|
#41
|
|||
|
|||
Citat:
Doamne ajută! P.S. Și să ne străduim, totuși, să ne iertăm unii pe alții. Uite, mie deja îmi pare rău că nu am găsit cuvinte încă și mai blânde pentru Igor. I-am scris, bag seamă, cu supărare, deh... Deși nu sesizam atunci. |
#42
|
|||
|
|||
Citat:
În fapt, cred că ai încercat să vezi printr-o erminie a Duhului anumite fapte ale vieții noastre care năzuiește la despătimire. Îți mulțumesc pentru efort! Te rog să mă ierți că ți-am vorbit aspru. Îmi pare rău. Mă rog să nu te fi nedreptățit fără voie. Doamne ajută! |
#43
|
|||
|
|||
Citat:
|
#44
|
||||
|
||||
Frate Ioan, poate ai așteptat răspuns de la mine.
Nu am găsit răspuns, că ai mare dreptate în tot ce ai scris. Tu mi-ai dat răspunsul, nu a mai fost nevoie să mai spun nimic. Și fratele Neagu a venit împodobind mai frumos răspunsul tău. Nu, eu nu vă judec. Departe gândul. Nu fac aluzie la nimeni, dar fiecare vede în postarea celuilalt atât cât iubește. Așa de limpede sau încețoșat vede. Fiindcă așa e firea omului, de aceea pare că noi ne tot certăm pe aici, dar nu ne certăm, ne îmbunătățim iubirea. De aceea tot revenim mereu, și scriem, fiindcă poate fără să ne dăm seama, ne pasă. Și iubim. Poate puțin, dar iubim. Ne pasă de noi înșine, să ne aruncăm egoismul și ne pasă de ceilalți, să-i iubim mai mult. Și vedem cât de dulce e să iubești, și vrem să iubim din nou. Și scriem din nou, căutând iubirea. Așa-i pe forum... Cât mă privește, așa fac și eu, și mă văd pe mine, în toate postările tuturor celorlalți, și când scriu să ajut pe cineva, mă ajut pe mine, primul. Vă rog mult să mă iertați, pentru neputințele mele, scriu mereu aspru, fiindcă iubesc puțin, sunt și eu om, și greșesc mult, foarte mult, dar întotdeauna îmi doresc să ajut, să fiu de folos, să slujesc, să ne sprijinim unii pe alții, să ne întărim în neputințele noastre, unii pe alții, că... așa ne cheamă și ne învață Hristos, să facem. Sunt și rămân neputincios, și vă mulțumesc mult că mă ajutați, și îmi vreți binele, știu și simt că îmi vreți binele și mă învațați smerenia, care eu n-am cunoscut-o niciodată, dar voi, mai realizați și experimentați ca mine, mă chemați la ea, cu bucurie. Da, vreau să vin. Aș scrie mai mult, dar acesta nu e răspuns, e... o constatare. Și din nou, o neputință. Dacă vreți, să mă pomeniți, dar mai important, îmi doresc să mă iertați. Vă îmbrățișez în Hristos.
__________________
Noul Testament ortodox e manualul normalității. Să citim zilnic din el, din Patristică, Dogmatică, Sfintele Canoane, cărți de la Sfinți ortodocși, nu de alte culte, ptr. a avea viață sfântă. În erezii nu e Duhul Sfânt, Har, Taine, Mântuire.
Dorim unirea tuturor în Sfânta Biserică fără ereziile lor. Hristos/Biserica/Creștinismul este și va fi ecumenic nu eretic-ecumenist, deschis la dialog și vindecare ptr. orice boală până la Parusie. Iubim toată Creația. Sunt 9 Sf. Sinoade Ecumenice. Biblia Last edited by Igor_Paslusnik; 01.07.2015 at 11:37:48. |
#45
|
||||
|
||||
Citat:
Dar noi, creștinii, nu avem de ce să ne temem. Să rămânem iubitori și smeriți. Atât cât putem. Nu ne e frică de moarte, ci de Dumnezeu. "Ajutor de la Domnul, cel ce a făcut cerul și pământul", să cerem, că vom primi, să căutăm și vom găsi. Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale și ale tuturor sfinților Săi.
