Parintele Arsenie Boca "interzis" ?? stie cineva ceva ?

[cristirg]

ce deosebire intre aceste icoane-de jos si cele pictate de p Arsenie Boca,cea de sus cu ereticul Francisc:

[dobrin7m]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Dacă vorbeşti despre ecumenism, dacă citezi din cutare ecumenist (pentru ca apoi să analizezi noima afirmaţiilor respectivului) eşti ecumenist.
Dacă aduci vorba despre reîncarnare, dacă descrii credinţa în reîncarnare (urmînd apoi să îţi precizezi poziţia), eşti adeptul reîncarnării.
Dacă vorbeşti în maghiară, fie şi un hallo, eşti ungur. Eventual filoungur.
Dacă studiezi Coranul eşti musulman.
Dacă ai cărţi de(spre) vrăjitorie în casă, eşti vrăjitor.
Dacă ai Biblia în casă eşti credincios creştin.
Dacă vorbeşti frumos despre Hristos eşti credincios creştin.
Dacă citeşti Filocalia, eşti preacucernic.

Şi tot aşa...

Dar dacă îl pictezi pe Francisc???
Ei, aici e-aici! Iată Marea Poticnire!

Şi totuşi, în picturile ortodoxe apar uneori până şi dracii. Şi Iuda apare, la Cina cea de Taină.
Să fim oare îndemnaţi, prin aceste lucrări de artă, să ne închinăm la vrăjmaşul?
Ar trebui interzise icoanele cu Iuda şi cu draci, tovarăşi! Să curăţim ograda noastră de bălării, odată pentru totdeauna!

Aici nu pot decat sa fiu de acord. Aceeasi parere o impartasesc.
In general oamenii se opresc la primul val, al aparentelor, si nu sunt capabili sa vada adevarul din spatele aparentelor.

[Ioan_Cezar]

Eu tot nu sunt lămurit cum e cu pictura aceea... De ce atârnă atât de greu ca argument împotriva Părintelui Arsenie.
E de înţeles că a picta într-o biserică ortodoxă un om care, în raport cu poziţia oficială a Bisericii este considerat eretic, constituie o provocare serioasă.

Deocamdată câteva informaţii minimale (mulţi dintre noi vor fi avînd cunoştinţe mai complete decât minima resursă de pe wkped.): http://ro.wikipedia.org/wiki/Francisc_de_Assisi

Îmi trec prin minte câteva întrebări dar, mai înainte de a le formula, iată de dragul echilibrului un articol (cam la fel de schematic) şi despre mult evocata pictură de la Drăgănescu: http://www.fundatiaarsenieboca.ro/Ar...enie-boca.html

Iar acum întrebările:
1) Fraţilor, spuneţi vă rog cu mâna pe inimă: aţi cunoscut mulţi artişti plastici? Aveţi prieteni buni printre pictori? Eventual printre iconari? Aţi împărtăşit idei, frământări, sentimente cu un pictor? Aţi suferit, v-aţi bucurat împreună cu el? Cunoaşteţi voi, cei care faceţi un punct crucial din pictura Părintelui, ce fel de om este un artist plastic? Ştiţi cum crează, cum se comportă în timpul lucrului la o operă? Aveţi idee ce înseamnă pentru un artist plastic un tablou, o lucrare? Îi cunoaşteţi ofurile, înjurăturile, râsul şi plânsul?
2) Este careva specialist pe aici într-unul din domeniile artelor plastice? Dar în arta sacră? Se pricepe cineva la estetică vizuală? Avem vreun doctorand, masterand, practicant în critica de artă? Dar în pictura bisericească? Ne poate ţine cineva un discurs coerent, fie şi de-o pagină, despre STILURILE întâlnite în istoria artei sacre (creştine) - bizantin, neobizantin, realist, clasic, neoclasic, ori de-a binelea românesc etc.? Iar Arta Sacră e acelaşi lucru cu Sacrul în Artă?.......
3) Când un pictor se aşază pe sine într-o lucrare ... ce înseamnă? Dar dacă pune un personaj drag lui, unul pe care îl admiră pentru ceva anume (de pildă pentru că acela s-a lepădat de cele lumeşti, a îmbrăţişat sărăcia de bună voie, a predicat Evanghelia, a învăţat pe tineri ce înseamnă omenia etc.)?
4) Dacă aş vrea să arăt (fie şi dorinţa, nu neapărat înainte-vederea) că în viitor Biserica va avea în componenţa ei şi oameni precum Francisc, eventual convertiţi de la catolicism sau, poate, chiar intruşi (varianta negativă), oare mă pot folosi de o exprimare în imagini a acestei realităţi posibile?
5) Dar dacă vreau să îmi exprim dorinţa ca fraţii mei ortodocşi să ia aminte şi la unii dintre credincioşii catolici consideraţi sfinţi de BC şi să nu le mai ambaleze memoria în pânză ghimpată?

