Sa ne impartasim des sau rar?

[zaharia_2009]

Te rog sa ma ierti daca m-am bagat mult si nepermis in sufletul tau facind oarecare asemenare. Nu am dorit asa ceva.Sti tu mai bine care este realitatea. Mie imi este destul parerea ca nu sunt asemanatoare exemplele !

[georgeval]

În prealabil postat de sophia

@ Georgeval - legat de impartasirea copiilor. Mie mi-a ramas in suflet suferinta unei fetite din biserica noastra. Avand mai mult de 7 ani trebuie sa nu manance in dimineata aceea. Fetita se plangea in fiecare duminica ca o doare burta de foame si se chinuia asa pana pe la ora 12 cand se face impartasania. Nu mi se pare normal. Sunt totusi multe ore si este vorba de un copil. Si se poate imbolnavi de stomac in acest fel.
De altfel este un copil f.cuminte. Acum vine mai rar la biserica. Dac-o fi mai bine asa?
.

Asta tine de maturitatea preotului. In cazul fetitei aceasta putea fi impartasita de dimineata la slujba utreniei- din impartasania pentru bolnavi- cu timpul va invata si nevointa, insa mai intai trebuie cercetat cazul. In niciun caz nu trebuie sa se urmareasca persecutarea copiilor sau indepartarea lor

În prealabil postat de ory

A capatat un caracter mult prea formal toata aceasta presupusa credinta si s-a pierdut din vedere, in mod deliberat, esenta ei de curatire.

Ce intelegi prin "presupusa credinta"?
Dupa mine, esenta credintei e aceea de apropiere de Dumnezeu, dar nu ma pot apropia daca refuz ceea ce imi cere Dumnezeu: E simplu, ory, Dumnezeu ne chema, dar daca noi ne opunem El nu ne obliga.
Iarta-ma, dar impresia mea e ca si Sf. Impartasanie o ceri ca pe un drept, nu pentru ca ai facut tot posibilul pentru a te curati de acele pacate. Dealtel, din ce scrii mai sus se intelege ca nici nu mai ai pacate. Sa fii chiar o exceptie fata de restul lumii? Esti totusi prea ancorata in realitatile acestei lumi, ca sa fii o sfanta.

[ory]

În prealabil postat de Anca-Miha

Ce intelegi prin "presupusa credinta"?
Dupa mine, esenta credintei e aceea de apropiere de Dumnezeu, dar nu ma pot apropia daca refuz ceea ce imi cere Dumnezeu: E simplu, ory, Dumnezeu ne chema, dar daca noi ne opunem El nu ne obliga.
Iarta-ma, dar impresia mea e ca si Sf. Impartasanie o ceri ca pe un drept, nu pentru ca ai facut tot posibilul pentru a te curati de acele pacate. Dealtel, din ce scrii mai sus se intelege ca nici nu mai ai pacate. Sa fii chiar o exceptie fata de restul lumii? Esti totusi prea ancorata in realitatile acestei lumi, ca sa fii o sfanta.

Anca, in priviinta " pacatului " meu nu este vorba de curatirea propriuzisa, ci este vorba de viata insasi...oricum, am spus pe undeva mai sus ca oamenii simpli nu au cum sa inteleaga, ei se bucura binemersi de simplitate si se simt indreptatiti sa judece ceea ce este dincolo de aceasta.
Nu cred ca am spus ca sunt vre-o Sfanta, dar am facut tot posibilul in viata sa-mi ascult glasul constiintei ... Explica-mi si mie in ce consta aceasta apropiere de Dumnezeu ? Caci tare ma induce in eroare abuzul de aceasta teorie, ramasa ancorata intr-o interpretare vaga si neconforma cu viata si oamenii din jur.
Tu, nu ai sa ma intelegi niciodata, nici nu intentionez sa-ti cer acest lucru...dar tu, in mod personal, nu ai nici o sansa sa-mi poti patrunde complexitatea.
Prea mult vorbim de Dumnezeu, si-atat !
Prea mult citim despre Dumnezeu, si-atat !
Prea putin simtim impreuna cu propria constiinta, ceea ce citim si vorbim....
Vad ca nu te dezici de aroganta cu care ma tratezi sistematic ! Hm !, ma faci sa rad cu ancorarea mea in aceasta lume, nici nu-ti inchipui ce persoana retrasa sunt...in realitate.

În prealabil postat de ory

Prea mult vorbim de Dumnezeu, si-atat !
Prea mult citim despre Dumnezeu, si-atat !

