Cimitirele, clinici duhovnicesti parasite

[consthantin]

Deosebit si foarte adevarat acest nou articol al maestrului in condeiul Domnului. Ma aflu de un an in Italia si raman pe zi ce trece consternat si fara cuvinte fata de marea diferenta intre biserica noastra, cea ortodoxa si cea catolica. Intre stilul de viata al italianului si cel al nostru. Intre respectul fata de inaintasi, fata de familie, fata de casnicie si biserica, fata de toate! Suntem total diferiti... In societatea italiana se merge dupa principiul ...traieste-ti clipa! Cimitirele sunt niste ziduri in care se baga mortul, ce a mai ramas din el, fiindca in mare parte toti ajung la crematoriu. Astfel ca raposatii..se odihnesc in jumatate de metru! Despre pomelnice, pomeni, posturi, sarbatori nici ...pomeneala! Aici, la biserica se merge doar duminica si doar cei mai in virsta si citiva scolari... Preotul nu merge prin casele credinciosilor decit cu ocazia Pastelui, cind zice citeva cuvinte, incaseaza banii si o intinde la altii, daca i se deschide poarta automata. Nu se fac afaceri cu sicrie, cu locurile de veci, cu batiste, etc... Italianul este de cele mai multe ori, intr'o relatie, in concubinaj, avind una sau mai multe amante, sau amanti. Libertatea este sfanta si consfintita de legi, obiceiuri si obisnuinte... Asa ca fiecare isi traieste viata, cu frica de celalalt si cu indiferenta fata de cei morti. Imi revin cuvintele Mantuitorului catre tinarul ce l'a intrebat cind e vremea sa il urmeze... Acum, a raspuns Isus, lasa mortii sa'si planga mortii! Sunt multi in viata, dar sunt morti sufleteste si spiritual...

[Marius22]

Si mie mi-a placut in mod deosebit acest articol: http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...te-126555.html

Viata in aceasta lume poate fi traita la adevarata sa inaltime numai privita prin prisma mortii.

Problema noastra, a oamenilor, in general, este faptul ca permitem viitorului sa ne rapeasca prezentul. Suntem in continuu fauritori de planuri. Numai ca viitorul pe care noi ni-l imaginam este unul din care moartea pare a lipsi. Traim ca si cand nu am muri niciodata, si apoi murim, fara ca vreodata sa fi trait cu adevarat.

[consthantin]

In Italia nu se face cruce decit in biserica, odata pe saptamina..daca si aceea. Cind trec prin fata unei biserici, Casa a Domnului, imi fac cu limba cruce. In camera mea, am un mic coltisor cu icoane, Biblia, luminari si rugaciuni... Nu este zi sau seara in care sa nu ma rog, nu este ora in care sa nu spun Tatal Nostru... Mi-am setat de asa natura telefonul, incit alarma suna si ma anunta ca e vremea rugaciunii, incet, discret, pentru a nu deranja persoanele din jurul meu... Nu o zic ca pe o lauda tot acest obicei, ci ca pe un indemn si pentru altii catre pocainta, rugaciune si smerenie... Citeam zilele trecute pe mailul trimis de catre acest site, cuvintele marelui parinte Arsenie Papacioc ,, daca diavolul ar sti cit este de util in mantuire, nu ar mai fi asa de tentant'' ! Cit adevar, este extraordinar... Aici, in acest univers al pacatului, al tentatiilor, am invatat sa citesc Biblia, m-am regasit pe mine, pe Dumnezeu si Calea Sa... Esti oriunde supus tentatiilor, dar aici pacatul exceleaza si esti doar la un pas de a gusta din placerile oferite atit de usor de diavol! Cimitirul...locul unde mergeam mereu cu tatal meu sa isi jeleasca mamuta si tatutul sau. Eram copil si nu intelegeam lacrimile sale de adult. Dupa ce nu a mai fost nici el si am inceput si eu sa merg ca la un templu, am inteles greutatea si durerea acelor lacrimi... De fiecare data cind treceam in fuga cu masina, prin dreptul cimitirului, imi faceam cruce si spuneam... DUMNEZEU sa te ierte tata si sa te odihneasca in pace! Aici nu exista acest respect...cimitirele sunt un ultim loc, o groapa a desartaciunilor, niste amintiri depuse intr-o urna, fara a educa pe cei mici sau pe cei adulti... Sunt gropi de gunoaie pentru urmatorii la rand! Sa imi fie scuzata expresia, dar acesta este purul adevar, iar ca intotdeauna, Adevarul nu a sunat frumos!

