Caracter duplicitar sau "criza de identitate"???

[Iorest]

...........................

[fallen]

În prealabil postat de Iorest

Poți să-i mulțumești vreodată ?
Cu cât faci mai multe după pofta lor, cu atât vor fi mai nemulțumitori.



I-ai nemulțumi pentru că orice neîndeplinire întocmai li s-ar părea celor care le faci pe plac un egoism al tău.

Cu ăsta ai perfecta dreptate!!! Dacă nu îți iese ceva cum.ti sa cerut, zice ca nu ai vrut sa faci deal dracului. ..
Și pe deasupra mai și minți ca sa te dezvinovatesti! Pt ca te duci la biserica te crezi mai bun ca ceilalti, uiți cât ai fost și ți de pacatos/pasa, și te crezi îndreptățit sa te scuzi și sa te sustrag dela unele îndatoriri. ..adik crezi ca e ok ca nu ai spălat sau nu ai strâns masa ca teai grăbit sa te duci acolo??? Tu poate așa crezi dar chiar nu e așa. ... ba chiar nu ești scutit de acuzații nici când susții ca nu ai înțeles bine sau ca nu ți sa zis/cerut altceva
Și ști care e culmea? Ca în loc sami vina mintea la cap sa fiu mai atent la îndeplinirea sarcinilor , mă oftic și intru intro stare de rebeliune de chiar nu mai fac nimic cum ar trebui, nici grija de copil nu mai pot ( poate chiar nici nu mai vreau) sa am ...adik chiar nu înțeleg de ce nu pot sa mă abțIonez sa mă ridic atunci când am.greșit și sa fiu mai atenta??? Ba chiar sunt acuzata ca fac special ca sa le fac rău, și mie și celor apropiați, ca nu mai îmi pasa nici de mine nici de ei, ca îmi bat joc...

Poate nu păcatele din trecut ar trebui sa mă preocupe așa mult, ca pana acum.credeam ca pentru astea plătesc acum și sunt tratata rău; constat însă ca nici nu sa mă îndrept dandumi silința sa fiu o soție și mama Bună. .
Inițial credeam ca fac parte dintre desfranatele care după ce îmbătrânesc și nu găsesc niciun fraier sa le ia de bune, sau găsesc unul dar acela le tratează așa cum merita , însă ele se considera nedreptățite, se îndreaptă către biserica sperând ca dzeu le va ierta și le va milui, însă lumea le huleste și le considera ipocrite, iar dumnezeu le da cea ce merita, ca sași ispășească pacatele: un barbat sau un copil rău, o boala , sărăcie, plus umilire din partea semenilor și în funcție de cum se descurca cu aceste neajunsuri sunt sau nu izbăvite...așa și mie îmi da șansă să mă îndrept , prin intermediul familiei, însă eu nu sunt în stare sa fiu Bună nici cu ei nici cu restul lumii ba mai mult îi și pizmuiesc pentru ăsta; și nu pt ca ei încearcă sa mă îndrepte ci pt ca eu nu sunt în stare sa mă indrept

[Bucuriepedrum]

În prealabil postat de Iorest

Încă n-ai ajuns la finele vieții să tragi linie, așadar nu poți trage o concluzie indiferent cum ai fi născut sau cât ai fi de credincios.

Ți-am mai spus cine știe ce stă în spatele protecției familiei voastre, tot mama ta a făcut rugăciune mai multă ca tine (că tu n-ai avut când biologic), încă n-ai întreg tabloul, nu te semeți.

Nu mă semeţesc, nu sunt un model de credinţă, multă vreme am trăit cu îndoieli (şi nici acum nu trăiesc cum trebuie).
Normal că mama a făcut mai multă rugăciune! E un om inindiscutabil peste mine.

