Ruga pentru iubire...

[myself00]

În prealabil postat de ioan cezar

Intocmai! Mai ales ca eu si amicul ne cunoastem de buna vreme...:)

înțeleg...!!!!

[myself00]

În prealabil postat de Mtcrysty17

Mai intai de toate vreau sa salut toti userii de pe forum.... nu am mai postat de ceva timp desi urmaresc zi de zi forumul... am o mare nedumerire si vreau sa va consult si pe voi, multi fiind niste rugatori mult mai imbunatatiti si mai bine documentati..... Este bine sa te rogi pentru a castiga iubirea cuiva??? poate parea o problema puerila, stiu ca altii au probleme care implica sanatatea, sau probleme finaciare, lucruri care nu imi sunt straine, dar cu care am invatat sa traiesc.... singura mea problema care ma macina groaznic este privitor la o veche iubire.... am intalnit zeci de fete, nu ma pot indragosti absolut deloc, am iubit si iubesc o singura fata, un ingeras.... Dumnezeu nici nu ma ajuta sa o recastig, nici nu ma ajuta sa o uit, practic nu face nimic... stiu ca pare aiurea ce spun, ca suna egoist, dar asa am impresia uneori.... dupa ce ne-am despartit, s-a lasat dusa de nas de o prietena si s-a apucat de fumat.... toata lumea mi-a spus ca este imposibil sa o fac sa se lase de fumat... dar mare e puterea lui Dumnezeu, si cu putin ajutor de la parintele Arsenie Boca, in mod inexplicabil spun multi ea a hotarat sa nu mai fumeze si a si reusit.... Repet intrebarea, e bine sa ma rog pentru ca ea sa ma iubeasca din nou??? Dumnezeu o sa ma ia in seama??? poate o sa spuneti ca nu se poate schimba voia Lui Dumnezeu, ca fiecare avem vointa proprie, si Dumnezeu nu intervine in deciziile noastre... nu sunt intru totul de acord cu asta..... de asta am dat exemplul de mai sus cu fumatul..... imi cer scuze ca v-am rapit cateva minute din timpul fiecaruia... sper sa nu se nasca din nou polemici asa cum se intampla pe majoritatea threadurilor.... va multumesc... Doamne ajuta!!!

pesemne dv nu știți despre ce vb...! devii cam samavolnic...! calm down...
dacă Dumnezeu ne-ar lua în seamă cugetările ar fi vai și amar de noi...! vb stră-bunilor..nu excerba în ceea ce faci...!

[cristina27]

Draga mtcrysty17,cred ca raspunsul dat de Raoul,esti f clar si complet.cam acelasi lucru as fi vrut sa te sfatuiesc si eu .Din experienta mea iti spun ca uneori ma incapatanam si ma rugam mult si mult pt aceeasi persoana,si nimic nu se intampla,din contra. si nu intelegeam si eram revoltata si suparata,dar dupa un timp ,vedeam de ce m-a ferit Dumnezeu si nu stiam cum sa-i fiu recunoscatoare.
La fel,niste maicute pe care le cunosc de multa vreme si mi-au fost alaturi la multe momente grele,m-au sfatuit sa nu ma rog pt cineva anume si sa zic :"Doamne fie voia ta". Deci si tu sa zici la fel :"Doamne fie voia ta.daca e bine pt mine sa fiu cu aceasta fata,ajuta-ma ,daca nu ,da-mi putere sa trec peste si sa cunosc pe cea care este pt mine"...
Crede-ma ca stiu ce spun,mai ales ca de curand am trecut prin niste momente cam socante pt mine,dar incerc sa inteleg si sa trec peste. Dumnezeu sa te ajute si sa fie cu tine.Orice ar fi ,nu iti pierde speranta,credinta .mult curaj!

[Mtcrysty17]

va multumesc tuturor pentru raspunsuri.... oarecum stiu aceste lucruri si eu, sunt constient, dar e atat de greu.... ma simt legat..... de fiecare data cand ma hotarasc sa merg mai departe, uit de ea o perioada, si imediat reapare ea in viata mea, in cateva zile ne intelegem atat de bine, dar in mod inexplicabil dupa aproximativ o saptamana ea se razgandeste si ne certam din nou..... toate lucrurile astea se intampla numai cand ma tasez cat de cat de cate o fata..... parca ceva nu ma lasa sa ma apropii de nici o fata...... Doamne ajuta!!!!

