|
#111
|
|||
|
|||
Citat:
Decat sa te gandesti la mancare pe timpul slujbei, mai bine maninci putin si te gandesti la Dumnezeu. Mai ales ca nu stiu cati crestini care sunt nemancati o dimineata la Liturghie, lucru pentru care nu este canon, tin si posturile de miercurea si vinerea, lucru pentru care ESTE canon + posturile negre de peste an care sunt trecute in calendar. Masura de a nu se manca de loc, a fost o extrema ca raspuns la alta extrema, cand bunii crestini se imbuibau su imbatau la agape.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. Last edited by AlinB; 29.04.2014 at 12:28:57. |
#112
|
|||
|
|||
Nu se sta nemancat o dimineata .Cine vrea ,poate sa ia anafura cand se impartasesc crestinii ,in jurul orei 10.30-11.
Dar sa tii post negru nu stiam ca e canon ,chiar nu stiam.Poate pentru cei din manastiri. Stiu ca este bine sa tii post negru de ziua Crucii ,in ajunul Bobotezei si pe 29 august. |
#113
|
|||
|
|||
Citat:
Se zice ca vedem la ceilalti patimile pe care le avem noi. In plus, uitati ce am gasit la Cuviosul Paisie Aghioritul (foarte inalta psihologie). "Cand ne oglindim in virtutile celorlalti si incercam sa le dobandim, ne zidim sufleteste. Dar cand ne oglindim in defectele lor, iarasi ne este de folos, pentru ca defectele lor ne ajuta sa le vedem pe ale noastre. Pe de alta parte, si darul celuilalt ma indeamna sa ma nevoiesc ca sa-l dobandesc, iar pe de alta parte, si defectul lui ma face sa ma gandesc daca nu cumva il am si eu, si in ce masura-l am, ca sa ma nevoiesc sa-l tai. Vad de pilda pe cineva ca este harnic. Ma bucur de asta si incerc sa-i urmez pilda. Vad pe altul ca este sucit. Nu-l judec pe acel frate, ci caut sa vad daca nu cumva sunt si eu sucit. Si daca vad ca sunt, ma straduiesc sa ma corectez. Insa daca vad numai virtutile mele si defectele celorlalti, iar defectele mele le trec cu vederea sau le indreptatesc si spun: ” Sunt mai bun si decat acesta si decat celalalt”, s-a terminat, m-am scufundat. Oglinda noastra sunt ceilalti. In ei ne oglindim si ne vedem pe noi insine, iar ei vad murdariile noastre si noi ne spalam prin pilda lor." (p.156) Cuviosul Paisie Aghioritul - Cuvinte Duhovnicesti – Patimi si Virtuti V , Ed. Trebuie sa fi gresit destul de mult fata de persoana despre care am vorbit la inceputul topicului, caci dupa aceea am mai discutat si ne-am inteles foarte bine, chiar ma gandesc ca imi este draga de fapt... Si nici nu i-am mai gasit defecte. Last edited by Carine; 01.05.2014 at 05:52:19. |
#114
|
||||
|
||||
Asta-i o veste îmbucurătoare.
Foarte folositor și citatul. |
#115
|
|||
|
|||
Pastorală la Nașterea Domnului 2013
† SERAFIM
Prin Harul lui Dumnezeu Arhiepiscop al Germaniei, Austriei și Luxemburgului, Mitropolit al Germaniei, Europei Centrale și de Nord „Anul 2014 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii noastre, la propunerea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, ca „Anul omagial euharistic, al Sfintei Spovedanii și al Sfintei Împărtășanii ca și Anul Sfinților Martiri Brâncoveni”, de la a căror moarte prin tăierea capului se împlinesc 300 de ani. Prin această proclamare, Sfântul Sinod, format din toți ierarhii Bisericii, dorește să ne facă pe toți: ierarhi, preoți și credincioși mai conștienți de ceea ce reprezintă pentru fiecare din noi Sfânta Spovedanie și Sfânta Împărtășanie pentru ca să ne folosim și mai mult decât am făcut-o până acum de aceste Taine dătătoare de viață. Să ne bucurăm deci și mai mult de iertarea care vine de la Dumnezeu prin Taina Spovedaniei și de viața care ni se împărtășește prin Taina împărtășirii cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Din păcate, credincioșii români, atât în Țară cât și aici în Diaspora, se spovedesc și se împărtășesc cu Sfintele Taine mult mai rar decât o fac credincioșii altor Biserici Ortodoxe, cum sunt grecii sau rușii. Dacă mergem într-o duminică oarecare la o biserică grecească sau rusească vom vedea că majoritatea credincioșilor prezenți se împărtășesc cu Trupul și Sângele Domnului. Noi avem parohii în care până și în Sfintele Posturi de peste an, chiar și în Postul Mare se împărtășesc foarte puțini credincioși. Realitatea dureroasă este că majoritatea credincioșilor noștri nu se spovedesc și nu se împărtășesc niciodată. Iar vina pentru aceasta o purtăm noi ierarhii și preoții pentru că nu îndemnăm destul pe credincioși ca să se spovedească și să se împărtășească. Ba de multe ori punem sarcini asupra lor pe care nici noi nu le purtăm. Mă refer aici la postul de trei zile pe care unii preoți, nu neapărat din Mitropolia noastră, îl pretind de la credincioși înainte de a se împărtăși sau că legăm întotdeauna împărtășania de