Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Dogmatica
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 29.12.2011, 01:43:33
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.751
Implicit Un nor de martori

Rușinea este un simțământ omenesc pe care Dumnezeu l-a sădit în conștiințele noastre. Cu toții am experimentat teribila realitate și putere a rușinii în multe împrejurări din viața noastră ! Am cheltui o adevărată avere dacă am putea extirpa cumva, din mințile apropiaților noștri, cunoștința asupra unor răspunsuri, comportamente și atitudini de-ale noastre. Mai mult decât rușine că le-am făcut, ne este rușine că aceia știu că le-am făcut. "Îmi este rușine de parcă aș vrea să intru în pământ" simțim și spunem în gândul nostru, când cineva află de vreo cădere mizerabilă de-a noastră. Dimpotrivă, când păcatele noastre se consumă în solitudine, spunem "bine că n-a aflat nimeni, și, mai ales, acela sau aceea care nu trebuia să afle în niciun caz". E reconfortant acest gând. Dar, așa să fie oare ? Și, în fond, ce are aceasta a face cu dogmatica ?

Are, după cum vom vedea îndată.

Noi credem și mărturisim că există Cineva omniprezent. Chiar când pare că suntem singurii care ocupăm un anume spațiu, există Cineva Care ne vede și ne aude. Mai mult, cunoaște gândurile noastre și are cunoștință de păcatul nostru nu numai când îl comitem, ci chiar înainte, când îl punem, cu atâta grijă de a nu fi văzuți, la punct. Fiindcă, dacă nu am crede acest lucru, noi nu ne-am putea numi creștini, ci eventuali păgâni din aceia care cred că idolii lor pot fi păcăliți cu niscai perdea de fum.
Deci, Dumnezeu vede, aude și știe toate ticăloșiile noastre, iar memoria Lui este perfectă. Dacă știm asta, cum de nu ne este rușine de Dumnezeu ?

Partea proastă pentru noi este că nu numai Dumnezeu vede și aude, dar și îngerii au această facultate. Cu deosebire îngerul nostru gardian, pe care Dumnezeu ni l-a dat în speranța că îi vom urma sfatul. Și el este îngrozit de ceea ce facem, crezând că suntem singuri cu păcatul nostru. Și cu el, mai pot fi și alți îngeri, știut fiind că numărul lor este uriaș. Cel puțin încă un înger este la curent cu ceea ce facem: a văzut și a auzit păcatul nostru: este îngerul gardian al aproapelui nostru, pe care tocmai l-am mințit, furat, înșelat, rătăcit. De exemplu, de câte ori am înșelat-o pe soția noastră, deși ne-am luat toate măsurile de siguranță pe care bărbați versați ca noi le iau pentru ca soțiile lor să nu afle și să îi creadă, sunt deja trei persoane la curent: Dumnezeu, îngerul nostru și îngerul soției noastre.

Încă și mai trist este faptul că nu numai spiritele pure cunosc păcatul nostru. Deși sfinții nu posedă în natura lor cunoașterea realităților de pe pământ după ce ei nu mai sunt în trup, prin facultate conferită de atotputernicia lui Dumnezeu, trăind perpetuu în prietenia Lui, ei pot dobândi cunoaștere asupra păcatelor noastre. Sfântul nostru patron, de exemplu, sau cel la care avem evlavie deosebită și căruia i-am cerut ajutor de atâtea ori, făcându-i tot felul de promisiuni, ar putea fi la curent cu tot ceea ce facem. Mai mult, dacă puterea de a vedea faptele noastre o au îngerii gardieni, care sunt într-un inel inferior în ierarhia cerească, cu atât mai mult Sfânta Fecioară, Regina Caeli, cea care este deasupra heruvimilor și serafimilor, are capabilitatea de a vedea faptele noastre. Probabil că este îndurerată de câte ori vede noua porcărie la care lucrăm asiduu, probabil că suferă ca atunci când Fiul ei era chinuit și sabie a trecut prin inima ei.

