Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu ! + ( rugaciuni ce au miscat sufletul nostru )

[cristiboss56]

RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI

O, Preacurată, Preafericită Stăpână, bucuria negrăită a cetelor îngereşti şi cununa milostivirii spre care aleargă neamul omenesc, ca Una Ce singură stăpâneşti înălţimile cele neajunse de gând ale slavei dumnezeieşti, iar de pământ nu Te depărtezi cu neîncetata rugăciune, auzi suspinurile inimii robilor Tăi şi potoleşte întristarea sufletelor noastre.
Ca pe O Mireasă alaiul fecioarelor cu făclii în mână Te-au condus către templul Domnului, pe Tine, Făclia înţelegătoare a veşnicei Lumini. Aprinde Preacurată, şi în inimile noastre focul rugăciunii care să mistuie toate gândurile cele deşarte şi să ne strălucească lumina înţelepciunii. Gătită fiind a urca treptele tuturor virtuţilor cu puterea Harului dumnezeiesc, ai intrat în Biserica Stăpânului fiind întâmpinată de dreptul Prooroc Zaharia. Întinde-ne mână de ajutor şi nouă pentru a urca toate treptele despătimirii şi a ne înfăţişa lui Hristos-Dumnezeu vase curate şi folositoare spre toată trebuinţa duhovnicească.
Îngerii foarte s-au minunat când arhiereul Zaharia ca pe un sfeşnic Te-a aşezat în Sfânta sfintelor în aşteptarea Făcliei vieţii veşnice. Luminează şi cămara inimii noastre cu razele gândurilor dumnezeieşti, ca să ne curăţim haina sufletului în lacrimile pocăinţei şi să ne facem sfeşnice primitoare ale făcliilor înţelegerilor îngereşti ale iubirii Cuvântului.
Drepţii Tăi părinţi cu evlavie şi cu bucurie Te-au adus pe Tine, lumina bucuriei lor, în casa Domnului, ca să uiţi casa părintească şi să găteşti lumii spre odihnă cu pietrele rugăciunilor Tale cămări de taină în Împărăţia cea de sus. Deschide-ne Preacurată, uşa milostivirii, nouă, celor ce prin păcat ne-am depărtat de Dumnezeu, ca să intrăm în cămara Mirelui Hristos şi ca nişte slugi netrebnice stând la picioarele Lui să ascultăm cuvintele cele dumnezeieşti. Dăruieşte-ne încă şi putere spre plinirea voii Stăpânului, ca să ne învrednicim a fi număraţi în cămara cea de nuntă împreună cu aleşii Săi.
Îngerii cu teamă şi cu bucurie în jurul Tău dănţuiau, minunându-se cum ar putea să se atingă cu aripile rugăciunii lor de Tine, Cămara însufleţită în care avea să Se odihnească Împăratul vieţii. În priveliştea ochilor îngereşti străluceai Tu, Pruncă dumnezeiască, Cea rânduită a fi mai presus de măriţii heruvimi şi de înfricoşătorii serafimi. Taina cea minunată a aşternut tăcere şi peste minţile îngereşti şi nepricepându-se mai mult Ţie Îţi aduceau laude după vrednicie. Din mâna Arhanghelului Gavriil ai primit mana cuvintelor înţelepciunii, care-Ţi luminau mintea prin primirea valurilor de înţelegeri dumnezeieşti. Prin minunata lucrare a rugăciunii văzătoare de taine cereşti Te-ai gătit ca o Sfinţită a cuprinde deplin în braţele sufletului Tău pe Cel Ce Se odihnea în sânurile Tatălui. Străină ai fost de atingerea vreunui gând de necurăţie şi Cel Preacurat întru Tine Şi-a aflat odihnă mai mult decât în orice loc de pe pământ. Pentru aceasta, cu ce cuvânt vom îndrăzni noi, nevrednicii, a ne apropia de înălţimea vieţuirii Tale cu totul nematerialnice, măcar că în trup petreceai pe pământ ? Iată, în locul cuvintelor dumnezeieşti noi dăm sufletului ca hrană neîncetată gândurile cele de multe feluri răsărite din lucrarea plină de răutate a patimilor. La poveţele îngerilor păzitori nu plecăm urechile inimilor noastre, însă ne grăbim totdeauna a pune în faptă gândurile de răutate insuflate de vrăjmaş. Ochiul inimii noastre nicidecum nu voieşte a privi spre faptele duhovniceşti şi mintea cea uscată de arşiţa patimilor nu o stropim cu gândurile rugăciunii, ci o lăsăm să hoinărească şi să cadă roabă vrăjmaşilor nevăzuţi. Haina sufletului nostru e pururea plină de toată necurăţia cea din păcat, în timp ce Tu, Prealăudată, ai ţesut din însuşi preacurat trupul Tău haină Celui Nevăzut, ca să Se arate lumii Dumnezeu şi Om.
Ca O Cămară dumnezeiască Te-ai gătit umplându-te de tămâia rugăciunii de laudă şi Rai înţelegător Te-ai arătat prin lucrarea neîncetată cu gânduri smerite a pământului virtuţilor. Arată-ne şi pe noi iubitori ai înţelepciunii celei de sus, stropind sufletul nostru însetat de mântuire cu picăturile rugăciunii Tale.
Nepricepându-ne nici măcar a Te lăuda ca Arhanghelul şi fiind cu totul biruiţi de neputinţa noastră, îndrăznim a ne apropia de Tine şi, ştiindu-Te Maică multmilostivă, cerem să depărtezi de la noi toate gândurile răutăţii şi să ne arăţi şi pe noi biserici vii ale Treimii întru care să strălucească totdeauna cântările laudelor îngereşti. Amin.

