Despre regimul comunist din Romania

În prealabil postat de antiecumenism

mie mi-a placut documentarul,prezinta ororile comunismului satanist si dictatorial,orice om normal nu are cum sa regrete un sistem satanist,o ciuma rosie,o crima continua.

-teroarea securista si comunista a existat pana in 1989 ,nu cum zice Florinvs care e indobitocit de comunismul satanist

Iar altii sunt indobitociti (folosesc termenul tau, geniule vajnic luptator pe internet) de antiecumenism, anti-masonerie, anti-satanism, si alte obsesii de pusti nematurizat. Suna bine, crestinule fara "s"? Ai probabil cele mai imature si obsesive postari; sunt doar copy/ponta, nothing more. Daca nu esti capabil de analize mature, obiective, ale unei perioade, oameni sau stari de lucruri, reincarneaza-te ca larva neotenica.
Ceausescu interzisese avortul, si bine facuse; ca o facea tot la ordinele P2 in care fusese initiat, pentru ca atunci "sefilor" sai (care i-au devenit mai tirziu calai mai mult sau mai putin directi) le convenea sa fie Romania o "dictatura de dezvoltare" (iar intr-o dictatura de dezvoltare intotdeauna e cruciala cresterea rapida si constanta a populatiei, nu din motive spiritual-religioase, ci pur practice). Interzicerea avortului e buna, oricare e motivatia social-economica sau politica. Dar tu...tu mai ai citeva exuvii de dat jos ca sa ajungi sa intelegi concepte. Deocamdata, doar le postezi. Ei bine, afla ca sunt si softuri care pot face asta. :))

[Ekaterina]

În prealabil postat de antiecumenism

mie mi-a placut documentarul,prezinta ororile comunismului satanist si dictatorial,orice om normal nu are cum sa regrete un sistem satanist,o ciuma rosie,o crima continua.

-teroarea securista si comunista a existat pana in 1989 ,nu cum zice Florinvs care e indobitocit de comunismul satanist

Sigur l-ai vazut pana la sfarsit? Eu nu spun ca filmul nu este interesant si ca nu prezinta parti urate din comunism, dar spre sfarsit, modul in care prezinta "suferinta" femeilor care nu aveau dreptul sa aleaga daca vor sau nu copilul, m-a dezamagit profund si mi-a lasat o mare tristete. Chiar daca nu ne place, trebuie sa recunoastem ca regimul comunist a avut si parti bune, ca de exemplu interzicerea avortului.

[Decebal]

În prealabil postat de Ekaterina

Interzicerea avortului (indiferent din ce considerente) este o latura pozitiva a comunismului.

Acest mit este un neadevăr istoric. Dacă ne referim la ceauşism, se poate vorbi despre o reglementare, o reducere a avorturilor, însă pe principii politice şi economice, cum a precizat şi Barsaumas. Însă restrângerea ceauşistă a avorturilor a venit după legalizarea crimele de avort de către comunişti. Prin urmare adevărul istoric este că legalizarea avorturilor au făcut-o comuniştii, atât în Uniunea Sovietică precum şi în Rumânia. La sovietici legalizarea a avut loc undeva prin anii '20, iar în România prin anii '50. Anumite estimări statistice, nu ştiu cât de reale, pretind că de la instaurarea comunismului la sovietici şi până azi numărul avorturilor în URSS ar fi undeva între 200 şi 300 de milioane de avorturi, dar mai degrabă spre 300; la rumâni avorturile nu au fost atât de multe în număr absolut, dar se estimează că numărul lor relativ, proporţional, ar fi mai mare decât în URSS, după instaurarea comunismului în Rumânia.

Legalizarea avorturilor de către comunişti a făcut parte din politica regimurilor comuniste de luptă împotrivă valorilor creştine şi tradiţionale în general, de luptă împotriva familiei şi femeii. În Uniunea Sovietică bestiile comuniste, care au rămas nepedepsite până azi, inclusiv prin puţina cunoaştere a adevărului despre cel mai criminal regim din istorie, au promovat mult ideologia materialistă şi evoluţionistă, iar prin prisma acestora, şi se vede asta şi din faptele marilor criminali comunişti, omul era o făptură materială mai evoluată faţă de maimuţă, din care se trăgea. Având aceste "principii" se înţelege că "bucata de carne umană cu suflet" putea oricând, şi a şi fost, batjocorită, umilită, distrusă etc, comuniştii nerecunoscând autoritatea divină şi comandamentele ei, ci doar autoritatea lor ilegitimă şi criminală.

