|
|
|
|
|
#61
24.04.2014, 09:49:34
|
||||
|
||||
Despre simplitatea in gandire
"Pentru fiecare problema complexa exista intotdeauna un raspuns simplu, clar si complet eronat." H.L. MENKEN
__________________
Last edited by florin.oltean75; 24.04.2014 at 10:49:39. 
|
|
#62
24.04.2014, 16:43:49
|
|||
|
|||
|
Un scurt gand,sper sa nu fie nepotrivit, in extenso fata de subiectul topicului.Cautand mai multe date si informatii,in scrierile evreiesti,despre personajele istorice intalnite in NT am gasit doua scurte citate despre Simon ben Gamaliel,cel care a avut o atitudine inteleapta fata de apostoli (FA 5:34-39). In alt context el spunea asa:,,Mi-am petrecut toata viata printre intelepti si nimic nu mi s-a parut mai binefacator decat tacerea.Cine vorbeste prea mult impinge la pacat".Acelasi personaj a mai avut un dialog interesant,la distanta,cu un alt invatator evreu,Rabbi Mona: ,,Rabbi Simon ben Gamaliel spunea:Lumea se sprijina pe trei lucruri: dreptate,adevarul si pacea.Rabbi Mona a spus: Acestea trei sunt unul si acelasi lucru,caci daca este dreptate este si adevar.Iar daca este adevar este si pace".Desi nu sunt convins ca-i apartine tot lui,intr-un alt citat se spunea:,,Cine vede un idol de lemn sa-l slaveasca pe Dumnezeu cu cuvintele:Laudat fie Domnul care are rabdare si blandete fata de aceia care nu lucreaza dupa voia Lui".
Last edited by Pelerin spre Rasarit; 24.04.2014 at 17:35:02.
|
|
#63
24.04.2014, 21:40:35
|
||||
|
||||
|
Citat:
Toate valorile converg intr-o singularitate. Este un caz particular al unitatii in diversitate. -------------------- In crestinism nu se abordeaza intelegeri ca relativitatea singularitatii si relativitatea pluralitatii. Astfel ca, este dificil, fara o instruire adecvata, sa feresti mintea de cele doua extreme. Sa fie gasita calea de mijloc in acest aspect profund.
__________________
|
|
#64
24.04.2014, 22:02:01
|
|||
|
|||
|
Nu se poate spune despre cele trei notiuni ca au cumva,intrinsec, un aspect radical?Cum vedeti problema,as fi interesat intr-un dialog.
Last edited by Pelerin spre Rasarit; 24.04.2014 at 22:05:42.
|
|
#65
24.04.2014, 22:48:08
|
||||
|
||||
|
Citat:
Intram pe un "teren de gandire" testat cu mii de ani in urma, pe care incepem sa-l regasim prin rationamente de fizica avansata. Dar aceste rationamente sunt intelese doar de catre fiecare fizician in parte, care rationeaza. Asa cum Dumnezeu este vazut doar de credinciosul care crede si se roaga. Intrebarea este excelenta, pentru ca incearca sa identifice/ sa caute esenta. Pana cand intrebarea nu este pusa, raspunsul desi evident, nu poate fi sesizat. Ramane invizibil pentru ochii mintii. Dreptatea, Adevarul si Pacea …. ca de altfel toate valorile, “exista”/”apar in existenta” intr-un mod conditionat, dependent de alte manifestari sau fenomene. De exemplu, “Dreptatea” nu poate exista daca nu concepem cum ar fi “Nedreptatea”. Iar cele doua intelesuri depind la randul lor de interactiunile altor fenomene, evaluate conceptual intr-un sens sau altul. Deci “Dreptatea” nu poate avea ceva intrinsec, care sa o caracterizeze unilateral, imuabil, absolut. Aceasta este o afirmatie la care trebuie sa cugetam indelung, sa-i patrundem miezul. Nu trebuie tratata ca o acrobatie intelectuala, pentru ca de aceasta depinde modul nostru fundamental de a privi intreaga existenta, inclusiv pe noi insine. In mod obisnuit noi percepem fiecare fenomen fizic sau mental ca pe ceva substantial, care subzista prin sine, in mod exclusiv, independent fata de orice altceva. Acestea sunt “Icoane de Lemn”, lucrate dintr-un material mai subtil, la care ne inchinam fara sa ne dam seama, in fiecare zi, clipa de clipa. Sunt Dumnezei falsi.
