O povestire adevărată. O pildă vie de soț autentic

din Gheronda Iosif Vatopedinul, Dialoguri la Athos, Doxologia, 2012:

Am întâlnit în viață o pildă de soț adevărat și autentic, care m-a cutremurat. A trăit aici, prin părțile noastre, un domn adevărat, care în firea sa purta întreaga desăvârșire omenească, cu ajutorul harului lui Hristos. La vârsta de treizeci de ani a socotit că este pregătit să facă pasul spre căsătorie. Ca un adevărat creștin, a stăruit cu multă rugăciune și cerere la Domnul nostru să-l lumineze și să-l ajute în scopul său. Și-a întors cugetarea spre cuvintele Scripturii: „femeia bărbatului de la Domnul se rânduiește” (Pilde 19, 14).
S-a hotărât, așadar, să se însoare. Era încredințat că persoana care i-a fost pețită fusese trimisă de Dumnezeu. S-a făcut cu multă evlavie nunta, de vreme ce au fost ținute toate rânduielile noastre creștinești. Chiar dacă soția sa era mai tânără decât el cu zece ani, nu a ținut seama de aceasta, având credință statornică în pronia dumnezeiască. Deseori se purta cu ea ca și cum ar fi fost fata lui. Plină de viață, ea făcea și mici greșeli, însă pe el niciodată nu-l preocupau acestea, căci era copleșit de iubire.
Pentru că avea afaceri însemnate în străinătate, îndatoririle obștești l-au obligat să se mute acolo. Cu rugăciune și crezând totdeauna în atotmântuitarea pronie a lui Dumnezeu, și-a luat soția împreună cu el. Însă după puțină vreme tânăra soție a început să fie nemulțumită. Bănuia că soțul ei a luat-o împreună cu el ca s-o despartă de mediul ei. El a încercat atunci să o liniștească, dar n-a reușit. Și soția a plecat, întorcându-se singură în Grecia.
A voit mai apoi să trăiască libertatea potrivit patimilor și obișnuințelor pe care le deprinsese. Unii oameni „de meserie” au sfătuit-o spre cele rele și a ajungs să lucreze într-un cazinou ca femeie ușoară.
Soțul, desăvârșit și mărturisitor, nu a încetat să se roage și să se neliniștească duhovnicește pentru ea în fiecare zi. Rugăciunea sa, sau mai curând strigătul său către Dumnezeu era totdeauna același: „Doamne al meu, voi stărui să te silesc pentru soția mea. Sfânta Ta învățătură că ‘femeia bărbatului de la Domnul se rânduiește’ nu se va stinge niciodată din ființa mea. Ascultă rugăciunea mea, cererea mea, mijlocirea mea. Ce dacă, Doamne al meu, a căzut în înșelare o tânără copilă? Eu mă rog pentru ea și nu voi înceta să plâng ‘în fața Ta ziua și noaptea’. O voiesc pe soția mea. Eu, Doamne al meu, o iert. Tu nu o vei ierta? Nu o vei tămădui? Pentru ce, Atotbunule Stăpâne, ‘negrăita’ Ta golire/chenoză? Nu ai ieșit căutându-l pe cel ‘pierdut’, pe cel ‘rătăcit‘, pe cel bolnav? Mărturisesc în fața bunătății Tale că nu voi înceta să Te necăjesc, dacă nu îmi dai înapoi soția legiuită”.
A continuat acest erou timp de doi ani să se roage, să plângă, silind milostivirea preadulcelui nostru Mântuitor Iisus Hristos. În acest timp al stăruinței sale harul a lucrat. A trezit-o pe fată din căderea și pierzania ei și a făcut-o să mărturisească cu suspine: „Dumnezeu trebuie să facă acum alt iad, pentru că acesta care există este prea mic pentru mine!”. Cu sfială, fără curaj, s-a hotărât să-i scrie o scrisoare soțului care plângea: „Nu îndrăznesc să te numesc soț, nu am dreptul; însă, dacă mă întorc, mă vei primi fie și ca pe o slujnică?”. Numaidecât ce acesta a primit scrisoarea, s-a și înseninat și a fost încredințat că a sosit momentul sfârșitului chinului lor. I-a răspuns cu fireasca sa tandrețe: „Iubirea mea, de ce ți-ai pierdut curajul? Nu te-am trimis eu în vacanță și-mi așteptam cu neliniște soția? Iubirea mea, când te vei întoarce în brațele mele?”.
După scrisoarea de răspuns, ea a prins curaj și i-a scris: „Vin deîndată”. S-au înțeles asupra zilei sosirii și a așteptat-o la aeroport. Imediat ce ea a coborât și l-a întâlnit, a căzut jos și a început să se lovească, plângând tânguitor. Atunci a luat-o în brațele sale și mângâind-o au ajuns la automobilul lor. A așezat-o lângă el; o mângăia neîncetat, încercând să o înduplece să nu-și mai amintească nimic din cele trecute și spunându-i: „Pocăința pe toate le vindecă, de vreme ce vom ruga împreună”.
Cu această tandrețe și delicatețe a sosit noaptea. Numai ce a închis ochii acest erou al jertfirii de sine și al iubirii, că „a fost răpit în vedere duhovnicească și a ajuns până la al treilea cer”. Nu putea să descrie și să istorisească cele de care a fost învrednicit de harul dumnezeiesc. A văzut cetele sfinților, „bunătățile cele nepieritoare ale celor mântuiți”, și întreaga iubire dumnezeiască, care l-a ținut în extaz.
Atunci cu adevărat mi-am prihănit ticăloșia mea și mi-am spus: te lauzi în deșert, călugăre, cu viața ta, de vreme ce acesta, cu o singură jertfă, a fost ridicat până la „al treilea cer”. Iată o pildă și o icoană de soț și bărbat adevărat. După această întâmplare, fata s-a dovedit a fi o soție desăvârșită (ideală).

