Vi se par normale intrebarile astea?

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de Carine

Nu stiu de ce dar ma deranjeaza intrebarile de genu "Vii maine la Biserica?" sau forma mai subtila "Poate ne vedem maine..." (din care reiese ca asteapta sa-i spui daca vii sau nu). Chiar daca vin nu am chef sa raspund mai ales cand intrebarea se pune in fata celorlalti. De fapt nu inteleg scopul acestei intrebari, eu nu intreb pe nimeni asa ceva, ca stiu ca ori imi va spune da, ori il voi pune in incurcatura si va simti nevoia sa se justifice daca nu poate veni.

Pe unii imi vine sa-i intreb daca nu cumva sunt insarcinati sa tina condica, sau catalog pentru ceilalti.

Pai poti sa scapi de el in mai multe feluri:
1.In modul diplomat:
Cand incepe el cu "predica" sa, spune in gand rugaciunea Domneasca si rugaciunea Mintii, atat timp cat el continua sa vorbeasca pe acolo.
La un moment dat, daca vede ca nu esti atenta(pt ca o sa observe) o sa te intrebe daca ai inteles ce ti-a zis.
Tu atunci il rogi sa repete ce ti-a zis.Si cand incepe iarasi, atunci tu spui iarasi in
gand rugaciunea Domneasca si rugaciunea Mintii. In cele din urma, o sa vada ca
nu are cu cine sa vorbeasca( asta fiind si scopul) si o sa plece la altcineva caruia
sa-i "predice".

2.In modul transant:
Poti sa-i spui "Scuzati-ma, dar poate dumneavoastra aveti treaba, iar eu va retin".

Depinde de tine cum vrei sa-l abordezi.
Insa este recomandat sa fii blanda ca porumbelul si prudenta ca sarpele.

[AlinB]

Sunt oameni mai caldicei care ar putea face pasi semnificativi pe drumul credintei sub o buna indrumare, insa genul asta de zelotii ii indeparteaza de Biserica, desi zelotul crede ca isi face o mare pomana cu invatatura.

Si nu doar abordarea e problema, insa macar daca ar invata ceva de adevarat folos, dar pentru zelot religia se reduce la o serie de obiceiuri cu aer ritualic, gesturi de suprafata, superstitii, etc.

Oricum, au si ei rolul lor in peisaj, ca si ispitele, sa limpezeasca apele.

Cei care se impiedica de oameni, nu-L cauta de fapt pe Dumnezeu.

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de AlinB

dar pentru zelot religia se reduce la o serie de obiceiuri cu aer ritualic, gesturi de suprafata, superstitii, etc.

Sau mai rau.Poate crede ca este atata de sporit in lucrarea sa duhovniceasca incat sa
se considere un al "13-lea" apostol si sa se comporte ca atare.

[Yasmina]

În prealabil postat de Annyta

De când trebuie un creștin să se laude?

De când e obligatoriu să nu mănânci dimineața ca să mergi la Liturghie?

Daca te impartasesti cu trupul Domnului...

[Yasmina]

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Pai poti sa scapi de el in mai multe feluri:
1.In modul diplomat:
Cand incepe el cu "predica" sa, spune in gand rugaciunea Domneasca si rugaciunea Mintii, atat timp cat el continua sa vorbeasca pe acolo.
La un moment dat, daca vede ca nu esti atenta(pt ca o sa observe) o sa te intrebe daca ai inteles ce ti-a zis.
Tu atunci il rogi sa repete ce ti-a zis.Si cand incepe iarasi, atunci tu spui iarasi in
gand rugaciunea Domneasca si rugaciunea Mintii. In cele din urma, o sa vada ca
nu are cu cine sa vorbeasca( asta fiind si scopul) si o sa plece la altcineva caruia
sa-i "predice".

2.In modul transant:
Poti sa-i spui "Scuzati-ma, dar poate dumneavoastra aveti treaba, iar eu va retin".

Depinde de tine cum vrei sa-l abordezi.
Insa este recomandat sa fii blanda ca porumbelul si prudenta ca sarpele.

Imi place foarte mult punctul nr.2 si nu am nici o rezerva sa-l folosesc cand trebuie :)

În prealabil postat de Yasmina

Daca te impartasesti cu trupul Domnului...

Dacă, dar tocmai am spus pe alte topice că nu mă împărtășesc de fiecare dată. Și nici alții la noi în biserică, sau la alte biserici...