De unde stii ca "...si-atat"; adica fara fapte. Nu e cazul sa ma mandresc cu faptele mele.
Au fost situatii pe forum in care ni s-a cerut ajutor. Fiind din Galati ai dat bani, ai ajutat in vreun fel? Dar faptele tale, prin care te apropii de Dumnezeu care sunt, ory?

[cristiboss56]

În prealabil postat de Anca-Miha

De unde stii ca "...si-atat"; adica fara fapte. Nu e cazul sa ma mandresc cu faptele mele.
Au fost situatii pe forum in care ni s-a cerut ajutor. Fiind din Galati ai dat bani, ai ajutat in vreun fel? Dar faptele tale, prin care te apropii de Dumnezeu care sunt, ory?

Valabil atât pentru cel ce chestionează , cât şi pentru cel chestionat ! Milostenia nu se trâmbiţează , şi nu-i pentru fală în nici un caz !

[ory]

În prealabil postat de Anca-Miha

De unde stii ca "...si-atat"; adica fara fapte. Nu e cazul sa ma mandresc cu faptele mele.
Au fost situatii pe forum in care ni s-a cerut ajutor. Fiind din Galati ai dat bani, ai ajutat in vreun fel? Dar faptele tale, prin care te apropii de Dumnezeu care sunt, ory?

Ce stupida esti Anca ! ! !...ai judecat exact cum m-am asteptat, atat de stramt !
Iti spun sincer, tu ai o problema cu mine si, pana nu-ti descatusezi inima si constientizezi ca acest dispret nu-si are rostul si nici locul intr-o inima " milostiva ", nu stiu de cata intelepciune trecuta prin ani vei da dovada.

[ory]

Anca draga, m-ai intrebat ce fac eu pentru Dumnezeu, iar prin aceasta intrebare imi dau seama ca nu realizezi ce implicare poate avea aceasta intrebare. Cum adica ce fac eu pentru Dumnezeu, dar ce, eu sunt robot ca sa fiu capabila a pune pe hartie functiile de care sunt capabila prin cip sa mi le exprim ?, sau sunt om , iar umanul din noi este atat de complex incat devine aproape imposibil sa insiram ce trasaturi din el sunt dedicate Domnului sau nu. Este un intreg Univers, draga Anca, ceea ce facem, gandim, simtim, vorbim, cugetam, privim, savarsim intre oameni si pentru oameni , pentru noi insine. Viata este formata din clipe, iar clipele acumulate in ani si ani de cugete, simtiri, fapte si tot tacamul de lucrari pamantene. Intelegi !
Felul cum ma respect pe mine denota un anumit grad de respect fata de Cel care m-a creat, felul cum respect pe ceilalti, nu din egoism m-am trecut mai intai pe mine, ci din necesitatea de-a invata prin sine ce-nseamna respectul si apoi de-al darui....tot astfel cu toate cate le intampinam pe pamant, toate ne departeaza sau ne apropie de Dumnezeu in masura in care ele trec neaparat prin filtrul ratiunii, caci acesta este marele dar oferit speciei superioare, care este omul. Apoi, felul cum privesc pe celalalt, cum ii vorbesc, cum imi apasa in suflet durerea lui, cum pot sa o ajut ca sa-l alin, felul cum privesc sexualitatea prin mine si prin cel de langa mine...sau prin ceilalti, felul cum privesc esteticul sau uratul, cum privesc si cum tratez neputinta mea sau a celorlati, cum ofer o mana spre purtarea ei mai cu usurinta, felul cum tratez mancarea cea de toate zilele, ........materialismul, iubirea si ura, nepasarea....ohoooo! Nu am spatiu in care sa pot exprima cum ma simt sau nu mai aproape de Dumnezeu, dce fac in mod concret pentru El. Dar, niciodata, absolut niciodata nu am sa consider canoanele sau presupusele scrieri care dispretuieste fiinta umana si o condamna, o pedepseste nejustificat in realitate, nu am sa le consider dovada de credinta, indiferent cat ar inalta acestea Numele Lui Dumnezeu.
Nu am sa spun aici cata milostenie fac, sau cata nu fac, nici cat ma rog, sau nu ma rog, nici cat postesc sau nu postesc, nici cata pocainta zace in mine sau nu, nici cat de mult iubesc sau urasc...dar spun sincer, simt multa, foarte multa durere cand vad ura fata de om invaluita in credinta, indiferent de scuze si pretexte, fie ele si rupte din rai, si o spun cu toata durerea pe care am intampinat-o in jurul oamenilor " credinciosi " . Si totusi, nu condamn pe nimeni, fiindca asta este firea noastra omeneasca, chiar daca ne place sa citim si sa visam, ne manifestam exact cum ne dicteaza instinctele si discernamantul...educat.
Iar acum, te intreb pe tine Anca, ce faceai tu pentru Dumnezeu cand aveai 30 de ani ?...sa nu-mi spui ca nu-L cunosteai pe Dumnezeu, fiindca , banuiesc ca nu traiai in Kamerun si de-aia nu-l cunosteai. Si, stii de ce te intreb ? Pentru ca varsta face foarte mult diferenta in ceea ce tot spunem pe-aici...dar, mai ales experientele si sacrificiile atribuite acestora .