__________________
Noul Testament ortodox e manualul normalității. Să citim zilnic din el, din Patristică, Dogmatică, Sfintele Canoane, cărți de la Sfinți ortodocși, nu de alte culte, ptr. a avea viață sfântă. În erezii nu e Duhul Sfânt, Har, Taine, Mântuire.
Dorim unirea tuturor în Sfânta Biserică fără ereziile lor. Hristos/Biserica/Creștinismul este și va fi ecumenic nu eretic-ecumenist, deschis la dialog și vindecare ptr. orice boală până la Parusie. Iubim toată Creația. Sunt 9 Sf. Sinoade Ecumenice. Biblia |
#46
|
||||
|
||||
Dragi colegi ,Osândirea, după cum vedem, nu lecuiește, ci aduce și mai mult boală !
Avva Dorotei scrie: „Când fratele tău ți se împotrivește, înfrânează-ți limba, ca să nu spui nimic cu mânie..., deplânge-l, ca nu cumva diavolul care l-a rănit prin săgeata manierii să-l ia prizonier și să-l omoare prin pomenirea de rău, ca nu cumva astfel, din neatenția noastră, să piară sufletul său pentru care a murit Hristos..." Părinții spun: „Dacă tu, mustrând pe altul, ești atras de mânie, prin aceasta îți mulțumești propria ta patimă. Dar niciun om înțelept nu-și dărâmă casa lui, chipurile, ca să înalțe casă aproapelui său". Dacă iritarea dintre voi continuă, silește-ți inima ta să se roage astfel: „Dumnezeule milostive și iubitorule de oameni..., vino acum și ajută neputinței noastre și precum odinioară ai îmblânzit marea tulburată, astfel și în acest ceas împacă inimile noastre tulburate, ca să nu ne pierzi și să ajungem amândoi morți în păcat..., căci, iată, candelele noastre se sting din pricina puținului nostru untdelemn!" (adică din pricina îndurării noastre către aproapele - n.n). După această rugăciune, când inima ta se îmblânzește, poți din nou cu înțelepciune și smerenie, după porunca Apostolului, să mustri, să cerți, să lecuiești și să dai învățătură fratelui tău (vezi II Tim. 4, 2), ca unui mădular neputincios. Atunci fratele tău, dacă își dă seama de milostivirea sa, va primi cu credință învățătura ta, iar tu prin pacea ta îi vei umple de pace și inima lui."
Osândirea, după cum vedem, nu lecuiește, ci aduce și mai mult boală; nu scoate firul de pai, ci însângerează ochiul. Nu îndreaptă pe fratele ce greșește, ci îl înrăiește. Rănit dureros în mândria lui, acesta fierbe, se umple de răutate împotriva celui ce-și ia rangul de judecător cu de la sine putere și atâta multă cuprinde inima lui, încât nici nu mai dorește să-l vadă, nici să-l mai audă. Sfântul Apostol Pavel dă dreptul la aceasta - spre a mustra pe cei care greșesc - nu tuturora, ci doar oamenilor duhovnicești, procedând în aceste cazuri cu foarte mare luare-aminte: Fraților, - scrie el - chiar de va cădea un om în vreo greșeală, voi cei duhovnicești indreptați-l pe unul ca acesta cu duhul blândeții, luând seama la tine însuți, ca să nu cazi și tu în ispită! (Gal. 6, l). Marele Apostol are dreptate pe deplin. Căci care va fi folosul dacă dorim să ajutăm altuia să iasă din ispită și noi înșine cădem într-o și mai mare ispită? Osândirea își arată starea ei vicioasă prin înrudirea cu cele mai grele păcate posibile: mandria, răutatea, pizma, ura. Arhim. Serafim Alexiev Arhim
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#47
|
||||
|
||||
Doamne...