Cum cine a stat în spatele familie noastre? Maica Domnului şi Sfântul Efrem. :)

[fallen]

Eu nu cred xa am fost concepută în post judecând după data nașterii și nu am avut probleme grave de sănătate sși pana la un punct parea ca mam descurcat bine și cu educația în școală. Dacă am suferit unele lipsuri e dim cauza ca așa a fost situația familiara a fost karma alor mei. Însă la un moment dat tot am căzut în patimi și păcate care nu au avut nici o legătură cu ale părinților au fost ale mele personale.
Copilul meu însă e conceput în post ( și in afara căsătorie) și probabil vom avea de tras cu el din cauza ăsta ( fie pe partea de sanatate fie de caracter ) și probabil.va suferi și el.pana va fi capabil sa facă proprile alegeri care sal salveze sau sal piardă fără sal mai putem noi ajuta sau influenta .
Nu pot sami dau seama dacă .fost un copil bun sau rău eu am.tendința sa zic ca am fost bun în comparație cu alții însă îmi amintesc ca totuși ai mei mă mai criticau câteodată și nu erau intru totul mulțumiți. Așa nici propriul copil nus în măsura sal judec dacă e bun sau rau din ce se vede dinafară pare destul de rău dar și pare ca chiar și copiii răI au în suflet o doza de iubire și bunătate acum.nustiu în ce măsură îi putem influenta și cât sI ce învață dela noi...dela mine nu are ce învață pt ca eu nici acum nu știu ce e bine și ce e rău deși la un moment credeam ca știu așa ca cred xa o sa mă abțin sa îi dau învățătură în privinta lucrurilor de care nu sunt nici eu sigur

[Bucuriepedrum]

Nu-ţi mai face atâtea probleme, încearcă să-l creşti cât poţi tu de bine şi să te rogi des lui Dumnezeu pentru ocrotirea lui.

Nici eu nu-mi pun păcatele pe seama părinţilor, ferească Dumnezeu! Tot asta subliniez, că Hristos nu e tartor, nu taie şi spânzură după limitările noastre. Că dă har acolo unde omul se străduie, da, e adevărat. Dar pe mine nu m-a pedepsit niciodată. Toată viaţa am fost sănătoasă (fizic, sufleteşte e discutabil şi, mă rog, nu mereu sub incidenţa echilibrului), am avut cu ce mă îmbrăca, am avut ce mânca, am putut merge la şcoală şi studia. Nu mi-a lipsit niciodată familia, nici şansele, nici condiţiile de a fi fericită. Eu sunt efectiv o răsfăţată a vieţii, am primit cu carul.

Pentru Iorest: Când spuneam că n-am luat-o pe cărări aiurea mă refeream la preconcepţia că un copil conceput în cvasi-păcat musai va fi înclinat să cadă (de parcă n-am fi toţi...) şi ar ajunge mai curând într-o zonă păcătoasă decât un altul, care încă din stadiul de embrion a fost curat (aici râd scriind). Repet, Dumnezeu e mult mai mare decât vă închipuiţi. Dacă mă iau după logica voastră, orice nebotezat sau necredincios ar trebui să fie promis dezastrului, inclusiv pământesc. Or, ce să vezi? Mulţi trăiesc bine merci, ba chiar fericiţi - atât cât poate fi de fericit un om fără Dumnezeu.

[Iorest]

...........................

[AlinB]

În prealabil postat de suslik

Nu imi spune ca si tu crezi prostia asta: ca niste copii conceputi in post sunt, cumva...damnati. Mie imi suna a un amestec infect de predestinare, aruncare a raspunderii si pe copii, si superstitie.

Chestia asta o mai ziceau unii altii asa mai printre dinti, dar de cand e la moda par. Arsenie - care a sustinut-o ferm se pare, e un adevar indiscutabil :)

[Bucuriepedrum]

Uite, fallen, pentru liniştea ta (şi implicit a mea, mi-e absolut necesar să scriu asta), mai ales aici o mărturie, a propos de copii concepuţi în afara situaţiilor canonice: am o prietenă care mai are doi fraţi. Pe toţi trei mama i-a făcut cu bărbaţi pe diferiţi; pe ea, cu unul cu care nu era măritată, ba mai mult, el era însurat la vremea respectivă (cu altă femeie, se înţelege). Bon, iar fata asta a fost botezată şi a ajuns în adolescenţă la biserică, ba chiar mergea din drag. Pe la 17 ani s-a rătăcit, a trăit 13 ani în cele mai groaznice păcate. Anul acesta, în Postul Mare, s-a întors la Hristos. Ba mai mult, chiar la duhovnicul din adolescenţă, un călugăr care îi e un real sprijin.

