Parintele Cleopa despre purtarea fata de cei ce nu sunt ortodocsi

[MariS_]

Exista doua modalitati de a apara Ortodoxia: cu vorba si cu fapta. Eu o recomand pe cea cu fapta. Cea cu vorba e o falsa aparare pentru ca nu-i apropie pe ceilalti de Ortodoxie, dimpotriva ii otareste si mai tare, pe cand exemplul trait intotdeauna face roade si atrage precum un magnet. Nimeni nu spune sa se accepte invataturi straine si nimeni nu spune ca trebuie sa te certi cu cel de alta confesiune. Poti sa-ti marturisesti invatatura ta si pe un ton bland, cel mult de trei ori, si apoi sa inchei discutia. Dar daca iti place cearta, te poti certa la infinit si rezultatul e acelasi: zero. Ba uneori ajungi la minus pentru ca mai te si enervezi, mai arunci cu vorbe nepotrivite, etc, etc. E nevoie, insa, de cumpatare, de dreapta socotinta, putina jertfa de sine si un pic, un pic, de smerenie. Probabil cu timpul vor veni si astea.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[cristiboss56]

În prealabil postat de MariS_

Exista doua modalitati de a apara Ortodoxia: cu vorba si cu fapta.

Ortodoxia te apara pe tine , nu tu pe ea , caci nu suntem noi mai tari ca Biserica lui Hristos , iar Hristos e la cheremul si mana noastra ! Dar sa lasam sa vorbeasca de ORTODOXIE , pe cei ce nu se rusineaza cu ea !

[cristiboss56]

În prealabil postat de ioan cezar

Iar eu, pacatosul, nu am cunostinta de

Refuzi sa ai " cunostinta "de . . . ! Nu accepti sa ai cunostinta de . . . , dar exista , citeste , citeste , reciteste ,te rooog ,Faptele Sfintilor Apostoli , vietile unor sfinti , spusele Sfantului Vasile , Ioan Gura de Aur , cei mai "rai " dupa unii buni precum cauti tu prietene ! Dumnezeu este iubire dar si foc mistuitor ! Sa avem grija mare , ce gandim , ce rostim , si ce pacatuim , mai ales cu voie , cu acea voie parsiva . . . !

[glykys]

Cei mai multi parinti, daca nu toti, sunt in consens cu primul mesaj.

Una e partea practica, de intrajutorare, de omenie, de relatii interumane etc. si alta e partea dogmatica, de invatatura! Trebuie sa ii iubim pe toti, sa le facem bine tuturor, dar totul pana vine vorba de marturisirea credintei! Daca lucrurile sunt negre, nu o sa spunem ca sunt roz, numai ca sa nu facem suparare aproapelui. Sa ne amintim si ca cei mai multi sfinti au ajuns sfinti nu datorita unei vieti exemplare de la inceput pana la sfarsit, nu pentru ca dadeau pe dinafara de iubire pentru toti si toate, ci datorita faptului ca intr-un anumit moment crucial din viata lor, au avut taria sa isi marturiseasca credinta, indiferent de riscuri. Cum ar fi fost daca le-ar fi zis prigonitorilor ca nu vor sa le faca suparare, ca e asa cum zic ei?!!! Nu, s-au rugat pentru prigonitori, ba chiar le-au facut bine, dar totul pana la marturisirea adevaratei credinte!

De aia cand se intalnesc protestantii si catolicii, vorba par. Paraian, vorbesc despre fotbal, ca sa nu se certe.

În prealabil postat de glykys

Cum ar fi fost daca le-ar fi zis prigonitorilor ca nu vor sa le faca suparare, ca e asa cum zic ei?!!!

Dar nimeni dintre cei de mai sus nu sunt de părere că aşa ar trebui să procedăm, dragă surioară. Nici măcar Mari_S, cel atât de mult acuzat de ecumenism. Toţi părinţii noştri duhovniceşti, de la cei mai aspri la cei mai blânzi, de la Părintele Cleopa la Părintele Galeriu, Sofian sau Rafail Noica mărturisesc fără echivoc dreapta credinţă. Aşa cum au primit-o de la Sfinţii Părinţi, dar trecută şi prin filtrul propriei vieţi. Căci fiecare din aceştia ne învaţă nu doar din cărţi, ci şi din ce au trăit ei înşişi; de aceea sunt mari şi de aceea îi ascultăm.

