Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Sfanta Scriptura > Rugaciuni
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #261  
Vechi 09.03.2012, 01:23:55
George.m George.m is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 09.12.2010
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 960
Implicit

"Cel ce vrea sa fie ferit de orice intamplare rea e dator sa-si incredinteze toate trebile lui Dumnezeu prin rugaciune; apoi mintea lui sa se tina strans de nadejdea in El, iar grija pentru lucrurile supuse simturilor sa o nesocoteasca cu toata puterea" (Marcu Ascetul).
Reply With Quote
  #262  
Vechi 09.03.2012, 17:36:40
Marius22 Marius22 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.07.2007
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.345
Implicit

Parintele Efrem de la Filotheu (acum in Arizona), ucenic al lui Gheron Iosif Isihatul, da marturie despre un sfat duhovnicesc pe care batranul i-l spunea adesea:

"Fiul meu, daca Dumnezeu incredinteaza un suflet mainilor tale, ia seama sa-l inveti numai un singur lucru. Rugaciunea. Ea il va invata orice altceva si il va sfinti".
Reply With Quote
  #263  
Vechi 12.03.2012, 23:42:58
George.m George.m is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 09.12.2010
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 960
Implicit

E atat de important sa ne rugam pentru ceilalti, sa nu uitam a-i pomeni in rugaciuni pe fratii nosti!
Mi-a placut mult cand am auzit ca un parinte cu viata curata se ruga lui Dumnezeu sa primeasca rugaciunile lui pentru ceilalti, precum si ale celorlalti pentru el.

Last edited by George.m; 12.03.2012 at 23:45:41.
Reply With Quote
  #264  
Vechi 13.03.2012, 00:39:07
ioan cezar
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Marius22 Vezi mesajul
Parintele Efrem de la Filotheu (acum in Arizona), ucenic al lui Gheron Iosif Isihatul, da marturie despre un sfat duhovnicesc pe care batranul i-l spunea adesea:

"Fiul meu, daca Dumnezeu incredinteaza un suflet mainilor tale, ia seama sa-l inveti numai un singur lucru. Rugaciunea. Ea il va invata orice altceva si il va sfinti".
AMIN! AMIN! AMIN!
Slava lui Dumnezeu! +
Reply With Quote
  #265  
Vechi 13.03.2012, 01:33:03
ioan cezar
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cristiboss56 Vezi mesajul
Nu cred , era vorba de un user de sex masculin , sun sigur de asa ceva , deci de se aseamana cele scrise de el e o simpla coincidenta , dar el ( userul respectiv ) se " plangea de existenta monologului in rugaciune , nesimtindu-L pe Dumnezeu alaturea . Cat priveste depresia de care vorbesti ea este insasi DEZNADEJDEA , prin care majoritatea am trecut , in clipele de boala , de mari necazuri , de pierderea unei finte dragi . Deci nu este vorba de cazul tau , ci de cel ce se simtea singur in rugaciune , care este complet altceva de cea ce spui tu , draga annajanette !
Nu, Cristian, te rog sa ma asculti si sa ma crezi de data aceasta, NU: depresia e una, deznadejdea e alta. Daca voiesti sa argumentez (sa dezvolt acest incitant si delicat subiect, cum imi pare), te rog sa imi spui. Doamne ajuta!

Last edited by ioan cezar; 13.03.2012 at 01:35:09.
Reply With Quote
  #266  
Vechi 13.03.2012, 19:52:18
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Citat:
În prealabil postat de ioan cezar Vezi mesajul
Nu, Cristian, te rog sa ma asculti si sa ma crezi de data aceasta, NU: depresia e una, deznadejdea e alta. Daca voiesti sa argumentez (sa dezvolt acest incitant si delicat subiect, cum imi pare), te rog sa imi spui. Doamne ajuta!
Te ascult si te cred , dar . . . amandoua netratate la timp duc cam la acelasi rezultat nedorit de nimeni . Sa nu uitam ca deznadejdea este situata pe ultima treapta a pacatelor de Sfintii Parinti , si s-au scris pagini intregi despre aceasta. Un om deznadajduit , este un om "depresiv" , precum pe cel depresiv il apasa o deznadejde fara iesire , fara margini . Un om aflat in ultimul stadiu in deznadejde ( depresie ) , uraste viata ! ! !
Te rog sa-ti spui punctul de vedere , chiar daca nu coincide cu al meu , si nu numai !
Post binecuvantat !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #267  
Vechi 13.03.2012, 23:08:02
George.m George.m is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 09.12.2010
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 960
Implicit

"Cel ce voieste sa-si curateasca inima, sa cheme necontenit pe Domnul Iisus impotriva vrasmasilor spirituali. Dar iata cum se acopera cuvantul spus de mine din experienta cu marturiile Scripturii: Pregateste-te, Israile, sa chemi numele Domnului Dumnezeului tau. Iar Apostolul zice: Rugati-va neincetat. Domnul nostru, de asemenea, zice: Fara de Mine nu puteti face nimic; cel ce ramane in Mine si Eu intru el, acela aduce rod mult.