"Lasă, domle, pe Dumnezeu, pe îngeri, pe sfinți cu Sfânta Fecioară cu tot ! Bine că nu știe tata !" am putea spune. Așa să fie oare ? Cât de mult ne-am rușina dacă părinții noștri, pe care îi știm că sunt mândri de noi, ar ști cu adevărat cât suntem de josnici ! Ei bine, exact acest lucru se întâmplă. Nu numai sfinții pot vedea ceea ce facem, dar toți cei care nu mai sunt în trup și se află cu Dumnezeu pot primi această abilitate de la El. Bunicii și toți înaintașii noștri drepți, împreună cu sfinții recunoscuți de Biserică și cu toți îngerii fac parte dintr-un nor de martori: ei văd și aud, ei sunt la curent cu păcatele noastre, ei știu mult mai mult decât ne-ar plăcea nouă să știe.

"Da, da, lasă că bunicu a fost om de treabă: bine că nu știe nevastă-mea ! Atunci să te ții !". Iubiților, am o veste teribil de proastă. Se prea poate ca soția voastră, care vă stimează atât de mult, să nu fie la curent cu păcatele voastre acum. Dar va fi în viitor. Va veni o zi când aceea pe care ați păcălit-o o viață întreagă va afla. Și ea, și voi, împreună cu toți înaintașii și toți oamenii care au trăit vreodată ori vor trăi atunci, vor face o vizită într-un loc, numit de Carte într-un fel foarte sugestiv: Valea Plângerii. Atunci toate vor fi date pe față. Ca într-o sală de cinematograf veți sta, împreună cu soția voastră. Filmul la care vă veți uita va fi chiar filmul vieții voastre. Așa cum a fost, nu așa cum veți vrea să fi fost. Atunci, nu numai că părinții voștri care încă sunt în viață acum, nu numai că soția voastră care vă crede fideli acum vor afla tot adevărul, dar partea îngrozitoare este că proprii voștri copii, care se laudă acum atât de mult cu tații și cu mamele lor, vor afla.

Deci, presupunerea inițială pe care ne bazăm în păcatele noastre, și anume aceea că "nimeni nu știe", e nu șubredă, ci exact contrariul ei este adevărat: TOȚI vor ști. TOȚI vor afla pe rând. Mai întâi, Dumnezeu, când păcatul este încă în potență. Apoi, îngerii, sfinții și cei dragi care nu mai sunt, când păcatul este în act. Cei dragi care acum sunt lângă noi, pe măsură ce își părăsesc trupul, pot vedea consecințele faptelor noastre. În final, toată lumea va ști ceea ce am schimba cu o avere să nu se afle.

Ei bine, știind toate aceste lucruri, de ce să mai păcătuim ? Ca să intrăm în pământ de rușine ? Auziți ce se va petrece ? Tatăl nostru va afla că am furat. Soția noastră va afla că am înșelat-o. Și de câte ori, și cu cine. Fiul nostru, pe care am ținut să-l pregătim atât de creștinește, va afla că am fost, de fapt, niște labagii. Fiica noastră va fi la curent cu toate căderile noastre și va vedea cât de farisei am putut fi ! De fapt, noi păcătuim din necredință. Dacă am crede cu adevărat cuvântul Scripturii, dacă am lua drept adevărată credința Bisericii, dacă am devenit nerușinați față de Dumnezeu, de Sfânta Fecioară, de îngeri, ne-am rușina măcar de cei dragi și de oameni în general. Ne-am rușina de secretul lui Polichinelle: păcatul nostru, devenit public.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.com
http://regnabit.wordpress.com