Ce vreau să vă spun despre fata asta e că se luptă permanent cu ea, frecventează mănăstirea şi îşi doreşte să devină maică. Nu se poate călugări acum, fiindcă are un frate mai mic ce depinde de ea, plus rate pe trei ani pe care nu le-ar pasa familiei. Să-mi spună cineva că Dumnezeu nu îi primeşte pocăinţa sau că îi dă încercări pentru că a fost concepută în afara căsătoriei mi se pare o aberaţie. Cu ce sunt eu, de exemplu, mai bună decât ea? Sau altul care a avut şansa să aibă părinţii cununaţi? Mai ales că ea se nevoieşte mult peste mine, îşi dă silinţa, renunţă la lucruri pământene precum literatura sau filmele ori muzica. Eu m-am depărtat de ele doar în perioada imediat următoare şederii la Putna; nu ca o penitenţă, ci fiindcă nu mai simţeam nevoia.

Vă rog să nu cădeţi în exagerări, nici o viaţă pe pământul ăsta nu apare fără ştirea şi iubirea lui Dumnezeu. Toţi suntem în planul Lui, indiferent de contextul în care am apărut. Iar mântuirea e deschisă tuturor, ăsta e şi unul dintre lucrurile care mă apropie cu curaj de Hristos: primeşte orice suflet care vrea să-L urmeze. Da, în regulă, nu avem toţi şansa să ne naştem din părinţi sfinţi/pe drumul sfinţeniei, nu pornim toţi cu acelaşi fundal duhovnicesc. Dar asta nu anulează binele pe care Dumnezeu îl poate lucra în viaţa noastră. Totul e să-I dăm voie.

N.b. Nu vreau nici să subminez autoritatea părintelui Arsenie în vreun fel. Nici să ridic în slăvi relaţiile de tip concubinaj. Spun doar să nu mai dăm de pământ cu viaţa unor oameni pentru că, după canoanele Bisericii, sunt nişte păcătoşi (toţi suntem, în fond). Mie îmi este de ajuns să ştiu că părinţii m-au iubit şi mă iubesc, ştiu precis că şi-au dorit să mă aibă (idem cazul fratelui meu) şi se bucură că suntem împreună. Îmi e arhisuficient. Iar de iubirea atotcurpinzătoare a lui Dumnezeu nici nu mai vorbesc, de aceea nu mă pot îndoi.

[Yasmina]

În prealabil postat de Bucuriepedrum

E o biserică românească, Yasmina? Poate e maniera lor de a consolida comunitatea (diaspora) de acolo.

Nu ,tocmai!
Este americana-greceasca sau greceasca-americana...
Un fel de varza amestecata prin care urmaresc ca progeniturile lor sa fie motul motului; copiii lor au acces la donatii ,se aleg cu vacante de vara la o manastire pe banii enoriasilor,se aleg cu burse la scoli private sau calatoresc in tot felul de turneuri de dans grecesc. Ce am eu la afacerea asta?
Si tot ei sunt cu nasul pe sus de nu le ajungi cu prijina,se uita prin jur cu greata de parca tot timpul le miroase ceva urat.

Mie imi trebuie o biserica in care se face slujba,se face Maslu si alte servicii religioase nu in care se face politica,business, marketing si isi sustin ei plozii prin tot felul de organizatii si programe. N-au decat ,dar nu pe banii mei. Eu am bani pt copii orfani,copii cu probleme nu pt copii bogati carora nu le lipseste nimic(exceptand bunul simt si smerenia).

De ani de zile vreau sa intru in cercul de voluntari dar surpriza,nu pot intra decat cotizand nu stiu cat pe luna sau pe an? CEEEE? Adica si voluntar si cu banii luati? Nu ai mai vazut asa ceva! Ei si astia de cotizeaza,au vezi Doamne statutul de VIP si numai ei sunt crema cremelor si mega-manageri.Nu poti sa aprinzi o lumanare fara prezenta lor.

Intr-un cuvant,nu este nimic din ce avem in Romania. Asa imi trebuie!

[Iorest]

În prealabil postat de Bucuriepedrum

Ce vreau să vă spun despre fata asta e că se luptă permanent cu ea, frecventează mănăstirea şi îşi doreşte să devină maică. Nu se poate călugări acum, fiindcă are un frate mai mic ce depinde de ea, plus rate pe trei ani pe care nu le-ar pasa familiei. Să-mi spună cineva că Dumnezeu nu îi primeşte pocăinţa sau că îi dă încercări pentru că a fost concepută în afara căsătoriei mi se pare o aberaţie. Cu ce sunt eu, de exemplu, mai bună decât ea? Sau altul care a avut şansa să aibă părinţii cununaţi? Mai ales că ea se nevoieşte mult peste mine, îşi dă silinţa, renunţă la lucruri pământene precum literatura sau filmele ori muzica. Eu m-am depărtat de ele doar în perioada imediat următoare şederii la Putna; nu ca o penitenţă, ci fiindcă nu mai simţeam nevoia.