Mare bun este rugaciunea. Caci ea cuprinde toate bunurile, ca una ce curateste inima, in care Dumnezeu Se face vazut celor credinciosi" (Isihie Sinaitul).
Reply With Quote
  #268  
Vechi 14.03.2012, 23:16:00
George.m George.m is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 09.12.2010
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 960
Implicit

"Persoana care se roaga - spune Parintele Dumitru Staniloae - este in dialog, in comunicare cu cea pentru care se roaga, este in exercitiul unei raspunderi pentru aceea. Cand doua persoane se roaga una pentru alta, amandoua se afla in exercitiul raspunderii uneia pentru alta. Iar raspunderea e o forma a iubirii intre persoanele care au lipsa una de alta.

Cand numai una din persoane se roaga pentru alta, ultima nu se afla in acest exercitiu al raspunderii si nu sesizeaza in mod constient exercitiul raspunderii celeilalte pentru ea. Dar pana la urma are un folos din rugaciunea celei dintai.

In orice caz, nu exista rugaciune fara raspundere, iar in raspundere o persoana experiaza legatura in care se afla cu cealalta, legatura care nu depinde nici de vointa sa, nici de vointa celeilalte, ci de structura dialogica imprimata in fiecare persoana, iar in Biserica si de Duhul lui Hristos care intareste aceasta legatura dialogica intre persoane".
Reply With Quote
  #269  
Vechi 15.03.2012, 23:47:13
ioan cezar
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Mai intai ii multumesc fratelui George pentru ca a postat cuvintele despre rugaciune...:)
Acum, frate Cristian, mai intai iti marturisesc ca as avea nevoie vreo cateva zile de blogul tau, sa mi-l inchiriezi ca sa pot desfasura tot subiectul :)) Care, asa cum as voi acum, cu gandul ca m-as asterne la munca, e un subiect extrem de generos, si chiar cred ca merita macar o lucrare de licenta sau mai mult.
Lasind visarile de-o parte, insa, acum ma limitez la cateva scurte precizari. Iata ce cred eu:

1) Lingvistic, distinctia dintre depresie si deznadejde nu e formala, termenii nu sunt sinonimi, iar domeniile diferite in care sunt folositi (stiintele psi, respectiv teologia) isi pun amprenta asupra lor, punctind decisiv deosebirile.
2) In psihiatrie si medicina acceptiunea de depresie nu este una in care sa luam in discutie relatia dintre Dumnezeu si om, ci cu totul alte relatii. Modelele explicative ale depresiei, de care tine si tratamentul, vizeaza metabolismul cerebral si secretia unor substante chimice din creier si hipotalamus, pierderile majore (persoane dragi, statute, diverse valori etc.), precum si imbolnaviri somatice (accidentele si pierderile unor parti ale corpului, anumite disfunctii ale organelor interne, maternitatea, tulburarile de menopauza si andropauza etc. - toate sunt factori implicati in etiologia depresiei). In depresie, viata psihica se micsoreaza, ca sa spun asa, treptat, isi diminueaza pana la stingere lumina, abia mai palpaie, ca o lumanare care a ars si mai are un pic de ceara ori poate ca o candela unde a mai ramas un strop de ulei... Apare o durere aparte, o incetinire a functionarii proceselor psihice, o superficializare a gandirii, o abolire a vointei, sunt perturbate functiile psihomotorii incat dpresivul poate ajunge sa nu mai fie in stare sa raspunda la telefonul care ii suna pe noptiera, sunt tulburate grav instinctele - insomnie sau hipersomnie, dispare pofta de mancare etc.
3) Cu totul altceva e deznadejdea! Marea distinctie este ca depresia poate fi traita de orice om, inclusiv de bebelusi sau, in alta ordine, de catre atei, la acestia nepunindu-se problema credintei constiente si voluntare in Dumnezeu. Primii pentru ca nu pot deocamdata, ultimii pentru ca nu vor sa creada.
Deznadejdea, insa, e un fenomen duhovnicesc. Ea apare in relatia omului cu Dumnezeu. Atunci cand credinciosul a experimentat harul, a devenit constient de lucrarea lui Dumnezeu in viata sa, urmeaza o etapa cand experimenteaza retragerea harului. Acum, in aceasta etapa a cresterii duhovnicesti, omul poate trai starea de deznadejde. Cel mai pregnant imi vine acum in minte experienta Sfantului Siluan Athonitul. Si cartea Parintelui Sofronie Zaharov ("Vom vedea pe Dumnezeu precum Este") unde sunt pe larg descrise starile de deznadejde.

