Limba ebraica a VT. Aplicatie pentru cuvantul Sabat.

[AdrianAamz]

Extras din “Curs de ebraică”, de Timothy Crow şi Silviu Tatu, Editura Institutului Biblic “Emanuel”, Oradea, 1999
Deocamdată, e sursa găsită de mine ieri, aceasta fiind una provenită din mediul neoprotestant.

I. Alfabet, pronunţie

1. Alfabet.
Limba ebraică are 22 de litere, care sunt toate consoane.

Fiecare literă-consoană poarta un nume:
א alef
ב bet
ג ghimel = G
ד daled = D
ה he
ו vav (waw)
ז zain = Z
ח het (chet) = H clar, uneori “CH”
ט tet = T
י iod
כ kaf = K
ל lamed = L
מ mem = M
נ nun = N
ס sameh = S
ע ain
פ fe (pe)
צ ţade = Ţ (TZ)
ק qof = Q
ר reş = R
ש sin, şin
ת tav = T sau TH

[AdrianAamz]

2. Pronunţie.
Dintre aceste 22 de litere-consoane :

- 2 consoane, א ALEF şi ע AIN, nu au deloc corespondent fonetic (nu le corespunde nici un sunet de sine stătător) .
Lor li se poate ataşa orice vocală. În lipsa vocalei, NU le corespunde nici un sunet.

- consoana ו WAW are valoarea unui fel de W din limba engleză. El se pronunţă cel mai des O sau U, în funcţie de vocala ataşată, dar se mai poate pronunţa si V.

- consoana י IOD (sau YOD) este asimilată unui Y din engleză, dar uneori, în funcţie de vocala ataşată, se poate pronunţa E sau chiar se întâmplă să nu îi corespundă nici un sunet, ca la ALEF şi AIN.

- consoana ב BET se pronunţă B dacă are un punct amplasat în interiorul ei בּ şi se pronunţă V dacă nu are punctul.

- consoana ה HE este un fel de H , care la finalul cuvântului nu prea se aude, adică nu se pronunţă un H clar, ci e mai mult o aspiraţie de aer.

- consoana פ FE (PE) se pronunţă F dacă nu are un punct în mijloc şi se pronunţă P dacă are punctul în mijloc פּ .

- consoana ש SIN, ŞIN se pronunţă Ş dacă are un punct pus pe ramura din dreapta sus שׁ şi se pronunţă S dacă punctul e pus pe ramura din stânga sus שׂ.

3. Cinci consoane au o formă grafică diferită dacă se află la sfârşitul cuvântului:

כ are forma ך dacă e ultima din cuvânt.

מ devine ם

נ devine ן

פ devine ף

צ devine ץ

Se mai observă că e nevoie de o atenţie deosebită la forma grafică, dat fiind că unele litere se pot confunda cu altele la o parcurgere neatentă a textului.

[AdrianAamz]

II Morfologie

Morfologia gramaticală se ocupă cu forma cuvintelor şi cu rolul lor.

Cuvintele limbii ebraice clasice pot avea rol de: verb, substantiv, adjectiv, numeral, pronume (nehotărât, personal, demonstrativ, relativ, interogativ), conjuncţie, prepoziţie.

În general, BAZA cuvintelor ebraice corespunzătoare cuvintelor lungi din limba română (adică substantive, verbe, numerale, adjective) este constituită din 3 consoane.

Există şi cuvinte alcătuite din 4 sau 5 consoane.

Desigur, cuvintele ebraice scurte corespunzătoare pot fi alcatuite din una sau 2 consoane, dar pot fi alcătuite şi din 3 consoane.

Dar majoritatea cuvintelor au ca regulă rădăcina din 3 consoane.

În cuvintele din aceeaşi familie, cele 3 consoane sunt identice !

Aceste consoane care alcătuiesc cuvântul sunt foarte importante, indiferent dacă se pronunţă sau nu, pentru că de prezenţa sau absenţa unei consoane depinde înţelesul cuvântului.

Se mai ştie şi faptul că textele ebraice ale Vechiului Testament NU au conţinut iniţial semne pentru vocale, situaţie care s-a menţinut multe secole după apariţia creştinismului. Abia în secolele 8-10 d.H. s-au notat vocalele printr-un sistem de puncte si liniuţe aranjate sub consoane, pentru ca să nu se piardă pronunţia originală a cuvintelor.
Această vocalizare grafică a textului s-a facut de către anumiţi rabini , numiţi masoreţi, de la “masora” = tradiţie.Aşa s-a ajuns la ceea ce azi se cunoaşte drept Textul Masoretic (TM) al VT.
Aceasta fiindcă limba ebraică vorbită în vremea apariţiei scrierilor care compun a VT a fost treptat înlocuită cu aramaica , începând cu secolul 6 î.H., după revenirea din exilul babilonian. Deja în epoca lui Hristos se vorbea curent numai aramaica, ebraica clasică fiind apanajul exclusiv preoţimii şi cărturarilor evrei.
Deci TM după care se fac traducerile moderne ale VT este cu circa 1200 de ani mai nou decat Septuaginta (LXX).