Tare aş vrea să ne fi spus Părintele Arsenie însuşi de ce a ales să îl picteze pe întemeietorul Ordinului Franciscan în biserica de la Drăgănescu.
Oare ne-a spus deja?.....

P.S. Nu mă includ, în ceea ce priveşte sfinţenia ori calitatea duhovnicească a Părintelui, în categoria "pro Boca", şi nici "contra" nu sunt - astfel de poziţionări mi se par pripite şi pe muchia ridicolului, mai ales că Biserica nu şi-a exprimat încă poziţia oficială. Mă număr doar printre oamenii care admiră un artist plastic de bună calitate, care consideră că serviciul adus românilor prin intermediul traducerii Filocaliei este unul imens, care nu ar putea trăi nici a mia parte din viaţa unui monah şi preot de calibrul Părintelui, care ar muri de frică doar la gândul că m-ar ancheta Securitatea etc. În plus, faţă de numeroasele pagini din textele scrise de Părinte nu pot avea decât recunoştinţă. Am şi câteva rezerve, ce-i drept, dar nu mă împiedic prea tare de ele (cum am făcut cu câteva luni în urmă, chiar aici pe forum, din păcate). Singurul lucru care îmi displace profund este valul emoţional care acoperă imaginea Părintelui, ridicat de unii oameni care simt nevoia să facă nu doar din fotbal şi extratereştri un prilej de exhibare a unor tendinţe lăuntrice insuficient analizate şi dirijate.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de cristirg

ce deosebire intre aceste icoane-de jos si cele pictate de p Arsenie Boca,cea de sus cu ereticul Francisc:

Cărui stil ori curent din istoria artei sacre creştine îi aparţin icoanele prezentate?
Căreia dintre multele şcoli de pictură religioasă?
Faptul că majoritatea icoanelor prezentate sunt din sec. XVI are vreo relevanţă? Ne poţi arăta şi unele din sec. IX? Sau VII sau XVIII sau XX?

Consideri că Biserica a optat şi optează pentru un singur stil în arte, ca fiindu-i propriu?
Susţii că o pictură care nu se înscrie în stilul icoanelor prezentate mai sus nu are ce căuta în lăcaşurile de cult ortodoxe?

Mănăstirea Agapia are biserica pictată de Grigorescu şi în stilul renascentist, reamintind de lucrările lui Leonardo sau Michelangelo etc. Să credem că pictorul N. Grigorescu era ecumenist sau filocatolic? Să curăţăm pereţii bisericii pentru că un "stil ne-ortodox" ar fi invadat lumea credinţei noastre?

http://www.viziteazaneamt.ro/2010/08...stirea-agapia/
"Desi avea doar 20 de ani cand a inceput sa picteze interiorul bisericii, Nicolae Grigorescu reuseste cu puterile si talentul sau sa faureasca la Agapia o opera nemuritoare de mare valoare, in care imbina cu succes traditia bizantina cu stilul neoclasic si cu arta populara romaneasca, creata de geniul sau artistic."

http://www.icoaneortodoxe.com/icoane...i-Bisericesti/

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de gpalama

.... mi se intampla cand incerc sa ma gandesc la Parintele Arsenie Boca.

De toti sfintii ma apropii cu liniste si pace. Nu am nici un gand rau, e pace, bucurie, liniste.
Numai cand ma apropii de Arsenie Boca ma tulbur rau rau de tot de la tot felul de ganduri.

Va dau cuvantul meu ca nu reusesc sa ma apropii de el in nici un fel cu mintea.
O fi judecata mea asupra lui? Dar eu incerc sa nu judec si incerc sa las toate lucrurile deoparte.

Dar, mi-e tare greu sa ma gandesc la parintele Arsenie. Vifor mare de ganduri vine peste mine..... nu cred ca e bine lucrul asta, Dumnezeu sa ma ajute si sa lumineze si limpezeasca lucrul asta.

