Sfaturi date altora...

[Noesisaa]

În prealabil postat de eu_rationez

stii f bine la ce ma refer.

pavel din pacate a fost un frustrat, care a transat urat si foarte decisiv ce drepturi si indatoriri are fiecare, care a ars biblioteca din alexandria pe motiv ca stiinta e o erezie, la sfatul caruia au fost nenumarate crime si rascoale urate purtate de catre drept-credinciosi impotriva evreilor si arabilor din oras, si care a ordonat ca femeia sa fie tacuta si sa stea acasa pentru ca avea el o rafuiala personala cu hypatia, cea mai inteleapta si virtuasa femeie din lume la acea vreme,, dar care refuza sa treaca la crestinism. o crima oribila de care se dezice si biserica actuala.
mai era unul cu care facea echipa buna , chiril. toti oficialii orasului au fost fortati si santajati cu sabia sa se crestineasca.

pe astia mi-i dai tu exemplu de sfintenie si de urmat? acestia sunt oameni intru hristos? pe ce te bazezi?
fanaticii v-au distrus aparatul critic de tot?

Total mis-mas.

Eu_rationez -- pacat ca te limitezi la filme gen Agora si la ce auzi pe ici pe colo.

[dobrin7m]

În prealabil postat de sophia

''Niciodata sa nu dai sfat nimanui, pana cand nu l-ai trait tu! Cel ce da sfat, dar el nu l-a trait, este ca izvorul de apa pictat pe perete".

Parintele Cleopa"

L-am gasit acum pe acest site.
Aici are multa dreptate. Asa ca sa avem grija cu sfatuitul...

Citatul complet:
``Spunea Parintele Cleopa: ''Niciodata sa nu dai sfat nimanui, pana cand nu l-ai
trait tu! Cel ce da sfat, dar el nu l-a trait, este ca izvorul de apa pictat pe perete. Iar
cel care vorbeste din experienta sa, seamana cu un izvor de apa vie!''

De ce intotdeauna omul invata din propriile greseli si nu vrea sa invete si din greselile altora?
Intotdeauna atunci cand primim un sfat de la cineva despre o situatie pe care nu a trait-o e ca si cum am citi din carti. Dar asta nu inseamna ca nu spune adevarul, cartea.
Parintele Cleopa se refera clar la faptul ca cel care da sfaturi din propria experienta trebuie ascultat facand referire la multimea de oameni care nu vor sa asculte de sfatul celui mai batran care a trait mai mult, a vazut mai mult si deci a devenit mai intelept.
Mai este si situatia cand cineva da sfaturi, pentru ca stie ca a trait asta, dar nimeni nu vrea sa il asculte sau sa il creada.
de multe ori suntem mai rau decat Toma necredinciosul. de ce sa ascult eu da ala? Ce stie el prin ce trec eu? Niciodata nu ne punem intrebarea: oare acesta care imi da sfaturi nu a trecut cumva prin lucruri mai grele ca mine?

Cuvintele parintelui Cleopa sunt adanci si pline de inteles. In mai multe sensuri. Cuvinte care nu trebuie generalizate. Gata, calugarul nu a fost casatorit, deci nu stie cum sa sfatuiasca crestinul in problemele de casnicie. Foarte fals. Pentru ca sfaturile crestine dau rezultate in orice situatie ar fi gasit omul.