[AdrianAamz]

Am lasat specialistii sa vorbeasca.

Mai trebuia precizat ca in ebraica se scrie de la dreapta la stanga, deci atentie la ce numim prima si ultima litera.

Problema rădăcinii comune a cuvintelor
- substantivul SABAT = zi de odihnă sau sâmbătă şi
- numeralul ŞAPTE = 7

SABAT se scrie שּׁבּ ת şi se pronunţă ŞABAT(h)

Şapte = 7 se scrie שּׁ ב י ע י şi se pronunţă ŞEVI’I

Lăsând la o parte pronunţia diferită, trebuie să observăm GRAFIA DIFERITĂ. Numai primele două litere sunt identice, dar deja a doua se pronunţă diferit. Ce ne facem însă cu literele celelalte ?

“Sabat” are 3 consoane, “şapte” are 5 consoane, şi după cum se vede din forma grafică diferenţă de rădăcină dintre cele două cuvinte este prea mare pentru a se putea susţine grammatical că există o rădăcină comună.

Zice cartea citată, nu zic eu !

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de AdrianAamz

Am lasat specialistii sa vorbeasca.

Mai trebuia precizat ca in ebraica se scrie de la dreapta la stanga, deci atentie la ce numim prima si ultima litera.

Problema rădăcinii comune a cuvintelor
- substantivul SABAT = zi de odihnă sau sâmbătă şi
- numeralul ŞAPTE = 7

SABAT se scrie שּׁבּ ת şi se pronunţă ŞABAT(h)

Şapte = 7 se scrie שּׁ ב י ע י şi se pronunţă ŞEVI’I

Lăsând la o parte pronunţia diferită, trebuie să observăm GRAFIA DIFERITĂ. Numai primele două litere sunt identice, dar deja a doua se pronunţă diferit. Ce ne facem însă cu literele celelalte ?

“Sabat” are 3 consoane, “şapte” are 5 consoane, şi după cum se vede din forma grafică diferenţă de rădăcină dintre cele două cuvinte este prea mare pentru a se putea susţine grammatical că există o rădăcină comună.

Zice cartea citată, nu zic eu !

Pentru mai multă acurateţe (ca să nu zic altceva), era mai bine să puneţi ghilimelele şi să daţi pagina sursei.

[AdrianAamz]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Pentru mai multă acurateţe (ca să nu zic altceva), era mai bine să puneţi ghilimelele şi să daţi pagina sursei.

Informatiile se intind pe mai multe pagini. Dar sa va fac pe plac:

Pentru alfabet, consoane si pronuntie: pag. 17-20, 40-42.
Pentru informatii suplimentare privind fonetica (vocalizarea): pag. 23-30.
Pentru morfologie: pag. 47-88, passim.
Fragmentul Geneza 2, 1-2 este analizat in paginile 152-155.

La pag. 152, referitor la expresia "baiom hashevii", se face o analiza in urma careia se arata ca numeralul ebraic ordinal "a saptea, al saptelea" , a(l) 7-(le)a = (ha)* shevii are la baza numeralul cardinal sapte = 7 = shivah , scris cu literele: sin, bet fara punct , ain si he.


*(unde "ha" e aricolul hotarat; nu se include in cuvantul de baza)

La pag.153 se mai mentioneaza ca: "In acest punct, aparatul critic indica existenta unor versiuni care poseda in loc de "ziua a saptea", "ziua a sasea"."

Dar nu ma mai leg de aceasta. Caci versiunile originale ale VT nu s-au pastrat, LXX traduce "ziua a saptea" iar TM (textul masoretic) , pe care se bazeaza cursul, a fost definitivat abia in secolul 10 dupa Hristos.


Analiza inrudirii celor doua cuvinte implicate, "sabat" si "shevii", nu face parte din curs. Eu consider ca daca cele doua cuvinte ar fi fost considerate ca avand aceeasi radacina, autorii nu ar fi omis sa precizeze !
Dar rezultatul acestei comparatii este concluzia fireasca a utilizarii informatiilor furnizate in acel curs. (La fel cum notiunea de Sfanta Treime e concluzia fireasca a prezentei Tatalui, Fiului si Duhului Sfant in textul Bibliei.)