La rumâni nu comunismul a restrâns avorturile, ci ceauşismul, dar pe principii economice şi politice, materialiste, nu pe fundamente creştine ori religioase la modul general, aşa cum a precizat şi Barsaumas şi cum se ştie în general, deşi aici pe forum iată că nu se ştie chiar aşa de bine, rumânii căzând încă o dată victime ignoranţei şi manipulării la care au fost supuşi după revoluţia americană din '89.

[Decebal]

În prealabil postat de Ekaterina

DESPRE COMUNISM cu Mircea Diaconu si altii care au strabatut epoca - un film cu imagini inedite de arhiva de pe vremea comunismului Ceausescu PCR

Din nefericire acest film, care spune evident o sumă de adevăruri, păcătuieşte prin aceea că şi el la rândul lui este folosit ca armă de manipulare, iar manipularea constă în aceea că la rumâni comunismul ar fi fost probabil o invenţie rumânească şi că marii corifei ai comunismului nu ar fi fost Marx (Mordehai Levy), Engels, Hess, Lenin (Blank), Troţki (Bronstein), Rozenfeld, Apfelbaum, Helphand (Parvus), Stalin, Kaganovich, Beria, Yagoda, Rabinsohn, Pauker, Sobelsohn, Ehrenburg şi mulţ alţii, ci Ceauşescu, eventual şi Vadim Tudor, iar nu spre exemplu un Erno Neulander (aşa zisul Valter Roman) ori un Radu Florian (evreu, profesor de marxism şi socialism ştiinţific). Manipularea absolut evidentă a acestui material de propagandă care este acest film este că socialismul s-ar reduce şi s-ar fi redus la perioada lui Ceauşescu (ştiind spre exemplu că el a fost rumân, chiar dacă ateu comunist şi succesorul unui regim ilegitim şi criminal) şi la neajunsurile acestei perioade. Dar filmul, care pretinde a vorbi despre comunism, nu vorbeşte despre cine şi cum a adus această ideologie criminală în Rumânia precum şi toate crimele, implicit cele spirituale şi morale, care s-au făcut şi la noi şi prin alte părţi în numele ateismului, materialismului (adică, cumva în numele satanismului), al unor pretinse legi şi dreptăţi economice şi sociale. Filmul se înscrie în propaganda de tip neokominternist, în care se spun unele adevăruri despre comunism dar în aşa fel încât se ascund alte adevăruri cu mult mai dure şi mai grele, şi asta datorită faptului că neokominterniştii ştiu că unii evrei au fost foarte implicaţi în perioada de început a comunismului internaţional, şi nu doar în cea de început, precum şi în unele dintre crimele împotriva umanităţii săvârşite în numele acestei ideologii ilegitime, mincinoase şi criminale.

[antiecumenism]

În prealabil postat de Ekaterina

Sigur l-ai vazut pana la sfarsit? Eu nu spun ca filmul nu este interesant si ca nu prezinta parti urate din comunism, dar spre sfarsit, modul in care prezinta "suferinta" femeilor care nu aveau dreptul sa aleaga daca vor sau nu copilul, m-a dezamagit profund si mi-a lasat o mare tristete. Chiar daca nu ne place, trebuie sa recunoastem ca regimul comunist a avut si parti bune, ca de exemplu interzicerea avortului.

-asa cum zice si Decebal avorturile au fost legalizate de comunisti si au fost facute 200 de milioane e avorturi in URSS
-in perioada 1917-1989 in toata lumea au fost omorati -datorita regimurilor criminale si sataniste comuniste-cam 200 de milioane de oameni
-indoctrinare,dezumanizare,infometare,crima,sataniz are,materialism,ateism,...astea sunt cuvintele cheie ale regimurilor comuniste
-deci asa-zisul bine al comunismului nu exista,se pierde in raul multiplu si continuu,e ca o picatura de lapte intr-un cazan cu smoala
-deci nu are sens sa vorbim de binele comunismului,sau binele masoneriei,sau al oricarei organizatii satanice pt ca nu exista

„Amorul liber” – morală a societăţii comuniste

http://www.historia.ro/exclusiv_web/...atii-comuniste

"Familia, „celulă a societăţii burgheze"

