Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Intrebari utilizatori
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 14.09.2010, 23:32:27
Carmen FUNIERU's Avatar
Carmen FUNIERU Carmen FUNIERU is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 10.02.2010
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 357
Implicit Cum să o ajut?

Am o prietenă creștină, care în dorința de înaintare duhovnicească, face nevoințe (post, rugăciuni, milostenii) care depășesc măsura ei. Iar sfatul duhovnicului nu îl cere, motivând că ostenelile sunt bineplăcute lui Dumnezeu. Rezultatul este însă altul decât s-ar fi așteptat. Ea a devenit mai nervoasă, mai mândră, nu suportă să primească un sfat, a devenit prea închisă față de oameni. De asemenea nu mai reușește să își facă datoria la servici, și nici chiar față de cei din familie. A ajuns să fie marginalizată, iar acum dă vina pe cei din jurul ei că nu ar fi suficient de buni și de credincioși.
Cum credeți că aș putea să o ajut să își regăsească pacea și echilibrul sufletesc?
Reply With Quote
  #2  
Vechi 14.09.2010, 23:47:06
Iubirea's Avatar
Iubirea Iubirea is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 27.06.2010
Locație: Bucuresti in C.I
Religia: Ortodox
Mesaje: 689
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Carmen FUNIERU Vezi mesajul
Am o prietenă creștină, care în dorința de înaintare duhovnicească, face nevoințe (post, rugăciuni, milostenii) care depășesc măsura ei. Iar sfatul duhovnicului nu îl cere, motivând că ostenelile sunt bineplăcute lui Dumnezeu. Rezultatul este însă altul decât s-ar fi așteptat. Ea a devenit mai nervoasă, mai mândră, nu suportă să primească un sfat, a devenit prea închisă față de oameni. De asemenea nu mai reușește să își facă datoria la servici, și nici chiar față de cei din familie. A ajuns să fie marginalizată, iar acum dă vina pe cei din jurul ei că nu ar fi suficient de buni și de credincioși.
Cum credeți că aș putea să o ajut să își regăsească pacea și echilibrul sufletesc?
Nici Dumnezeu nu obliga..El a dat libertate sa alegem, iar ea a ales sa faca de capul ei si diavolul abia a asteptat asta. Deci doar ea se poate ajuta...sau mai exista o sansa daca accepta sa vorbeasca cu tine iar tu sa ii spui obiectiv aceste schimbari care se vad la ea din afara...pt ca ea sigur nu le realizeaza...sau poti face asta chiar cu riscul sa se supere pe tine insa cu speranta ca va lua aminte...desi ma indoiesc.

Ea e singura care isi poate rezolva aceasta problema spovedindu-se si facand ascultare de duhovnic.
__________________
"Sa nu spui tot ce stii, sa nu faci tot ce poti, sa nu crezi tot ce auzi!" (pr. Paisie Olaru)
http://www.youtube.com/watch?feature...v=y8zZ_NGRoJo#!
Reply With Quote
  #3  
Vechi 15.09.2010, 03:12:37
delia31's Avatar
delia31 delia31 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.01.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.742
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Carmen FUNIERU Vezi mesajul
Am o prietenă creștină, care în dorința de înaintare duhovnicească, face nevoințe (post, rugăciuni, milostenii) care depășesc măsura ei. Iar sfatul duhovnicului nu îl cere, motivând că ostenelile sunt bineplăcute lui Dumnezeu. Rezultatul este însă altul decât s-ar fi așteptat. Ea a devenit mai nervoasă, mai mândră, nu suportă să primească un sfat, a devenit prea închisă față de oameni. De asemenea nu mai reușește să își facă datoria la servici, și nici chiar față de cei din familie. A ajuns să fie marginalizată, iar acum dă vina pe cei din jurul ei că nu ar fi suficient de buni și de credincioși.
Cum credeți că aș putea să o ajut să își regăsească pacea și echilibrul sufletesc?


draga Carmen
incearca sa-i dai sa citeasca cate ceva despre dreapta socotinta si discernamantul duhovnicesc. Sf. Petru Damaschinul, Filocalia, vol. 5http://www.filocalia.ro/

Dreapta socotinta este considerata de Sfintii Parinti drept cea mai mare virtute pentru ca il mentine pe monah si pe orice crestin pe calea de mijloc, cea neprimejdioasa, pe calea imparateasca de inaintare spre scopul final. Extremele nu sunt de la Dumnezeu. Lucrarea diavolului este sa ne arunce in extreme, ori in stanga, ori in dreapta. Caderea de-a stanga inseamna lucrarea exclusiv a patimilor trupesti (trandavie, lacomie, desfranare), iar caderea de-a dreapta este caderea in nevointa peste putere, cunoscute fiind cazurile unora care au fost ispititi sa se nevoiasca peste puteri, ba chiar au fost ajutati sa ajunga la anumite masuri, insa in cele din urma au cazut infranti. Deci dreapta socotinta este virtutea virtutilor, care ne pastreaza in smerenie.