Last edited by Mihnea Dragomir; 29.12.2011 at 02:24:44.
Reply With Quote
  #2  
Vechi 29.12.2011, 02:42:08
ioan cezar
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Imi amintesc, nu fara legatura cu ceea ce foarte bine ati scris (va multumesc!), ca Dostoievski sublinia caracterul public al marturisirii, aratind ca insasi ispasirea se face in miezul vietii comunitare.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 29.12.2011, 18:19:04
laurastifter laurastifter is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2008
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.357
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir Vezi mesajul
Rușinea este un simțământ omenesc pe care Dumnezeu l-a sădit în conștiințele noastre. Cu toții am experimentat teribila realitate și putere a rușinii în multe împrejurări din viața noastră ! Am cheltui o adevărată avere dacă am putea extirpa cumva, din mințile apropiaților noștri, cunoștința asupra unor răspunsuri, comportamente și atitudini de-ale noastre. Mai mult decât rușine că le-am făcut, ne este rușine că aceia știu că le-am făcut. "Îmi este rușine de parcă aș vrea să intru în pământ" simțim și spunem în gândul nostru, când cineva află de vreo cădere mizerabilă de-a noastră. Dimpotrivă, când păcatele noastre se consumă în solitudine, spunem "bine că n-a aflat nimeni, și, mai ales, acela sau aceea care nu trebuia să afle în niciun caz". E reconfortant acest gând. Dar, așa să fie oare ? Și, în fond, ce are aceasta a face cu dogmatica ?

Are, după cum vom vedea îndată.

Noi credem și mărturisim că există Cineva omniprezent. Chiar când pare că suntem singurii care ocupăm un anume spațiu, există Cineva Care ne vede și ne aude. Mai mult, cunoaște gândurile noastre și are cunoștință de păcatul nostru nu numai când îl comitem, ci chiar înainte, când îl punem, cu atâta grijă de a nu fi văzuți, la punct. Fiindcă, dacă nu am crede acest lucru, noi nu ne-am putea numi creștini, ci eventuali păgâni din aceia care cred că idolii lor pot fi păcăliți cu niscai perdea de fum.
Deci, Dumnezeu vede, aude și știe toate ticăloșiile noastre, iar memoria Lui este perfectă. Dacă știm asta, cum de nu ne este rușine de Dumnezeu ?

Partea proastă pentru noi este că nu numai Dumnezeu vede și aude, dar și îngerii au această facultate. Cu deosebire îngerul nostru gardian, pe care Dumnezeu ni l-a dat în speranța că îi vom urma sfatul. Și el este îngrozit de ceea ce facem, crezând că suntem singuri cu păcatul nostru. Și cu el, mai pot fi și alți îngeri, știut fiind că numărul lor este uriaș. Cel puțin încă un înger este la curent cu ceea ce facem: a văzut și a auzit păcatul nostru: este îngerul gardian al aproapelui nostru, pe care tocmai l-am mințit, furat, înșelat, rătăcit. De exemplu, de câte ori am înșelat-o pe soția noastră, deși ne-am luat toate măsurile de siguranță pe care bărbați versați ca noi le iau pentru ca soțiile lor să nu afle și să îi creadă, sunt deja trei persoane la curent: Dumnezeu, îngerul nostru și îngerul soției noastre.

Încă și mai trist este faptul că nu numai spiritele pure cunosc păcatul nostru. Deși sfinții nu posedă în natura lor cunoașterea realităților de pe pământ după ce ei nu mai sunt în trup, prin facultate conferită de atotputernicia lui Dumnezeu, trăind perpetuu în prietenia Lui, ei pot dobândi cunoaștere asupra păcatelor noastre. Sfântul nostru patron, de exemplu, sau cel la care avem evlavie deosebită și căruia i-am cerut ajutor de atâtea ori, făcându-i tot felul de promisiuni, ar putea fi la curent cu tot ceea ce facem. Mai mult, dacă puterea de a vedea faptele noastre o au îngerii gardieni, care sunt într-un inel inferior în ierarhia cerească, cu atât mai mult Sfânta Fecioară, Regina Caeli, cea care este deasupra heruvimilor și serafimilor, are capabilitatea de a vedea faptele noastre. Probabil că este îndurerată de câte ori vede noua porcărie la care lucrăm asiduu, probabil că suferă ca atunci când Fiul ei era chinuit și sabie a trecut prin inima ei.