Modalitatea de a spune adevărul, însă, diferă de la un duhovnic la altul, dar, mai ales, de la un credincios la altul, întrucât noi, neavând măsura duhovnicească a lor, greşim, fie fiind aspri când ar trebui să fim blânzi, fie fiind îngăduitori atunci când e nevoie de fermitate; potrivit firii pe care o avem, căci suntem oameni fireşti, nu duhovniceşti, cei mai mulţi dintre noi.
În Ortodoxie se vorbeşte adesea despre dreapta cumpănire, ca fiind o foarte importantă virtute. Trebuie să ne străduim, cu rugăciune, să o dobândim pe aceasta.

Gândiţi-vă, de exemplu, că sunteţi ortodocşi minoritari, aşa cum sunt cei din străinătate sau chiar unii dintre noi în propriile familii. Credeţi că de fiecare dată când ne întâlnim cu ceilalţi ar trebui să-i certăm pentru că nu vor să se întoarcă la Ortodoxie?
În ce mă priveşte, vă pot spune că am avut multe discuţii pe tema asta cu ai mei, pornite din îngrijorarea sinceră a mea pentru mântuirea lor, a lor pentru a mea. Nici ei nu m-au certat, nici eu pe ei. Am încercat să discutăm fără să anulăm dragostea pe care ne-o purtăm, fiind de părere, atât ei, cât şi eu, că neînţelegerile pot fi depăşite, ele datorându-se numai păcatelor noastre, pe când dragostea trebuie să rămână, ca fiind ceva ce nu este de la noi, ci de la Dumnezeu.

În mare parte mi-au primit argumentele, ba chiar au început să aibă o părere mult mai bună despre Ortodoxie. Pentru că aspectele sub care o cunoşteau ei sunt cele din popor, obişnuite, încărcate de superstiţii şi de obiceiuri păgâne. Ei credeau că Tradiţia este ceea ce păstrează poporul, necunoscând adevărata Tradiţie a Bisericii, a Sfinţilor Părinţi (pe care, de altfel, oamenii simpli nu o cunosc). Poate nu vor face pasul hotărâtor ca să reintre în Biserică, însă din cauză că mă iubesc şi au vrut să mă înţeleagă acum sunt mult mai aproape de Ortodoxie decât erau înainte.

În prealabil postat de cristiboss56

Refuzi sa ai " cunostinta "de . . . ! Nu accepti sa ai cunostinta de . . . , dar exista , citeste , citeste , reciteste ,te rooog ,Faptele Sfintilor Apostoli , vietile unor sfinti , spusele Sfantului Vasile , Ioan Gura de Aur , cei mai "rai " dupa unii buni precum cauti tu prietene ! Dumnezeu este iubire dar si foc mistuitor ! Sa avem grija mare , ce gandim , ce rostim , si ce pacatuim , mai ales cu voie , cu acea voie parsiva . . . !

Frate, iti multumesc pentru indemnul de a reciti Faptele Apostolilor si Vietile Sfintilor! Acest indemn se cuvine sa ni-l adresam mereu unii altora, spre a nu cadea vreunul dintre noi in moleseala, uitare, delasare. Bun lucru ai facut iar eu am pretuit indemnul si m-am folosit, dupa puteri si prin harul Domnului.
Cu totul indatorat iti raman cata vreme am intalnit, in Fapte, numeroase versete si pericope unde sunt ilustrate cu putere trasaturile vietii crestine si ale omului crestin. As da numeroase citate, din multele care mi-au mers la inima, unde e vorba mereu despre aceleasi lucruri: rugaciune, umilinta, dragoste, post, priveghere. Fie si recitindu-le m-am imbogatit, marturisesc.
Poate din neatentie, poate din graba, poate din alte neputinte, nu am gasit deocamdata indemnul la asprime despre care afirmam in postarea anterioara ca nu il cunosc iar fratia ta m-ai atentionat sa caut mai bine, mai atent si mi-ai dat o mica lista bibliografica, spre lamurire.
Bun, lista am parcurs-o (mai putin vreo lucrare a Sfantului Vasile cel Mare), mi-am facut asadar datoria de a fi rabdator si ascultator, totusi nu s-a facut lumina, inca, in mintea mea: unde sunt indemnuri la asprime?
Te rog, prin urmare, spre impreuna-zidire, sa ma opintesti din innomolirea mea si sa imi arati, ca unui slab vazator cum ma dovedesc, pasajele sau versetele din care reies indemnurile la asprime adresate de Pavel sau de alt Sfant Parinte nevoitorilor sau traitorilor crestini.
Modul in care poarta crestinii din Fapte si din Vieti lupta cea buna, pentru mine ramane deocamdata acesta: cu sabia Duhului, adica rugaciune, pocainta, post, priveghere, cantari de lauda, slujbele Bisericii, miluinta, studiul Scripturii si al cartilor ziditoare de suflet, dintre care pentru mine se disting Vietile si Filocalia.