Eu vad un barbat ca isi bate femeia si ii dau sfat sa nu mai bata femeia sa, ci sa se roage la Dumnezeu sa ii dea putere sa isi stapaneasca mania. Sfatul meu nu e bun doar fiindca nu am trecut si eu prin astfel de experienta?
Eu vad o femeie care bea si isi neglijeaza casa si copiii si barbatul. Si ii dau sfat sa lase bautura , sa mearga la biserica, sa se roage sa poata lupta cu pacatul asta, sa nu uite de cei dragi, sa nu uite de sufletul ei care se chinuie in bautura. Sfatul nu e bun pentru ca eu nu am baut nicioadata?
Si exemplele pot continua.
Eu zic sa coboram cu picioarele pe pamant, sa ne uitam in jur la oamenii ce ne inconjoara si sa dam sfaturi bune celor care au nevoie de ele.
Ca vrasmasul atat asteapta. Sa ne vada invrajbiti, ca intoarcem capul la necazul celuilalt.
Prea mult teologhisim , la prea multe, cat de intelepti si stiutori suntem. Dar ar trebui sa fim practici cu credinta noastra, nu sa o lasam pe perete ca un izvor pictat asa cum spune frumos Parintele Cleopa.
In citatul parintelui trebuie sa vedem pe fariseii care dau sfaturi. la acestia se refera Parintele Cleopa. Doar ca nu toti oamenii sunt farisei.
Discutia de mai sus dintre cativa useri este cat se poate de inutila. ca Isus nu a spus, ca a spus, ca... de fapt aici este exemplu clar de intelepciunea din Traditie cea atat de mult hulita de unii. Da, sa tragem invataminte din experientele inaintasilor nostrii crestini, care au murit pentru credinta si totul nu din fanatism ci din prea multa credinta atat de urata de unii.

[Marius22]

În prealabil postat de sophia

Si parintele Cleopa singur nu-si respecta ideea, ca da sfaturi, acolo unde nu ar trebui, nu le-a trait. Paradox.

Sophia, astazi am ajuns sa intelegem intr-un mod extrem de limitat pe acel "a trait" sau pe "a trai". Sigur ca parintele Cleopa, parintele Teofil Paraian, Paisie Aghioritul, ca sa dam numele numai catorva parinti duhovnicesti contemporani, nu au fost casatoriti, nu vorbesc despre casatorie din experienta lor practica. Iar noi, mirenii, judecam acest lucru ca fiind lipsit de autoritate.

Paroadoxul nu consta in faptul ca parintele s-ar contrazice pe sine, ci tocmai faptul ca in ciuda lipsei experientei directe, vorbeste cu o autoritate mai mare si intr-un chip mai profund despre casatorie decat multi dintre cei casatoriti.

Pentru omul duhovnicesc, a trai, nu se reduce la propriile experiente, cat a trai bucuriile si dramele celuilalt. Cu cate probleme iscate in sanul familiei nu s-a confruntat parintele in timpul atator spovedanii? In calitate de parinte, el suferea, traia toate acestea alaturi de cei ce se spovedeau. Mai mult, acesti parinti luminati de Dumnezeu, primesc prin Duhul Sfant, darul discernamantului duhovnicesc. Dar mai credem noi in toate acestea?

[eu_rationez]

În prealabil postat de anna21

Niste date:
Sf Apostol Pavel a murit martirizat in timpul imparatului Nero (daca nu gresesc), in anul 67!

Hypatia a murit prin anul 400, candva. Potrivit corespondentei (surse istorice) aprecia crestinismul si dorea sa se converteasca.

Biblioteca din Alexandria: nu se sctie exact cand s-a distrus. Cu o marja de eroare de 600 ani: vezi aici ca este mult de spus.


PS: Nu, nu stiu la ce te referi.
Faci afirmatii pe care nu le poti sustine decat prin atacuri la persoana.
Oricum, ultima postare m-a convins ca orice discutie nu are sens (decat daca vrei sa afli ceva despre ortodoxie, cu draga inima iti spun cat pot.. dar de vorbarie nu am chef, mai ales ca esti total neinformata.)

PS2: Unde sunt aceia care cred ca televiziunea poate fi instructiva!?? Poftiti de luati exemplu! (

eu nu inteleg de ce te grabesti sa dai reply daca nu intelegi. faptul ca aceste persoane nu au traiti in aceeasi perioada , fii sigura ca il cunosteam si eu.
dar in loc sa iei mot-a-mot mesajul nu ar fi rau daca ai mai citi si altceva in afara de ce prescrie preotul la predica, duminica.

ce vroiam sa spun este faptul ca cea mai mare parte a faptelor minunate de la acea vreme a celor pe care biserica ii numeste "sfinti" se derulau sub autoritatea spirituala foarte puternica a apostolului pavel , la acea vreme.
biblioteca din alexandria a fost arsa de catre teofil (alt sfant plin de ura) cu motivul de a distruge faptul ca apostolul pavel si-a derivat doctrina din zoroathrism (mai precis din scrierile lui mythra).