[cristiboss56]

Atunci când vii să te rogi împărătesei, Maicii lui Dumnezeu, crede cu tărie, înainte de rugăciune, că nu te vei întoarce de la ea fără a primi milostivire. Aşa este şi aşa se cuvine să gândeşti şi să crezi despre Dânsa. Fiindcă este Maica Atotmilostivă a Atotmilostivului Dumnezeu-Cuvantul şi despre milele sale nemăsurate şi fără de număr mărturisesc toate veacurile şi toate Bisericile creştine.
Ea este, cu adevărat, „noian de milostivire şi de binefaceri”, aşa cum aflăm spus în Canonul Odighitriei (Canon, cântarea 5, vers 1). De aceea, a nu veni cu încredere când te rogi către Dânsa ar fi o sminteală şi o necuviinţă, neîncrederea i-ar defăima bunătatea, aşa cum este defăimată bunătatea lui Dumnezeu când nu nădăjduieşti că vei obţine ceea ce ceri atunci când I te rogi. Oare cum alergi să ceri mila unei persoane sus-puse şi bogate, milă pe care toţi i-o cunosc şi pe care şi-a arătat-o în nenumărate rânduri? De obicei, fiind ferm convinsă şi cu speranţă vie că vei obţine de la ea ceea ce vrei. Aşa se cuvine să fii şi când te rogi: să nu te îndoieşti şi să nu şovăi.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)



“Maică Sfântă şi Curată,
Fecioară,din cer creată!
Dulce,adiere lină
A vazduhului Regină!
Mireasă Dăruitoare,
În nevoi Biruitoare
La rugă Stăruitoare
Pentru toţi Mântuitoare!
Duios glas de veşnicie,
Sfânta lumii Bucurie,
Craiasă încununată,
Maică Sfântă şi Curată!

Sfântă Mamă Apărătoare,
Pentru toti Ocrotitoare,
De dureri Izbăvitoare,
Tuturor Mângâietoare!
Crin ales în veşnicie,
Să ne fie Curăţie,
Să ne ducă-n Împărăţie
Întru Slavă măreţie!
Sfeşnic Sfânt de rugă vie,
A lumii Sfântă Tărie,
O,lumina,nestemată,
Maică Sfântă şi Curată!