Comunismul şi-a propus de la bun început să lichideze inegalităţile pe toate planurile, fie social, naţional, dar şi gender. Femeia trebuia să devină egalul bărbatului. Imediat după revoluţia din octombrie 1917, bolşevicii au lansat o politică de subminare şi chiar distrugere a familiei. Şi asta pe motiv că familia era privită drept o instituţie de tip burghez prin care se transmiteau valorile vechii societăţi. Statul comunist pretindea stabilirea unui control total asupra societăţii şi familia a fost considerată un impediment serios în calea atingerii acestui obiectiv.

Copiii nu mai trebuiau să asculte de părinţi, ci de partid.

Legislaţia familiei

Într-o discuţie cu Clara Zetkin din 1920, Lenin se exprimase că în comunism satisfacţia sexuală va fi la fel de accesibilă şi simplă precum a bea un pahar de apă. Mai întâi, în decembrie 1917, fusese abrogată cununia religioasă, odată cu adoptarea legii cu privire la separarea bisericii de stat. Din 1920 a fost legiferat avortul, iar în 1926 s-a adoptat un cod al familiei destul de permisiv, care simplifica la maxim procedura divorţului.

Deşi era perioada NEP-ului, industrializarea şi colectivizarea nefiind încă anunţate de Stalin, regimul acestuia avea nevoie de cadre loiale pentru a fi trimise acolo unde avea nevoie partidul. Cum de cele mai multe ori statul nu putea pune la dispoziţia familiilor locuinţe adecvate la noul loc de trai, transferul era încurajat să se facă doar de unul din soţi. Abia în 1936, Stalin va reabilita instituţia familiei, va lichida dreptul la avort şi va complica procedura de divorţ. În contextul ascensiunii Germaniei naziste în Europa şi odată cu reînvierea spectrului războiului, este încurajată sporirea natalităţii. Susţinerea familiilor cu mulţi copii a fost promovată mai ales din 1944, când s-a introdus Ordinul „Mamă-eroină". În 1955, avortul va fi legalizat, în contextul dezgheţului hruşciovist.

Femeia şi familia în RSS Moldovenească

După ocupaţia sovietică a Basarabiei în 1940 şi apoi în 1944, politica partidului faţă de femeie şi familie în provincia dintre Prut şi Nistru nu a fost decât o extindere a practicilor din URSS. Cununia religioasă a fost interzisă sub ameninţarea unor sancţiuni aspre, mai ales până în 1953. Studenţii de la instituţiile de învăţământ superior, până în anii 1970-1980, riscau să nu poată promova ca lectori la facultate sau în alte funcţii în oraş dacă se afla că nunta lor fusese precedată de cununie religioasă."

[antiecumenism]

Florin Matrescu- Holocaustul Rosu
http://www.librariasophia.ro/carti-H...n-so-4855.html