in ceea ce priveste soarta hypatiei, consemnarea ei la izolare, reducerea la tacere s-au facut de catre chiril prin invocarea scrierilor apostolului si a dispretului acestuia pentru femei si pentru compania acestora (probleme si frustrari de ordin personal, banuiesc).

e nu am facut altceva decat sa-mi insusesc acest obicei bine impamantenit in comunitatile crestine (pe forum, inclusiv) de a face apel la scrierile si ideile raspandite (de catre altii) a sfintilor din perioada proto-crestina, ca si cum ar fi in legatura directa cu cei ce au trait acum 2000 de ani, ca si cum le-ar sufla in ceafa.


daca "sfintii" de la acea vreme ii invocau pe cei dinainte, inainte sa mai lanseze cate un conciliu sau exterminare, cine sunteti voi sa spuneti ca nu-i asa? vorbea sf pavel prin oficialii bisericii la acea data sau nu?


e foarte usor sa acuzati pe cei ce nu va imartasesc opinii , drept erezie, pentru ca asa va scoateti basma curata fara a mai fi nevoie sa cautati argumente.
"intreaba si vi se va raspunde" nu va zice nimic, nu va indeamna la nici un soi de cercetare, sau asa sunteti setati toti astia care obisnuiti sa dati cu tifla intrebarilor incomode?

foarte frumos, foarte crestinesc.

[zaharia_2009]

Cit de usor ne este unora sa ne facem de rusine si sa ne aratam nesocotinta si nestiinta pura prin care incercam , din contra, sa parem totusi ,,cineva".
De multa vreme , cei ce au de spus si au avut de spus cite ceva serios, clar sau chiar meritoriu de exemplar , se cunosc si au fost apreciati mereu .
La polul opus, sunt neoplazicii marturisirii, cei pt. care abia , abia se mai gasesc medicamente de supravietuire !

[Fani71]

În prealabil postat de Marius22

Sophia, astazi am ajuns sa intelegem intr-un mod extrem de limitat pe acel "a trait" sau pe "a trai". Sigur ca parintele Cleopa, parintele Teofil Paraian, Paisie Aghioritul, ca sa dam numele numai catorva parinti duhovnicesti contemporani, nu au fost casatoriti, nu vorbesc despre casatorie din experienta lor practica. Iar noi, mirenii, judecam acest lucru ca fiind lipsit de autoritate.

Paroadoxul nu consta in faptul ca parintele s-ar contrazice pe sine, ci tocmai faptul ca in ciuda lipsei experientei directe, vorbeste cu o autoritate mai mare si intr-un chip mai profund despre casatorie decat multi dintre cei casatoriti.

Pentru omul duhovnicesc, a trai, nu se reduce la propriile experiente, cat a trai bucuriile si dramele celuilalt. Cu cate probleme iscate in sanul familiei nu s-a confruntat parintele in timpul atator spovedanii? In calitate de parinte, el suferea, traia toate acestea alaturi de cei ce se spovedeau. Mai mult, acesti parinti luminati de Dumnezeu, primesc prin Duhul Sfant, darul discernamantului duhovnicesc. Dar mai credem noi in toate acestea?

Foarte frumoas spui, Marius. Da, exista si un discernamant duhovnicesc care depaseste experienta directa. Tot asa cum Adam si Eva erau destinati de Dumnezeu sa cunoasca binele si raul pe alt nivel, nu din proprie experienta a raului. Trebuiau sa guste din fruct abia dupa ce ar fi fost capabili sa inteleaga raul fara sa il comita.