Dacă îmi permiţi o opinie.... Legată de tentaţia de a face din reacţiile subiective un criteriu sau o normă de apreciere cât mai "obiectivă"...
Încep cu mărturisirea că şi eu am trecut prin asta. Nu neapărat faţă de Părintele Arsenie, ci de exemplu când vedeam Biblia sau când citeam unele pasaje chiar şi din NT, chiar pericope cu Discursul Mântuitorului.
Am cerut sfat atât de la duhovnic (şi prieteni preoţi) cât şi de la colegi psihologi.
Concluzia este următoarea: problema nu e atât cu persoana la care ne gândim (cum ar putea să fie ceva negativ la persoanele sfinte din Biblie, la Hristos?...) cât mai degrabă cu lăuntrul minţii noastre.
Psihologii mi-au reamintit ce este o rezistenţă psihică faţă de o schimbare, ce este o nevroză şi care îi sunt mecanismele etc. Am înţeles că se activa în mine un nucleu nevrotic insuficient analizat şi că ar fi cazul să fie descoperit şi lucrat până la rezolvarea conflictului intrapsihic.
Preoţii au spus cam pe acelaşi glas, astfel: pe de o parte ispitiri demonice - gânduri şi stări sugerate de vrăjmaşul care pune piedici când înaintăm spre Dumnezeire, pe de altă parte exprimări sub formă de gânduri şi stări a propriei necurăţii. Păcate nespovedite, complaceri în trândăvie şi atmosferă păcătoasă etc. Manifestări ale maladiei spirituale.
Cum să vezi cu ochi buni pe cineva sau ceva care îţi e oglindă pentru ceea ce nu îţi place să vezi în tine, care îţi e mustrare pentru viaţa nedesăvârşită în care petreci?....

Am auzit de multe ori la fraţi, altminteri oameni de bună credinţă dar fără deprinderea de a lucra onest cu sine, că "omul acela mă tulbură" sau "cartea aceea mă nelinişteşte". Concluzia era inevitabil aceeaşi - acela sau aceea au ceva necurat, e ceva rău acolo, mai bine evit, mai bine mă feresc etc.
Nu prea obişnuim să privim înlăuntrul nostru când cineva sau ceva ne pare că ne tulbură. Ci suntem temeinic educaţi în lume, în lumea aceasta a aroganţei şi mândriei, să atribuim locul pricinei neliniştii noastre mereu în afară, în necurăţia sau reaua intenţie a altuia. Cu alte cuvinte noi suntem ok, doar celălalt nu este ok.
"Eu sunt ok - tu nu eşti ok, el şi ea nu sunt ok" - merită oleacă de analiză. Tema meditaţiei? Narcisismul, părerea de sine, trufia, lenea.

Concluzie: ceea ce simţi la întâlnirea cu Părintele ţine şi de tine, de anumite credinţe subiective, de etaloane şi măsuri în care, vai, precum pe un pat al lui Procust nu încape nicicum Părintele.
Decât să îl mutilăm pe Părintele pentru a încăpea în patul lui Procust al gusturilor şi credinţelor fiecăruia, ce-ar fi să meşterim fiecare un pic la propriul lăcaş pentru a-l adapta la măsura Părintelui?
Decât să asimilăm lumea la mica noastră maşină de scheme, ce-ar fi să lărgim schemele noastre adaptîndu-le la măsurile lumii?
Decât să aducem pe munte la Mahomed, ce-ar fi să meargă Mahomed la munte?
Decât să tragem Biserica în bârlogul lumii, ce-ar fi să scoatem vulpea din bârlog şi să o poftim în Biserică?

Nu putem face pe Părintele responsabil de neliniştile care ne apucă atunci când ne întâlnim cu el. Putem însă să ne întrebăm: de ce trăiesc eu asta? ce e în mine de se tulbură aşa cugetul şi inima mea? ce am eu împotrivă, ce tărie de cerbice manifest de fapt? cum mă ajută pe mine această tulburare, în ce plan, în ce nevoi ale mele infantile, de falsă securitate ori narcisică stimă de sine? ce să înţeleg despre mine, despre însuşirile mele sufleteşti, despre maturitatea ori imaturitatea mea, despre fariseul ori vameşul din mine, despre centrarea mea pe poftele şi certitudinile mele, despre făţărnicia ori autenticitatea mea.

Nu ştiu ce e cu Părintele. Şi, probabil, nu voi cunoaşte niciodată.
Dar cu mine, Doamne, ce o fi de mă tulbur aşa? Cum să mă folosesc de ispită ca să mă cunosc mai bine şi să mă îndreptez înaintea Ta? Asta da, asta aş putea încerca să cunosc şi să fac chiar acum. Doamne ajută!