[zaharia_2009]

Citind serioasa ta expunere mi-am adus aminte de o poveste din pateric in care un monah de rind isi tot ruga staretul sa-l lase sa mearga in pustie .Staretul nu voia socotindu-l nepregatit.Monahul argumenta mereu ca a citit modurile de ispitire a vrasmasului si cum se lupta cu el in fiecare situatie ,stie totul ,cunoaste totul ...doar voieste la pustie.Dupa multe staruinte staretul s-a induplecat si i-a dat drumul. La scurta vreme s-a intors speriat,ingrozit.Dupa ce l-a cercetat batrinul l-a oprit in minastire spunindu-i: da,stii multe,ai citit mult, te-ai informat dar nu ai si putere sa traiesti acolo.

Nu ma asteptam ca in rindurile tale cu stil(da ai stil,dar purtere...)sa gasesc grave greseli fundamentale.Ne apreciind,nerecunoscind ,necinstiind si nerespectind sfintele canoane(si implicit pe sfintii care prin descoperire dumnezeiasca le-au intocmit)nu recunosti biserica.Scurt.Ce sa mai tura,vura.Pai probabil pt. o asemenea greseala capitala (probabil !,nu am de unde sa stiu precis daca chiar spui adevarul sau este fronda)duhovnicul nu te impartaseste ,,sine diae"Nerecunoasterea legilor care stau la baza vietuirii crestine individuale si si a intregii biserici este vecin cu anatema,cu tagaduirea bisericii. Cum incape in sufletul tau aceasta paradigma: te zelesti sa fi ceva ce tocmai desconsideri? Pai vezi unde ai ajuns?
In societatea civila,aici unde se tot socializeaza pe rupte,cum poti vietui daca desconsideri legile ei . Sora draga ,supara-te pe mine ,mai bine,dar sa ne aducem aminte impreuna ce spunea sf.ap.Pavel lui Tit(sau Timotei): ,,Lupta-te lupta cea buna si vei capata cununa" a mintuirii,desigur. Iata clar, ca nu orice lupta cu care ne impaunam este si cea buna,folositoare si care duce la mintuire.
Fa cum vrei tu si pe mine ma iarta dar iti spun ca sunt surprins: cvasiapostazie live nu am avut sansa sa vad. Pt. un pacat ca asta(chiar si in graba zis)se face mult si greu canon
Da, ai stil ,te exprimi,,leterar" dar ai grave lacune.Procedind astfel NU PE HRISTOS IL MARTURISESTI.
Nu am mai indrasnit sa spun ca desconsiderindu-i pe sfinti si punindu-te mai presus de ei (revezi-ti formularea)fara voia ta te-ai erijat preasfinta(mai mult decit sfintii).Numai ca locul acesta este demult ocupat de cu adevarat Preasfinta; pt. tine nu cred sa mai fie loc.
Iarta-mi ,,taietura" dar la mari caderi se raspunde cu tarie.Totul pina la a-L marturisi pe Hristos !
Subiectul deschis de tine este extrem de grav si comporta multa discutie;pt. seara aceasta este destul dar pe parcurs vom mai face referiri.

[anna21]

Imi pare rau ca te simti "pusa la zid". Stiu ca te straduiesti sa faci ceea ce este bine.
Ai spus intr-o postare ca-ti asculti "glasul constiintei". Pe mine acest glas m-a inselat (sau ce ascultam eu nu era constiinta, era altceva). Noi nu suntem in masura sa judecam binele si raul. Iar dreptatea nu am inventat-o noi.
Si eu pot sa ma simt nedreptatita, sa cred ca eu judec mai bine lucrurile, sa cred ca nu sunt inteleasa corect.. Dar apoi, daca ma gandesc bine, nici chiar eu nu ma inteleg pe mine, ce pot pretinde altora?
Azi ma revolta un lucru, maine poate ii multumesc lui Dumnezeu pentru el.
Nu stiu la ce canoane te referi, este alegerea ta sa te supui sau nu. Dar gandeste-te ca si daca ai fi cu adevarat nedreptatita (desi eu nu cred).. daca te supui, exista rasplata pentru asta.