spovedanie. Cei mai mulți credincioși cred că nu ne putem împărtăși niciodată fără ca să ne spovedim mai întâi. Totuși trebuie să știm că nici un canon al Bisericii și nici un Sfânt Părinte nu impune vreun post înaintea împărtășaniei și nu condiționează împărtășirea de spovedanie. Dimpotrivă canoanele și Părinții cer ca toți creștinii care participă la Sf. Liturghie să se împărtășească pentru că altfel Liturghia care este Cina Domnului nu-și împlinește scopul, acela de a ne hrăni cu Trupul și Sângele Domnului. Nimeni din cei invitați la o cină nu stă la masă fără să mănânce din bucatele pregătite de gazdă. Tot astfel și Mântuitorul ne invită mereu la Cina Sa care este Sf. Liturghie pentru ca să ne hrănească cu Trupul și Sângele Său. Singura condiție care ni se cere pentru a ne împărtăși de fiecare dată când participăm la Sf. Liturghie este aceea de a nu fi căzuți, prin păcate de moarte, din starea de har, adică din starea de membri ai Bisericii primită la Botez. Pentru că păcatele mari sau „păcatele de moarte” ne despart de Hristos, ne fac să cădem din starea de har primită la Botez. În acest caz, trebuie neapărat să ne spovedim, să ne plângem păcatul și să împlinim un canon de post și de rugăciune pentru ca să primim iertare de la Dumnezeu. Astfel după împlinirea canonului rânduit de preotul duhovnic, spovedania ne repune în starea de har pierdută prin păcat și ne reintegrează în Biserică pentru ca să ne putem împărtăși cu Sf. Taine ale lui Hristos. „Păcatele de moarte” - numite așa pentru că atrag osânda morții asupra noastră dacă nu le spovedim și nu ne pocăim pentru ele - sunt acestea: lepădarea de Hristos prin necredință sau hulirea Numelui Său prin înjurături, crima (inclusiv avortul chirurgical sau prin medicamente așa zis contra-concepționale, dar care produc avortul timpuriu), desfrâul sau călcarea fidelității conjugale, inclusiv trăirea împreună fără Cununia la biserică, ura și ținerea de minte a răului, adică neputința de a ierta pe cei ce ne-au greșit, ca și nedreptățirea semenilor prin minciună și furt ca să profităm de pe urma muncii lor. Aceste păcate trebuie neapărat mărturisite pentru a lua dezlegare de la Dumnezeu și pentru a ne ușura conștiința. Sunt însă și alte nenumărate păcate mici care nu sunt „de moarte” (vezi I Ioan 5, 16-17) și pe care le săvârșim toți, zi de zi, dar acestea nu sunt opritoare de la împărtășirea cu Sf. Taine. Și pe acestea trebuie să le spovedim, dar nu este bine să legăm împărtășirea de spovedania lor. Ne putem deci împărtăși cu o spovedanie de mai multe ori. Să avem doar binecuvântarea preotului. Desigur este foarte bine să ne spovedim cât mai des de toate păcatele. Spovedania însă este absolut necesară când am păcătuit grav prin păcatele enumerate mai sus. Cine a săvârșit aceste păcate nu se poate apropia de Sfintele Taine fără spovedanie și fără împlinirea canonului de pocăință dat de preot. În ce privește postul, canoanele nu pretind alt post înainte de împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului decât postul rânduit de Biserică, adică cel de miercurea și vinerea și din cele patru Posturi de peste an. Este de asemenea bine ca să citim de fiecare dată când ne cuminicăm rugăciunile prevăzute înainte de împărtășire. În aceste rugăciuni mărturisim că nu suntem vrednici să ne împărtășim cu Sfintele Taine ale lui Hristos, dar îndrăznim să ne apropiem de ele cu credința că Hristos nu respinge pe nimeni din cei ce se apropie de El cu dragoste și că prin împărtășire primim iertare și vindecare de neputințele sufletești și trupești. Vă pun deci tuturor la inimă să vă împărtășiți cât mai des, chiar regulat, în fiecare duminică, dacă nu trăiți în păcatele de moarte amintite înainte. Iar dacă cineva a căzut din ispita diavolului în vreunul din aceste păcate, să alerge fără întârziere la duhovnic și să se spovedească. Pe Preacucernicii Preoți îi rog din inimă să-i cheme mereu pe credincioși la Sf. Potir și să-i hrănească cu cea mai sfântă hrană care este totodată și doctorie pentru suflet și pentru trup. Păstorul cel bun își pune sufletul pentru oile sale și le conduce la pășunea cea mai aleasă. Această pășune nu este alta decât Sfânta Împărtășanie." |
#116
|
||||
|
||||
Citat:
Iata aici, dupa atatea pagini de dezbatere, descoperim simplu, mila si bunatatea lui Dumnezeu. Pentru cei care obisnuiesc sa mearga frecvent la biserica, nu e greu sa faca un salt inapoi si sa-si aminteasca la cate incercari erau supusi, in faza de inceput. E drept, niciodata nu vom atinge desavarsirea, dar macar sa incercam sa tindem catrea ea!...
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc) Last edited by Mosh-Neagu; 24.05.2014 at 21:11:22. |
|