__________________
Last edited by florin.oltean75; 24.04.2014 at 22:59:11.
|
|
#66
24.04.2014, 23:10:59
|
|||
|
|||
|
Foarte interesant cum vedeti raspunsul.Ca sa nu fiu un fel de stalp de cafenea,cu discursuri inutile, voi incerca sa radicalizez putin intrebarea ca sa inteleg mai bine ce spuneti.Un filozof francez,Michel Henry,spunea ca Hristos,ca sa fiu in context crestin,a pus in lumina un Adevar radical diferit fata de adevarul lumii.Este Adevarul lui Dumnezeu care este Viata.Pe de alta parte adevarul lumii,spunea tot dansul,e modul ei de a face sa para ceva,acel lucru locuieste in lume,o imagine a ei,si se prezinta in fata experientei noastre,adica o lege a aparitei lucrurilor lumii.Aici,in acest punct aparea diferenta intrinseca:dandu-se afara(incerc sa parafrazez cumva ideea),golindu-se de ele insele prin insasi aparitia lor,lucrurile nu ofera never ever propria realitate ci numai imaginea unei realitati,un fel de iluzie care se ,,aneantizeaza"(daca am retinut termenul corect)in momentul daruirii ei,aparitia lor fiind de fapt disparitia lor,neincetata aneantizare in propria imagine.Daca el ar avea dreptate atunci Adevarul nu ar fi dependent,daca am inteles bine nuanta dvs, de aceasta iluzie sa spunem,daca latura lui intrinseca,radicala, nu ar putea fi definit decat prin opozitie?
In cer scuze daca sunt prea incalcit,m-ar ajuta,ca sa inteleg in detaliu ceea ce spuneti,daca puteti cumva,cand aveti timp,sa ilustrati explicatia dvs prin pasaj din cele 4 Evanghelii,ca sa inteleg pe caz concret cum vedeti definirea in opozitie fara a fi totusi o dependenta.Va multumesc pt raspuns si voi citi in zilele urmatoare raspunsul dvs,ca sa continuam discutia,daca doriti bineinteles.Va salut si numai bine.
|
|
#67
25.04.2014, 07:12:35
|
|||
|
|||
|
Citat:
Singurul concept absolut, necondiționat și veșnic este Iubirea, nu-i așa? De aceea Dumnezeu este atotputernic. Citat:
6. Veniți să ne închinăm și să cădem înaintea Lui și să plângem înaintea Domnului, Celui ce ne-a făcut pe noi.(Psalmi94,6)
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru) Last edited by Demetrius; 25.04.2014 at 07:21:04.
|
|
#68
25.04.2014, 21:39:06
|
||||
|
||||
|
Citat:
Iubirea Iubirea este si ea tot un fenomen dependent, ca orice alt aspect al realitatii. Deci nu are o esenta ultima, in sine. Pentru fiintele aflate in fluxul schimbarii, iubirea insasi este schimbatoare, sufera permanent mutatii. Iubirea este un fenomen dependent de perceptia “frumosului/frumusetii”. “Frumosul” este un anumit tip de minte care apare la interactiunea cu formele exterioare sau interioare. Este un “factor mental” care isi aduce contributia intr-un mod propriu la economia cognitiei, la calitatea experientei instantiale. Si “frumosul” depinde la randul lui de caracteristicile formei, de interactiunea subiect-subiect/obiect. Este tot un fenomen dependent. “Iubirea”, cu alte cuvinte, este un fenomen rezultat in urma unor “acumulari de frumos” pe axa subiect-subiect. Cand acumularile de frumos se epuizeaza, iubirea se volatilizeaza luandu-i locul altceva. Iubirea omeneasca este intotdeauna contaminata de “parere-de-sine”, fiind fragila si fluctuanta. Putem afirma ca in om, “lumina este amestecata cu intunericul”. ----------------------------- “Iubirea Dumnezeiasca” este curata in mod desavarsit, in sensul ca nu are defel in ea pacatul “parerii de sine”. “Lumina dumnezeiasca nu este amestecata cu intunericul”. Nu are nicio partasie cu necuratia necunoasterii. De aceea, este atemporala, neschimbatoare, imanenta. Daca facem referire la “Iubirea Dumnezeiasca”, atunci in mod necesar trebuie sa intelegem “Frumusetea Dumnezeiasca”. Nu putem iubi cu adevarat ceva ce nu cunoastem. Daca spunem ca-L iubim pe Dumnezeu fara sa-L cunoastem, fara sa-I percepem frumusetea, atunci aceasta iubire nu este una autentica, ci este una fabricata, fara cheagul duhului in inima. “Frumusetea Dumnezeiasca” este ca o nestemata, care poate fi perceputa in mod