Scopul nuntii

[Anna]

Sf Ioan Gura de Aur:

Chiar dacă de nimic altceva, dar măcar de aceste lucruri ar trebui să se teamă părinţii, şi să oprească venirea cântăreţilor şi dansatorilor la nuntă. Căci nunta a fost rânduită nu ca să ne destrăbălăm, nici să ne desfrânăm, ci ca să dobândim întreaga înţelepciune. Auzi-1 pe Pavel, care zice: „din pricina desfrâului fiecare să-şi aibă femeia lui, şi fiecare femeie bărbatul ei". Două sunt pricinile pentru care s-a rânduit nunta: să dobândim întreaga înţelepciune şi să devenim părinţi29. Dintre acestea două, întâietate are întreaga înţelepciune.
Când a intrat pofta [în fire], a venit şi nunta ca să taie lipsa de măsură şi să ne înduplece să avem o singură femeie. Căci naşterea de prunci nu o săvârşeşte deloc nunta, ci acel cuvânt al lui Dumnezeu: „creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul" (Facere l, 28). Şi dau mărturie de aceasta toţi câţi s-au împărtăşit de nuntă, dar nu au fost părinţi. Aşa încât aceasta este cea dintâi pricină, adică întreaga înţelepciune, şi mai ales acum, când toată lumea s-a umplut de neamul omenesc. Căci la început era dorire de copii fiindcă tot omul îşi lăsa prin ei urmaşi şi pomenire vieţii sale. Şi fiindcă nu era nicidecât nădejde de înviere, ci moartea stăpânea, iar după viaţa de aici cei ce se săvârşeau socoteau că pier cu totul, Dumnezeu a dat mângâierea cea din copii, ca ei să rămână chipuri însufleţite ale celor duşi, şi neamul nostru să dăinuie şi să se desăvârşească prin cei ce vin după, şi urmaşii acelora să fie cea mai mare mângâiere pentru cei ce i-au îngrijit. Şi ca să vezi că pentru aceasta erau mai cu seamă copiii doriţi, ascultă de ce i se plânge femeia lui Iov după multele năpaste. „Iată - zice -, pierit-a pomenirea ta de pe pământ, fiii tăi şi fiicele tale". Iar Saul zice către David: „Jură-mi-te că nu pierzi seminţia mea şi numele meu după ce mă voi duce" (I Reg 24, 22). Acum însă, de vreme ce învierea stă la uşi şi moartea nu mai are cuvânt, ci suntem pe drum către cealaltă viaţă, mai bună decât cea de faţă, de prisos este râvna pentru acestea. Căci dacă pofteşti copii, mult mai buni şi spre mai multă mângâiere poţi să-i capeţi acum, când sunt dureri duhovniceşti şi naştere mai uşoară şi îngrijitori de bătrâni mai buni30, încât una este pricina nunţii, să nu desfrânezi, şi de aceea s-a şi rânduit acest leac. Iar dacă şi după nuntă petreci în desfrâu, degeaba te-ai însoţit, de prisos şi în zadar. Ba, mai mult, nu numai în zadar, ci şi spre vătămare. Că nu este acelaşi lucru ca, neavând femeie, să desfrânezi, iar după nuntă să faci la fel. Nici desfrânare nu mai este după, un asemenea lucru, ci adulter. Şi chiar dacă ciudat ţi se pare ceea ce am spus, e adevărat.

[cristina2012]

În prealabil postat de Fani71

:-) Nu prea am inteles asta cu abstinenta totala strict sau nestrict (altfel sunt de acord ca nu sunt de acord ;-)), cred ca suntem obosite amandoua.. Eu ma duc sa ma culc.
Noapte buna.

Abstinenta totala = lipsa realtiilor sexuale in cuplu (traiul ca frate si sora)
Abstineta periodica = abstinenta tinuta doar in anumite perioade - ceea ce se intampla in cazul difeitelor metode naturale

Exista duhovnici care recomanda abstinenta totala (traiul ca frate si sora) atunci cand sotii nu mai vor copii si nu ingaduie nimic altceva.

Exista insa si duhovnici care nu permit nici macar abstineta totala daca sotii nu mai vor copii. Ideea e ca daca te-ai casatorit asta ti-e soarata sa faci copii cati or veni. Practic ei resping orice posibilitate de a limita nasterile in familie.