Insa, exista si umbre in acest tablou. Exista totusi si greseli posibile in atitudinea asta ortodoxa asupra vietii duhovnicesti, ca venind exclusiv de la calugari. Cred ca, datorita problemelor istorice pe care le-a avut ortodoxia, ea s-a refugiat prea mult in manastori. Asta a fost bine pentru pastrarea credintei in epoci dificile. Dar cred ca ar trebui sa echilibram un pic lucrurile si sa lasam si duhovnicia ne-calugareasca sa-si spuna cuvantul pe care il are de spus. Astfel vom evita unele exagerari inacceptabile. Pentru mine este clar ca unii calugari chiar mari ca parintele Cleopa sau mai ales Arsenie Boca chiar daca pot da si sfaturi foarte bune oamenilor casatoriti, dau si sfaturi care nu sunt bune. De un asetism exagerat, nepotrivit cu viata laicilor.

În prealabil postat de eu_rationez

stii f bine la ce ma refer.

pavel din pacate a fost un frustrat, care a transat urat si foarte decisiv ce drepturi si indatoriri are fiecare, care a ars biblioteca din alexandria pe motiv ca stiinta e o erezie, la sfatul caruia au fost nenumarate crime si rascoale urate purtate de catre drept-credinciosi impotriva evreilor si arabilor din oras, si care a ordonat ca femeia sa fie tacuta si sa stea acasa pentru ca avea el o rafuiala personala cu hypatia, cea mai inteleapta si virtuasa femeie din lume la acea vreme,, dar care refuza sa treaca la crestinism. o crima oribila de care se dezice si biserica actuala.

Apostolul Pavel nu avea cum sa arda Biblioteca din Alexandria.Nu ma refer la neconcordanta perioadei istorice,aceea este evidenta si pentru un prescolar.Pe Hypatia nici macar nu a cunoscut-o.Nici nu avea cum.Din aceleasi motive.Apostolul Pavel nici macar nu a ajuns in Alexandria,locatia nu a figurat in calatoriile sale

I.Calatoriile Apostolului Pavel

1.Prima calatorie: Antiohia (Faptele Apostolilor 13:1-3)-Salamina (Faptele Apostolilor 13:4-5)-Pafos (FA 13:6-12)-Perga (FA 13:13)-Antiohia din Pisidia (FA 13:14-15,13:38-39,13:46,13:50-51)-Iconia (FA 14:1-7)-Listra (FA 14:8-10,14:18-19)-Derbe (FA 14:20-22)-Pisidia/Pamfilia (FA 14:23-24)-Perga/Atalia (FA 14:25)-intoarcerea in Antiohia (FA 14:26-27)

2.A doua calatorie: Tars-Siria-Cilicia (FA 15:36,15:40-41)-Derbe/Listra/Iconia (FA 16:1-3)-Galatia (FA 16:4-5)-Galatia/Frigia (FA 16:6)-Misia(FA 16:7)-Troa(FA 16:8-10)-Samotracia/Neapolis-Filipi (FA 16:11-12,16:14,16:20-32)Amfipoli-Apolonia-Tesalonic (FA 17:1-5)-Berea (FA 17:10-13)-Atena(FA 17:14-16,17:24-25,17:30-34)-Corint (FA 17:14,18:1,18:5-6,18:9-11)-plecarea spre Siria (FA 18:18)-Efes (FA 18:19-20)-plecarea din Efes (FA 18:21)-Cezareea/Ierusalim/Antiohia (FA 18:22)

3.A treia calatorie: Antiohia/Galatia/Frigia (FA 18:23)-Efes (FA 19:1)-plecarea spre Macedonia (FA 19:8-11,19:20,19:23,20:1)-ajunge (posibil pe ruta Troa-Filipi-Tesalonic) in Grecia (FA 20:21)-intoarcerea prin Corint catre Troa(FA 20:3-5)-ajunge in Troa(FA 20:6,20:7-12)-Asos/Mitilene/Chios/Samos/Troghilion/Milet (FA 20:13-15)-Milet (FA 20:17-24,20:36-38)-Cos/Rodos/Patara/Tir ( FA 21:1-4)-Ptolemaida/Cezareea/Ierusalim(FA 21:7-8, 21:10-11,21:13,21:15)

4.Ultimul drum: Din Cezareea cu o corabie din Adramit(FA 27:1-2)-Sidon/Cipru(FA27:3-4)-Mira in Licia-plecarea spre Italia(FA 27:5-6)-Cnid/Creta(FA27:7)-calatoria pe mare(FA 27:9-10,27:14-16)- se continua calatoria pe mare(FA27:18-20 si 27:21-25)-ajunge in Malta(FA 27:27, 27:41-44,28:1)-Siracusa/Regio/Puzole(FA 28:11-13)-Roma (FA 28:14-16,28:30-31)