[windorin]

În prealabil postat de Marius22

Problema noastra, a oamenilor, in general, este faptul ca permitem viitorului sa ne rapeasca prezentul. Suntem in continuu fauritori de planuri. Numai ca viitorul pe care noi ni-l imaginam este unul din care moartea pare a lipsi. Traim ca si cand nu am muri niciodata, si apoi murim, fara ca vreodata sa fi trait cu adevarat.

Adevarat, ne facem planuri de parca am avea certitudinea ca vom trai 80 de ani.

Cred ca aici se potriveste si cuvantul Mantuitorului, care zice: (Matei 6, 25-34). "Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Si cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă. Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei."

[nutucutu]

În prealabil postat de consthantin

In Italia nu se face cruce decit in biserica, odata pe saptamina..daca si aceea. Cind trec prin fata unei biserici, Casa a Domnului, imi fac cu limba cruce. In camera mea, am un mic coltisor cu icoane, Biblia, luminari si rugaciuni... Nu este zi sau seara in care sa nu ma rog, nu este ora in care sa nu spun Tatal Nostru... Mi-am setat de asa natura telefonul, incit alarma suna si ma anunta ca e vremea rugaciunii, incet, discret, pentru a nu deranja persoanele din jurul meu... Nu o zic ca pe o lauda tot acest obicei, ci ca pe un indemn si pentru altii catre pocainta, rugaciune si smerenie... Citeam zilele trecute pe mailul trimis de catre acest site, cuvintele marelui parinte Arsenie Papacioc ,, daca diavolul ar sti cit este de util in mantuire, nu ar mai fi asa de tentant'' ! Cit adevar, este extraordinar... Aici, in acest univers al pacatului, al tentatiilor, am invatat sa citesc Biblia, m-am regasit pe mine, pe Dumnezeu si Calea Sa... Esti oriunde supus tentatiilor, dar aici pacatul exceleaza si esti doar la un pas de a gusta din placerile oferite atit de usor de diavol! Cimitirul...locul unde mergeam mereu cu tatal meu sa isi jeleasca mamuta si tatutul sau. Eram copil si nu intelegeam lacrimile sale de adult. Dupa ce nu a mai fost nici el si am inceput si eu sa merg ca la un templu, am inteles greutatea si durerea acelor lacrimi... De fiecare data cind treceam in fuga cu masina, prin dreptul cimitirului, imi faceam cruce si spuneam... DUMNEZEU sa te ierte tata si sa te odihneasca in pace! Aici nu exista acest respect...cimitirele sunt un ultim loc, o groapa a desartaciunilor, niste amintiri depuse intr-o urna, fara a educa pe cei mici sau pe cei adulti... Sunt gropi de gunoaie pentru urmatorii la rand! Sa imi fie scuzata expresia, dar acesta este purul adevar, iar ca intotdeauna, Adevarul nu a sunat frumos!

Poate ca perceptia dumneavoastra e adevarata. Insa nu inteleg un lucru: cum puteti numi un mormint o groapa de gunoi? Poate fi inmormintat ultimul pacatos in acea groapa! E un pacatos pe care Domnul il iubeste, chiar daca, poate, rudele lui au uitat de el. Ma intreb un lucru: v-ati gindit macar o secunda sa va rugati pentru aceia de pe urma carora dumneavoastra va cistigati piinea cea de totate zilele? V-ati gindit vreodata sa va rugati pentru tara in care traiti, astfel incit si locuitorii acelei tari sa fie luminati? Sau, poate, pentru pacatosii care sint ingropati in acele "gropi de gunoi" si care asteapa un suflet de crestin sa se roage si pentru sufletele lor?