Altfel, exista si duhovnici care permit abstinenta periodica (calendar sau alte metode naturale) si eventual metodele de bariera care sunt sigur neabortive, adica prezervativul.

Si sunt si altii care permit orice...

[FiulRisipitor]

Zicea cineva odata: "Daca omul ar fi avut nevoie de metode contraceptive sigur gasea Dumnezeu o solutie, poate de la inceput il facea cu prezervativ". :)
Cred eu ca scopul casatoriei este sa micsoreze cat se poate de mult sansele de a fi stapaniti de pacatele trupesti.

[costel]

Scopul nuntii - a face din "doi" - "unul", un singur trup. Pacatul ne-a facut sa traim unul langa celalalt, tainele ne ajuta sa traim prin ceilalti si in ceilalti.

[georgeval]

In Noul Testament nu exista nici un text care sa considere nasterea si cresterea pruncilor drept scopul primordial al casatoriei. Nasterea de prunci poate fi mijloc prin care omul se poate mantui numai in masura in care ea se infaptuieste "in credinta, in dragoste si in sfintenie" (I Tim. 2, 15). Nu nasterea de prunci sfinteste prin sine, ci ea ar fi de dorit sa aiba loc, sa se produca, intr-un mediu familial in care sfintenia sa fie preocuparea membrilor ei. Ea are insemnatate in procesul de mantuire a omului atunci cand contribuie la cresterea gradului de generozitate si de jertfelnicie a cuplului conjugal.
Dupa Sf. Ioan Hrisostom, scopul casatoriei omului este si nasterea de prunci, dar, mult mai mult, scopul casatoriei este evitarea desfraului, deci "infranarea" (Despre feciorie, 10, P.G. 48, col. 547).
A vedea scopul primordial al casatoriei in nasterea si cresterea pruncilor, ar insemna sa limitam casatoria la legaturile trupesti dintre soti si la consecintele lor, ceea ce nu se potriveste cu sensul crestin al casatoriei. Aceasta nu inseamna ca nasterea si cresterea copiilor nu constituie unul din obiectivele casatoriei. Ele constituie unul din obiectivele si roadele de dorit ale familiei, dar nu scopul primordial. Daca ar fi altfel, atunci cuplurile care nu au copii nu-si realizeaza scopul pentru care s-au constituit? Nu se mantuiesc, cu toate ca ele dovedesc o viata cu adevarat crestina? Un asemenea punct de vedere ar fi de neconceput. Asadar, scopul primordial al casatoriei trebuie gandit altfel.

[Fani71]

În prealabil postat de georgeval

In Noul Testament nu exista nici un text care sa considere nasterea si cresterea pruncilor drept scopul primordial al casatoriei. Nasterea de prunci poate fi mijloc prin care omul se poate mantui numai in masura in care ea se infaptuieste "in credinta, in dragoste si in sfintenie" (I Tim. 2, 15). Nu nasterea de prunci sfinteste prin sine, ci ea ar fi de dorit sa aiba loc, sa se produca, intr-un mediu familial in care sfintenia sa fie preocuparea membrilor ei. Ea are insemnatate in procesul de mantuire a omului atunci cand contribuie la cresterea gradului de generozitate si de jertfelnicie a cuplului conjugal.
Dupa Sf. Ioan Hrisostom, scopul casatoriei omului este si nasterea de prunci, dar, mult mai mult, scopul casatoriei este evitarea desfraului, deci "infranarea" (Despre feciorie, 10, P.G. 48, col. 547).
A vedea scopul primordial al casatoriei in nasterea si cresterea pruncilor, ar insemna sa limitam casatoria la legaturile trupesti dintre soti si la consecintele lor, ceea ce nu se potriveste cu sensul crestin al casatoriei. Aceasta nu inseamna ca nasterea si cresterea copiilor nu constituie unul din obiectivele casatoriei. Ele constituie unul din obiectivele si roadele de dorit ale familiei, dar nu scopul primordial. Daca ar fi altfel, atunci cuplurile care nu au copii nu-si realizeaza scopul pentru care s-au constituit? Nu se mantuiesc, cu toate ca ele dovedesc o viata cu adevarat crestina? Un asemenea punct de vedere ar fi de neconceput. Asadar, scopul primordial al casatoriei trebuie gandit altfel.

