Goneste gandurile

[George.m]

Cuviosul Sofronie Saharov arata ca "pentru omul angajat in viata duhovniceasca, lupta impotriva gandurilor nu este o simpla reflexie asupta cutarui sau cutarui lucru. Forma exterioara in care se imbraca un gand nu ingaduie intotdeauna precizarea originii lui. Adeseori gandul se furiseaza pe nesimtite in suflet, fara sa se faca observat, si forma conceptuala in care se prezinta ne face sa credem la prima vedere ca este nu numai cu totul natural, dar si intelept si chiar sfant. Si totusi e de ajuns uneori ca sufletul sa fie de-abia atins de un asemenea gand ca sa sufere profunde schimbari.

Se poate spune ca aprecierea naturii unui gand nu trebuie sa se intemeieze niciodata pe forma exterioara in care acesta se infatiseaza. Numai experienta ne poate face in stare sa sesizam puterea, ca si subtilitatea pe care o pot atinge sugestiile demonice. Acestea se pot infatisa sub cele mai diferite aspecte. Chiar atunci cand un gand e bun in fiinta lui, se poate intampla ca in el sa se amestece un element strain, ceea ce duce la modificarea fundamentala a continutului sau duhovnicesc si a inrauririi lui asupra sufletului.

Gandul e primul stadiu al pacatului. Aparitia sa in sfera constiintei omului nu poate fi imputata pacatului: gandul nu e decat o sugestie la pacat. Respingerea gandului in acest stadiu exclude dezvoltarea ulterioara a pacatului".

[florin.oltean75]

Cei incepatori gonesc gandurile.
Dar ele vor creste la loc.
Pana cand nu le este realizata natura esentiala, ramurile lor se vor hrani neincetat cu seva necunostintei.

Cei avansati le lasa sa se exprime si privesc direct in esenta lor. Astfel sunt evaporate din radacini.

Prima metoda este de obicei sangeroasa si greu de purtat.
Doar cei ce se retrag in liniste pot duce acest razboi cu sanse reale de izbanda.

A doua metoda presupune ca nevoitorul sa cunoasca in chip duhovnicesc ce este gandul.
Aceasta invatatura nu am gasit-o in crestinism, dar calugarii pustiei (in Pateric sunt exemple) au practicat-o prin descoperire si putere dumnezeiasca.

[George.m]

"Gandurile pacatoase sunt ratiunile dracilor si inainte-mergatoarele patimii, precum ratiunile si chipurile sunt ale lucrurilor. Este cu neputinta a face vreun bine sau vreun rau, daca nu este momit intai gandul tau. Caci gandul este miscarea fara chip a momelii unor lucruri oarecare" (Sfantul Grigorie Sinaitul, Capete foarte folositoare in acrostih, c.67, in Filocalia VII).

Parintele Dumitru Staniloae sustine ca Sfantul Grigorie "intelege prin ganduri porniri neconcretizate spre pacat. Ca atare ele sunt ratiuni ale demonilor ca spirite. Ele se introduc in sufletul nostru sau in chipurile lucrurilor si asa isi gasesc in chipurile lucrurilor concretizarile obiectelor pacatului.

Demonii pot stramba in forme ispititoare spre pacat chipurile lucrurilor, pentru ca acestea sunt concretizari plasticizate ale unor ratiuni divine, pe care le pot gandi si demonii, dar strambandu-le si intorcand in ele modificari ispititoare" (nota 159).

[Marius22]

Parintii filocalici leaga de paza gandurilor necesitatea dobandirii trezviei. Parintele Macarios Simonopetritul arata insa ucenicilor sai duhovnicesti ca, din punct de vedere etimologic, trezvia inseamna a urmari cu atentie lucrarea cuiva.

In cazul nostru, trezvia nu inseama atat a analiza fiecare gand in parte, cat a-L urmari pe Hristos, a nu-ti dezlipi mintea si inima de El. Aceasta este singura "paza buna" ce trece "primejdia rea" a gandurilor pacatoase.

Despartiti de Hristos, oricat am incerca sa deosebim de la noi gandurile, cele rele vor ajunge nu numai sa prinda radacina, ci chiar sa rodeasca in noi.

[George.m]

Cand, urand patimile, suntem tulburati si mai tare de gandurile nerusinate ale dracilor, sa ne sprijinim si mai mult credinta in Domnul si sa ne facem si mai intarita nadejdea in bunurile vesnice fagaduite, de care se silesc vrasmasii sa ne lipseasca si sa ne instraineze, din pizma.

Caci, daca n-ar fi foarte mari acele bunuri, n-ar arde dracii de o atat de mare pizma impotriva noastra si nu ne-ar sageta atat de des cu ganduri intinate, crezand ca isi vor satura furia lor si ne vor impinge la deznadejde, prin supararea multa si anevoie de purtat (Sfantul Ioan Carpatiul, Capete de mangaiere, c.16, in Filocalia IV).

[Ekaterina]

Sfantul Vasile cel Mare spune ca noi oamenii pacatuim usor cu gandul, de aceea Dumnezeu doreste de la noi sa avem in primul rand mintea curata.

"Si pentru ca pacatuim usor cu mintea, Dumnezeu ne cere sa avem de ea mai multa purtare de grija si paza. Ca precum doctorii cei prevazatori intaresc cu mult inainte, prin mijloace profilactice, partile mai slabe ale trupurilor, tot asa si Purtatorul obstesc de grija si adevaratul Doctor al sufletelor a prevazut cu o paza mai puternica mai ales acea parte a sufletului nostru pe care o stim mai inclinata spre pacat.

Trupul, ca sa savarseasca o fapta, are nevoie de timp, de prilej, de osteneli, de ajutatori si de alte inlesniri; mintea insa da nastere la ganduri intr-o clipa si le savarseste fara oboseala; iar gandurile cresc fara piedica si le e potrivita orice vreme. Se intampla uneori ca unuia dintre oamenii seriosi, mandru de respectul ce i se da pentru faptele lui, imbracat pe dinafara in haina infranarii, prin miscarea nevazuta a inimii lui, sa-i alerge mintea la locul pacatului, chiar cand se afla in mijlocul celor ce-1 fericesc pentru virtutea lui; cu inchipuirea a vazut cele poftite, si-a ticluit o intalnire rusinoasa si, zugravindu-si lamurit placerea in camara ascunsa a inimii sale, a savarsit pacatul inlauntrul lui, fara de martori, necunoscut de nimeni, pana va veni Cel ce descopera cele ascunse ale intunericului si vadeste pacatele inimilor.

Fereste-te, dar, ca nu cumva un cuvant ascuns in inima ta sa se prefaca in pacat, pentru ca cel ce se uita la femeie pentru a o pofti a si savarsit desfranare in inima sa. Da, pacatele savarsite cu trupul sunt impiedicate de multe pricini; dar cel ce pacatuieste cu gandul, pacatuieste tot atat de repede pe cat a si gandit. Deci, acolo unde caderea este grabnica, acolo ni s-a poruncit sa avem si paza mai puternica. De aceea, ni s-a spus: Nu cumva un cuvant ascuns in inima ta sa se prefaca in pacat".

[Ekaterina]

Parintele Paisie Aghioritul spune ca "Gandurile curate au mai mare putere duhovniceasca decat toata asceza, postul, privegherea, etc." si tot despre acestea spune: "Cea mai buna intreprindere (actiune) a omului este sa-si faca o fabrica de ganduri bune. Atunci chiar si pe cele rele mintea sa le va face bune."