[Mtcrysty17]

În prealabil postat de Raoul

Cristi,bine ai revenit printre noi (in mod activ)! Se pare ca nu ai inteles exact ce anume ti s-a spus prin "voia lui Dumnezeu". O sa incerc sa fiu eu mai explicit,asa ca o s-o iau babeste...

Dumnezeu stie,evident,ce e mai bine pentru noi. Totodata,El nu prea se baga in vietile noastre,caci suntem liberi,asadar cadem intr-o stare de incertitudine a alegerilor noastre. Cand e voia noastra,chiar daca gresim,Dumnezeu ne-o respecta. Asa ca trebuie sa-L rugam pe El ca sa ne descopere noua voia Lui,si mai ales sa ne dea puterea de a o face,caci de multe ori e contra dorintelor noastre. Prin "voia Lui" sa intelegi atotstiinta Sa,nu neaparat sa interpretezi ad-literam. Nu inseamna ca e ceea ce oricum o sa se intample,ci ca El stie ce decizie/alegere ar fi mai buna pentru noi,si sa ne rugam sa ne-o descopere. Nu stiu cat de bine m-am putut face inteles,scuze.

Stii,prin asta am trecut si eu,intrebarea asta mi-am pus-o si eu,si chiar daca nici acum nu stiu un raspuns concret,totusi cred ca am descoperit in mare cum sta "treaba". Dumnezeu te iubeste si iti vrea binele,El stie ce este potrivit pentru tine,asa ca roaga-L sa iti arate,sa te lumineze. El stie ce-ti doresti dinainte de a cere,insa gandeste-te si ce-si doreste El pentru tine,avand in vedere ca iti vrea binele,mantuirea.

Si eu am ajutat fete pot spune,s-au lasat si de fumat,le-am adus si la biserica etc. Insa asta nu e neaparat un semn,aparentele pot insela. Si inca puternic! Si eu am crezut de nenumarate ori ca am gasit calea,adevarul,ca am descoperit ceea ce cautam de-o viata,insa poate nu a fost asa. Problema e una foarte complicata si complexa,vezi sa nu cazi in orbire. Ia spune-mi,ce stare ai cand te gandesti la ea? Stiu,de neliniste,simti ca n-ai stare,ca fara ea e capat de lume,simti ca esti "obsedat" de ea,ca nu vei putea trai in lipsa ei etc. Eu unul asa aveam starile,si la modul general erau de NELINISTE,de tulburare. Ori asta nu-i de la Dumnezeu... Sunt multe de zis,si mai ales nu stiu daca sunt eu cel potrivit sa o faca,mai ales ca nu ma diferentiez prea mult de tine.

Multumesc mult raoul pentru raspuns...... toate aceste lucruri la constientizez si eu.... daca nu era despartirea de ea, eu nu ma apropiam atat de Dumnezeu, nu invatam ce inseamna nadejdea... speranta.... ma gandesc mereu ca daca renunt la ea, renunt la a ma ruga, practic imi pierd nadejdea, o sa ma simt gol, nu mai am motiv sa ma rog, nu o sa ma simt atat de apropiat de Dumnezeu... nu stiu daca ma intelegi...... Doamne ajuta!!!

[Mtcrysty17]

În prealabil postat de ioan cezar

Nici vorba! Ai auzit tu vreodata ca Dumnezeu sa ia in seama rugaciunile vreunui om? Ce, esti copil?
Nu draga, Dumnezeu nu ia pe nimeni in seama. El nu are legatura cu vietile oamenilor, nu este implicat in istoria omenirii, nu a fost si nu va fi. Pentru ca Dumnezeu nu exista.

Asta sperai sa auzi?.................

TOUCHE.... domnule ioan cezar...... iertare...... Doamne ajuta!!!