Cat despre "focul mistuitor", deocamdata nadajduiesc sa coboare si asupra mea, daca viata pe care o duc nu impiedica aceasta, sa coboare intru curatirea mea de pacate si patimi, asa cum e folositor la pocainta.

Imi scapa pesemne ceva. Ca urmare, iata cer ajutor (in ordine, incepind deocamdata cu Faptele Apostolilor) si multumesc din nou pentru bunul indemn la lectura.
Domnul fie cu noi! AMIN+

[cristiboss56]

Mă bucură să aud că faci post, rugăciune , privegheri , deci te nevoieşti mult, şi asta-i bine, dar rău faci că refuzi să înţelegi că asprimea nu-i egal cu ameninţarea ci cu mustrarea , dojenirea , avertizarea şi alte asemenea "asprimi". O ţi pe a ta şi bună ! Eu o ţin pe a mea , căci astfel am scăpat de multe rele, păcate şi vicii ucigătoare. Pace şi numai bucurii , şi să scapi de înşelare ! Cu drag : Cristian

În prealabil postat de cristiboss56

Mă bucură să aud că faci post, rugăciune , privegheri , deci te nevoieşti mult, şi asta-i bine, dar rău faci că refuzi să înţelegi că asprimea nu-i egal cu ameninţarea ci cu mustrarea , dojenirea , avertizarea şi alte asemenea "asprimi". O ţi pe a ta şi bună ! Eu o ţin pe a mea , căci astfel am scăpat de multe rele, păcate şi vicii ucigătoare. Pace şi numai bucurii , şi să scapi de înşelare ! Cu drag : Cristian

Draga Cristian,
oare am afirmat in postarea mea ca fac post, rugaciune, privegheri si ca ma nevoiesc? (Spuneam mai sus, ca o concluzie in urma lecturii pe care mi-ai recomandat-o, asa: "Fie si recitindu-le m-am imbogatit, marturisesc." Te rog sa fii bun si sa revezi afirmatiile mele, spre a nu ne ispiti cumva... ca ne ispitesc altii, destul, frate drag...)
Acestea sunt lucruri despre care avem invatatura clara in Biserica sa le pastram sub tacere, chiar daca, fiind crestini, ne-om stradui sa implinim in limitele personale si prin harul Duhului cele dupa cuviinta. Altminteri, de vom trambita despre faptele noastre bune, ne vom afla farisei fatarnici si altele, tot rele. Aflat-am de la Domnul nostru Iisus Hristos, laudat fie numele Lui in veci!

De scris am scris ce mi-a mers la inima cand am citit Faptele si Vietile: faptele bune ale acelor oameni sfintiti si Sfinti mi-au mers la inima. Despre acestea am scris.


Mustrarea fratelui de credinta e lucru drept, asa cred si eu. Spre zidire sufleteasca, cu dragoste frateasca, cu umilinta si cu evlavie intru Hristos Domnul.
Tot mustrare se cheama si exemplul concret al bunei purtari. Pe cel cu inima sensibila il poate mustra si indrepta cu putere insusi comportamentul unui bun crestin. De fapt aceasta cred ca este mustrarea cea mai folositoare, care merge la inima. In acest sens aminteste si Apostolul de multe ori cum se comporta intre crestinii carora le dadea, dealtfel si invatatura, propovaduind. Des aminteste Pavel de exemplul personal, punind accent pe faptele crestinesti, pe modul concret de a fi crestin, iar nu pe vorbe. Adevarat este aceasta.

Insa asprimea, atunci cand vorbim sau faptuim catre aproapele nostru, o inteleg altcumva: ca manie sau, cum spunem noi modernii, ca furie si agresivitate.
Cu acestea nu pot fi de acord, desi le intalnesc si la mine, din pacate.