[cristirg]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Eu tot nu sunt lămurit cum e cu pictura aceea... De ce atârnă atât de greu ca argument împotriva Părintelui Arsenie.
E de înţeles că a picta într-o biserică ortodoxă un om care, în raport cu poziţia oficială a Bisericii este considerat eretic, constituie o provocare serioasă.

Iar acum întrebările:
1) Fraţilor, spuneţi vă rog cu mâna pe inimă: aţi cunoscut mulţi artişti plastici? Aveţi prieteni buni printre pictori? Eventual printre iconari? Aţi împărtăşit idei, frământări, sentimente cu un pictor? Aţi suferit, v-aţi bucurat împreună cu el? Cunoaşteţi voi, cei care faceţi un punct crucial din pictura Părintelui, ce fel de om este un artist plastic? Ştiţi cum crează, cum se comportă în timpul lucrului la o operă? Aveţi idee ce înseamnă pentru un artist plastic un tablou, o lucrare? Îi cunoaşteţi ofurile, înjurăturile, râsul şi plânsul?
2) Este careva specialist pe aici într-unul din domeniile artelor plastice? Dar în arta sacră? Se pricepe cineva la estetică vizuală? Avem vreun doctorand, masterand, practicant în critica de artă? Dar în pictura bisericească? Ne poate ţine cineva un discurs coerent, fie şi de-o pagină, despre STILURILE întâlnite în istoria artei sacre (creştine) - bizantin, neobizantin, realist, clasic, neoclasic, ori de-a binelea românesc etc.? Iar Arta Sacră e acelaşi lucru cu Sacrul în Artă?.......
3) Când un pictor se aşază pe sine într-o lucrare ... ce înseamnă? Dar dacă pune un personaj drag lui, unul pe care îl admiră pentru ceva anume (de pildă pentru că acela s-a lepădat de cele lumeşti, a îmbrăţişat sărăcia de bună voie, a predicat Evanghelia, a învăţat pe tineri ce înseamnă omenia etc.)?
4) Dacă aş vrea să arăt (fie şi dorinţa, nu neapărat înainte-vederea) că în viitor Biserica va avea în componenţa ei şi oameni precum Francisc, eventual convertiţi de la catolicism sau, poate, chiar intruşi (varianta negativă), oare mă pot folosi de o exprimare în imagini a acestei realităţi posibile?
5) Dar dacă vreau să îmi exprim dorinţa ca fraţii mei ortodocşi să ia aminte şi la unii dintre credincioşii catolici consideraţi sfinţi de BC şi să nu le mai ambaleze memoria în pânză ghimpată?

.

-eu zic ca nu se mai tine cont de sinoade,dogme,canoane...
-toti sfintii au fost impotriva ereziilor,a ereziei catolice,si sfantul Ignatie l-a numit inselat de demoni pe Francisc din Asisi

-deci p Boca pictand in Biserica un eretic drept sfant se poate zice ca a acceptat erezia catolicilor, a acceptat ca au taine,botez,preotie si deci pot ajunge sfinti, de asemenea nu a tinut cont de arta canonica sau canoanele icoanei (nu se picteaza eretci in Biserica,mai ales cu aureola de sfinti)
-chiar si in Cararea apar unele idei new-age-iste
-de asemenea trebuie sa tinem cont si de ceea ce a zis p Arsenie Papacioc,Ioanichie Balan si alti preoti

-in cartea lui Nicolae Streza "€œMarturii despre Parintele Arsenie” la pagina 259 spune :"ca ii primea si pe credinciosii greco-catolici si le zicea ca au aceeasi credinta-ca ortodocsii- si ca deosebirile sunt minime"
-de asemenea in cartea "marturii din Tara Fagarasului despre p Arsenie Boca" gasim la p 99:" p Boca ii primea pe greco-catolici la spovedit si impartasit -fara sa le faca trecerea la ortodoxie(lepadarea de erezii,botez)-cu binecuvantarea mitropolitului Balan" si la pagina 103:"la sobornicitate ajung cei ce renunta la confesionalitate"

-pai ce Biserica nu e soborniceasca,trebuie sa renunte Ortodoxia la ceva ca sa se uneasca cu alta confesiune si sa fie deplina ? - asta vor ecumenistii eretici

-zice Nicolae Streza ca nu l-a auzit niciodata pe P Arsenie Boca sa combata sau sa zica ceva de rau despre catolicism sau greco-catolicism.
-cand l-a intrebat cineva daca se poate inchina la "sfintii" catolici a zis ca" da dar sa nu-i uitam nici pe ai nostri"

-in cartea Lumina faptei din lumina cuvantului - Lidia Staniloae Ionescu zice despre P Boca ca era plin de slava desarta,de mandrie, nu tinea cont de nici un sfat al p Staniloae ,p Boca era plin de sine.