tainic, numai de catre ochiul care se curateste progresiv in lucrarile virtutii. Cel ce cauta asiduu, cel ce se nevoieste plin de evlavie, patrunde din frumusete in frumusete. Din frumos, in mai frumos. Poate ascensiona liber ca un vultur, pentru ca inlauntrul lui nu este legat de o “esenta anume” sau felurite intipariri. Este complet dezlegat si usor ca o pana. “ Este gol, sarac cu duhul.” Adancul frumusetii Dumnezeiesti este insondabil, asa cum este de fapt orice alt fenomen. Nu putem gasi ceva “concret”, substantial, daca incercam sa o “pipaim”. Este ca albastrul cerului. Nesfarsita in toate directiile si abisala in orice punct. Dumnezeu nu poate fi cuprins in nicio forma. Caci este Necuprins. ------------------- Dumnezeu este atotputernic fiindca este miezul oricarui aspect al realitatii, pe care il potenteaza, fara insa ca El sa fie compus, cum sunt fenomenele vazute sau nevazute. Pentru ca este sursa oricarei miscari, spunem ca este Atottiitor. Nu exista nicio parte a realitatii care sa fie in afara Acestuia ------------------- Acesti “dumnezei falsi”, subtili, nu i-am cream noi ci ne nastem cu ei. Sunt deja in continuumul fiintei noastre de la prima respiratie. De aceea se spune ca “ne nastem in pacat”. Nu ne nastem cu o minte desavarsita, ci cu una deja contaminata. Acesti “idoli” sunt innascuti. Pe acest fond germinativ pacatos, se poate exacerba eroarea in care ne aflam daca nu o tinem in frau cu lucrarea virtutilor. Prin lucrarea pacatului, prin neglijenta, prin somnolenta spirituala, hranim idolii din noi si ii putem face teribil de puternici, fara ca macar sa ne dam seama, fara sa stim ce se intampla de fapt cu noi.
__________________
Last edited by florin.oltean75; 25.04.2014 at 23:14:08.
|
|
#69
26.04.2014, 06:06:23
|
|||
|
|||
|
Citat:
Citat:
14. M-am uitat cu luare aminte la toate lucrările care se fac sub soare și iată: totul este deșertăciune și vânare de vânt.(Ecclesiastul1,14) Citat:
Dumnezeu este Atotputernic fiindcă este plin de Iubire, iar Iubirea Lui se oferă necontenit fără să aștepte nimic în schimb: Iubire necondiționată; dacă ar aștepta ceva la schimb atunci n-ar mai fi Dumnezeu. Oferta lui veșnică de Iubire nu depinde de nici un răspuns și nu poate fi stăvilită; de aceea e Atotputernic. Toate celelalte sunt inter-condiționate, Iubirea nu.
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru)
|
|
#70
26.04.2014, 09:48:22
|
||||
|
||||
|
Citat:
Dar Dumnezeu este si Adevar si Persoana Deci Iubirea este Adevar si Persoana simultan. Iubirea Lui Dumnezeu este Neconditionata fiindca este Adevar. Daca Iubirea are o esenta proprie, atunci putem afirma ca toate lucrurile care nu sunt Iubire adica "desertaciunile" au si ele o esenta proprie. Deci realitatea ar fi segregata intre esente. Fara posibilitatea comunicarii intre partile sale. Caci fiecare esenta este continuta in sine, suficienta siesi si independenta. O esenta este indestructibila, nemodificabila. Daca o esenta se schimba, atunci nu este esenta. A vedea lumea plina de esente, pure sau impure, este o viziune clasica, aflata pe o prima treapta cognitiva. Din punct de vedere conventional nu este gresit sa spunem ca exista esente. Insa pentru a sonda esentele, sa vedem daca sunt intradevar esente avem nevoie de un instrument cognitiv mult mai puternic: abordarea apofatica bazata pe rationamente corecte. Cand spunem ca Iubirea nu are o esenta proprie, privind-O putem sa ne adancim in Ea la infinit. Ne asigura o miscare perpetua in Ea. Daca spunem ca are o esenta, atunci mintea se va opri la “esenta”. Contemplatia se gripeaza intre privitor si esenta. Apofatismul rezolva aceasta problema de finete, negand orice esenta, orice forma care apare mintii. Caci Dumnezeu este dincolo de toate esentele, intangibil, spunem “necunoscut in Fiinta Lui”. Daca spunem ca are o esenta, este ca si cum l-am “captura” intr-o “icoana”.
__________________
Last edited by florin.oltean75; 26.04.2014 at 10:07:47.
|
|
|
Mod linear