N-a spus nimeni că nu-i primește Dumnezeu pocăința, nici n-a fost vorba că nu ar primi Dumnezeu pocăința unor oameni, indiferent ce ar face (în sensul îndreptării), asta da ar fi o aberație.

În prealabil postat de Bucuriepedrum

„...sau că îi dă încercări pentru că a fost concepută în afara căsătoriei mi se pare o aberaţie.”

Încercările vin fie că ne par nouă sau nu aberații, de altfel egiptenii au fost pedepsiți prin întâi născuți, ce i se pare omului aberație, nu e musai să fie aberație în realitatea duhovnicească; dacă ar fi după mintea omului noțiunea de păcat n-ar trebui să existe.

Nici pe departe nu se problema că „x e mai breaz ca unul născut în afara familiei”, nicidecum ci oamenii au confruntări diferite în funcție de situațiile și condițiile de viață, de atavisme.

În prealabil postat de Bucuriepedrum

Vă rog să nu cădeţi în exagerări, nici o viaţă pe pământul ăsta nu apare fără ştirea şi iubirea lui Dumnezeu. Toţi suntem în planul Lui, indiferent de contextul în care am apărut. Iar mântuirea e deschisă tuturor, ăsta e şi unul dintre lucrurile care mă apropie cu curaj de Hristos: primeşte orice suflet care vrea să-L urmeze. Da, în regulă, nu avem toţi şansa să ne naştem din părinţi sfinţi/pe drumul sfinţeniei, nu pornim toţi cu acelaşi fundal duhovnicesc. Dar asta nu anulează binele pe care Dumnezeu îl poate lucra în viaţa noastră. Totul e să-I dăm voie.

Nu cred că au căzut în exagerări părinții care au indicat printre necazuri păcatele din viața de familie.

În prealabil postat de Bucuriepedrum

N.b. Nu vreau nici să subminez autoritatea părintelui Arsenie în vreun fel. Nici să ridic în slăvi relaţiile de tip concubinaj. Spun doar să nu mai dăm de pământ cu viaţa unor oameni pentru că, după canoanele Bisericii, sunt nişte păcătoşi (toţi suntem, în fond). Mie îmi este de ajuns să ştiu că părinţii m-au iubit şi mă iubesc, ştiu precis că şi-au dorit să mă aibă (idem cazul fratelui meu) şi se bucură că suntem împreună. Îmi e arhisuficient. Iar de iubirea atotcurpinzătoare a lui Dumnezeu nici nu mai vorbesc, de aceea nu mă pot îndoi.

Cine a dat de pământ, așa se pune problema ?
Tu ai ironizat faptul că ești concepută în post, ai pus în umbră niște învățături, mie nu mi se pare nimic de glumit în treaba asta, sau ceva de afișat.
Morala care ar fi - „sunt conceput în postul Crăciunului, n-am pățit nimic notabil, deci învățătura nu e valabilă ?”

Deși am anumite rezerve față de părintele Arsenie Boca, nu cred că el a scris ceva cu pretenția că a epuizat răspunsurile pentru care vin necazurile asupra unui om, mai degrabă a dat unele posibile cauze în funcție și de starea sa cu care a cunoscut diferiți oameni care i s-au adresat.

Când venea cineva la el normal, că i-o fi cercetat viața, din copilărie dacă nu s-au mai spovedit precum se cere și-n învățătura de spovedanie.

Cu atât mai mult nu a inventat el explicația aceasta cu părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii și mi se pare că se găsește și la alți părinți din ortodoxia universală.

Cartea aceea cu „tinerii familia și copiii născuți în lanțuri” au încropit-o alții din manuscrisele lui, deși ar fi bine ca întreaga lui operă să se găsească reunită într-un loc, spre cercetare publică și extensivă nu să fie bucățelită ca un rețetar de edituri în goana după profit facil.

S-a scris atât despre părintele Arsenie și s-au piratat cărți, încât nu mai știi ce a scris sau spus el și ce au pus alții pe seama lui.