"Lasă, domle, pe Dumnezeu, pe îngeri, pe sfinți cu Sfânta Fecioară cu tot ! Bine că nu știe tata !" am putea spune. Așa să fie oare ? Cât de mult ne-am rușina dacă părinții noștri, pe care îi știm că sunt mândri de noi, ar ști cu adevărat cât suntem de josnici ! Ei bine, exact acest lucru se întâmplă. Nu numai sfinții pot vedea ceea ce facem, dar toți cei care nu mai sunt în trup și se află cu Dumnezeu pot primi această abilitate de la El. Bunicii și toți înaintașii noștri drepți, împreună cu sfinții recunoscuți de Biserică și cu toți îngerii fac parte dintr-un nor de martori: ei văd și aud, ei sunt la curent cu păcatele noastre, ei știu mult mai mult decât ne-ar plăcea nouă să știe.

"Da, da, lasă că bunicu a fost om de treabă: bine că nu știe nevastă-mea ! Atunci să te ții !". Iubiților, am o veste teribil de proastă. Se prea poate ca soția voastră, care vă stimează atât de mult, să nu fie la curent cu păcatele voastre acum. Dar va fi în viitor. Va veni o zi când aceea pe care ați păcălit-o o viață întreagă va afla. Și ea, și voi, împreună cu toți înaintașii și toți oamenii care au trăit vreodată ori vor trăi atunci, vor face o vizită într-un loc, numit de Carte într-un fel foarte sugestiv: Valea Plângerii. Atunci toate vor fi date pe față. Ca într-o sală de cinematograf veți sta, împreună cu soția voastră. Filmul la care vă veți uita va fi chiar filmul vieții voastre. Așa cum a fost, nu așa cum veți vrea să fi fost. Atunci, nu numai că părinții voștri care încă sunt în viață acum, nu numai că soția voastră care vă crede fideli acum vor afla tot adevărul, dar partea îngrozitoare este că proprii voștri copii, care se laudă acum atât de mult cu tații și cu mamele lor, vor afla.

Deci, presupunerea inițială pe care ne bazăm în păcatele noastre, și anume aceea că "nimeni nu știe", e nu șubredă, ci exact contrariul ei este adevărat: TOȚI vor ști. TOȚI vor afla pe rând. Mai întâi, Dumnezeu, când păcatul este încă în potență. Apoi, îngerii, sfinții și cei dragi care nu mai sunt, când păcatul este în act. Cei dragi care acum sunt lângă noi, pe măsură ce își părăsesc trupul, pot vedea consecințele faptelor noastre. În final, toată lumea va ști ceea ce am schimba cu o avere să nu se afle.

Ei bine, știind toate aceste lucruri, de ce să mai păcătuim ? Ca să intrăm în pământ de rușine ? Auziți ce se va petrece ? Tatăl nostru va afla că am furat. Soția noastră va afla că am înșelat-o. Și de câte ori, și cu cine. Fiul nostru, pe care am ținut să-l pregătim atât de creștinește, va afla că am fost, de fapt, niște labagii. Fiica noastră va fi la curent cu toate căderile noastre și va vedea cât de farisei am putut fi ! De fapt, noi păcătuim din necredință. Dacă am crede cu adevărat cuvântul Scripturii, dacă am lua drept adevărată credința Bisericii, dacă am devenit nerușinați față de Dumnezeu, de Sfânta Fecioară, de îngeri, ne-am rușina măcar de cei dragi și de oameni în general. Ne-am rușina de secretul lui Polichinelle: păcatul nostru, devenit public.
"După ce L-ai cunoscut pe Hristos, îți vine greu să mai păcătuiești... Ți-e teribil de rușine." (Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii)

Doamne ajută!
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17)
"Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul)
"Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!"
"Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis)
Câteva gânduri scrise de mine:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Ce au Martori lui Iehova de castigat? mehiel Alte Religii 298 29.12.2010 12:37:48