" Doctorul Florin Matrescu provine dintr-o familie de luptatori anticomunisti. Fiind o personalitate puternica, în timpul regimului comunist, avea sa intre în conflict cu directorul Spitalului Municipal Bucuresti, socrul lui Sorin Oprescu (actualul primar general al Capitalei). Atunci a hotarât sa plece în Germania Federala, unde avea sa fie medic peste 20 de ani. Acolo a continuat sa dezavueze dictatura comunista din România, prin eforturi deosebite si pe banii lui. A contribuit la organizarea rezistentei anticomuniste din Germania, iar dupa caderea sistemului bolsevic, s-a întors în tara. Înca mai avand iluzii. va traduce Constitutia Germaniei Federale, oferindu-o spre studiu si aplicare conducatorilor Conventiei Democrate. Inutil fiindca toti cei 15000 de specialisti stiau ce aveau de facut. Ulterior, si-a oferit serviciile ca doctor cu practica într-o lume cu mari performante în domeniu. Eforturile si disponibilitatea sa erau primite cu suspiciune.
În paralel, doctorul Florin Matrescu a ramas un observator atent al fenomenelor politice contemporane. Cartea Holocaustul rosu este rezultatul acestor cercetari personale, care, prin sagacitatea lor, neconventionala astazi, îl marcheaza pe oricare cititor. Pe data de 7 septembrie 2006, Florin Matrescu, împreuna cu alti intelectuali români, a realizat la Cluj un autentic proces al comunismului. Actiune care, din nefericire, nu s-a bucurat de atentia cuvenita din partea presei si a prietenilor lui Vladimir Tismaneanu, inchizitorul "epocii de aur". N-a înteles atunci ca "tot noi" trebuie sa facem rechizitoriul "holocaustului rosu".
Lucrarea reprezinta o sinteza documentara a unui mare numar de fapte privind crimele comunismului international. Ea se adreseaza prin date statistice, cifre ce reprezinta oameni, ce ne face sa intelegem organizarea sistemului terorii, a manipularii si dezinformarii.Desi materialele informative sunt evident incomplete si lacunare ele ofera totusi o imagine de ansamblu ,cu o claritate imbunatatita, asupra fenomenului international. Se poate spune ca platformele ideologice si programatice ale regimurilor impuse cu brutalitate, dezvaluie in spatele frazelor demagogice adevarata caracteristica a teoriei si practicii marxist-leniniste si anume violenta secundata de teroare ajungand chiar la criminalitate organizata de nivel statal. Cele peste 350 titluri folosite la redactarea volumului reprezinta pentru doritorii de adevar un material documentar impresionant, ce ofera informatii ample asupra crimelor comunismului international.
Demn de a fi mentionat este si faptul ca initiative autorului se incadreaza intr-o actiune de lunga durata initiate “ Comitetul Natiunilor Captive Germania –Europa” , care plecand de la premise ca monstruozitatile comise de communism sunt imprescriptibile si ca atare nu vor putea fi niciodata uitate. Acest impuls a condus la infiintareaunor grupuri de experti in vederea strangerii materialului necesar intocmirii “dosarului Holocaustul rosu” ce va putea fi folosit in vederea judecarii crimelor comise de dictaturile Marxist-leniniste, asa dupa cum la Nurnberg au fost judecate crimele “ Holocaustului negru” dezlantuit de nazism. In acest paragraf gasim chiar explicatia pentru titlul lucrarii.
Revenind acum , prima parte a cartii face referire la crimele in cifre ale comunismului international . Stabilirea a posteriori cu exactitate istorică sau statistică a crimelor comunismului internaţional, nu este posibilă, datorită mai multor factori printre care faptul ca fostele state comuniste, nu beneficiază (şi/sau nu deconspiră) de statistici exacte privind numărul morţilor de care se fac culpabile sau chiar caracterul dinamic al actelor de criminalitate statală (în ţările rămase sub dictaturi comuniste), al actelor teroriste (mişcări de guerillă din America centrală şi de Sud, din Asia şi mai puţin în Europa actuală).
Până în momentul actual, cu excepţia a două lucrări ce se voiesc de sinteză („Holocaustul roşu sau Crimele comunismului internaţional în cifre”, autor dr.dr. Florin Mătrescu şi „Cartea neagră a comunismului”, elaborată de un colectiv sub conducerea lui Stephan Courtois), nu a existat „voinţa internaţională” şi instrumentul ca instituţie sau instanţă, care să încerce cuantificarea crimelor regimurilor comuniste, ba dimpotrivă: de mai multe decenii, asistăm la ocultarea sau minimalizarea numărului victimelor.
Chiar în faţa unor documente de arhivă incontestabile, mărturii verbale indubitabile sau studii statistice şi demografice neatacabile, rareori s-a practicat operaţiunea aritmetică de adunare şi prin aceasta de cuantificare a criminalităţii. Lipsă de orizont şi cunoştinţe? Frică în faţa rezultatului însumării? Frică faţă de un posibil şi nedorit proces al comunismului, similar celui de la Nürenberg de condamnare a fascismului?
Intrebari care isi au cu siguranta raspunsuri dar probabil dupa multa vreme de asteptare , asa ca este interesant de observat in cateva exemple ale autorului , pe care va sugerez sa la observati, situatia analizata a crimelor comunismului international pe teritoriul imperiului sovietic, in Europa, Asia, Africa, America Centrala si de Sud la care autorul adauga un bilant estimativ.