II.Cum a trait Credinta Apostolul Pavel

Ce ati spus la inceput despre Apostolul Pavel este regretabil.Si-a purtat lanturile gandindu-se la altii si nu la el:,,Precum este cu dreptate să gândesc astfel despre voi toţi; căci vă port în inima mea, şi în lanţurile mele, şi în apărarea şi în întărirea Evangheliei, fiindcă voi toţi sunteţi părtaşi la acelaşi har cu mine." (Filipeni 1:7)

El,cel putin,a inteles sa moara pentru Hristos:,,Că eu de-acum mă jertfesc şi vremea despărţirii mele s-a apropiat.Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit.De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui. "( II Timotei 4:6-8).


III.Despre ,,Agora anticrestina a lui Amembar"

,,Hypatia le vorbeşte unor studenţi destul de copţi într-un amfiteatru, despre care vom afla repede că era parte din faimoasa bibliotecă din Alexandria. Decorurile respiră grandoare, costumele respectă linia clasică a vremii, de zici că însuşi Armani cu “Bote” îşi dăduseră mîna să iasă ceva cool. Dar cine-i Hypatia? Hypatia este matematiciană, astronoamă şi filosoafă, deci e genul acela rar de femeie căsătorită cu ştiinţa. De aceea respinge avansurile lui Orestes, fiul unui alt Orestes. Mai respinge ceva frumoasa Hypatia. Convertirea la credinţa creştină.

Şi uite aşa ajungem la subiectul propriu-zis al filmului “Agora” semnat de spaniolul Alejandro Amenabar.

Dacă un extraterestru tocmai picat pe Terra intră într-un cinematograf dintr-un mall, oricare ar fi acela, din orice oraş al lumii noastre, ar înţelege repede, fără să-şi pună mintea foarte tare la contribuţie. Şi fără să stăpînească vreo limbă, nici măcar de circulaţie internaţională. Ce vede extraterestrul nostru care habar nu are cu ce se mănîncă istoria şi religia lumii în care el tocmai a fost paraşutat? În primul rînd, un oraş prosper şi civilizat, în care au înflorit artele şi ştiinţa, un loc în care se gîndeşte liber, un spaţiu unde oamenii luptă cu ideile şi mai puţin cu sabia, dar un loc care începuse să fie terorizat de o grupare barbară. Aceşti indivizi violenţi, nemiloşi, fanatici, vicleni, primitivi şi murdari se numeau creştini. În treacăt se înţelege că şi creştinii ăştia ar fi fost cîndva persecutaţi, dar acum îşi cîştigaseră dreptul să activeze la lumină. Situaţie de care tocmai profitau.

Spre deosebire de ceilalţi locuitori ai Alexandriei, cetăţeni cu spirit civic, liniştiţi, culţi, umanişti, cei care îşi spuneau creştini credeau într-un singur Dumnezeu, un anume Iisus. Asta nu ar fi fost foarte grav, deşi încălca curentul vremii de a te închina la mai mulţi zei. Nenorocirea este că intruşii din Agora, locul acela din cetatea antică unde se dezbăteau problemele urbei şi ale ţării, voiau să-şi impună punctul de vedere cu forţa. Ceea ce şi reuşesc cu largul concurs al autorităţii romane din provincia alexandrină. Creştinii calcă pe cadavre şi pe foc în drumul lor spre confiscarea puterii în Alexandria. Numitul Ammonius este conducătorul unei facţiuni paramilitare a creştinilor, parabolanii. Ei sînt cei care devastează şi incendiază Biblioteca din Alexandria, locul sacrelor papirusuri fiind luat după asalt de tot felul de animale domestice care păşteau nu se ştie ce printre ruine.