Imi spune gandul ca avem fiecare de lucrat, totdeauna, pentru a distinge in noi si in conduita noastra asprimea de mustrarea frateasca. Infratire ziditoare, intru mantuire.

Hristos in mijlocul nostru! AMIN+

[cristiboss56]

Frate draga , sa-mi ierti graba cu care am scris mesajul de mai sus , dar l-am scris in metrou venind de la munca ! Iertare , dar sunt sculat de la 4 , si acum am venit de la munca ! Pierd mult timp in discutile astea sterile , am timpul liber limitat , cateva ore pe seara , si oricum cu tine nu o scot la capat , caci am vazut ca esti capos ! Prefer sa scriu mai scurt , dar sa le fac pe cele de folos !
Uite un exemplu de asprime binevenita mie , de la Parintele Duhovnic Paul Lepadatu , cand i-am spus ca am cazut ( in urma cu ceva timp ) si am pus tigara in gura ! Sti ce mi-a spus ? De ce nu m-am dat cu capul de pereti ! Ei , uite ca nu m-am suparat , m-am indreptat Ioane , si-i multumesc pentru asprimea lui , si dau Slava lui Dumnezeu ca am un Duhovnic sever !
Ioane , imi rapesti mult timp tu mie prin discutii de dragul discutiilor , asa ca te las in a filozofa cat vrei pe tema asta , dar NU AI DREPTATE .

PUNCT !

[zaharia_2009]

Vai, vai, vai, ce mai risipa de a iubi cum nu trebuie , unde nu trebuie asta mai intii ci indreptarea si mai ales cind nu se cade !
Ca de obicei , asist la sedinta unui forum select, elitist de iubitorii grozavi ai aproapelui .
Probabil ca , desi gheronul Cleopa este cel mai simplu si mai direct dintre invatatorii monahi romani , adica indubitabili, noua ne-ar fi necesar inca un talmaci al vorbelor sale ca nu cumva negrul pe care il spunea parintele sa nu intelegem ca hitru fiind el vroia defapt sa spuna ,,gri".
Cleopa nu are numai un exemplu , o poveste sau o intimplare despre cum trebuie sa ne comportam cu cei de alta credinta . Ia amintiti-va povestea in care un popa neoprotestant si doctor pe deasupra in teologia lui vine cu un autocar tot cu un grup de adventistisi la Sihastria si il ia la trei-pazeste pe parinte de il face praf : ii spune ca ce, are impresia ca asta(adica Sihastria) este stina fara ciini ? ca are doctorat dar ca este dat in draci ... si cite si mai cite cu care il ocareste si il face muci (scuzati expresia , este folosita pt. evitarea echivocului !) pe asazisul preot protestant . Ei , aici unde sunt manusile lui false , unde sunt manierele lui cabotine , unde este fatarnicia lui ... ???? Nicaieri , deoarece el te pocnea drept in frunte cu dogmatica imbatabila ortodoxa de iti lua maul .
Ca si el sau poate si mai mare si si mai tare, a fost parintele arhimandrit si aproape sfint Iustin Popovici sirbul , care era si mai direct si pe fata ca si Cleopa . Si ca toti acesti era si slavul (bulgarul) arhimandrit Serafim Alexiev si exemplele sunt multe .
Este insa f. adevarat ca am avut si parinti , precum Paisie Olaru, mai cu duhul blindeti (dar asta fara sa insemneze ca cei mai sus enumerati erau cu duhul razboiului , nu , nici decum , ci cu duhul categorismului , al neumblarii cu manusi acolo unde nu este locul).
Dar desi am enumerat luptatori clari ai ortodoxiei si aparatori ai cuvintului evanghelic asa cum trebuie sa nu uitam ca in Romania nu a fost numai Cleopa asa , ci si cei 2 Arsenie, Iustin Pirvu, in general parintii cozieni si frasineni si probabil ca inca f. multi altii deoarece in ziua de astazi cind lupta necredinciosilor este intetita pt. ruperea ortodocsilor de biserica si transformarea acesteia in simbol gol , dezbracat de semnificatia profunda a sa , este din ce in ce mai sustinuta si mai pe fata .
Acesti necredinciosi cu care noi dorim sa ne purtam cu manusi si cu puf sunt cei care au introdus deja in viata sociala legi antisociale de care noi , cei mai multi fraieri cu ghiotura , ne bucuram spunind ca ne desteptam , ne luminam, au reusit sa dezbine mase populationale si sa le invrajbeasca unele impotriva altora, au reusit sa il alunge pe Dumnezeu din viata cotidiana tinindu-l prizonier doar in biserica sa , iar noi , astia cu sandalute in picioare si ginduri profunde de emancipare ne bucuram ca nu ne mai sperie nimeni cu prigoana Lui, ci acum este necesara o iubire generala si care sa nu depinda de nimic : adica sa se pupe lupul cu oaia, vulpea cu gaina s.a.m.d.. Si alte multe , multe realitati pe care noi atita timp facindu-ne ca nu le vedem am ajuns de-a dreptul chiar sa nu le mai vedem dar sa ne dam cu burtica de pamint zicind : mama, pai ce iubitor de aproapele mai sunt si eu ... asta... Pavel , pai este nimic pe linga mine, bine ca nu sunt ca sfintii, asa neam prost ca sa ii tin la distanta pe pagini (subiectul contemporan al fringerii de iubirea aproapelui se vede in pilda vamesului si a fariseului, care se apropie !) .