-fenomenul acesta cu P Boca seamna cu fenomenul medjugorje,Fátima...unde chipurile Maica Domnului le apare catolicilor si ii invata sa fie buni,morali...dar nu le zice sa renunte la erezia lor, nu le zice sa nu mai huleasca Sfanta Treime cu adaosul filioque.

-deci eu il cred pe Parintele Arsenie Papacioc cand zice ca Arsenie Boca era in inselare, si avem cateva exemple[in cartea despre inselare a Sfantului Ignatie Briancianinov] de calugari si pustnici care erau in inselare demonica ,dar mirenii ii considerau prooroci.
.................................................. ...................................

Canonul 15 al Sinodului al Noualea din Constantinopol (861) „Cei ce propovaduiesc public eresul sau îl învata în Biserici, sa fie îndepartati de comuniunea cu credinciosii si afurisiti, ca unii ce fac schisma si sfarâma unitatea Bisericii."

-Sfântul Efrem Sirul (+379) „Vai acelora care se întineaza cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei câti murdaresc sfânta credinta cu eresuri sau încheie vreo întelegere cu ereticii!

-Sfântul Ioan Gura de Aur (+ 407) „Daca cineva contraface macar o mica parte a chipului regelui pe moneda regala, în felul acesta o falsifica; la fel si în credinta cea adevarata, acel care va schimba chiar cât de putin în ea, o vatama pe toata. Caci daca, pe de o parte, dogma este rastalmacita, si înger de ar fi, sa nu-l credeti. Nimic nu foloseste viata virtuoasa, daca credinta nu este sanatoasa."


- Sfântul Chirii al Alexandriei (+444) „Daca cineva schimba ceva în sfintele si dumnezeiestile dogme patristice, acest lucru nu trebuie sa-l luam drept clarviziune, ci drept crima si abatere de la dogma si pacatuire împotriva lui Dumnezeu."

-Sfântul Teodor Studitul (+826) „Atunci când Credinta e primejduita, porunca Domnului este de a nu pastra tacere. Daca e vorba de Credinta, nimeni nu are dreptul sa zica: „Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cârmuitor? Nici acesta nu doreste sa aiba vreun amestec. Sau un sarac care de-abia îsi câstiga existenta? ... Nu am nici cadere, nici vreun interes în chestiunea asta. Daca voi veti tacea si veti ramâne nepasatori, atunci pietrele vor striga, iar tu ramâi tacut si dezinteresat?"
„Sinodul nu este aceasta: sa se întruneasca simplu ierarhi si preoti, chiar daca ar fi multi; ci sa se întruneasca în numele Domnului, spre pace si spre pazirea canoanelor... si nici unuia dintre ierarhi nu i s-a dat stapînirea de a încalca canoanele, fara numai sa le aplice si sa se alature celor predanisite, si sa urmeze pe Sfintii Parinti cei dinaintea noastra... Sf. loan Gura de Aur a spus deschis ca dusmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci si cei aflati în comuniune cu ei."
„Avem porunca de la însusi Apostolul Pavel ca, atunci cînd cineva învata ori ne sileste sa facem orice alt lucru decât am primit si decât este scris de canoanele Sinoadelor ecumenice si locale, acela urmeaza a fi osândit, ca nefacând parte din clerul sfintit. Nici un sfânt nu a încalcat legea lui Dumnezeu; dar nici nu s-ar fi putut numi sfânt, daca ar fi calcat-o."

-Sfântul Grigorie Palama (+1340) „Cei ce sunt în Biserica lui Hristos apartin adevarului, iar câti nu apartin adevarului, nu sunt nici în Biserica lui Hristos."

-Sfântul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului (+1444)
„Invataturile dascalilor apuseni nici nu le cunosc, nici nu le primesc, încredintat fiind ca sunt înselatoare, în materie de credinta ortodoxa nu exista concesie. In problemele de credinta nu încape pogoramântul si iconomia, deoarece pogoramântul provoaca împutinarea credintei. Asta ar fi egal cu a spune: Taie-ti capul si du-te unde vrei."

