|
#201
|
||||
|
||||
Tu n-auzi sufletul meu cum geme?
Sufletul meu ca o pasăre se zbate, Plânge tăcut când răspund provocărilor ... Cum plânge sufletul meu rănit ... În lupta oarbă a orgoliilor Încă mă las târâta, Sufletul ar vrea să se-nalțe deasupra norilor, Mândria mă vrea prăbușită. Privirea mea e o lacrimă, Zâmbetul meu – un suspin, Ție mă închin, Soare al Dreptății, Vino în inima mea, Fiule Divin !
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul) |
#202
|
||||
|
||||
Să izvorască dragostea mea pentru Tine,
În cascade de lumină Să se contopească Stropii divini, Fruntea și obrajii plânși Să-Ți răcorească! Balsamul lacrimilor e durerea, Încătușată, suspinândă mângâiere… Înflorește-mă cu dorul de a fi Iubire, adevăr și bine și speranță, Maiestosul rod al zorilor de zi. Mă înalță printre edenice chipuri serafice Celeste harpe la iubirea Ta, Arta mă transformă, Mă răvășesc în diafane forme, Adorm in valuri sonore, Trezește-mi inima să te adore! Te chem, Din țărmuri tremurânde Ecoul îmi răspunde, Lumina necreată fiinta îmi cuprinde, Șovăitoare mă îndrept, Dar până când ȘI până unde?
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul) |
#203
|
||||
|
||||
Când vă rănesc, prieteni,
Îl văd pe Dumnezeu plângând; Posomorât, cerul varsă lacrimi, Tristețea ierbii mă oprește Să mai calc pe ea, Gemetele copacilor-durere surda, Florile palide își pleacă timide capete; Neputința mea de-a vă iubi, de-a vă ierta Mă doare, O lacrimă strivită E dragostea-mi ce moare, Inimă curată aștern sub bolți de stele, Îmi cert sufletul să vă aline Cu lacrimile mele.
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul) |
#204
|
||||
|
||||
Să cânt bucuriile acestei lumi,
Ce-nseamnă bucuria? Dor de-nviere, de soare, de stea, Imn legănat în inima mea, Bucuria ce-nseamnă? Călător în mister, În lumină de Cer, Bucuria ce-nseamnă? În lacrima-cuvânt Mângâierea Ți-o simt, În inima-mi stea, Mărturie Dragostea mea Ție să-Ți fie, Loc de popas Inima a rămas Adăpost, Lumină din Lumină, Mă ascund de anost; În sufletu-mi stingher, Mlădiță de credință, Iubire, umilință, Bucuria înseamnă Trepte spre Cer.
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul) |
#205
|
||||
|
||||
Ca un crinr însângerat
Înflorise speranța Roua regală impurpurase Obrajii inimii, Mîngâietoare aripi de sidef Străpungeau carcasa amorfă, Acordurile lirei se înăltau, In imn dureros se impleteau La crucea pătimirii Tale. Eram un arbore falnic, Securile nu puteau sa muste, Seva se oțelise pentru eternitate, Coaja de diamant Zdrobea dintele de răutate; Neștiința lor Făcuse din umilirea mea Lemn pentru crucea Ta. Cuiele în trupul meu străpuns N-or să Te mai doară, Doream să-Ți fac suferința ușoară. Mi-am plecat tăcutele ramuri. Atins de miresmele Tale Frunzișul a îngenuncheat, În sunet foșnitor. Mistuit de dor clocotea Să devină rugă Mileniului următor.
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul) |
#206
|
||||
|
||||
Mă întorc greu la picioareleTale,
Sufletul meu și-a sfâșiat Veșmintele printre mărăcini, Drumul este lung, Mă sfârșesc de puteri, LaTine,Dorite,vreau să ajung, În palatul Tău,cu neprețuite lumini. Lacrimi amare îmi udă pâinea trudită, Iisuse Hristoase,Mărite, Puterile-mi sunt sleite, Doru-mi sfâșietor Te cheamă, Am nevoie de Tine, Fără Tine mi-e greu și mi-e teamă.
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul) |
#207
|
||||
|
||||
Cum se roagă inima mea,
Cu aripi de lumină Ți se-nchină, Cu dor de Cer, Stingher, sufletu-mi Se-anină. Ce sărbătoare împărătească Lumina Cerului Rai: Ochi de lumină, Aripă-ngerească, Mers de regină, Fericire cerească.
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul) |
#208
|
||||
|
||||
În noaptea marilor sfâșieri
Ți-am strigat: Nu mai am puteri, Fără Tine mi-e greu, Fii lângă mine, Nu mă părăsi; Fă din nou, Pentru mine zi, Cu stinsele șoapte Ți-am spus, N-a fost noapte, Pentru mine Soarele niciodată Nu a apus, Dulcele meu Iisus !
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul) |
#209
|
|||
|
|||
Pocainta !!!
Pocainta !!
Aici si acum se va schimba, Ce a fost odata viata mea, Caci cel ce crede in Tine,[COLOR=red].[/COLOR] Va avea parte numai de bine. Stand sus in cer Tu il pazesti, Pe cel ales de Il voiesti, Caci Tu esti Tatal tuturor, Iar dragostea-i al Tau izvor. Pe al Tau Fiu, Tu ni l-ai dat, Flamand de lume, nemancat,[COLOR=red] [/COLOR] Sa mantuiasca a noastra lume,[COLOR=red] [/COLOR] Schimband astfel tot rau’ in bine.[COLOR=red][/COLOR] Iar noi cu al nostru suflet necurat, Nici macar nu L-am recunoscut,[COLOR=red][/COLOR] Pe Cel Ales, de Domn, chiar Fiul Lui, Caci suntem multi, orbi si intinati. O, Doamne de-as putea intotdeauna, Sa scriu asa cum as vrea eu,[COLOR=red][/COLOR] Sa-L simta, sa-L guste si sa-L placa lumea, [COLOR=red] [/COLOR] Pe Unul Sfant si Bunul Dumnezeu. [COLOR=red] [/COLOR] [SIZE=3] [/SIZE] |
#210
|
|||
|
|||
NOI SPUNEM DOAR CĂ TE IUBIM
Noi spunem doar că Te iubim, Iisuse Domnul nostru Dar inima o împărțim, căutând prin viață rostul. Cu-n murmur stins pe buze Îți declarăm iubirea… Dar viața și trăirea…se-aseamănă cu omenirea. Noi spunem doar că Te iubim…dar ne-ntrebăm adesea: „Noi pentru cine azi trăim, și inima cui dăruim?” Un ceas cu Tine Doamne noi nu putem veghea, Și zicem că iubirea doar Ție îți vom da. Ne alipim iubirea de tot ce-i trecător, Iar Domnul stă la ușa închisă cu zăvor. Ne înșelăm adesea când spunem că-L iubim, Dar la prima-ncercare…pe Domnul părăsim. O, Doamne pune iar în noi iubirea Ta Divină, Și fă ca dragostea-dintâi în inimi să rămână! Și zi de zi când ne vorbești, să-Ți spunem cu tărie: Ca Te iubim cu-adevarat, acum si-n vesnicie Florin Patru
__________________
"Cine seamana in firea pamanteasca va secera din firea pamanteasca putrezirea dar cine seamana in Duhul va secera din Duhul Viata Vesnica"Galateni 6;8 Pacea lui Hristos, la care ați fost chemați, ca să alcătuiți un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, și fiți recunoscători.(Coloseni 3:15) |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
De dragul părintelui Teofil | laurastifter | Stiri, actualitati, anunturi | 0 | 31.01.2012 22:22:10 |
|