Cauzele deznadejdii sunt duhovnicesti (dupa retragerea harului) si la loc de cinste se situeaza mandria si patimile.
Cauzele depresiei sunt lumesti, naturale, psiho/fiziologice si sociale si sunt foarte variate si complex corelate.

Obiectul, ca sa spun asa, al depresiei este lumesc. "Eu si lumea" constituie problema.
Obiectul deznadejdii este Dumnezeu (omul traieste experienta personala ca nu mai poate suporta sentimentul subiectiv de parasire a sa de catre Dumnezeu, de retragere a harului).

Terapia depresiei este una mixta: medicamentoasa-chimica, psihoterapie individuala si de grup, modificari fericite ale mediului de viata (de pilda copilul iese din depresie daca mama s-a intors acasa si s-a impacat cu tata), rezolvarea unor probleme importante (de exemplu studentul a luat in sfarsit examenul sau somerul a capatat un job).

Terapia deznadejdii este strict duhovniceasca, o face Insusi Domnul, uneori prin oameni/ingeri/sfinti, alteori Personal. Nu atat desfasurarea functiilor psihice si organismice este vizata, cat refacerea duhului: credinta, nadejdea, dragostea - ca trepte tot mai inalte ale iubirii. Personal consider ca antidotul cel mai tare impotriva deznadejdii este sarguinta neincetata a crestinului de a iubi pe vrajmasi, de a te ruga pentru lumea intreaga, pentru toata faptura. Dar si aceasta este prin har, in ultima instanta...

Pe toate acestea mi le-am amintit in baza lecturilor. Personal nu m-am invrednicit decat de cateva portii de depresie, mai mult sau mai putin serioase, de-a lungul vietii.
Deznadejdea e, ca sa spun asa, rezervata crestinilor seriosi... Deocamdata o cunosc din auzite/citite, eu nereusind sa ajung la asa incercare nobila. Imi doresc insa, cu frica, sa o experimentez daca Domnul va Voi si sa o traversez cu ajutorul lui Dumnezeu.

Din cate am citit (cateva lucrari traduse in ultimii ani la noi), constituie o mare problema diagnosticul diferential.
Astfel, din pacate, uneori depresia e considerata, in mod gresit, tulburare a vietii duhovnicesti si nu e tratata corect de medic, ca depresie pur si simplu. Multi se grabesc sa creada ca la ei exista "doar probleme duhovnicesti" si din acest motiv neglijeaza vizita la medic. Mandria costa, ca si domnia...
Alteori, dimpotriva, medicii trateaza false depresii care ar trebui abordate ca fenomene duhovnicesti in cadrul relatiei cu parintele duhovnic, desigur. De aici esecuri tragice, unele rasunatoare (dupa cum arata, de pilda doctorul Avdeev precum si alti autori). Cei care nu prea merg la biserica ajung, adeseori, la Balaceanca, in urma esecurilor tuturor terapiilor medicale. Totusi, cunosc un om care a revenit de acolo, dupa 3 ani de cosmar, cu ajutorul unui duhovnic priceput. Acum fostul "leguma" sau "esec al medicinei" e sanatos, la trup si la minte, cel putin. E un miracol pipaibil cu mana, un om pe care Hristos Domnul l-a readus printre noi.

Asadar, ceea ce cred ca reprezinta un mare pericol este reductionismul. Nu putem reduce, de pe o pozitie medicalista, deznadejdea la depresie,
si reciproc, nu putem reduce, de pe o pozitie teologista, depresia la deznadejde.

Cele doua tulburari ale vietii omului au cauze, mecanisme, fenomenologie si terapie distincte.
Complicatiile pot fi insa similare: nebunia si moartea. Vesnica, din pacate...

