Totul pare sa mearga impotriva noastra

Bună ziua!

Aș avea nevoie de un sfat, de o părere, de orice m-ar putea ajuta sa înțeleg ce se petrece cu noi.
Am 26 de ani, sunt căsătorită de aproape de 2 ani, nu avem copii (dar ne dorim), momentam locuim cu socrii mei, încercăm să ne facem un rost în viață, dar batem pasul pe loc ori dăm înapoi.
Până acum 2-3 ani nu am văzut sau nu am realizat, dar mai nimic din ce ne propunem nu ne iese sau nu realizăm niciun progres. Cel puțin, atâta timp cât ne aflăm în casa socrilor, pentru că atunci când plecăm undeva câteva zile totul e minunat, suntem liniștiți, ne înțelegem, soțul meu e mai liniștit, noi ca și cuplu suntem foarte bine.
Am început să cred că această casă „ne face” să batem pasul pe loc, uneori chiar și socrii mei. Nu există probleme cu ei, dar nu sunt genul care se ne întrebe de sănătate, să se bucure la realizările copiilor, ba din contră. Și îmi lasă impresia că și acest aspect ne încetinește.
Din 2013 am început construirea unei case (dorim să fim la casa noastră), nu am avut niciodată „pretenția” să ne ajute financiar, pentru că și ei le au pe ale lor, dar nici o vorbă bună. Când le-am spus că am reușit să facem rost de un teren, au avut o reacție foarte urâtă, nu s-au bucurat, nu avut nimic de spus, dar de pe fețele lor citeam părerea de rău. Ne-am apucat de aproape 4 ani de construcție, încă suntem departe, deși facem economii peste economii.
Spuneam la început că nu avem copii, dar ne dorim. Totul este în regulă cu amândoi, dar nimic. Atunci când cineva mi-a facut o urare „Să îți dea Dumnezeu copii, gemeni să ai”, soacra mea a spus „Doamne fereste”. Am ramas socata. Și cam de atunci am încercat să avem un bebeluș, fără rezultat.
Când celalalt fiu al soacrei mele a anunțat că va avea un copil, nu s-a bucurat absolut deloc, părea împovărață de veste.
Când fiica ei și-a anunțat logodna, reacția a fost „că ei nu îi trebuie măritat” și referitor la copii „nu îi trebuie copil de acum, pentru că un copil te leagă de mâini și de picioare”.
Credeți că e posibil ca lipsa de bucurie a părinților față de realizările copiilor îi poate influența pe aceștia în mod negativ?
Vreau să merg cu soțul meu la Mănăstirea Ghighiu, să ne mai liniștim sufletul, dar nu știu ce aș putea sa fac mai mult, din punct de vedere bisericesc vorbind. Ce rugăciuni am putea rosti să mai „scăpăm” de greutatea asta?

Mai este ceva ce mă macină. După ce ne-am căsătorit, nu aveam voie să intrăm în biserică până nu ne scoteau nașii. Dar, noi când am fost în luna de miere (în Grecia), am avut ocazia să ajungem și pe la câteva biserci și mănăstiri. Și am uitat complet că nu avem voie, nici preotului nu i-am spus pentru că am realizat foarte târziu. Ce se întâmplă încazul ăsta?

Vă mulțumesc și îmi cer scuze pentru mesajul lung.

[Iorest]

.............................

Mulț›umesc pentru răspuns!
Ei ș™tiu că nu suntem genul de persoane care să ne bazăm pe alț›ii, vedem noi cum ne descurcăm. Nici când ne-am cununat noi nu le-am cerut să ne ajute, deș™i fiului cel mare i-au făcut toată nunta.
Nu prea aČș ș™ti să îmi dau cu părerea despre credinČța ei, mie îmi pare a fi credincioasă, dar când o rog pe ea sau pe socrul meu să nu mai lucreze prin curte sau să spele în zi de sărbătoare, nu prea îi pasă. Răspunsul fiind ”ș™i aș™a merge rău la cas㔀. Ce mai poate strica?
Nici eu nu îi suspectez de vrăji, nici nu mi-a trecut prin gând, iar de la socrul meu nu prea am ce să scot. Ș˜i el este cam la fel, doar că nu e a™a mult cu „vorba”€. Nici pe el nu pare să îl bucure nimic în viață.
De la mine așa se simte, dacă eu vin ș™i îi spun omului care mi-a dat viață o realizare de-a mea, iar acesta pare mai mult mâhnit/nepăsător/neinteresat și deloc bucuros deja am început cu stângul...