Nu vreau minuni... Nu vreau nimic special, decât uimit de prezența Ta de pretutindeni, vreau doar să mă mântuiesc, să fiu cu Tine, veșnic, cu Creatorul meu... Știu Doamne... că fiecare respirație a mea e o minune, fiecare clipire din ochi, pas făcut, și fiecare mișcare a degetelor mele, e o minune. Știu că fiecare fir de păr de pe mine, e o minune, fiecare fir de păr de pe orice animal e o minune. Doamne... fiecare atom și bacterie e o minune. Totul e întrun atât de minunat echilibru, doar Tu, Iubirea, poți face asta, Sfântă Treime. Fiecare frunză, fiecare planetă, stea, galaxie, e o minune. Sunt atât de mic și neputincios, în fața acestora, dar mai ales în fața unui fir de iarbă. Nu-l pot crea, pot doar să-l admir. Să mă uimesc de Tine, Dumnezeule Iubire... Nu vreau nimic fără Tine. Nu vreau să pot ceva fără Tine. Nu vreau să trăiesc, să vorbesc să gândesc, fără Tine, Doamne, Dumnezeule meu, Hristoase... Știu că nu pot face ceva fără Tine, și dacă am ceva, orice, e de la Tine, TU mi-ai dat, ști ce mi-ai dat și de ce. Deci de ce să nu mă bucur, când Tu ești izvorul bucuriei? Orice am, orice pot, orice fac, vreau să fie cu Tine, prin Tine, Doamne... Știu că nu pot nimic fără Tine, și e atât de bine așa... Oricât de multă știință știu, din orice domeniu, Doamne, dacă Tu lipsești din viața mea, nu știu nimic. Și mor și trec și plec în abisul durerii oamenilor care te resping pe Tine, Iubire... Doamne... Toată creația, e plină de miliarde de minuni. Un infinit de minuni... Dai în fiecare zi, la fiecare om, la tot universul. Fiecare gând e o minune... Cum să nu fiu bucuros, în fiecare miime de secundă? Cum să nu Îți mulțumesc în fiecare miime de secundă? Cum aș putea să nu Te slăvesc, uimit, cu dor fierbinte, de a mă lăsa să Te slăvesc, în fiecare miime de secundă, Doamne? Cum? E atât de bine, să spun "Doamne Iisuse"... Doamne Iisuse... Atât de dulce... Atât de dulce... Nimic nu egalează bucuria asta, care nimeni niciodată nu o va lua de la noi, cei care te iubim pe Tine... Toate dulcețile, orice ar fi ele, trec... Țin atât de puțin, sunt atât de goale... de reci, de schimbătoare și trec, se duc și mor... Amintiri din alte secole, ca o poză veche e unor lucruri vechi... Dar Tu! Tu ești! Tu ești cu adevărat. Tu nu ai timp. Te respirăm pe Tine, în fiecare gură de aer ce o luăm în piept. Dulceața cea adevărată ești Tu, Doamne... Prin Tine, descopăr și simt, că toți oamenii, sunt atât de buni și de frumoși... Nu au cusur în frumusețea lor. În fiecare om, Te văd pe Tine. Cu toții purtăm chipul Tău... atât de frumos... Ești atât de frumos, Doamne... Mă îndrăgostesc de fiecare om, în ei te văd pe Tine, mă îndrăgostesc de Tine, mereu, și tot mai mult, sunt tot mai fascinat de Tine, Bunul meu Domn Iubire... Cum eu atât de mic, un punct, un atom sunt, în harta universului, pe care Tu o știi... Tu te-ai gândit la mine, m-ai creat, mă ții în fiecare zi, la fiecare răsărit de soare, Doamne... pe mine? Dar cine sunt eu? Atât de important sunt pentru Tine, Doamne, eu? Toate apelativele și diminutivele exprimării uimirii față de iubirea Ta, nu vor fi de ajuns, nici dacă aș inventa alte câteva mii, nu sunt de-ajuns... Fiecare îmbucătură de mâncare, fiecare bulgăre de pământ, picătură de apă, le-ai așezat pe toate... Sunt fără cuvinte... Tăcerea... și Tu... În liniște te aud pe Tine, în trilul păsărilor, care și ele te slăvesc pe Tine, cum spui în Biblie, că și corbii te slăvesc... Eu de ce m-aș opri? De ce nu te-aș mai slăvi? Vai mie... De ce să treacă o secundă, fără să mă gândesc la Tine? Doamne Iisuse... Doamne Iisuse... Ai milă mai departe de mine...