Tot in aceasta prima parte autorul estimeaza in cifre numarul victimelor provocate de Holocaustul roşu în România, analizand prin intermediul factorilor cronologici, geografici, astfel reusind sa reliefeze la nivelul cifrelor amploarea acestui fenomen.

a. Prizonieri de război în URSS 180.000

b. Ucişi în lagăre şi închisori: 500.000

dintre care: 250.000 ucişi în lagăre şi închisori;


la scurt timp după eliberare. 250.000 decedaţi din multiple cauze

c. Ucişi în timpul colectivizării forţate 200.000

d. Revoluţia din decembrie 1989 1.400

e. Mişcarea de partizani 10.000

f. Perioada ceauşistă 60.000

g. Basarabia şi Bucovina ca teritorii înstrăinate: 1.500.000

Total 2.451.400

[antiecumenism]

Incertitudinile asupra abisalelor cifre privind victimele comunismului internaţional, vor continua, oferindu-ne permanent situaţii în care va fi evidentă neputinţa unei elucidări istorice corecte. Astfel, cine ar putea afirma că cele 3 milioane de morţi notaţi în catalogul Coreei de Nord, nu au fost de mult depăşite, în primul rând, printr-o înfometare la scară naţională sau care este rata de mortalitate pentru cei 250.000 de deţinuţi politici decelaţi cu mare greutate, în gulagul acestei odioase dictaturi?
Mergand mai departe ne putem intreba cum ar putea fi estimată sau descrisă, suferinţa altor zeci şi sute de milioane de oameni care nu au fost ucişi, dar - scăpând din lagăre şi închisori – au rămas stigmatizaţi sau mutilaţi pentru tot restul vieţii, din pricina imenselor suferinţe fizice şi psihice îndurate? şi ce statistică va cuprinde vreodată enorma cifră a rudelor celor ucişi, schilodiţi sau deportaţi, care nu numai că au suferit pentru cei dragi, despre a căror soartă nu au ştiut nimic, adesea timp de ani de zile, dar au fost şi etichetate de puterea comunistă ca „duşmani ai poporului” şi, în consecinţă, supuse la represalii inimaginabile?

In partea a doua Florin Matrescu ne provoaca sa descoperim cauzele principale ale prabusirii comunismului, accentuand ultima etapa a deizntegrarii comunismului mondial pentru ca toate acestea sa se inglobeze intr-o intrebare, si anume cum a fost posibil ca prabusirea comunismului sa se produca fara mari varsari de sange si mai ales daca mai supravietuieste comunismul? Pentru anumite persoane sentimentul anilor 1990 era unul de contemporan ce asista la o campanie de diversiune dusa de sistemul comunist, prin folosirea drept cal troian al cuvintelor ce intrase in limbajul current : perestroika si glasnost . Respectând sistematizarea făcută în cele 2 ediţii ale Holocaustului roşu şi prin aceasta distanţându-se tranşant de acei autori care din neştiinţă, lipsă de curaj sau corupere morală, au eludat una sau mai multe din verigile acestei „crime colective”, autorul trece trece succint în revistă: doctrinarii , experimentatorii , executanţii şi colaboraţioniştii.
In afara de cele mentionate mai sus, scrierea celei de-a doua parti are la baza viziunea autorului de a realiza nu numai o analiza a realitatii si implicatiilor fenomenului numit holocaustul rosu, ci chiar faptul ca nu trebuie sa fie un simplu act de evocare istorica. Cu siguranta aceasta carte doreste sa constituie o parte integranta a actului de acuzare care va sta la baza unui viitor proces al comunismului,
cerut in prezent de tot mai multe voci care vor sa afle adevarul despre acest proiect social.
Iar la sfârşitul acestei volum, sunt rezervate câteva cuvinte privind „actul de dreptate” legat de crimele comunismului internaţional .
Drept incheiere concluzia cartii consta in identificarea sistemului comunist ca fiind echivalent cu un experiment de distrugere sociala. Nici un sistem politic nu se poate edifica fara o baza materiala. Idei politice, de transformare revolutionara, se pot intalni si in alte perioade ale istoriei. Pentru a transforma o ideologie în dorinta de a acapara un teritoriu, de a lua puterea politica de la altcineva, trebuie multi bani si forta materiala. In mod firesc o intrebare se impune: Cine a finantat comunismul? In aceeasi ordine de idei o alta cheie de interpretare a volumului reiese spre a fi judecata. Mai întâi trebuie însa precizat ca sucombarea imperiului comunist a fost un act deliberat si calculat. Sistemul nu mai functiona, îsi facuse deja datoria. Una din misiuni era sa mentina o mare parte a Globului într-o stare de subdezvoltare, de dictatura, provocând erodarea statului national. Autorul insusi ne propune in incheiere o tema de reflectie demna de luata in seama : sa ne imaginam ca, daca tari mici, ca Singapore sau Coreea de Sud, au devenit concurenti comerciali puternici pe piata mondiala, ce-ar fi fost tari cu traditie ca România, Polonia sau China, ce concurenta uriasa ar fi creat aceste state pentru cei vreo 5000 de indivizi care vor sa tina în mâini puterea lumii? Daca aceste state ar fi beneficiat de un regim democratic? Experimentul comunist de inginerie sociala a tinut în mare parte din lume nu numai sub dictaturi odioase, care au distrus destine individuale, dar care au anihilat economiile nationale. "