Prin dreapta socotinta omul tinde sa nu mai aiba caderi in stanga sau in dreapta, pendulari intre extreme.
http://prieteniisfmunteathos.wordpre...pta-socotinta/

vezi si aici despre ravna fara socotinta si pericolele ei
http://www.razbointrucuvant.ro/2007/...orectitudinii/

si aici "Extremele nu sunt de la Dumnezeu" http://webcache.googleusercontent.co...&ct=clnk&gl=ro
Reply With Quote
  #4  
Vechi 15.09.2010, 09:13:04
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.751
Implicit

Pare a fi vorba de un caz de cădere în ispita de dreapta. Vestea bună este că sărsăilă întinde acest fel de curse celor ceva mai înaintați în credință, pe care cu viermele îndoielii și cu ispita de stânga, aceea mai obișnuită, nu i-a dovedit. Vestea rea este că asemenea oameni adesea "încremenesc", încât, citind Evangheliile, Îl vedem până și pe blândul Isus cum Își iese din răbdări vorbind unor oameni care căzuseră în această capcană și care Îi reproșau că nu face spălarea ritualică, nu ține sâmbăta, etc.

Dacă vă este prietenă, puteți, pe lângă rugăciuni, să-i aduceți texte din Pateric, din Limonariu și altele, în care se prezintă destule astfel de cazuri.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.com
http://regnabit.wordpress.com
Reply With Quote
  #5  
Vechi 15.09.2010, 09:28:39
eduardd
Guest
 
Mesaje: n/a
Smile

Carmen,
eu cred ca cel mai bun ajutor este rugaciunea tainca. De ce am subliniat, tainca? Din doua motive:
1. Te fereste pe tine de ispite (mandrie, ingamfare, parere de sine si nu e putin lucru.. ) si iti transforma rugaciunea in jertfa!
Ce inseamna jertfa?
Din punctul meu de vedere (iarta-ma Stapana daca gresesc) jertfa= rugaciune dezinteresata. De ce dezinteresata? Pentru ca atunci cand daruieste ceva din tine dar nu astepti nimic in schimb inseamna ca jertfesti ceva, rupi ceva din tine si dai altuia. Nu daruiesti din preaplinul tau. Ci din tine. Din slabiciunea sau goliciunea ta.
Iti dau un exemplu concret: Odata cineva a mers sa viziteze parintele duhovnic care se simtea tare rau. Vazandu-l cum sufera a spus simplu; Maicuta Domnului ia jumatate din sanatatea mea si da-i parintelui ca sufera. Atunci parintele a raspuns cu ochii umezi, vad Harul cum se pogoara din Cer asupra ta.

A fost singura data cand parintele ( este vorba de un duhovnic binecuvantat cu harisma inaintevederii) isi descoperise vadit harul cu care era inzestrat. Vezi tu sora mea, ce poate face un gand simplu si pornit din inima?
Simplitatea e cheia care deschide inima.. asa e gandirea mea. Asta vrea Domnul de la noi. Simplitate! Nu polologhii reci si pline de patos. Nu posturi lungi, nu metanii multe. Ci doar putina IUBIRE SINCERA si DEZINTERESATA! Asta cred eu. Nu spun ca nu sunt bune si acestea! Sunt! dar fara inima..esti doar un sportiv de perfomanta sau un vegetarian...Daca gresesc sa ma ierte Domnul!

2. Daca spui unui om ca vrei sa il ajuti atunci (cu voie sau fara voie.. ca sta in firea noastra) el va riposta. Crede-ma, ti-o spun si din putina mea experineta ca asa este. A spune unui om vreau sa te ajut..e ca si cum i-ai spune tu esti slab, eu sunt mai tare si vreau sa te ajut. Din acest punct incepe lupta. Mandria ta se va razboi cu madria lui/ei. Daca ar fi smerenie...ehehee totul s-ar schimba. Dar nu prea e.. Si nu o spun cu rautate sau emfaza ci din experienta. Imi amintesc cuvintele parintelui Porfirie care spunea: fa-te tu Iubire si astfel cel ce va sedea langa tine se va "murdari" de iubirea ce o emana inima ta (am citat din memorie). Nici eu nu le-am inteles pana nu am primit sutul in..dar Slava Domnului ca l-am primit!