Potir plin de Apă Vie
Dată lumii să ne îmbie
Cu a cerului ferie
Dulce Sfântă Veselie.
Mir Sfinţit de Floare Aleasă,
Smerit trup de Împărăteasă,
Stăpînă miluitoare
Lumii întregi Ajutătoare.
Maica Soarelui Lumină
Început de zi senină
Viţă mult prealaudata
Maică Sfântă şi Curată!

[cristiboss56]

Rugăciunea Sfântului Ioan Damaschin către Preacurata Fecioară, când i s-a tăiat mâna dreaptă


Stăpână Preacurată, ceea ce ai născut fără prihană
Pe Dumnezeu, cu deplină cuviinţă şi păzindu-ţi întreagă fecioria ,
Pentru Sfintele Icoane dreapta mi s-a tăiat.
Sfinţia ta ştii şi pizma ce o are Leon împotriva mea.
Sârguieşte de-mi ajută şi vindecă-mi dreapta mea.
Căci Dreapta Celui de Sus, Care dintru tine S-a întrupat,
Are putere să facă minuni multe şi cu rugăciunea ta
Şi dreapta mea aceasta roagă-l să o tămăduiască,
Ca să-ţi alcătuiesc ţie cântări precum îţi este bineplăcut
Şi Celui ce S-a întrupat din tine.
Frumos întocmite să le fac, precum se cuvine,
Ca să fie de folos creştinătăţii celei drepte,
Că toate îţi sunt ţie cu putinţă, ceea ce eşti Maica lui Dumnezeu.
Amin !

Preacurata i-a ascultat rugăciunea Sfântului Ioan Damaschin şi i-a lipit la loc mâna, vindecându-l.

[cristiboss56]

Troparul praznicului de astazi :

Astazi legaturile nerodirii de fii se dezleaga, ca pe Ioachim si pe Ana auzindu-i Dumnezeu, mai presus de nadejde a naste pe Maica lui Dumnezeu, aratat s-a fagaduit lor. Din care Insusi S-a nascut Cel necuprins, om facandu-Se, Ingerului poruncind sa strige ei: “Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine!”

[cristiboss56]