Last edited by ioan cezar; 15.03.2012 at 23:52:41.
Reply With Quote
  #270  
Vechi 15.03.2012, 23:56:37
glykys's Avatar
glykys glykys is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2009
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.703
Implicit

Ma bag si eu ca musculita, numai si numai pentru a puncta ca deznadejdea este cea de-a unsprezecea treapta a pacatului, inainte de sinucidere. Deci nu apare (doar) la oameni induhovniciti, ci si la cei pacatosi (extremele se atrag)!!!!
Iata scara (de la par. Cleopa citire):

Pentru a ajunge la săvîrșirea păcatului, este drum în 12 trepte, prin care ajunge omul să facă păcatul.

Treapta I: Nu facem fapta bună.
Treapta II: Facem fapta bună cu un scop rău.
Treapta III: Atacul gîndului simplu (Momeala) al păcatului, („Ce frumoasă-i femeia cutare ! Ce bună ar fi băutura, aurul acela !”).
Treapta IV: Însoțirea cu gîndul păcatului („Dacă ai face ?” zice diavolul).
Treapta V: Lupta pînă la moarte, te lupți între da și nu.
Treapta VI: Învoirea (“Da, am să-l fac, ce plăcut este, ce desfătare, ce frumos !”).
Treapta VII: Păcatul cu mintea (Îl vezi păcatul, vezi cum curvești și simți plăcerea, vezi beția, vezi aurul este în mîna ta). Imaginația-podul dracilor.
Treapta VIII: Căderea cu lucru (Curvești cu fapta, bei, furi, omori).
Treapta IX: Obiceiul păcatului, te obișnuiești cu el, este plăcut și ușor de făcut, dracul ți-l oferă la preț de nimic.
Treapta X: Deprinderea păcatului (Devine a doua natură păcatul, este treapta cea mai grea, se pare că nu
vei putea trăi fără acest păcat, îl faci foarte des).
Treapta XI: Deznădejdea (“Vezi ce ai făcut ?” – zice diavolul – “acum iadul este al tău, vezi ce om de
nimic ești, mai rău ca animalele, ce rost mai are să trăiești ?”).
Treapta XII: Sinuciderea, te omori singur – aceasta este calea sigură a iadului !
Pentru a evita căderea de la prima treaptă, trebuie să facem binele și să-L punem pe Iisus Hristos mereu înaintea ochilor, că de nu, apoi ne pun dracii urîțeniile lor.


Razboiul cel nevăzut
Învrăjbirea lăuntrică
- cu sine însuși
- cu Dumnezeu
Învrăjbirea dinafară
- cu semenii
- cu toată firea.
Războiul diavolului cu sufletul
* Războiul cu inima:
Prin mînia aprinsă: Uciderea, sodomia, asuprirea săracilor, păcatele acestea strigătoare la cer, împotriva aproapelui, împietresc inima.
Prin poftă: Iubirea de arginți, lăcomia, lenea, desfrînarea – cele 7 căpetenii ale păcatelor împotriva noastră înșine.
Prin iuțime: Zavistia (invidia) – învîrtoșesc inima.
* Războiul cu mintea:
O întunecă: Mîndria, deznădejdea, sinuciderea – păcatele împotriva Duhului Sfînt.
O aprinde: Erezia (starea împotriva adevărului).
O surpă: Nebunia.
Războiul merge așa:
Cu mintea: Momeala – asupreala – unirea; Cu inima: este lupta; cu voința: este învoiala, cu trupul: împlinirea cu lucrul, deprinderea, patima (viciul). Cu sufletul: Deznădejdea, erezia, nebunia, sinuciderea. Acesta este războiul diavolului, iar biruința este a lui Hristos și a noastră.
Omul, el însuși, de întinde mîinile formează o cruce, capul cu trupul pînă la picioare este bara verticală, iar mîinile, bara orizontală.
de Arhimandrit CLEOPA ILIE

http://www.calauzaortodoxa.ro/calauz...or-12-virtuti/
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Intrebare Importanta ggmarius Generalitati 5 19.07.2011 11:26:09
puterea rugaciunii mihaisepo Rugaciuni 5 24.02.2011 16:11:06
Puterea rugaciunii Rodica50 Generalitati 20 02.02.2011 12:19:37
o nelamurire importanta padrevicentiu Generalitati 5 12.09.2007 11:07:11