Poate la inceput va acepta dar in timp cand isi va da seama (sau ii va picura cel rau "ganduri") de "unele" va incepe ura, ranchiuna, cuvintele grele. Va incepe sa spuna, nebunule, mandrule, faci pe desteapta...sau mai rau..va tacea dar va vorbi foarte mult in gand sau pe la spate. Se va ridica atat de mult impotriva ta incat nici macar momentele frumoase de odinioara nu vor mai valora nimic! Atunci, cui foloseste?

De aceea Carmen, revin la cuvantul de inceput. Rugaciune tainca. Numai asa te pui tu la adapost si o feresti si pe ea de alte caderi. Eu una asa gandesc. Ma uit in gradina mea...si vad destule exemple concrete...viata aceasta m-a invatat un lucru pe care l-am transformat in principiu de viata.
Ale mele sunt doar ale mele oricat de mult te-as iubi pe tine omule.
Este intre mine si Stapana!Atat! Restul, Dumnezeu cu mila. Spun asta pentru ca NU ma simt pregatita sa-mi duc nici propriile-mi patimi darmite sa le mai duc si pe ale altora. Crede-ma, iti spun cu toata sinceritatea, am pierdut prieteni dragi pentru ca am facut greseala de a accepta "spovedania" lor. La inceput a fost totul frumos..apoi am ajuns cel mai mare dusman. Dar mila Domnului. Avem pe Stapana! Din greseli invatam! Eu cred ca ceea ce pierdem inseamna ca ori nu am stiut sa pastram ori nu ne era de folos.

Este cea mai mare greseala sa crezi ca spunanad cele ale tale (duhovnicesti si chiar lumesti) vei primi ajutor sau vei folosi pe altul. NU exista! Orice mi-ar spune altcineva..pana in acest moment al vietii mele eu asta cred si simt! De aceea spunea parintele Paisie Olaru:
"NU crede tot ce auzi
Nu spune tot ce stii
"
Crezi ca e minciuna? E una am inteles cam tazriu cum sta treaba asta. iti marturisesc cu toata sinceritatea ca si eu am gandit/facut ca tine. Am petrecut acum ceva timp ore in sir pe net incercand sa sustin moral si sa ajut oameni bolnavi. Asa credeam eu atunci ca pot ajuta. In timp tocmai aceea au ajuns sa ma faca mama denaturata..pentru ca nu-mi ingrijeam copii si stateam cu ei pe net. Deci, unde-i folosul? Eu m-am mahnit iar ei s-au tulburat. Cui a folosit?
De aceea cred din toata fiinta mea ca cel mai mare ajutor pe care il poti da cuiva este RUGACIUNEA TAINCA si dezinteresata!
Daca ai ce invata din greselile mele, invata. Daca nu, treci mai departe si ignora-mi mesajul. Nu ma voi supara!

NU te ingrjora pentru prietena ta. Lasa-o in lumea ei. Daca tu chiar simti nevoia sa o ajuti stiind/acceptand si ce va urma..ajut-o daca nu lasa-o in grija Domnului si a duhovnicului. Eu una nu cer nimic niciodata. Nici macar pentru cei care ii stiu bolnavi. NU spun, Stapana, fa-i bine..Poate ca nu asta le e de folos. ce stiu eu? Spun doar. Stapana fa ceea ce TU stii ca e bine. M-a rugat sa o pomenesc dar eu nu stiu ce sa cer.

Maica Domnului sa iti daruiasca intelepciune sa faci ceea ce e de folos pentru amandoua.
In rest, Bucurie!

Last edited by eduardd; 15.09.2010 at 09:56:49.
Reply With Quote
  #6  
Vechi 15.09.2010, 15:27:42
sherlock_holmes sherlock_holmes is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.07.2008
Locație: commonwealth
Religia: Ortodox
Mesaje: 386
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Carmen FUNIERU Vezi mesajul
Am o prietenă creștină, care în dorința de înaintare duhovnicească, face nevoințe (post, rugăciuni, milostenii) care depășesc măsura ei. Iar sfatul duhovnicului nu îl cere, motivând că ostenelile sunt bineplăcute lui Dumnezeu. Rezultatul este însă altul decât s-ar fi așteptat. Ea a devenit mai nervoasă, mai mândră, nu suportă să primească un sfat, a devenit prea închisă față de oameni. De asemenea nu mai reușește să își facă datoria la servici, și nici chiar față de cei din familie. A ajuns să fie marginalizată, iar acum dă vina pe cei din jurul ei că nu ar fi suficient de buni și de credincioși.
Cum credeți că aș putea să o ajut să își regăsească pacea și echilibrul sufletesc?
Pai Dumnezeu se " ascunde " in duhovnic,si de acolo poate sa-i spuna daca ostenelile ei ii sint bineplacute sau nu.Si poate sa-i mai spuna si altele de folos...oricum,Dumnezeu mai degraba voieste mila decit jertfa.Iar daca avem mila,nu prea ii mai judecam pe cei de linga noi,cit de pacatosi ar fi.Inaintarea duhovniceasca incepe de la vederea propriilor pacate si parerea de rau pentru ele,cainta ( nu asa ne invata rugaciunile ? ),deci marturisire deasa la duhovnic si apoi impartasirea ( unirea tot mai deplina ) cu Iisus Hristos Dumnezeu .Multi sfinti spun ca viata duhovniceasca incepe cu adevarat abia de la ascultare ( de duhovnic,de aproapele )...in duhul poruncilor dumnezeiesti.