RUGĂCIUNE LA ICOANA MAICII DOMNULUI DE LA RARĂU

O, Preacurată Fecioară, Muntele Cel binecuvântat al rugăciunii, Care pe toţi ne sui către înălţimile cugetării dumnezeieşti, Porumbiţa Cea blândă Care vesteşte celor întristaţi încetarea potopului ispitelor, Cartea Cea sfinţită a tainelor vieţuirii îngereşti, Ceea Ce frumos împodobeşti mănăstirea Rarău întâmpinând pe închinători cu mulţimea darurilor Tale, nu Îţi întoarce milostiva privire nici dinspre noi, cei ce ne primejduim în marea vieţii.
Prin minunata ieşire a icoanei Tale din biserică, după îndelungi rugăciuni, ai vestit monahilor apropierea primejdiei şi i-ai păzit de arderea focului. Măcar că nu ne aflăm mereu înaintea luminatei icoanei Tale, în chip înţelegător ieşi înaintea noastră şi prin glasul Duhului trezeşte mintea noastră din somnul păcatului întărindu-o cu acoperământul trezviei, ca focul patimilor să nu ne prăbuşească în adâncul iadului.
Laudă şi mulţumire a adus ieroschimonahul Sisoe pentru minunata ocrotire a Ta şi pentru ridicarea noului schit, săvârşind Dumnezeiasca Liturghie. Săraci fiind noi de daruri cereşti şi minte iubitoare de cele pământeşti având nu ştim nici a Te lăuda, nici a-Ţi aduce mulţumire după vrednicie. Dar Însăţi dă putere gândului meu umilit şi-l fă pe el condei iscusit al înţelepciunii de sus, ca să Te măresc pe Tine cu credinţă aşa: Bucură-Te, Comoara minunilor Cea ascunsă în pământul smeritei cugetări a celor din nevoi, Icoana Cea prealuminată a fecioriei Care sfinţeşti gândurile noastre cu picăturile curăţitoare ale înţelepciunii Duhului, Cerul Cel înţelegător întru Care se odihnesc ca nişte nori luminaţi de Soarele dreptăţii toate darurile Duhului Sfânt, Oglinda adâncimilor luminate ale înţelepciunii Preasfintei Treimi, Fântâna Cea sfinţită care adapă pe toţi cei însetaţi de mântuire, Izvorul Cel pururea curgător al gândurilor dumnezeieşti Care veseleşte inimile iubitoare de taine îngereşti, Blândeţe Ce risipeşte toată negura mâhnirii sufletelor noastre, Munte sfânt prin care ajungem la înălţimile luminate ale Taborului înţelegător al inimii, a Rarăului Stea prealuminoasă Care călăuzeşte pe cei întunecaţi de păcat către Hristos, Soarele dreptăţii, Imnul Cel ţesut din gânduri îngereşti Care acoperă minţile noastre neputincioase, Privighetoare tainică Care Se odihneşte pe ramurile gândurilor smerite şi bine viersuieşte cântarea întreit sfântă spre descoperirea de raze din taina Treimii, Condeiul Cuvântului Care cu slovele Duhului ne scrie nouă în cartea sufletului iertarea Tatălui la judecată, Frumuseţe nezugrăvită în cuvânt de minte omenească, Podul Ce ne trece pe noi din tulburarea lumii la odihna vieţii veşnice, Cununa înţelepciunii mireselor lui Hristos, Apărătoarea nebiruită la judecată a celor ce Te cinstesc pe Tine cu credinţă, Crinul Cel tainic ce veseleşte văile inimilor noastre cu miresmele cântărilor dumnezeieşti.