Pai , pe firul sau mai bine zis firele de discutie despre ecumenism discutate pina acum spuneam fiecare ce vroia , acum o intoarcem dupa piersic pt. ca pe urma sa ne revarsam cu o mare de iubire sau intelepciune de te pufneste risul .
Iarasi pt. a nu stiu cita oara ,,elitistii sufletului" nu pot separa iubirea frateasca laica (ajuta pe cel nestiutor, imbraca pe cel gol, hraneste pe cel flamind,etc = poruncile bisericesri) de cea duhovniceasca .
Ajutarea unui om in orice treaba/nevoie lumeasca nu are nici o legatura cu religia lui ... lucru discutat si para discutat de s-au saturat cunoscatorii de el .
Ajutarea aproapelui insa sa deprinda dreapta credinta nu mai inseamna ca sa ii impunem vointa noastra lui , adica sa il si obligam sa ajunga ortodox. Noi il invatam dar daca el nu vrea si nu vrea , nu mai este decit treaba lui .
Aplicam insa ceea ce ne invata apostolul Pavel , cu tact si cu pace sau daca putem cum vor E.I. (elitistii iubirii) si cu iubire, privitor la pagini : in casa lor nu intram , la masa cu ei nu stam ! Asta desigur , cine vrea ! Ca sunt crestini care se dau ei mai cumsecade decit apostolul si voiesc sa faca ei hemoragie de dragoste spunindu-i apostolului : ei , lasa apostole draga , ca tu nu sti cum este cu iubirea adevarata in ziua de astazi, ia priveste aici la noi cum se face dragostea cea intru Hristos " asta este altceva , este treaba lor .
Si nu este vorba numai de Pavel apostolul ci o pleiada intreaga de parinti si sfinti ai bisericii.
Pai daca ar fi precum EI (elitistii dragostei) adica sa se practice cea mai desavirsita forma de dragoste a aproapelui fara osebire, privind pe cei cazuti sau de alta credinta , cred ca atunci in primul rind sfintii actuali ai Athosului ar parasi muntele si ar merge in mod special in toata lumea la acesti apostati si ar cauta sa le faca dragoste de asta ,,gonflabila" numai ca sa se poata mintui mai repede . Numai ca acesti traitori ai Athosului , ca si multi altii din alte locuri si locasuri sfinte , nu numai ca nu fac ei asa ceva(ca exemplu personal) dar si invata cu mare luare aminte sa ne ferim in cele duhovnicesti de preietenia curenta cu acestia. Si credeti ca pt. asta sunt mai prosti sau mai neiubitori decit noi, ecumenistii nebanuiti ai zilelor noastre ?
Da ii ajutam omeneste ca pe orice om cind sunt in nevoie , dar atit. Fara iubiri netarmurite si rau intelese intre ei si noi . Daca vor iubirea totala , adica si cea duhovniceasca , treaca ei la dreapta credinta si apoi lucrurile se schimba complet si abia atunci pacea va fi desavirsita , abia cind este un singur Domn, un singur botez si o singura credinta ! Dar sa nu uitam : daca vor, pt. ca nimic nu este obligatoriu !