[CristianR]

daca te impartasesti cu trupul Domnului...

La origine, evident că acesta era motivul. Acum, însă, cei mai mulți nu ne împărtășim la fiecare liturghie, mulțumindu-ne doar cu anafura care se dă la sfârșit și care se ia tot pe nemâncate. Iar dacă am mâncat, totuși, ne mai rămâne miruitul. Și dacă nu rămânem până la sfârșitul slujbei, ne mulțumim cu rugăciunea comună și cu predica... Și tot așa...
Binecuvântările Liturghiei sunt multe (vițelul este mare), însă noi nu vrem să ne hrănim bine, ci doar să gustăm.

[Yasmina]

În prealabil postat de Carine

E vorba de aceeasi persoana, da. Dar nu e soacra :)))))

Ideea e ca in prezenta acestei persoana trebuie sa fiu foarte atenta ce spun, ca parca e politist. O doamna ii spusese ca face ouale sambata (ca lucra si atunci avea timp), si i-a intors-o imediat ca ouale rosii se fac joia, ca asa este traditia... Desigur ca avea dreptate, ca ouale se inrosesc joia, dar atitudinea asta de "politist" pe mine ma tulbura.

Alt exemplu, i-am spus ca eu nu pot sa mananc miel, ca nu-mi place mirosul. Si mi-a spus ca ea s-a luptat cu sine pentru a-i placea gustul si ca se gandeste ca Mantuitorul este Mielul si atunci altfel mananca. Din cate stiu eu ne luptam cu patimile, de ce ar trebui sa ma fortez sa-mi placa mielul...

Sa-mi fie cu iertare dar se pare ca aceasta doamna se"impartaseste"acasa cu fripturi de miel.
Ar fi de dorit sa puneti capat acestei superstitii si s-o infruntati la genul"eu nu cunosc/nu am auzit aceasta invatatura ortodoxa;hai mai bine sa-l intrebam impreuna pe parintele paroh care-i adevarul!"

[Yasmina]

În prealabil postat de CristianR

La origine, evident că acesta era motivul. Acum, însă, cei mai mulți nu ne împărtășim la fiecare liturghie, mulțumindu-ne doar cu anafura care se dă la sfârșit și care se ia tot pe nemâncate. Iar dacă am mâncat, totuși, ne mai rămâne miruitul. Și dacă nu rămânem până la sfârșitul slujbei, ne mulțumim cu rugăciunea comună și cu predica... Și tot așa...
Binecuvântările Liturghiei sunt multe (vițelul este mare), însă noi nu vrem să ne hrănim bine, ci doar să gustăm.

Cand nu ne impartasim,putem lua anafura si acasa pe nemancate apoi dupa rugaciunile de dimineata putem manca(sunt destui care nu pot sta nemancati de cu seara pana la pranz).

În prealabil postat de CristianR

La origine, evident că acesta era motivul. Acum, însă, cei mai mulți nu ne împărtășim la fiecare liturghie, mulțumindu-ne doar cu anafura care se dă la sfârșit și care se ia tot pe nemâncate. Iar dacă am mâncat, totuși, ne mai rămâne miruitul. Și dacă nu rămânem până la sfârșitul slujbei, ne mulțumim cu rugăciunea comună și cu predica... Și tot așa...
Binecuvântările Liturghiei sunt multe (vițelul este mare), însă noi nu vrem să ne hrănim bine, ci doar să gustăm.

La noi lumea ia anafura si acasa, deci pot lua anafura, pe nemâncate, dimineața, acasă.
Nu am probleme cu nemâncatul dimineața, ci cu apa. Dacă nu beau apă, mă doare capul, am senzație de leșin... chestii de-astea... Chiar nu am de gând să mă văd nevrednică, lacomă, lumească sau mai știu eu cum pentru că doar merg la Liturghie, fără să mă împărtășesc mereu etc. Liturghia îmi e de mare folos și așa cum mă prezint eu acolo. Important e că nu mă dă nimeni afară.

La noi predica e chiar la sfârșit, adică apoi mai e doar miruitul. Și de obicei stau până la sfârșit.

Partea cu hrănitul și gustatul e o tristă ironie, sau doar o constatare...?

Vă rog să mă iertați dacă e oarecare iritare în tonul mesajului meu. Nu aș vrea... dar se mai întâmplă...