O, Preafericită, cine poate să-Ţi aducă Ţie laudă după vrednicie ? Privesc spre adâncul nepriceperii minţii mele şi mă înfricoşez. Îmi înalţ privirea gândului spre razele laudelor îngereşti şi mă înspăimânt. Legăturile neştiinţei mele mă împiedică a-Ţi împleti din cuvinte luminate vreo laudă pe potriva măririi Tale, iar laudele îngereşti se arată şi ele neputincioase în a cinsti pe Maica Soarelui dreptăţii. Pentru aceasta mă las păgubaş doririi mele, însă plineşte Tu, ca O Milostivă, lipsa mea, ca Una Ce eşti Maica Stăpânului Celui Care pe cele cu lipsă le plineşte şi pe cele neputincioase le tămăduieşte.
Voind a arăta adâncul cel nemăsurat al îndurărilor Tale în faţa Sfântului Altar te-ai mutat, ca să binecuvintezi pe toţi credincioşii, dăruindu-le lor tămăduire şi toate darurile cele spre mântuire. Nu trece cu vederea pe toţi cei ce cu evlavie se închină Fiului Tău şi Te cinstesc pe Tine cu laude ca pe Maica Milostivă a Ziditorului nostru.
Pe cei ce se ostenesc în sfântă mănăstirea Ta îi întăreşte cu neîncetatele Tale rugăciunii, ca să urce Taborului înţelegător al inimii cu paşii smeriţi ai rugăciunii. Ca Una Ce în braţe ai purtat pe Ziditorul a toată lumea, întinde mâinile Tale la rugăciune şi cere ca monahii ce bine se nevoiesc în mănăstirea Ta să cuprindă în braţele rugăciunii lor toată lumea, aducându-o lui Hristos întru suspinurile smerite a dragostei pentru făpturile necăjite şi chinuite de patimi cumplite. Pe cei din lume îi păzeşte neîncetat de toate cursele vrăjmaşilor nevăzuţi şi paşii gândurilor lor le îndreptează către sfântă mănăstirea Ta, ca să-Ţi aducă înaintea cinstitei Tale icoane mulţumiri, laude şi cereri stăruitoare spre mântuire. Pe cei bolnavi ridică-i cu mâna Ta cea tare din patul durerilor, celor nepricepuţi dăruieşte-le înţelepciune ca să meargă pe calea poruncilor dumnezeieşti, celor din întunericul necazurilor străluceşte-le raza mângâierii Tale, chiverniseşte viaţa noastră Preabună, ca să plinim din toată inima voia lui Dumnezeu spre mântuirea sufletelor noastre. Pe prunci îi păzeşte ca Una Ce ai dăruit lumii pe Cel din sânurile Tatălui, Care a binevoit a Se arăta ca rob smerit ca să ne înveţe pe noi cei învechiţi în vicleşug nevinovăţia pruncilor. Tinereţile le arată înfloritoare de virtuţi prin nevoinţele înfrânării celei bineplăcute Domnului, bătrâneţile le păzeşte întru cinste şi virtute şi pe noi, pe toţi, ne primeşte sub acoperământul rugăciunilor Tale, ca să aducem pururea mulţumire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, iar Ţie mărire veşnică.Amin.