[antiecumenism]

Crimele comuniştilor evrei comise împotriva românilor în 1940
http://www.scribd.com/doc/125269800/...osu-1#download

"Crimele şi ororile comise de comuniştii evrei împotriva românilor este un subiect care descrie atrocităţile şi trădările făcute de comuniştii evrei împotriva românilor în perioada evacuării din Basarabia şi Bucovina în special in vara lui 1940. Aceste fapte sunt parte a Holocaustului Rosu.
Subiectul pune in context istoric problema revizionismului istoric iudaic. Acesta nu incetează să rescrie istoria românilor in funcţie de interesele străine românilor. Inventând antisemitisme false, apoi pictând pe români in culorile mincinoase ale unui oprobiu dezlănţuit contra unui neam intreg revizionismul istoric iudaic neagă Holocaustul rosu prin care zeci de milioane de crestini dintre care peste două milioane de români au pierit sub bolsevici, condusi de cadre iudaice.
Scriitori de rea credinţă au putut descrie, pentru a ilustra minciuna că România ar fi “ucis, ucis, ucis”, jandarmi români operând in teritoriile ocupate de teroarea horthystă! Când minciuna lui Elie Wiesel este dezvăluită de Eugen Ionescu in direct la televiziunea franceză, acuzatorul incepe să oscileze si se dă singur in vileag declarând sforăitor că “oricum ascultătorii nu se preocupă de istorie”. Ei bine, istoria preocupă intens pe români, care, desi iartă crestineste, au suferit prea mult pentru ca să uite vreodată .

Context istoric
Încă din vremea lui Mihail Kogălniceanu, numărul tot mai mare de refugiaţi evrei care se agitau pentru denigrarea României prin Alianţa izraelită au obligat instituţiile democratice ale ţării să ia act de efectele dezastruoase ale trădării neamului românesc de către acesti refugiaţi. Pentru economia românească, dinamica ieşirilor de capital sub controlul noilor refugiaţi (atingând intr-o singură generaţie numărul de câteva sute de mii) se făcea tot mai simţită. Situaţia era fără ieşire mai ales din cauza intervenţiei conjugat anti-românesti a puterilor străine, manipulate de Alianţa izraelită. În fine, prin arendarea pământurilor moldoveneşti în mod concentrat sub controlul acestor refugiaţi, care au folosit sălbăticie contra ţăranilor români, s-a ajuns la marea răscoală din 1907, in urma căreia mii de români şi-au pierdut viaţa.
Winston Churchill a explicat într-un articol faimos din anii 1920 că evreimea organizată s-a divizat in timpul primului război mondial intre bolşevism (ale cărui ravagii acum la aproape optzeci de ani de la evenimente se pot măsura în zeci de milioane de victime şi un atac fără precedent impotriva creştinismului) şi sionism, care este o miscare ideologică fascistă, rasistă si de purificare etnică[3].
Ambele grupuri de ideologi, agenţi şi terorişti au trădat statul român, care le oferise protecţie şi adăpost timp de multe generaţii.
Bolsevicii, luptând direct şi fără oprire contra românilor, prin sabotarea Unirii, prin uneltiri şi prozelitism, au ameninţat fiinţa naţională românească, statul naţional român, biserica naţională, şi civilizaţia creştină. Pentru a înţelege acest fapt este suficient a constata dezastrul programat al creştinilor în Rusia bolşevizată, unde milioane de creştini au fost martiri, apoi toate bisericile au fost desacrate sau distruse, în timp ce nici o sinagogă nu a fost atinsă.
Sioniştii urmăreau ruperea unei părţi din teritoriul naţional român şi vinderea lui prin alipirea de imperiul bolşevic. Prima incercare istorică a evreilor de a se regrupa a fost în Basarabia românească, pe care cetăţenii români evrei basarabeni, trădând interesele ţării, au făcut totul pentru a o aduce sub bolşevici, chiar sub numele de Republica Socialistă Sovietică Evreiască.

