe diavoli daca se pocaiesc atunci in aceea clipa.

Acum ciudatenia ce nu o intelegi.
Intru inceput voiesc sa iti spun ca pentru a intelege corect lucrurile trebuie sa vezi deslusit. Ca sa vezi deslusit, trebuie sa poti vedea si dincolo de experienta ta proprie, adica sa vezi tot, nu doar dintr-o parte. Asta numai Dumnezeu poate sa iti ofere, altfel vezi limitat.

Acum. In clipa in care femeia nenorocita si pacatoasa care a facut asa grozavie de pacat se pocaieste cu adevarat, si inima ei este scaldata de plans de pocainta, de intelegere a nenorocirii, de parere de rau, de suferinta maxima ce vine din aceasta intelegere, in acea clipa Domnul pune in ea iubirea pentru acel copil pe care candva nu l-a iubit. caci neiubind a putut sa il omoare. insa acum prin marea mila dumnezeiasca simte iubire. Si nu iubire ci mare iubire si devine o mama care nu are si nici nu mai poate avea copilul langa ea. Si ce durere, caci una este sa nu ai copilul langa tine fara ca tu sa fii vinovata si alta este sa nu ai copilul langa tine din vina ta. Suferinta indoita. Ei bine aceasta femeie pacatoasa, al carui suflet multi il uita pentru ca a pacatuit atat de rau, incepe , prin pocainta sa , sa doreasca sa stie ca acel sufletel e bine, si acest simtamant este inaintea acelui simtamant ca ea sa fie iertata.
Dumnezeu mult iubeste pe cei ce se pocaiesc, nu exista pacat pe care Domnul sa nu il ierte, prin marea mila a Sa, daca omul se pocaieste cu inima si cu mintea. Insa gandul femeii mai intai acesta este: copilasul meu va fi bine?

Si nu stie si nimeni nu ii poate spune. Grea povara pe umerii acestei femei. Oare va deznadajdui ea? Nu, pentru ca stie ca Domnul o iubeste. Dar sufletelul? dilema aceasta va fi dilema vietii ei.

[catalin2]

În prealabil postat de Yasmina

Nu ma refer la Purgatoriu ci asa cum spuneam mai sus cred in existenta mai multor nivele ,atat in Rai cat si in iaD-asa cum a precizat si Parintele Cleopa.

Asa este, ai scris bine, parintii ne spun ca sunt mai multe nivele, iar dreptii in Iad nu erau supusi la chinuri. E si firesc sa fie asa, cineva care a facut pacate mari nu are aceeasi soarta ca cel ce a facut mai putin. Fiecare e judecat dupa pacatele sale, chiar daca nu ajunge in Rai.

[catalin2]

Probabil o mama prin rugaciune isi poate ajta copilul mort sau avortat. Sa nu uitam ca Sfantul Grigorie l-a scos pe Imparatul Traian din Iad cu rugaciune si stim ce pacate avea Imparatul Traian.

[AlinB]

Rai/Iad e in primul rand o stare sufleteasca.

Cum se poate vorbi de fericire/nefericire pentru niste fiinte a caror psihic se rezuma la cateva vagi experiente senzoriale?

[catalin2]

În prealabil postat de AlinB

Rai/Iad e in primul rand o stare sufleteasca.

Cum se poate vorbi de fericire/nefericire pentru niste fiinte a caror psihic se rezuma la cateva vagi experiente senzoriale?

Raiul este si un loc. Si daca mor tineri sau foarte batrani, cel putin la a doua Judecata vor invia toti in varsta de 30 de ani aproximativ.

[Lucian008]

În prealabil postat de AlinB

Rai/Iad e in primul rand o stare sufleteasca.

Corect.

În prealabil postat de AlinB

Cum se poate vorbi de fericire/nefericire pentru niste fiinte a caror psihic se rezuma la cateva vagi experiente senzoriale?

Dar tocmai pentru ca Raiul si Iadul, acum, sunt in primul rand stari sufletesti nu tin de actele concrete al inteligentei, gandirii, perceptiei...