Cred ca cel mai bine este sa-i fii aproape,sa te rogi pentru ea ( m-am inspirat de la jenica ),mai o scoti la o inghetata,la o plimbare in parc,un badminton ( de ce nu ? ),sfirsit de saptamina la munte,gradina botanica...etc...voi femeile va pricepeti mai bine la acestea decit noi,detectivii.Adica o viata cit mai fireasca,simpla,gasite micile bucurii,evitarea confruntarilor cu sau judecarii aproapelui (de la servici,de acasa )...Poate sa citeasca si ce a scris Delia ( sper sa fie bune linkurile,ca nu am intrat pe ele )...iar numai in caz de forta majora,ce a sugerat si Mihnea.
__________________
Singura dragoste adevarata este cea care încredinteaza aproapelui viata vesnica! Sfintul Iustin Popovici
Reply With Quote
  #7  
Vechi 15.09.2010, 23:03:09
Carmen FUNIERU's Avatar
Carmen FUNIERU Carmen FUNIERU is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 10.02.2010
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 357
Implicit

Îmi sunt de mult folos sfaturile înțelepte pe care mi le-ați dat. Sper să fie de ajutor și pentru prietena mea. Le-am citit de mai multe ori cu atenție. Vă mulțumesc la toți și pentru felul în care mi-ați răspuns. Am căutat acum linkurile și am început să le citesc.

Last edited by Carmen FUNIERU; 15.09.2010 at 23:19:22.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 16.09.2010, 11:25:55
Dumitru73's Avatar
Dumitru73 Dumitru73 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.02.2010
Locație: București
Mesaje: 5.788
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Carmen FUNIERU Vezi mesajul
Am o prietenă creștină, care în dorința de înaintare duhovnicească, face nevoințe (post, rugăciuni, milostenii) care depășesc măsura ei. Iar sfatul duhovnicului nu îl cere, motivând că ostenelile sunt bineplăcute lui Dumnezeu. Rezultatul este însă altul decât s-ar fi așteptat. Ea a devenit mai nervoasă, mai mândră, nu suportă să primească un sfat, a devenit prea închisă față de oameni. De asemenea nu mai reușește să își facă datoria la servici, și nici chiar față de cei din familie. A ajuns să fie marginalizată, iar acum dă vina pe cei din jurul ei că nu ar fi suficient de buni și de credincioși.
Cum credeți că aș putea să o ajut să își regăsească pacea și echilibrul sufletesc?
Cunosc cazul unei tinere fete care, la fel, o luase pe calea bisericii intr-un fel mai personal.
Nu o mai interesa nimic, se certa cu parintii, etc. etc. Cam la fel cu cazul pe care il expui.
Ajunsese intr-o stare critica, parintii erau disperati. Indiferent ce o rugau sa faca, ea le raspundea sec: asta imi ia din timpul de rugaciune.
la un moment dat a fost indrumata, de o prietena, catre un duhovnic.
Acesta, cunoscand situatia, la spovedanie nu i-a dat canoane in rugaciuni, etc.
I-a zis: din momentul asta tu speli toate rufele din casa, tu le calci, tu speli toate vasele si tu faci curatenie.
Rezultatul a fost mai mult decat fericit.
Relatia cu parintii a devenit una foarte buna, iar fata s-a schimbat radical in bine. Practic e alt om.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Cum sa il ajut? ozana81 Vrajitoria 4 14.05.2011 16:12:01
cum sa o ajut pe elena? speranta Maslul 28 13.05.2011 23:18:56
ajutati-ma, sa ajut o prietena! maria_aura Secte si culte 37 12.03.2010 21:26:33
vreau sa il ajut si nu stiu cum oanamiki26 Generalitati 18 24.02.2009 00:14:06
Va rog ajutati-ma sa ajut pe cineva. ginette Intamplari adevarate 1 02.08.2007 10:47:10