[antiecumenism]

Desfăşurarea evenimentelor
Potrivit istoricului Dinu C. Giurescu, trupele sovietice intră în Basarabia şi Bucovina, “încă din noaptea de 27 spre 28 iunie”, la ora 3 a.m., străpungând teritoriul românesc prin cinci puncte. În acelasi timp, grupuri specializate organizează acţiuni antiromâneşti in vederea creării panicii, dezorganizării şi confuziei generale. Astfel de acţiuni au loc in orasele: Chisinău, Cernăuţi, Soroca,Tighina, Reni. Starea de spirit a populaţiei basarabene, incă de la inceputul evacuării armatei, administraţiei si civililor români, este consemnată de sursele sovietice astfel: “…ruşii indiferenţi; evreii aclamă intrarea Sovietelor în Basarabia. Românii de la sate surprinşi de evenimente, nu înţeleg ce se petrece”. Documentele strânse arată că “actele de agresiune şi batjocorire” intreprinse împotriva armatei române care se replia începând cu data de 28 iunie 1940, au fost iniţiate şi desfăşurate de armata sovietică în colaborare cu bandele formate mai ales din minoritari, “între care şi o sumă de evrei.

In timpul evacuării din Basarabia si Bucovina de Nord a armatei române si a populaţiei refugiate române, provocată de ultimatumul din 26 iunie 1940 prin care Uniunea Sovietica a cerut României cedarea acestor provincii amintite, populaţia evreiască de aici a iniţiat si desfăsurat o serie de manifestări si asasinate antiromânesti:
 uciderea si batjocorirea ofiţerilor şi militarilor români;
 jefuirea si maltratarea refugiaţilor români;
 asasinarea oficialilor români din diferite instituţii publice si devastarea acestora;
 distrugerea si denigrarea insemnelor oficiale românesti

La Cernăuţi, imediat ce a fost anunţat ordinul de evacuare, evreii au iniţiat si desfăsurat acţiuni antiromânesti: au rupt si scuipat steagurile tricolore românesti, iar pe monumentul Unirii au pus steagul rosu sovietic. După ce au vandalizat insemnele oficiale românesti, evreii au distrus crucea de pe catedrală si “au inlocuit-o cu steagul rosu si portretul lui Stalin”. Au mai fost consemnate devastări si impuscături. Tot la Cernăuţi, evreii si puscăriasii eliberaţii, i-au atacat pe românii care se refugiau, jefuindu-i si maltratându-i. Preotul bisericii catolice si câţiva gardieni au fost impuscaţi de evrei. In timp ce preoţii si teologii români erau maltrataţi iar militarii umiliţi de evrei, alţi evrei de pe margine stăteau si fotografiau aceste scene.
Ziarul “Universul” relatează faptul că populaţia ucraineană din Cernăuţi a manifestat un comportament corect faţă de populaţia românească ce se refugia, in timp ce populaţia evreiască a avut o atitudine atât de neomenească incât i-a revoltat si pe comandanţii armatei de ocupaţie rusesti.