În cea mai bună tradiţie a naziştilor, parabolanii ard ştiinţa “păgînă” conţinută de zecile de mii de papirusuri ale Bibliotecii, în vreme ce faimoasa Hypatia, salvată in extremis de cîţiva sclavi credincioşi, îşi continuă cercetările despre traiectoria elipsoidală a Pămîntului. Tot creştinii, prin braţul lor înarmat şi paramilitar numit parabolanii sînt cei care împing în negura violenţei ultimul licăr de spiritualitate al Alexandriei. Filosoafa refuză să se convertească la noua credinţă, deşi fusese implorată de Orestes, ajuns între timp prefect al Alexandriei, şi de Synesius, episcop de Cyrene, şi el fost student. Chiril, şeful creştin al Alexandriei şi, implicit, al parabolanilor, ordonă eliminarea Hypatiei, iar ciracii nu stau pe gînduri omorînd-o prin lapidare, adică prin bătaie cu pietrele. Ce mai contează că profetul acela numit Iisus îi povăţuise să se gîndească bine înainte să ridice piatra?

Filmul se termină cu lacrimile lui Davus, sclavul care o iubise pe Hypatia, dar împotriva căreia se răzvrătise. Ba nu, filmul se termină cu extraterestrul nostru care se ridică de pe scaunul cinematografului convins că acei oameni răi numiţi creştini trebuie pedepsiţi cumva. Cei care ucid, distrug şi terorizează în numele unor idealuri nobile nu au ce căuta nici pe Pămînt, nici pe Alfa Centauri.

Carevasăzică, Alejandro Amenabar a reuşit.A reuşit să facă un film anticreştin.A reuşit fiindcă e un regizor foarte bun şi îşi făcuse mîna cu “Mar Adentro”.A reuşit fără să rişte nimic, fiindcă el ştie că, de fapt, creştinii nu sînt aşa. Şi nu au fost niciodată aşa, şi nu ei au incendiat Biblioteca din Alexandria.

Dar e la modă un nou sport printre mulţi intelectuali de vază ai timpurilor noastre. E în trend să te declari laic. Ori liber cugetător. Deschis la minte. În viziunea dînşilor, a noilor Hypaţi, morala creştină e ceva expirat. E ceva care pune piedici minţilor curajoase şi libertine. Acel ceva trebuie combătut. La treabă! Drumul spre Sodoma şi Gomora a fost pietruit, iar acum e în curs de asfaltare. Alejandro Amenabar îşi face bine treaba."

Autor: Cristian Geambasu

În prealabil postat de Fani71

Foarte frumoas spui, Marius. Da, exista si un discernamant duhovnicesc care depaseste experienta directa. Tot asa cum Adam si Eva erau destinati de Dumnezeu sa cunoasca binele si raul pe alt nivel, nu din proprie experienta a raului. Trebuiau sa guste din fruct abia dupa ce ar fi fost capabili sa inteleaga raul fara sa il comita.

Insa, exista si umbre in acest tablou. Exista totusi si greseli posibile in atitudinea asta ortodoxa asupra vietii duhovnicesti, ca venind exclusiv de la calugari. Cred ca, datorita problemelor istorice pe care le-a avut ortodoxia, ea s-a refugiat prea mult in manastori. Asta a fost bine pentru pastrarea credintei in epoci dificile. Dar cred ca ar trebui sa echilibram un pic lucrurile si sa lasam si duhovnicia ne-calugareasca sa-si spuna cuvantul pe care il are de spus. Astfel vom evita unele exagerari inacceptabile. Pentru mine este clar ca unii calugari chiar mari ca parintele Cleopa sau mai ales Arsenie Boca chiar daca pot da si sfaturi foarte bune oamenilor casatoriti, dau si sfaturi care nu sunt bune. De un asetism exagerat, nepotrivit cu viata laicilor.

Oare pentru sfaturile "mai putin bune" ale Pr. Arsenie Boca se fac minuni peste minuni la mormantul sau? Ia gandeste-te putin! Cam ce harisme au primit ne-calugarii de care amintesti mai sus? Banuiesc ca niciuna.

[windorin]

În prealabil postat de sophia

Iisus nu a lasat lectii de natura personala (intima). Cum de au ajuns altii sa dea, nu stiu.