F frumos, extraordinar. Un bun exemplu de urmat, mai ales pt tineri care aleg sa divorteze dintr-un motiv sau altul. Ce putere are rugaciunea!!!!

[glykys]

Uitati si o alta poveste adevarata, despre un sot care se intoarce din razboi si isi gaseste sotia casatorita cu altul - http://ortodoxiatinerilor.ro/iubirea...anta-sot-sotie - ca tot punea candva in discutie Vlad cazul lui Ianolide, care a suferit mult dupa ce, reintors din puscarie, si-a gasit logodnica maritata.

Pare extrem de tragic. Poate daca ar fi fost povestita toata istoria direct de parintele Matei dimensiunea transfiguratoare a experientei ar fi fost mult mai evidenta...

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de VladCat

Și-a întors cugetarea spre cuvintele Scripturii: „femeia bărbatului de la Domnul se rânduiește” (Pilde 19, 14).

N-am știut de versetul ăsta pînă acum, dar am avut întotdeauna senzația că așa este.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de VladCat

A voit mai apoi să trăiască libertatea potrivit patimilor și obișnuințelor pe care le deprinsese. Unii oameni „de meserie” au sfătuit-o spre cele rele și a ajungs să lucreze într-un cazinou ca femeie ușoară.
Soțul, desăvârșit și mărturisitor, nu a încetat să se roage și să se neliniștească duhovnicește pentru ea în fiecare zi.

Seamănă cu:

Osea 1

2. Începutul cuvântului Domnului către Osea. Şi a grăit Domnul către Osea: "Ia-ţi de nevastă o femeie desfrânată şi să ai copii de desfrânată! Căci iată a desfrânat pământul lui Israel, abătându-se de la Domnul".
3. Atunci s-a dus el şi şi-a luat de soţie pe Gomer, fiica lui Diblaim, şi ea a rămas însărcinată şi i-a născut un fiu.

Numai Sfinții pot să facă așa ceva.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Seamănă cu:

Osea 1

2. Începutul cuvântului Domnului către Osea. Şi a grăit Domnul către Osea: "Ia-ţi de nevastă o femeie desfrânată şi să ai copii de desfrânată! Căci iată a desfrânat pământul lui Israel, abătându-se de la Domnul".
3. Atunci s-a dus el şi şi-a luat de soţie pe Gomer, fiica lui Diblaim, şi ea a rămas însărcinată şi i-a născut un fiu.

Numai Sfinții pot să facă așa ceva.

Chiar ca.....
Eu, necasatorit fiind, pana sa citesc istorisirea asta, aveam o pozitie foarte slab definita cu privire la casatorie: 1. nu intelegeam cum poate casatoria sa fie o mare taina (cam intelegeam eu ce se spune in teorie dar nu prea credeam) 2. nu stiam daca e pentru mine sau nu, daca sunt pregatit sau nu, etc. Dupa ce am citit povestea am inteles si felul in care poate fi o mare taina, si ca, cel putin momentan, nu e pt mine :)

În prealabil postat de Florin-Ionut

N-am știut de versetul ăsta pînă acum, dar am avut întotdeauna senzația că așa este.

Cred ca trebuie sa aiba omul credinta ca sa i se aplice cuvantul asta. Adica am citit la parinti ca orice casatorie e fie din voia lui Dumnezeu, fie din ingaduinta Lui (de aia si Hristos si Pavel spun ca nu au voie sa se lase unul pe altul)...eu inteleg asa: daca are omul credinta, i se aplica cuvantul asta si casatoria e din voia lui Dumnezeu. Daca nu are, e din ingaduinta.

[Florinvs]

Totusi cam mare diferenta de 10 ani intre sot si sotie!

[AlinB]

În prealabil postat de glykys

Uitati si o alta poveste adevarata, despre un sot care se intoarce din razboi si isi gaseste sotia casatorita cu altul - http://ortodoxiatinerilor.ro/iubirea...anta-sot-sotie - ca tot punea candva in discutie Vlad cazul lui Ianolide, care a suferit mult dupa ce, reintors din puscarie, si-a gasit logodnica maritata.

Casatoria nu e aceeasi cu logodna.

In cazul logodnei, asta e..viata merge inainte, nu cred ca o femeie care e doar logodita ar trebui sa-si astepte logodnicul ani fara numar.
Nici nu stiu cum ideea logodnei se impaca cu ortodoxia, nu avem "Taina logodnei" ci doar "Taina casatoriei".

In cazul casatoriei, pozitia este f. dificila intr-o situatie ca cea mai de sus, greu de spus ce si cum este corect, oricum femeia e intr-o pozitie f. delicata, probabil ca este decizia ei pana la urma.