„Noi pentru nimic altceva nu ne-am despartit de latini, decât pentru ca sunt nu numai schismatici, dar si eretici. Pentru aceasta nu trebuie nicidecum sa ne unim cu ei!"

Sfântul Cuvios Mucenic Cosma Etolianul (+1779) "Eu, crestinii mei, mi-am cheltuit viata studiind timp de cincizeci de ani, am citit si despre preoti si despre necredinciosi, si despre atei si despre eretici, am cercetat adâncurile întelepciunii. Toate credintele sunt mincinoase, calpe, toate sunt ale diavolului. Am înteles si acest lucru adevarat, dumnezeiesc, ceresc, desavârsit si pentru mine si pentru voi: numai credinta crestinilor ortodocsi binecredinciosi e buna si sfânta, ca sa credem si sa ne botezam în numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh.

„Noi avem o porunca ce spune sa anatematizam pe oricine adauga sau nu crede în ceva mic din cele pe care le-au legiuit Parintii Bisericii noastre."

-

[cristirg]

-in cartea Parintele-Arsenie-Boca-in-Atentia-Politiei-Politice-Din-Romania chiar parintele Boca marturiseste ca il interesa mistica comparata a diverselor religii si citea ce scria Eliade cand se afla in India:



-si ereticul Nestorie avea toata invatatura perfect ortodoxa dar gresea intr-un singur loc: o considera pe Maica Domnului Nascatoare de om nu de Dumnezeu, si pt asta s-a pierdut in fundul iadului.

-mai sunt si alte marturii daca ascultati aici: https://www.youtube.com/watch?v=spXHMLWdqR8#t=837

-de exemplu a fost un parinte in vizita la manastirea Sambata -pe cand traia Parintele Teofil- si s-a uitat in biblioteca manastirii si a gasit cateva sute de carti de magie-vrajitorie, si l-a intrebat pe P Teofil ce-i cu aceste carti si a zis ca au fost a lui Arsenie Boca.

-Dovada ca Arsenie Boca a fost inselat Partea 2: https://www.youtube.com/watch?v=lNgV6U9iokU#t=58

[Ioan_Cezar]

Eu găsesc ca fiind firească şi nobilă căutarea tânărului viitor monah. Experienţele personale, odată înţelese prin prisma Ortodoxiei, şi integrate sufleteşte prin îmbunătăţirea adusă de Har, sunt folositoare viitorului duhovnic în relaţiile cu oamenii care îi cer sfat şi ajutor. Un om cu o experienţă de viaţă limitată nu poate fi păstorul altor oameni. Un om cu orizont mic nu poate arăta nimănui cerul.
Pagina expusă îmi pare un frumos text care poate deveni, ce-i drept, un text urât când e privit cu ochiul rău.
Nu voiesc să insist mai mult pe acest subiect. Mă bucur că am avut prilejul să îmi exprim poziţia şi vă mulţumesc că m-aţi citit şi că mi-aţi răspuns.
Toate cele bune, Doamne ajută!

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Eu găsesc ca fiind firească şi nobilă căutarea tânărului viitor monah.

Care viitor monah ?

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de cristirg

ce deosebire intre aceste icoane-de jos si cele pictate de p Arsenie Boca,cea de sus cu ereticul Francisc:

Iată ce ne spunea un coleg de forum la postarea nr. 71:

Acolo este vorba despre o minune mare a Sfantului Serafim de Sarov .

Era o femeie care se ruga foarte mult pt a primi har si era catolica. Si se ruga foarte mult Sfantului Fracisc sa primeasca Har. Fracis de Assisi este catolic.
Iar intr-o zii, in timpul rugaciuni, a venit sf. Fracisc la ea cu un batranel in dreapta lui, in haina alba si cu spatele putin curbat, si i-a zis:
la Biserica lui sa mergi si vei dobandi Harul.

Si ea nu stia cine e batranelul. Si se tot intreba cine este.
Dupa un timp si-a angajat niste muncitori rusi ( ea era din italia si era bogata) si mergand in camera unuia dintre muncitori a vazut iconita batranelului imbracat in alb la candela .
L-a intrebat pe slujitor si acela i-a zis ca e Sfantul Serafim de Sarov.
Astfel, s-a facut ortodoxa si a trimis minunea la manastirea Sf. Serafim.

Iar Sfantul Fracisc e singurul sfant catolic care a convertit un om la ortodoxie.
Iar acolo este desenat ca sa marturiseasca despre minunea si despre adevarata credinta, NU pt ca arata fratia dintre catolici si ortodocsi.