Sophia, oare in Scriptura se cuprind toate cuvintele rostite de Hristos in cei 3 ani de propovaduire ?!
Oare in atatea zile petrecute cu Apostolii si oamenii de rand sa nu fi vorbit de viata de familie, pe care majoritatea o traiau ?!
Oare la Nunta din Cana sa nu fi vorbit nimanui despre familie ?!

Sfanta Scriptura ne pastreaza numai o parte din Adevarul revelat... restul este in Sfanta Traditie.
Sfanta Traditie este alcatuita din multe carti scrise intre secolele I-VIII. Mare parte dintre ele vorbesc de familie.
In aceste carti au ajuns multe dintre invataturile ce au circulat pe cale orala, in vremea Mantuitorului.
Ba pana in zilele noastre, Duhul Sfant ii lumineaza pe cei sfinti, spre a arata calea cea dreapta... in fel de fel de probleme.

În prealabil postat de sophia

Si parintele Cleopa singur nu-si respecta ideea, ca da sfaturi, acolo unde nu ar trebui, nu le-a trait. Paradox.

"Şi a zis către altul: urmează-Mi.
Iar el a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să merg să îngrop pe tatăl meu.
Iar El i-a zis: Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor, iar tu mergi de vesteşte împărăţia lui Dumnezeu." (Luca 9, 59-60)

Se pare ca si Mantuitorul "a intrat" in viata de familie a celorlalti ! Nu'i asa ?!

În prealabil postat de Miha-anca

Oamenii din manastiri fiind "saraci cu duhul", s-a indurat Duhul Sfant de ei si le-a dat toate cele de trebuinta lor si mirenilor, si anume: Intelepciune de la Dumnezeu. Parintii sfinti din manastiri nu isi dau pur si simplu cu parerea, ci vorbesc din cele primite de la Dumnezeu.

Spre deosebire de acestia, sunt unii mireni, care se cred ft. intelepti, fara sa fie: si care isi dau cu parerea despre ceea ce nu cunosc. Nu ii includ aici pe cei, care prin meseria lor sunt in masura sa dea sfaturi altora.

Sfaturile parintilor sfinti sunt percepute de unii, ca fiind sabloane; in fapt acesti Parinti vorbesc la unison, caci sunt croiti din acelasi material si in consecinta se refera la acelasi Adevar. Un Post binecuvantat va doresc!

M'a bucurat mult cuvantul tau. Subscriu.

În prealabil postat de eu_rationez

Pavel din pacate a fost un frustrat, care a transat urat si foarte decisiv ce drepturi si indatoriri are fiecare.

Sa te ierte Domnul pentru cuvintele negandite.

În prealabil postat de Marius22

Pentru omul duhovnicesc, a trai, nu se reduce la propriile experiente, cat a trai bucuriile si dramele celuilalt.
Mai mult, acesti parinti luminati de Dumnezeu, primesc prin Duhul Sfant, darul discernamantului duhovnicesc.

Multi "crestini" nu mai au credinta, deci a vorbi de asemenea lucruri inaintea lor este totuna cu "a imprastia margaritare".

[costel]

Sunt situatii cand putem sa le raspundem altora apeland la cuvintele Parintilor. Nu toti ne-am ridicat la masura desavarsirii lor. Daca situatiile o cer, e bine sa le dam oamenilor aceste cuvinte. De altfel, e impropriu a spune ca sunt cuvintele lor, caci mai potrivit e a spune ca sunt ale Duhului - caci sunt rod al rugaciunii.

Minunat ar fi sa le raspundem din trairea noastra, dar, decat sa ne dam cu parerea si sa sfatuim gresit, mai bine apelam la aceste cuvinte traite de Parinti.

Inchei prin a spune ca e mai bine sa tacem daca nu stim ce raspuns sa dam. E mai bine sa nu bem, decat sa bem apa otravita. Din nefericire cuvintele multora au ajuns sa fie otrava.

Dar daca avem apa la noi, chiar daca nu e din curtea noastra, nu se cuvine oare sa o dam celui insetat? Il lasam sa moara de sete doar pentru ca nu-i din curtea noastra? Sa nu fie asa.