[cristiboss56]

O, Preafericită, Icoana Cea înţelegătoare a Bisericii pe noi toţi ne adună în jurul mesei duhovniceşti a Cuvântului, ca să ne hrănim înţelegător cu laudele cele mai presus de minte, pe care le ţes minţile serafimilor şi le luminează cu gândurile dumnezeieşti înfricoşătorii heruvimi. Cu adevărat, Maică a Stăpânului Te-ai arătat, în braţele Tale fecioreşti întinse neîncetat la rugăciune în templu purtând pe Cel Neapropiat cetelor îngereşti, Care Ţi-a dăruit Ţie aripile rugăciunii spre a ajunge mai presus de înălţimile serafimilor.
Nu mă pricep eu a-Ţi împleti cuvânt de laudă, ca unul ce sunt mult nepriceput la minte şi de valurile patimilor pururea tulburat. Dar, dă-mi din destul darul Tău ca să Te laud împreună cu tot soborul Sfinţilor ce s-au făcut următori frumuseţii Tale dăruite de lumina Duhului.
Bucură-Te, Oglinda Împărăţiei cerurilor, Pământul Cel binecuvântat din Care a răsărit Spicul mântuirii lumii, Cămara Cea preacinstită înmiresmată de mirurile cele de multe feluri ale virtuţilor, Porumbiţa cuvântătoare ce ne-a vestit izbăvirea din potopul patimilor, Odihna gândurilor Evei celei legate cu întristarea, Cheia ce a descuiat lui Adam uşa Împărăţiei, Cartea cea înţelegătoare a gândurilor dumnezeieşti, Făclia ce a purtat Lumina Tatălui pe pământ, Adâncul cel nesecat al iubirii de oameni, Râul cel dulce curgător al slavei Raiului.
Ca Una Ce ai născut fără de durere pe Cel Ce a ridicat durerile oamenilor, poartă-mă şi pe mine deasupra valurilor durerilor pricinuite de sabia păcatelor, întărindu-mă pe piatra răbdării necazurilor.
Cu lapte ai hrănit pe Cel Ce Prunc S-a arătat ca pe omul cel căzut în vicleşug să-l înveţe nevinovăţia pruncilor. Hrăneşte-ne şi pe noi cu gânduri bune, ca să biruim patimile cele ce ne necăjesc în toată vremea.
În scutece ai înfăşat pe Cel Ce a venit să dezlege legătura păcatelor noastre. Leagă-mă pe mine, cel încurcat în multe păcate, cu legătura iubirii Tale curate şi mă arată mai râvnitor întru rugăciunea cea către Tine.
Cu acoperământul gândurilor iubitoare ai acoperit pe Pruncul Dumnezeiesc mai mult decât cu scutecele, ţesând neîncetat din gândurile inimii Tale curate laude de mulţumire Celui Ce a venit să cerceteze sărăcia cugetării noastre celei împovărate de răutate.
În braţele Tale ai purtat pe Cel Ce întru Tine Şi-a zidit Luişi scară înţelegătoare cu care a ajuns la fereastra inimii Tale veşnic luminate de raza Duhului, vestind apropierea mântuirii lumii.
Cu smerenie Te-ai plecat ca O Slujitoare Celui Ce este slujit în cer de heruvimi şi cu dragoste ai îmbrăţişat pe Cel Necuprins de gândurile serafimilor, pe Care roagă-L să ne cheme pe noi cei despărţiţi de zidul păcatelor la limanul pocăinţei.
Împreună cu soborul tuturor Sfinţilor care Îţi slujesc Ţie cu credinţă roagă-te ca şi noi să fim luminaţi de steaua înţelegătoare a credinţei şi cu nădejde de mântuire să mergem pe calea Cuvântului şi să aflăm dragostea cea nesfârşită a Tatălui, Care a trimis în inimile noastre arvuna Duhului.
Toţi Sfinţii, cei ce v-aţi făcut icoane înţelegătoare ale Împărăţiei cerurilor, spre a ne povăţui pe noi la viaţa cea mai bună, luminaţi şi sufletele noastre ca să înfrunte cu credinţă toate prigonirile acestui veac înşelător şi să afle prin rugăciunile voastre intrare în Împărăţia Luminii.
Cu starea Ta de faţă înaintea Treimii, Preacurată Stăpână, cere pentru noi sfârşit cu pace întru lumina pocăinţei, ca să ne învrednicim a urma steaua rugăciunii Tale şi a ajunge în cămara Soarelui dreptăţii, Celui Ce mântuieşte pe cei ce Te cinstesc pe Tine cu credinţă.