[adam000]

În prealabil postat de Mtcrysty17

va multumesc tuturor pentru raspunsuri.... oarecum stiu aceste lucruri si eu, sunt constient, dar e atat de greu.... ma simt legat..... de fiecare data cand ma hotarasc sa merg mai departe, uit de ea o perioada, si imediat reapare ea in viata mea, in cateva zile ne intelegem atat de bine, dar in mod inexplicabil dupa aproximativ o saptamana ea se razgandeste si ne certam din nou..... toate lucrurile astea se intampla numai cand ma tasez cat de cat de cate o fata..... parca ceva nu ma lasa sa ma apropii de nici o fata...... Doamne ajuta!!!!

Pai atunci cauta raspunsul in tine, in comportamentul tau fata de ele. Prima chestie observabila de la distanta este ca pt o cearta este nevoie de 2 ! E nevoie de 2 nemultumiti si de 2 care intretin/contribuie la conflict. Deci si tu contribui la despartire in felul tau, iar daca este sa fi sincer cu tine ar trebui sa analizezi foarte clar care iti sint tie sentimentele si dorintele premergatoare ceartei, cum te porti tu cu fetele de au ca reactie sa se razgandeasca (ce vad ele rau/neplacut la comportamentul tau fata de ele) si ce iti doresti de fapt? Daca vrei ca ele sa ramana, atunci trebuie sa recunosti, sa iti asumi partea ta de responsabilitate si contributie la comportamentul lor (faptul ca prin felul in care tu te-ai purtat ai generat reactia lor) si apoi sa schimbi comportamentul tau astfel incat sa obtii efectul pe care il doresti de la ele ca raspuns.
Doar asa, cu atitudinea "placeti-ma oricum m-as purta cu voi" (iar eventual tot tu sa te frustrezi si sa te porti urat cu ele daca nu obtii ceea ce-ti doresti), n-o sa functioneze treaba niciodata.

"Ceva-ul" ala care nu te lasa sa te apropii de nici o fata esti chiar tu! Pentru ca responsabilitatea asupra deciziilor si comportamentului tau o porti in totalitate!
Spui ca exact atunci cand tu te "hotarasti" sa mergi mai departe, atunci se intimpla ca apare ea si revii la ea? Pai inseamna ca nu te-ai hotarat de fapt niciodata sa mergi mai departe! Ca daca ai fi fost hotarat, nu ai fi bagat-o in seama si ai fi mers mai departe. Deci te minti pe tine.
Dar ii minti si pe altii totodata. Daca incepi sa fii cu alta si cand apare cea pe care o iubesti, le lasi pe toate celelalte balta ca sa fi cu aceea, oare cum ti se pare drept sa primesti tu inapoi de la Dumnezeu dupa faptele tale? Nu ti se pare drept ca daca tu lasi pe alta balta asa de usor, sa ingaduie Dumnezeu ca si tu sa fi lasat balta de o fata cu aceeasi usurinta, pina cand incepi sa vezi cam cum te porti de egoist si sa iti asumi responsabilitatea actiunilor tale? Ti se pare drept ca Dumnezeu sa ingaduie sa simti pe pielea ta cum se simte ce le faci tu altora?

Raoul si adam ti-au dat raspunsuri f.bune. As mai vrea sa adug o chestiune.
Ai scris ca ea este motivul ptr. care tu te rogi si incerci sa fi un bun crestin. Ori, nu e bine sa gandesti asa. Dumnezeu vine la tine prin diferite cai, iti bate la usa inimii si asteapta raspuns. Tu trebuie sa te rogi din dragoste ptr. Dumnezeu, nu din pasiune ptr. o fata. Sper ca nu ai ajuns sa o consideri un idol uman care trebuie sa te iubeasca in locul Lui. Credinta ta in Dumnezeu nu ar trebui sa depinda de fata asta. Asta nu e credinta curata, buna. Tu trebuie sa ramai credincios indiferent de ce necazuri trebuie sa infrunti.

Nu neg ca tu simti ceva ptr.ea, insa nu pot sa nu observ ca aceste sentimente nu duc la ceva bun. Hotareste-te si mergi mai departe, caci altfel ramai pe loc sau si mai rau, dai inapoi. Si nu cadea in deznadejde, caci e f.neplacuta in fata Domnului.