[Iorest]

.............................

[gpalama]

negativism la maxim din partea socrilor cauzat de traumele suferite de ei care se proiecteaza asupra voastra si care va afecteaza la maxim si o sa fie in permanenta 'sa va protejeze de orice pozitivism'...
un exemplu de 'asa nu'.
e o vorba batraneasca 'sa stea copiii la casa lor',sunt suficiente certurile intre ei, inca 2 certareti sau suparati pe viata pot sa strice usor o casa.
nu ai vazut case sparte de parinti carcotasi?? vrei sa o vezi pe a ta?
mai buna o chirie cu liniste sau un garj prin mijlocul curtii decat sa-i vezi in permanenta cu cearta.

[Demetrius]

În prealabil postat de gabriela2017

Bună ziua!

Aș avea nevoie de un sfat, de o părere, de orice m-ar putea ajuta sa înțeleg ce se petrece cu noi.
Am 26 de ani, sunt căsătorită de aproape de 2 ani, nu avem copii (dar ne dorim), momentam locuim cu socrii mei, încercăm să ne facem un rost în viață, dar batem pasul pe loc ori dăm înapoi.
Până acum 2-3 ani nu am văzut sau nu am realizat, dar mai nimic din ce ne propunem nu ne iese sau nu realizăm niciun progres. Cel puțin, atâta timp cât ne aflăm în casa socrilor, pentru că atunci când plecăm undeva câteva zile totul e minunat, suntem liniștiți, ne înțelegem, soțul meu e mai liniștit, noi ca și cuplu suntem foarte bine.

Observ ca esti o fiinta sensibila si fragila, ca in mediul tau astepti incurajari si sustinere, ca sunteti casatoriti de nici 2 ani, dar ai insatisfactii de aproape 3 ani(?)...

Tinand cont ca in Romania viata a 70% dintre oameni se limiteaza(parerea mea) la supravietuire si ca 10% sunt emigrati, ma intreb, oare ce planuri v-ati facut, ce realizari n-ati atins, daca acestea sunt asteptarile tale(foarte subiective), sau sunt obiective comune.

Cred ca atunci cand sunteti singuri plecati tu reusesti sa te dedici scopului de a cladi un mediu placut, favorabil si de incredere, mediu in care te simti ca un peste in apa si in lipsa caruia esti stresata si afectata.

Mi se pare foarte important si urgent sa plecati din acea casa tocmai pentru a va proteja statutul de sotie iubita si iubitoare si de a deveni gazda sau stapana.
Poate ca odata plecati, va veti lovi de cheltuieli care vor diminua economiile si planurile care oricum nu le-ati implinit.

In incheiere vreau sa va intreb un lucru foarte important pentru viitorul dvs. (asa vad eu) de care insa n-ati amintit nimic: Cand v-ati spovedit ultima oara? (din asta voi intelege clar relatia dvs cu Hristos)

[AlinB]

În prealabil postat de gabriela2017

Mai este ceva ce mă macină. După ce ne-am căsătorit, nu aveam voie să intrăm în biserică până nu ne scoteau nașii.

uat, uat, uat ??

[AlinB]

În prealabil postat de gabriela2017

Ce rugăciuni am putea rosti să mai „scăpăm” de greutatea asta?

Roaga-te de cineva sa va inchirieze o locuinta departe de parinti pana terminati casa.
Simplu.

[Copacel]

În prealabil postat de gabriela2017

Bună ziua!

