Taberele ASCOR

nu consider ca e "gresit" sa mergi de Craciun intr-o tabara la manastire,dar la sarbatorile mari imi place sa fiu in biserica la care merg de fiecare data,alaturi de oameni cunoscuti si dragi sufletului meu,sa ne bucuram impreuna.cata bucurie pot sa simt atunci cand copiii pe care-i vad la fiecare slujba colinda de Craciun sau isi pun coronitele impletite din ramuri de salcie pe cap de Rusalii,sau de Paste atunci cand toata lumea se imbraca in costum popular sau cu ceea are mai frumos si te saluta cu "Hristos a inviat".stiu ca la manastiri e frumos intotdeauna,mai ales de sarbatori,dar prefer sa merg in zilele obisnuite pt ca sarbatorile (asa consider eu) trebuie traite nu doar alaturi de Dumnezeu(participare la slujbe),ci si alaturi de persoanele dragi.si-apoi,sarbatorile la manastiri inseamna mereu si f.multa aglomeratie,cozi etc.parca mai degraba as merge la manastire intr-o zi obisnuita cand nu sunt sute si mii de pelerini.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de maria-15

nu consider ca e "gresit" sa mergi de Craciun intr-o tabara la manastire,dar la sarbatorile mari imi place sa fiu in biserica la care merg de fiecare data,alaturi de oameni cunoscuti si dragi sufletului meu,sa ne bucuram impreuna.cata bucurie pot sa simt atunci cand copiii pe care-i vad la fiecare slujba colinda de Craciun sau isi pun coronitele impletite din ramuri de salcie pe cap de Rusalii,sau de Paste atunci cand toata lumea se imbraca in costum popular sau cu ceea are mai frumos si te saluta cu "Hristos a inviat".stiu ca la manastiri e frumos intotdeauna,mai ales de sarbatori,dar prefer sa merg in zilele obisnuite pt ca sarbatorile (asa consider eu) trebuie traite nu doar alaturi de Dumnezeu(participare la slujbe),ci si alaturi de persoanele dragi.si-apoi,sarbatorile la manastiri inseamna mereu si f.multa aglomeratie,cozi etc.parca mai degraba as merge la manastire intr-o zi obisnuita cand nu sunt sute si mii de pelerini.

Imi amintesc cum, cu doi ani in urma, in noaptea de Anul Nou, am mers pentru prima oara la slujba special facuta in acest sens in parohia de care apartin (deocamdata singura din oras care si-a facut un obicei, in aceasta noapte). Atat de mult mi-a placut incat in urmatorul an, nici nu mai concepeam sa nu procedam la fel, antrenand si cativa prieteni de suflet. Anul acesta, cu voia lui Dumnezeu, as vrea sa fiu din nou acolo mai degraba decat in mijlocul unei multimi galagioase, printre petarde sau zbantuieli prin cine-stie-ce local... Nu stiu daca imi este mai de folos asa (n-am cautat sa fac diferenta), dar parca am mai multa liniste in suflet, cand Noul An incepe printr-o binecuvantare din partea Parintelui, si un pahar de sampanie ciocnit la final de slujba (sub o ora)!

Mai sunt parohii care țin Sf Liturghie de Anul Nou, dând posibilitatea celor dornici să participe și astfel să-i ferească de ”Rebeliune”. Utrenia începe de la ora 21, continuând apoi cu Sf Liturghie. Cam în jurul orei 23:50, în funcție și de predică, oamenii se pot întoarce spre case pentru a putea ciocni un pahar...

[adam000]

De 2 ani s-a hotarat de catre Sf Sinod sa se faca slujba de Te Deum in TOATE bisericile de mir in noaptea de anul nou, ca sa intimpine anul nou in rugaciune.
Cel putin eu asa am inteles.

La manastiri aceasta era o practica obisnuita inca de acum 20 de ani.
Cel mai frumos revelion - la manastire sa te prinda 12 noaptea in biserica in timp ce toata lumea spune Tatal Nostru!
O noapte petrecuta in sfintenie ca sa pui inceput bun pt intreg noul an!
Pe urma, daca nimeresti din greseala/dus de prieteni/rude/cunostiinte la vreo petrecere cu muzica tare si sclipicei, ti se va parea la fel de fals, spart, superficial si lipsit de substanta precum arata ziua globul acela de cioburi lipite din discoteca (care noaptea "arata bine" poate, dar ziua arata altfel... ziua vezi detaliile..) - bucurie falsa, pe alocuri fortata, un fel de "hai sa ne bucuram ca asa zice lumea ca trebuie sa razi si sa zambesti" (si de fapt, daca e sa te uitii la figurile celor din jur, observi ca rareori zambetul e autentic, din cauza egoismului probabil - fie ca "el" se simte agasat/sufocat/plictisit ca ea bate din gura non stop diverse, sau il bate la cap, fie pt ca "ea" nu a fost invitata la dans de "el" cand ea si-ar fi dorit, etc; sau pur si simplu se simt bine, dar au uitat total de Dumnezeu si realmente simti ca "lipseste ceva" ... - oricum, e o traitre la nivel egoist, individual, atomizata la nivel de individ), fata de bucuria plina de substanta, plina de reala dragoste si comuniune a rugaciunii, in care esti fericit pt ca ai simtit un strop din dragostea Lui Dumnezeu care te uneste in comuniunea dragostei cu semenii (dragoste adevarata, pt ca nu este centrata pe sine, ci spre Dumnezeu si spre celalalt/aproapele, prin Dumnezeu)

intradevar,pe mine nu m-a prins niciodata Anul Nou intr-o biserica,la rugaciune(la biserica unde merg eu slujba se tine dimineata),dar nici "la vreo petrecere cu muzica tare si sclipicei",ci fie acasa cu familia,fie in casa unor cunostinte.si daca mi s-a intamplat vreodata sa simt ca "lipseste ceva"(pt ca mi s-a intamplat,de ce sa mint?)a fost doar din vina mea.si spun lucrul acesta pt ca am citit ca,odata,un tanar l-a intrebat pe un calugar de la manastirea Putna de ce,atunci cand merge in mall si e inconjurat de atatia oameni,totusi are sentimentul acesta de "lipseste ceva".si parintele i-a raspuns ca de vina e egoismul lui si "incapacitatea" de a-i iubi pe toti oamenii in mod egal,chiar daca sunt niste necunoscuti si/sau sentimentul nu e reciproc.