Roaga-te ca Domnul sa iti lumineze mintea si inima. Alearga la ajutorul Maicii Domnului, roag-o sa te ajute sa iti vindeci inima, sa iti dea putere sa te aduni si sa iei cea mai buna decizie. Roaga-l si pe Sfantul Necatirie sau orice sfant care iti este apropriat si la care ai evalvie. [am mentionat de Sf.Nectarie ptr. ca am citit marturii in care Sf.Nectarie a ajutat diverse perosane sa isi gaseasca perechea sau sa se vindece-sufleteste sau fizic;dansul este grabnic ajutator, stii asta defapt]
Vorbeste cu duhovnicul tau despre problema asta, daca nu ai gasit inca duhovnicul potrivit, caci se intampla sa dureze pana il gasesti, roaga-te la Maica Domnlui sa iti scoata in cale un duhovnic. Incearca sa iesi din aceasta stare caci nu aduce nici un folos. Si cel mai bun raspuns il gasesti rugandu-te si vorbind cu duhovnicul.

Nu stiu daca am reusit sa formulez cum trebuie ce am vrut sa zic, insa sper ca s-a inteles. Sper sa fie totul bine pana la urma.

Maica Domnului sa te ocroteasca! Doamne ajuta!

Sfintii Parinti,dascali adevarati ai Bisericii lui Hristos,au povatuit si cu privire la relatia dintre un barbat si o femeie.Poate ca relatia acesta,a dumitale cu acesta domnisoara,va continua sau nu dar ma gandesc ca poate iti vor fi de folos niste repere care sa te conduca,in prezent sau in viitor, prin conceptiile bezmetice lumesti in care traim.

,,Şi către voi, bărbaţilor, aceea spun. Să nu aveţi un asemenea păcat care să vă silească să vă loviţi femeia. Dar ce zic de femeie? Nici pe o slujnică nu-i este îngăduit bărbatului liber să o lovească sau să-şi pună mâinile pe ea. Iar dacă a lovi o roabă este ocară mare pentru un bărbat, cu mult mai mult să-şi întindă mâna asupra celei libere. Şi asta ar putea-o vedea cineva şi de la legiuitorii din afară (cei păgâni) care nu silesc pe cea care a pătimit astfel de lucruri să mai locuiască cu cel ce a lovit-o, de vreme ce este nevrednic de locuirea cu ca. Căci este cea de pe urmă nelegiuire ca să necinsteşti ca pe o roabă pe tovarăşa de viaţă, care este legată strâns de tine prin cele de trebuinţă şi prin Cel de sus.De aceea, un astfel de bărbat – dacă mai trebuie să-l numim bărbat şi nu fiară – este socotit la fel cu ucigaşii de tată şi de mamă. Căci dacă ne-a fost poruncit ca pentru femeie să lăsăm şi tată, şi mamă, nu nedreptăţindu-i pe aceia, ci plinind legea dumnezeiască – ba şi înşişi părinţilor le este atât de dorit acest lucru, încât, părăsiţi fiind, au şi bucurie şi se învoiesc la aceasta cu multă sârguinţă -, cum nu este cea de pe urmă nebunie ca să o înjosim pe aceasta [pe femeie] pentru care Dumnezeu ne-a poruncit să-i lăsăm până şi pe părinţi?


Dar femeia este obraznică”, ar zice [careva].
- Dar gândeşte-te că este femeie, vas slab, iar tu bărbat. Căci de aceea ai fost „hirotonit” [echeirotonethes] conducător şi ţi s-a dat funcţia capului, ca să porţi slăbiciunea celei conduse.Fă-ţi, dar, strălucită conducerea. Şi va fi strălucită când nu necinsteşti pe cel condus. Şi precum împăratul cu atât se arată mai cinstit, cu cât îl arată mai cinstit pe locţiitorul lui, iar dacă necinsteşte şi ruşinează măreţia acelei vrednicii [a locţiitorului], i se va tăia nu puţin din slava lui, aşa şi tu, dacă necinsteşti pe cea care conduce după tine, îţi vatămi, şi nu oricum, chiar cinstea conducerii tale.Aşadar, cugetând toate acestea, fii cu mintea întreagă, şi împreună cu acestea cugetă şi la seara aceea când, chemându-te tatăl ei, ţi-a dat ca pe o comoară fiica şi, despărţind-o de toţi – şi de mamă, şi de el, şi de casă -, a încredinţat în mâna ta toată purtarea de grijă pentru ea. Gândeşte-te că, după Dumnezeu prin ea ai copiii şi te-ai făcut tată; şi să fii şi din această cauză blând faţă de ea.

