cuvinte de folos

[Ekaterina]

Asa cum ne ingrijim de sanatatea trupului nostru, asa sa ne ingrijim si de sanatatea sufletului. Trebuie sa fim veseli. Cand ne obisnuim sa ne rugam, ni se daruieste bucuria lui Hristos, si inca din plin. Daca atunci cand te rogi te intristezi, daca te mahnesti, ceva inlauntrul tau nu merge bine. Sa te cercetezi cu atentie caci caracterul omului exercita o mare influenta. (Parintele Emilianos Simonopetritul)

[Ekaterina]

Sa luati aminte, pentru ca cel rau intinde curse. Nu radeti! Este langa noi si voi nu puteti sa-l vedeti. Ascultati ce va zic. Nu incetati sa va rugati!

Diavolul pune pe oameni sa pacatuiasca si dupa pacat ii infricoseaza si ii face sa se rusineze sa se marturiseasca. (Parintele Ambrozie Lazaris)

[Ekaterina]

“Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia.

Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său.
Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte!

Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti.

Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori...

Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat. Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor... Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.

Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean.
Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie scunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.

Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre.."

"Acum știu, știu că orice ură, orice aversiune, orice ținere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înțelegere, bunăvoință, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul grației și gingășiei unui menuet de Mozart... este un păcat și o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice căutătură rea, orice dispreț, orice rea dispoziție este de la diavol și strică totul.
Acum știu, am aflat și eu... "

[tabitha]

"Adevărata valoare a unui om se vede după modul în care tratează pe cineva de la care nu poate primi nimic în schimb."

[Ekaterina]

Cum poate cineva sa dobandeasca rabdare?

Smerindu-se. Mai tot timpul suntem nerabdatori pentru ca suntem mandri. Dumnezeu incearca sa ne invete smerenia mai mult decat orice altceva.

Cum putem sa ne intarim credinta in faptul ca Dumnezeu poarta de grija tuturor?

Mai intai, nu trebuie sa ne incredem in noi insine. si trebuie sa avem rabdare atunci cand vin ispitele. Dupa aceasta, trebuie sa lasam harul sa lucreze.

Ce vreti sa spuneti prin: "Trebuie sa lasam harul sa lucreze"?

Cand intelegem ca Dumnezeu este langa noi. Dar pentru asta trebuie sa avem constiinta neputintelor noastre.

[Ekaterina]

Sa nu te indignezi, nici macar in tine, pentru nici o acuzatie nedreapta ce ti s-ar aduce. Este un lucru rau. Si raul incepe prin ganduri rele. Cand te amarasti si te indignezi, fie doar cu gandul, iti strici atmosfera duhovniceasca. Impiedici Sfantul Duh sa lucreze si ingadui diavolului sa mareasca raul. Tu trebuie sa te rogi totdeauna, sa iubesti si sa ierti, alungand de la tine orice gand rau.

[cristiboss56]

După cum, cel care este orb merge nu fără de primejdie, tot astfel şi cel nebun nu face nimic bun. Pentru aceasta nu te supune patimii şi dorinţei trupeşti, ci urmează pururi şi întru toate doar cugetului şi chibzuinţei. Cea dintâi pricină de cădere a lui Adam a fost nechibzuinţa. Dacă el ar fi cugetat asupra poruncii date lui de către Dumnezeu, dacă ar fi urmat cugetului, nu ar fi căzut din ascultare - nu s-ar fi înşelat de gustarea din pomul poruncit. Urmând cugetului şi chibzuinţei, nimeni nu poate să cadă, iar cel care nu are dreaptă judecată, nu poate săvârşi nimic bun. Aşa cum începutul şi rădăcina a tot păcatul este nebunia şi necuvântătoarea necunoaştere de sine, tot astfel, începutul şi rădăcina a tot binele este dreapta cugetare şi chibzuinţă.

[Ekaterina]

In toate cele facute de noi, Dumnezeu ia seama la scop, cum s-a spus adeseori: de lucram pentru El, sau pentru altceva. Cand vrem deci sa facem vreun bine, sa avem de scop nu placerea oamenilor, ci pe Dumnezeu, ca privind pururea la El toate sa le facem pentru El, ca nu cumva sa rabdam si oboseala si sa pierdem si plata. (Sfantul Maxim Marturisitorul)

[Mia Mia]

"Trebuie sa ne ostenim sa fim buni, caci ne ducem in vesnicie cu trasaturile noastre de caracter. Gandurile bune si dorintele bune ne dau binele inca de aici. Aici se castiga Raiul,aici trebuie sa biruim tot gandul rau- sa stapaneasca duhul peste materie, sa se inalte duhul mai presus de toate maruntisurile lumii acesteia."
(staretul Tadei )

[Mia Mia]

"Mai ales atunci când te simţi nimicit sub povara unui mari dureri, e bine să consolezi durerile celorlalţi. A te dărui în asemenea cazuri, când nu mai eşti nimic, când în tine însuţi nu mai ai nimic, înseamnă că dai, cu adevărat, un pic din Dumnezeu... şi Îl găseşti."
(MONSENIOR VLADIMIR GHIKA)