Aș avea nevoie de un sfat, de o părere, de orice m-ar putea ajuta sa înțeleg ce se petrece cu noi.
Am 26 de ani, sunt căsătorită de aproape de 2 ani, nu avem copii (dar ne dorim), momentam locuim cu socrii mei, încercăm să ne facem un rost în viață, dar batem pasul pe loc ori dăm înapoi.
Până acum 2-3 ani nu am văzut sau nu am realizat, dar mai nimic din ce ne propunem nu ne iese sau nu realizăm niciun progres. Cel puțin, atâta timp cât ne aflăm în casa socrilor, pentru că atunci când plecăm undeva câteva zile totul e minunat, suntem liniștiți, ne înțelegem, soțul meu e mai liniștit, noi ca și cuplu suntem foarte bine.
Am început să cred că această casă „ne face” să batem pasul pe loc, uneori chiar și socrii mei. Nu există probleme cu ei, dar nu sunt genul care se ne întrebe de sănătate, să se bucure la realizările copiilor, ba din contră. Și îmi lasă impresia că și acest aspect ne încetinește.
Din 2013 am început construirea unei case (dorim să fim la casa noastră), nu am avut niciodată „pretenția” să ne ajute financiar, pentru că și ei le au pe ale lor, dar nici o vorbă bună. Când le-am spus că am reușit să facem rost de un teren, au avut o reacție foarte urâtă, nu s-au bucurat, nu avut nimic de spus, dar de pe fețele lor citeam părerea de rău. Ne-am apucat de aproape 4 ani de construcție, încă suntem departe, deși facem economii peste economii.
Spuneam la început că nu avem copii, dar ne dorim. Totul este în regulă cu amândoi, dar nimic. Atunci când cineva mi-a facut o urare „Să îți dea Dumnezeu copii, gemeni să ai”, soacra mea a spus „Doamne fereste”. Am ramas socata. Și cam de atunci am încercat să avem un bebeluș, fără rezultat.
Când celalalt fiu al soacrei mele a anunțat că va avea un copil, nu s-a bucurat absolut deloc, părea împovărață de veste.
Când fiica ei și-a anunțat logodna, reacția a fost „că ei nu îi trebuie măritat” și referitor la copii „nu îi trebuie copil de acum, pentru că un copil te leagă de mâini și de picioare”.
Credeți că e posibil ca lipsa de bucurie a părinților față de realizările copiilor îi poate influența pe aceștia în mod negativ?
Vreau să merg cu soțul meu la Mănăstirea Ghighiu, să ne mai liniștim sufletul, dar nu știu ce aș putea sa fac mai mult, din punct de vedere bisericesc vorbind. Ce rugăciuni am putea rosti să mai „scăpăm” de greutatea asta?

Mai este ceva ce mă macină. După ce ne-am căsătorit, nu aveam voie să intrăm în biserică până nu ne scoteau nașii. Dar, noi când am fost în luna de miere (în Grecia), am avut ocazia să ajungem și pe la câteva biserci și mănăstiri. Și am uitat complet că nu avem voie, nici preotului nu i-am spus pentru că am realizat foarte târziu. Ce se întâmplă încazul ăsta?

Vă mulțumesc și îmi cer scuze pentru mesajul lung.

hihi :)) Problema ta este una simpla: vreti sa va intindeti cu tot dinadinsul mai mult decat este plapuma. In Romania, poti din economii, sa-ti iei o masina si apoi un apartament in doi, pe credit dar nu o casa.

De obicei iti faci o casa daca ai si alte surse de venit substantiale si sustenabile, iar banii aia vin multi si repede si constant si fara efort mare.
Adica "cash flow" pozitiv.

Poti din economii sa-ti iei un bmw dar nu poti sa-ti iei un Lambogrhini Aventador.Un Lamborghini Aventdor iti iei daca ai mai multe afaceri care cumva iti aduc acel cash-flow constant.

Dar voi v-ati luat ca sa va faceti casa sau v-ati luat din dragoste ? :))
Tu iti imaginezi cum ar fi sa munciti 10 ani si apoi dupa ce casa e gata sa vina un cuntremur si sa vi-o darame ? :))

Multumeste-i lui Dumnezeu ce ce ai , si da-i slava lui Dumnezeu pt cat ai
si gata, nu incerca sa faci business eclesiologic cu EL, daca Dumnezeu considera ca iti trebuie casa , iti va da EL casa
A da , nu-ti mai barfi soacra pe la straini sau pe internet ca soacra are experienta mai multa decat tine.Ea isi da seama ca tu vrei de fapt banii cat 3 case: Copii, ai caror crestere + educatie pana cand devin adulti costa cat 2 case + costul unei case in sine = 3 case. ) Tu vrei de fapt 3 case.