Deci, ca să nu se întâmple asta, fă ceea ce îţi zic. Când se întâmplă ceva întristător în casă din cauză că ea a greşit, mângâi-o şi nu îndelunga întristarea. Chiar dacă lepezi toate, nimic nu este mai întristător decât a nu o avea pe femeie locuind cu tine cu dragoste [eynoia]. Iar dacă îi spui păcatul să nu-i spui nimic aşa de dureros care să o răzvrătească, încât şi pentru aceste motive iubirea [agape] ei să-ţi fie mai de preţ decât toate.Căci dacă trebuie să purtăm greutăţile unii altora, cu mult mai mult ale femeii. Şi chiar dacă ar fi săracă, să n-o ocărăşti. Chiar dacă ar fi fără de minte, să nu treci peste ea, ci mai degrabă învaţ-o[rythmizein]. Căci este mădular al tău şi aţi devenit un trup. Dacă este flecăreaţă şi beţivă şi mânioasă nu trebuie să te îndurerezi pentru acestea, nici să te mânii, ci roagă-L pe Dumnezeu şi îndeamn-o, şi slăluieşte-o, şi fă toate ca să scoţi patima. Dar dacă o loveşti şi adânceşti boala nu te mai grijeşti de ea. Căci înfruntarea se destramă prin blândeţe nu prin altă înfruntare. Şi împreună cu acestea gândeşte-te şi la răsplata de la Dumnezeu." (Sfantul Ioan Gura de Aur)

Si dupa ce vei cunoaste dumneata Sfanta Taina a Cununiei in Biserica lui Hristos,adica Biserica Ortodoxa, uite si o rugaciune care sa iti fie de folos. Doamne ajuta!+

Adaug cateva fraze dintr-un articol si o ruga. Mi s-au parut potrivite, poate iti vor folosi. sursa:ortodxia tinerilor

"Offff, cât de amară este suferinţa in dragoste!... mai amară decât fierea, şi cât de amar este eşecul în iubire...mai amar decât pelinul! Numai cei care au trecut prin asta cunosc gustul acestei dezamăgiri cumplite. Inima în două se rupe şi sufletul tremură din toate incheieturile atunci când dragostea îi este rănită. Şi din păcate din ce în ce mai multe suflete poartă aceste răni, de parcă iţi vine să şi spui că "Dragostea-i un război nedrept"Milioane de inimi zac invalide, adânc rănite şi neputinciose pe întreg pământul, şi mai rău de-atât că cele mai multe bat în pieptul tinerilor de astăzi.

Iar dacă nu ar fi de-ajuns toate acestea, diavolul, ucigaş de oameni, atât aşteaptă ca să robească cu deznădejdea şi disperarea inima cazută la pământ, pentru a arunca-o în focul cel veşnic prin poarta sinuciderii fizice şi sufleteşti. Da! există şi sinucidere sufletească.

Întotdeauna când eşti rănit în dragoste ai tendinţa să-ţi pierzi încrederea în oameni, şi de durere cei mai mulţi fac greşeala de a-şi pune lacăt pe inimă, fără să se mai gândească la Hristos. Ani de zile din viaţă, mulţi işi poartă sufletul în spate ca un cadavru, fără a mai fi în stare să zâmbească, să se dăruiască şi... să iubească. Aceasta este sinuciderea spirituală, când stai ca o frunză purtată în vânt, căutând afecţiunea doar pentru a evita singurătatea şi plictiseala. Păcat, pentru că dacă nu ar fi fost Hristos atunci chiar ar avea sens să te întrebi de ce să iubeşti, dar pentru că Hristos a biruit suferinţa pe cruce, lucrurile stau cu totul altfel.