Exact, georgeval. Scopul principal al casatoriei este altul, insa nasterea copiilor vine firesc pentru un cuplu care nu se inchide in sine, nu vrea sa traiasca o dragoste egoista. Cand iubesti cu adevarat vrei sa iti reversi iubirea si asupra altora, iar revarsarea cea mai fireasca in acest caz este nasterea copiilor. Pentru cei care nu pot avea copii se pot gasi alte moduri - adoptia, ingrijirea altora, dedicarea pentru altii (de ex. intr-o asociatie, sau pur si simplu ajutarea unor familii cu multi copii, posibilitati se gasesc..)

Asta nu inseamna insa ca un cuplu trebuie sa-si concentreze toata energia in nasterea si cresterea copiilor.
1) Daca sotii se gandesc numai la copii si isi mai cultiva relatia dintre ei, risca sa se departeze unul de altul si astfel sa nu mai fie un singur trup.. si sa nu mai fie un adevarat cuplu crestin. (uitati-va in jur si o sa gasiti destule exemple)
2) Daca au mai multi copii decat pot duce, material sau sufleteste. Asta este rezultatul ideilor extremiste ale unor duhovnici (sau cupluri) care nu accepta nici abstinenta ca metoda de oprire a nasterilor... Este adevarat ca daca avem credinta mare acceptam tot ceea ce ne trimite Dumnezeu, dar Dumnezeu accepta si colaborarea noastra, si asteapta mai ales si de la noi intelepciune si dreapta socotinta.
Mai sunt si situatii extreme in care exista boili genetice, sarcini extrauterine repetate, si pericol de moarte. Ce facem atunci?

Este adevarat ca sf. Ioan nu spune explicit ca daca scopul principal al casatoriei nu este conceptia copiilor, atunci nu este nici cel al relatiilor trupesti dintre soti. Dar mi se pare ca este evident. De baltfel s-ar putea sa spuna asta in alta parte. De exemplu, acolo unde comenteaza spusele sfantului Pavel spunand sa nu se lipseasca unul de altul decat daca sunt de acord, pentru perioade scurte, ca sa se concentreze la rugaciune.

Anumite lucruri parintii din vechime nu le-au spus pentru ca nu existau in vremea lor toate metodele medicale care pot depista problemele, pentru ca oamenii traiau altfel atunci. Dar se pot deduce din spusele lor consecintele pentru vremea nosatra.

[cristiboss56]

În prealabil postat de costel

Scopul nuntii - a face din "doi" - "unul", un singur trup. Pacatul ne-a facut sa traim unul langa celalalt, tainele ne ajuta sa traim prin ceilalti si in ceilalti.

La Cana Galileii a fost binecuvantata nunta si deci nasterea de fii !

[Fani71]

În prealabil postat de FiulRisipitor

Zicea cineva odata: "Daca omul ar fi avut nevoie de metode contraceptive sigur gasea Dumnezeu o solutie, poate de la inceput il facea cu prezervativ". :)
Cred eu ca scopul casatoriei este sa micsoreze cat se poate de mult sansele de a fi stapaniti de pacatele trupesti.

:-) Nu l-a facut cu prezervativ, insa i-a dat o unealta mai buna si mai eficienta: MINTEA!

Este UNUL din scopurile casatoriei, de altfel cel care este valabil in toate culturile si religiile: aducerea sexualitatii in fagasuri domestice, pentru ca altfel ea, ca un torent, ar napadi viata umana si ar produce pagube. Ceea ce se intampla astazi in mare parte.
Asta pentru ca sexualitatea este o energie puternica, necanalizata poate distruge, insa canalizata aduce mult bine.

Scopul principal este unirea sotilor, cum zice Costel. Unirea este opusul duhului dezbinarii, al individualismului (diavol inseamna cel care desparte, etimologic). Unirea este o imagine a raiului si mai ales a Imparatiei, und evom fi toti uniti in Dumnezeu. Si de aceea se spune ca familia este o mica Biserica - Biserica fiind avangarda Imparatiei in lume.

[cristina2012]

Corect Fani!

[blackswan]

N-avem voie să petrecem sau am citit eu aiurea? Iisus a și transformat apa în vin, ca să poată petrece lumea.