Dumnezeu stie inaintea noastra ce ne dorim, iar Dumnezeu mai stie inaintea noastra ce ne trebuie. Daca Dumnezeu considera ca iti trebuie un Lamborghini Aventador iti va da un Lamborghini Aventador fara sa fie nevoie sa faci intr-o viata intreaga economii si sa mananci paine cu ceai =))

De fapt eu cred ca tot conflictul in familie vine de la faptul ca tu tragi de sotul tau intr-o parte iar mama lui care este realista trage sa-l aduca la realitatea. Ca probabil el discuta cu mama lui (cum este si normal) "visele"
tale, iar femeia aia fiind trecut prin ale vietii isi da seama ce si cum.

Tau esti ceva de genul : "Parrrrrrrrrrinte, ne-am casatorit si vreau sa-mi iau casa.Am inteles ca exista o persoana pe care o cheama Dumnezeu si iti da tot ce vrei tu, fara sa faci credit cu buletinul si fara sa dai avans, si Dumnezeu iti da toate astea daca pur si simplu spui niste rugaciuni speciale.
Zi bah, rugaciunile alea odata ca vreau casa "

Apropos : sa stii ca alte "destepte" in disperarea lor incepeau sa-si frece portofelele de raclele si crucile sfintiilor, probabil aveau nevoie de maruntis pt pacanele.

Multumeste-i lui Dumnezeu pt ce ai, da-i Slava lui Dumnezeu pentru toate,
si multumeste-i ca esti intrega ca nu esti bolnava ca ai sotul sanatos, ca este intreg, ca ai socrii intregi la minte, realisti care va ajuta cum pot ei si cat pot ei, si nu incerca sa-l mai ispitesti pe Dumenzeu.
Nu tu vrei casa, ci dracusorul ala de pe umeri vrea, mai ales ca stie situatia tensionata din familie sau inclinatia ta catre avutie materiala.De altfel n-ar fi exclus ca aceast dorinta de a avea musai casa cu orice pret, sa nu fie cumva
inceputul a doua patimi foarte periculoase: ARGHIOLOFILIA (lacomie) si PLEONEXIA(zgarcenie)
Ia uite ce spune Dumnezeu despre aceste patimi, ia uite unde te indrepti : https://www.youtube.com/watch?v=Dz9IRtXdjrQ

[Copacel]

În prealabil postat de Demetrius

Observ ca esti o fiinta sensibila si fragila, ca in mediul tau astepti incurajari si sustinere, ca sunteti casatoriti de nici 2 ani, dar ai insatisfactii de aproape 3 ani(?)...

Tinand cont ca in Romania viata a 70% dintre oameni se limiteaza(parerea mea) la supravietuire si ca 10% sunt emigrati, ma intreb, oare ce planuri v-ati facut, ce realizari n-ati atins, daca acestea sunt asteptarile tale(foarte subiective), sau sunt obiective comune.

Cred ca atunci cand sunteti singuri plecati tu reusesti sa te dedici scopului de a cladi un mediu placut, favorabil si de incredere, mediu in care te simti ca un peste in apa si in lipsa caruia esti stresata si afectata.

Mi se pare foarte important si urgent sa plecati din acea casa tocmai pentru a va proteja statutul de sotie iubita si iubitoare si de a deveni gazda sau stapana.
Poate ca odata plecati, va veti lovi de cheltuieli care vor diminua economiile si planurile care oricum nu le-ati implinit.

In incheiere vreau sa va intreb un lucru foarte important pentru viitorul dvs. (asa vad eu) de care insa n-ati amintit nimic: Cand v-ati spovedit ultima oara? (din asta voi intelege clar relatia dvs cu Hristos)

Uite-l, uite-l , uite-l pe Demetrius ca a detectat cele doua patimi: arghilofilia si pleonexia:
https://www.youtube.com/watch?v=Dz9IRtXdjrQ&t=3m54s
Cata dreptate are Dumnezeul nostru, Domnul Savaot.