După multe "De ce tocmai eu?" spuse fără răspuns, se întâmplă ca inima să se smerească şi în sfârşit să se roage sincer Domnului. Atunci apare şi raspunsul la cauza tuturor suferinţelor tale: "Pentru că ai încercat să iubeşti în afara lui Hristos". Dumnezeu este însăşi iubirea, şi pentru că mulţi dintre noi am vrut să iubim pătimaş, în afara poruncilor lui Dumnezeu...suferim. Suferim pentru că fiind făcuţi din iubire şi pentru iubire, totuşi trădăm iubirea. Suferim pentru că nu am vrut să ştim cum să iubim.

Lăsând deoparte particularităţile fiecărei poveşti de dragoste, aproape toate au câteva lucruri comune ce duc la suferinţă şi eşec:

În centrul relaţiei cu cel pe care îl iubim nu se află Dumnezeu, sau se află doar la modul teoretic. Iubirea fără Dumnezeu este trecatoare, defapt este nevrednică să poarte numele de iubire, intrucât iubirea are întotdeauna perspectiva veşniciei, şi a mântuirii. Fie şi dacă numai unul din cei doi nu-l primeste pe Dumnezeu atunci totul nu este decât o povară. Pentru ca o iubire să dăinuiasca trebuie să urmăm modelul Sfintei Treimi, adică eu, Dumnezeu şi persoana pe care o iubesc. Pe scurt "adezivul" dintre două jumătăţi este Dumnezeu. Tot ce este în afara Lui piere.

Se întâmplă să îl iubim pe cel după care suferim mai mult decât pe Dumnezeu."Iubeşte-l pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi." Aceasta este ordinea şi nu invers. Încercând să facem altfel ajungem iar să suferim.[...]

Dar primul pas greşit pe care îl facem este că nu ne rugăm la Dumnezeu să ne scoată în cale jumatatea. Oooo! cât de important este să ne rugăm Domnului ca să ne rânduiască viitorul soţ (viitoarea soţie)! Dumnezeu este Stăpânul inimilor şi El singur ştie cel mai bine care ne este jumătatea. Trebuie doar să ne smerim şi să cerem. Mulţi dintre noi, cei tineri, nu suntem conştieţi de acest lucru...atât de simplu.

Circulă o vorbă că timpul vindecă rănile, dar nu este adevărat. Mulţi tineri rămân cu sechele şi pornesc la drum nevindecaţi, făcându-şi şi mai mult rău, inclusiv persoanei pe care vor să o iubească.

Inima nu o vindecă decât Dumnezeu, şi o vindecă desăvârşit, numai să vrem. Aşadar, pentu a putea porni pe drumul căsătoriei, trebuie să cerem vindecare de la Domnul, pentru că bolnavi şi şchiopătând cu inima nu ajungem departe, iar la prima încercare mai grea ne prăbuşim.

Pentru toţi cei care au suferit şi suferă din dragoste, arătând stăruitor către Hristos, aş scrijeli pe largul cerului "Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre".


"Doamne Iisuse Hristoase, nădejdea, iubirea şi iertarea noastră, revenindu-mi în fire ca fiul risipitor, strig din stăfundul inimii mele şi din toata puterea mea: Nu mă lăsa Doamne, nu mă lăsa! Vindecă-mi durerea cea grea a sufletului şi amarul inimii căci zac neputincios la pământ şi n-am putere să mă mai ridic. Tu singur eşti doctorul inimilor şi sufletelor noastre şi doar la Tine găsesc vindecare pentru rana cea rea a iubirii nedrepte. Inima flămândă de iubire am hranit-o cu păcat şi cenuşa iluziilor, incât zac acum în lacrimi multe şi întristare grea. Dar nu-mi pierd nădejdea şi strig "Zideşte-mă din nou Doamne, zidirea ta căzută". Imi cer iertare Doamne că, în nebunia mea, am încercat să iubesc in afara Ta şi-ţi multumesc pentru amarul pe care l-am gustat, căci m-a facut să mă întorc la Tine iar acum te rog stăruitor: Invaţă-mă Doamne să iubesc cu iubirea Ta şi, cu lacrimi de pocăinţă spălându-mi inima, să primesc dragostea. Amin." "