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

O, Preafericită, Icoana Cea înţelegătoare a Bisericii pe noi toţi ne adună în jurul mesei duhovniceşti a Cuvântului, ca să ne hrănim înţelegător cu laudele cele mai presus de minte, pe care le ţes minţile serafimilor şi le luminează cu gândurile dumnezeieşti înfricoşătorii heruvimi. Cu adevărat, Maică a Stăpânului Te-ai arătat, în braţele Tale fecioreşti întinse neîncetat la rugăciune în templu purtând pe Cel Neapropiat cetelor îngereşti, Care Ţi-a dăruit Ţie aripile rugăciunii spre a ajunge mai presus de înălţimile serafimilor.
Nu mă pricep eu a-Ţi împleti cuvânt de laudă, ca unul ce sunt mult nepriceput la minte şi de valurile patimilor pururea tulburat. Dar, dă-mi din destul darul Tău ca să Te laud împreună cu tot soborul Sfinţilor ce s-au făcut următori frumuseţii Tale dăruite de lumina Duhului.
Bucură-Te, Oglinda Împărăţiei cerurilor, Pământul Cel binecuvântat din Care a răsărit Spicul mântuirii lumii, Cămara Cea preacinstită înmiresmată de mirurile cele de multe feluri ale virtuţilor, Porumbiţa cuvântătoare ce ne-a vestit izbăvirea din potopul patimilor, Odihna gândurilor Evei celei legate cu întristarea, Cheia ce a descuiat lui Adam uşa Împărăţiei, Cartea cea înţelegătoare a gândurilor dumnezeieşti, Făclia ce a purtat Lumina Tatălui pe pământ, Adâncul cel nesecat al iubirii de oameni, Râul cel dulce curgător al slavei Raiului.
Ca Una Ce ai născut fără de durere pe Cel Ce a ridicat durerile oamenilor, poartă-mă şi pe mine deasupra valurilor durerilor pricinuite de sabia păcatelor, întărindu-mă pe piatra răbdării necazurilor.
Cu lapte ai hrănit pe Cel Ce Prunc S-a arătat ca pe omul cel căzut în vicleşug să-l înveţe nevinovăţia pruncilor. Hrăneşte-ne şi pe noi cu gânduri bune, ca să biruim patimile cele ce ne necăjesc în toată vremea.
În scutece ai înfăşat pe Cel Ce a venit să dezlege legătura păcatelor noastre. Leagă-mă pe mine, cel încurcat în multe păcate, cu legătura iubirii Tale curate şi mă arată mai râvnitor întru rugăciunea cea către Tine.
Cu acoperământul gândurilor iubitoare ai acoperit pe Pruncul Dumnezeiesc mai mult decât cu scutecele, ţesând neîncetat din gândurile inimii Tale curate laude de mulţumire Celui Ce a venit să cerceteze sărăcia cugetării noastre celei împovărate de răutate.
În braţele Tale ai purtat pe Cel Ce întru Tine Şi-a zidit Luişi scară înţelegătoare cu care a ajuns la fereastra inimii Tale veşnic luminate de raza Duhului, vestind apropierea mântuirii lumii.
Cu smerenie Te-ai plecat ca O Slujitoare Celui Ce este slujit în cer de heruvimi şi cu dragoste ai îmbrăţişat pe Cel Necuprins de gândurile serafimilor, pe Care roagă-L să ne cheme pe noi cei despărţiţi de zidul păcatelor la limanul pocăinţei.
Împreună cu soborul tuturor Sfinţilor care Îţi slujesc Ţie cu credinţă roagă-te ca şi noi să fim luminaţi de steaua înţelegătoare a credinţei şi cu nădejde de mântuire să mergem pe calea Cuvântului şi să aflăm dragostea cea nesfârşită a Tatălui, Care a trimis în inimile noastre arvuna Duhului.
Toţi Sfinţii, cei ce v-aţi făcut icoane înţelegătoare ale Împărăţiei cerurilor, spre a ne povăţui pe noi la viaţa cea mai bună, luminaţi şi sufletele noastre ca să înfrunte cu credinţă toate prigonirile acestui veac înşelător şi să afle prin rugăciunile voastre intrare în Împărăţia Luminii.
Cu starea Ta de faţă înaintea Treimii, Preacurată Stăpână, cere pentru noi sfârşit cu pace întru lumina pocăinţei, ca să ne învrednicim a urma steaua rugăciunii Tale şi a ajunge în cămara Soarelui dreptăţii, Celui Ce mântuieşte pe cei ce Te cinstesc pe Tine cu credinţă.

Despre sarbatoarea de astazi , am scris aici :http://www.crestinortodox.ro/forum/s...734#post490734

Doamne ajuta !

[cristiboss56]

O predica deosebit de frumoasa a Parintelui Cleopa , o putem citi aici pe site :
http://www.crestinortodox.ro/predici...lui-71661.html

[glykys]

Astazi, in drum spre biserica, un caine cu ochii injectati s-a apropiat amenintator de noi, eu m-am speriat si am tipat, iar alti doi caini, de-ai "casei", au inceput imediat sa latre si sa il fugareasca pe intrusul care le incalcase teritoriul. Am credinta ca Maica Domnului ne-a ajutat sa scapam nemuscati si sa ajungem cu bine la biserica.

[cristiboss56]

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu pentru vremea pe care o trăim



Preasfântă, Preacurată şi Pururea Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu, Maica neamului creştinesc, nădejdea mântuirii noastre şi rugătoare neîncetată pentru creştini înaintea Milostivului Dumnezeu. Care dintre fiii oamenilor ai fost cel mai curat vas al Duhului Sfânt şi te-ai învrednicit a-L naşte cu trupul pe Mesia - Hristos sprea mântuirea noastră, rămânând pentru totdeauna Fecioară, ascultă rugăciunea noastră.