In data de 29 iunie 1940 regele Carol al II-lea isi notează in jurnalul personal “că mai ales evreii” sunt cei “care-i atacă si-i insultă pe ai nostri” si că acestia i-au batjocorit pe ofiţerii români.
Presa străină relatează si ea despre cele intâmplate in Basarabia si Bucovina de Nord: Corriere della Serra scrie că in ziua de 29 iunie aproximativ 3000 de evrei care au trecut pe la Reni in Basarabia au atacat atât refugiaţii civili, cât si armata română pe care i-au bătut cu pietre, i-au impiedicat să-si continuie drumul, i-au jefuit, le-au luat armamentul si le-a distrus mijloacele de transport. Mai mult chiar, căutau să-i instige si pe localnicii români impotriva acestora. Si Gazzeta dell Popolo confirmă situaţiile grave create de evrei consemnând că la Galaţi, comunistii evrei locali impreună cu cei veniţi din alte părţi, au provocat dezordine, atacând forţele de poliţie si garnizoana, rezultând 15 morţi. Tot Gazzeta dell Popolo vorbeste si despre Cernăuţi arătând că după evacuarea militarilor români, evreii in număr de câteva zeci de mii, după ce au comis numeroase delicte, au eliberat deţinuţii din inchisori, i-au inarmat si “au inceput cu furie să masacreze pe românii aflaţi pe străzi, au jefuit băncile, casele particulare, au incendiat bisericile si palatele”. Corriere della Sera relatează si el despre cele intâmplate la Galaţi vorbind despre faptul că evreii veneau din toate părţile la Galaţi pentru a trece in Basarabia si după ce i-au dezarmat pe soldaţii din gardă, au atacat orasul, trăgând nebuneste, devastândvitrinele si agresând cetăţenii români.

La Stampa din ziua de 1 iulie 1940 prezintă articolul “Ororile si devastările comise de evrei in Basarabia si Bucovina” in care vorbeste de manifestările de bucurie ale evreilor faţă de armata de ocupaţie sovietică si consemnează faptul că la Cernăuţi s-a constituit un guvern provizoriu din evrei comunisti. Acelasi gen de iniţiative a avut loc si la Reni, Ismail, si in alte locuri.

Fapte atroce s-au petrecut la Cetatea Albă, unde preoţii au fost schingiuiţi de bande comuniste de evrei. Preoţilor le-au fost arse bărbile cu ţigări aprinse, iar bisericile au fost devastate.

Un soldat originar din Piatra Neamţ, care era rănit a fost ingropat de viu, la ordinul si sub indrumarea comisarilor sovietici evrei, care au ignorat rugăminţile acestuia de a nu fi ingropat pentru că avea acasă 4 copii."

[Florinvs]

Pentru colegul "antiecumenism": daca am o parere contrara fata de a dumneavoastra, daca am prezentat cu date si cifre concrete unele lucruri pozitive si realizari evidente ale perioadei 1964-1989, considerati ca asta este "indobitocire" ?!

Astea nu sunt chestiuni de "propaganda", ci realizari evidente, pe care orice om cinstit le recunoaste ca atare: irigarea a cca 2.500.000 hectare teren arabil, modernizarea masiva a agriculturii (mecanizarea cu combinele "Gloria" si tractoarele "Universal 650"; in 1989 revenea un tractor la 52 hectare), complexele zootehnice ("Comtim" si multe altele), -daca sunteti din Brasov probabil cunoasteti ca in 1989 la "Roman" si "Tractorul" lucrau cate 25.000 salariati-, dezvoltarea unor ramuri industriale competitive la export (utilaj petrolier, masini-unelte, autoturisme "ARO", vapoare, locomotive si vagoane, produse chimice, mobila- fabrica de mobila de la Radauti livra 90% din productie la export), electrificarea a cca 3000 km cale ferata, echiparea cu instalatii de centralizare electrodinamica a cca 650 statii, inlocuirea in perioada 1959-1980 a tractiunii cu aburi cu cea diesel si electrica, introducerea curselor regulate de autobuze ITA care au scos practic satul romanesc din izolare, electrificarea satelor romanesti, eradicarea analfabetismului si a unor boli "istorice", pe timpul lui nea' Nicu instructia scolara era absolut gratuita la toate nivelele (incepand de la gradinita pana la facultate), fiecare dupa ce termina o scoala profesionala, liceu industrial ori facultate aveea asigurat locul de munca (in secunda doi primea repartitie la post), si multe altele.

Ce a gresit nea' Nicu a fost decizia fatala din 1981 de plata fortata a datoriei externe, cifrata atunci la 10 miliarde $. Desi Ioan Totu i-a zis "Nicule, nu-i bine ce vrei sa faci", nea' Nicu a preferat sa o asculte pe tovarasa' Leana, care practic l-a dus spre zidul de la Targoviste.
DUPA 1981 au urmat restrictiile la lumina, caldura, gaz metan, mancare. Daca Ceausescu mentinea linia perioadei 1965-1981, atunci (de cazut tot cadea) cred ca ar fi avut soarta lui Todor Jivkov si Erich Honecher, care s-au retras pasnic si au murit de moarte buna.