__________________
Noul Testament ortodox e manualul normalității. Să citim zilnic din el, din Patristică, Dogmatică, Sfintele Canoane, cărți de la Sfinți ortodocși, nu de alte culte, ptr. a avea viață sfântă. În erezii nu e Duhul Sfânt, Har, Taine, Mântuire.
Dorim unirea tuturor în Sfânta Biserică fără ereziile lor. Hristos/Biserica/Creștinismul este și va fi ecumenic nu eretic-ecumenist, deschis la dialog și vindecare ptr. orice boală până la Parusie. Iubim toată Creația. Sunt 9 Sf. Sinoade Ecumenice. Biblia |
#48
|
||||
|
||||
Ce-ai ba cneazule Igor, ti-ai vandut apartamentul cu 50.000 de Euro si nu mai ai nicio camera in care sa te rogi? Ai iesit p-aci prin piata virtuala sa faci rugaciuni lungi ca fariseii doar-doar ti-o face cineva plecăciuni.
Citeste de saptezeci de ori cate sapte cele doua versete din Evanghelie: „Iar când vă rugați, nu fiți ca fățarnicii cărora le place, prin sinagogi și prin colțurile ulițelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, și Tatăl tău, Care este în ascuns, îți va răsplăti ție.” |
#49
|
|||
|
|||
Citat:
Last edited by Ioan_Cezar; 09.07.2015 at 02:02:38. |
#50
|
||||
|
||||
Ooo! :) ..."Sfântul Dalian Exiguul", ce onoare ! Nevrednic sunt de vizita sfântă a dvs.
Ce am scris eu mai sus sunt glume ieftine nu rugăciuni, față de cele 58 de imne ale iubirii dumnezeiști, scrise de Sfântul Simeon Noul Teolog, caută să net să auzi epopee a iubirii. Sau poeziile Sfântului Ioan Iacob Hozevitul... Spuneți-mi, "sfinte" Dalian, și Sfântul Simeon a ieșit în piață, cu imnele sale, să facă rugăciuni lungi ca fariseii, doar îi face cineva plecăciuni, nu? :) Sau poate e modul lui de-ai mulțumi lui Dumnezeu? Nu sunt rugăciuni, Daliane, sunt "gânduri sincere... comune și simple, curate și vii..." Iar apartamentul nu-i al meu, e al mamei mele. Dar mulțumesc că te gândești la mine și la binele meu, frate drag. Să mă pomenești și să mă ierți, frate Dalian, că vezi și tu ce neputincios sunt.
__________________
Noul Testament ortodox e manualul normalității. Să citim zilnic din el, din Patristică, Dogmatică, Sfintele Canoane, cărți de la Sfinți ortodocși, nu de alte culte, ptr. a avea viață sfântă. În erezii nu e Duhul Sfânt, Har, Taine, Mântuire.
Dorim unirea tuturor în Sfânta Biserică fără ereziile lor. Hristos/Biserica/Creștinismul este și va fi ecumenic nu eretic-ecumenist, deschis la dialog și vindecare ptr. orice boală până la Parusie. Iubim toată Creația. Sunt 9 Sf. Sinoade Ecumenice. Biblia Last edited by Igor_Paslusnik; 11.07.2015 at 01:11:58. |
|