De când ne-a născut Dumnezeu pe acest pământ românesc şi creştin, ne ştim ortodocşi, statornici în credinţa cea dreaptă, iubitori ai Bisericii, cinstitori faţă de tine Preacurată Maică şi faţă de sfinţi.

Din cauza păcatelor noastre cele multe şi grele, râvna în rugăciune, lacrimile căinţei, iubirea dintre noi, puterea de stăpânire, răbdarea ni s-au împuţinat. Credinţa noastră curată şi dreaptă în Dumnezeu este lovită de ateism, de secte, de apostaţi şi de tot felul de antihrişti din afară şi dinăuntru. Diavolul ne loveşte cu greu război. Mamele îşi ucid copiii în pântece şi uită de dragostea ta de Mamă dumnezeiască. Fecioarele îşi vând cinstea şi credinţa pentru plăceri ucigaşe de suflet. Tinerii noştri s-au dedat la multe destrăbălări şi îşi caută altă patrie şi alte mame, pentru că n-au posibilităţi să se realizeze în ţara lor. Cei căsătoriţi alunecă uşor în desfrânări, în beţii şi îşi ucid de bună voie rodul sfânt al pântecelui lor, uitând de înfricoşata judecată ce îi aşteaptă. Cei vârstnici iubesc mai mult gâlcevile, clevetirile şi vorbele fără rost, decât biserica. Din toate părţile păcatele ne copleşesc.

Ce vom face dumnezeiască Maică, la cine ne vom duce, decât la tine, care ţii pe sfintele tale braţe pe Fiul lui Dumnezeu? Rugăciunile tale îmblânzesc mânia cea dreaptă a lui Dumnezeu, ne uşurează durerile vieţii, liniştesc pe vrăjmaşii noştri văzuţi şi nevăzuţi şi ard pe demoni.

Iubirea ta de Maică ne îndeamnă să ne rugăm ţie cu nădejde. Ai milă de ţara noastră, de la o margine la cealaltă margine. Ai milă de poporul nostru care te cinsteşte şi pentru că te numim şi credem a fi Născătoare de Dumnezeu, suntem loviţi de tot felul de antihrişti şi de profeţi mincinoşi, care vor să ne robească, să ne tulbure pacea inimii, să ne amestece credinţa, să ne dezbine. Toţi vor să ne rupă de Hristos - Domnul, de Sfânta Lui Biserică, să ne răpească icoana ta din inimile şi din casele noastre, să ne robească prin patimi, să ne ucidă copiii prin ateism şi prin desfrânări.

Nu ne lăsa orfani, Maica lui Dumnezeu, ci roagă-te Milostivului tău Fiu să piardă ateismul, să smerească pe cei tari şi hulitori de Dumnezeu, să ruşineze pe apostaţi şi pe toţi sectanţii bolnavi de mândrie.

Izbăveşte, Prea Sfântă Fecioară, pe mame de ucidere de prunci, pe bărbaţi de patima beţiei, pe tineri de desfrânări. Izbăveşte casele creştinilor de certuri şi de toată fărădelegea. Scapă-ne ţara, Biserica şi neamul de cei de alt neam, care ne urăsc credinţa, limba şi sufletul.

Mijloceşte Maică a neamului creştinesc înaintea iubitorului de oameni Dumnezeu ca să ne trezească din somnul morţii păcatelor, să ne dea iarăşi tăria dreptei credinţe, să sporească dragostea şi unirea dintre noi, să ne dăruiască păstori sufleteşti buni, rugători adevăraţi, duhovnici plini de har, mame sfinte, răbdare în ispite, biruinţă împotriva diavolului, pace în lume şi tuturor mântuire.

(din cartea de rugăciuni "Privegheaţi şi vă rugaţi" a Părintelui Gheorghe Grindu de la Biserica Sfântul Gheorghe din Braşov, editura Transilvania Express, 2004)