Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Sarbatori > Diverse Sarbatori
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #111  
Vechi 19.06.2012, 23:55:45
tabitha's Avatar
tabitha tabitha is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.04.2011
Locație: usa
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.955
Lightbulb 19 Iunie - Sf. Ioan Maximovici

Astăzi 19 Iunie îl sărbătorim și pe Sfântul Ioan Maximovici de Shanghai și San Francisco.

Despre viața acestui mare sfânt al vremurilor noastre este un articol chiar pe acest site :
http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...ici-73021.html

Din Acatistul Sf. Ioan Maximovici, Icosul al IV-lea :

Oamenii credincioși de pretutindeni, contemplând viața ta, s-au mirat de minunile tale descoperite din mila lui Dumnezeu chiar în acest veac de apoi. De asemenea, și noi ne minunăm de slava lui Dumnezeu arătată prin tine și cu frică strigăm:
Bucură-te, învățătorul celor afundați în bezna necredinței;
Bucură-te, cel ce ai condus poporul tău din Extremul Orient în Occident;
Bucură-te, fântână de miracole revărsată de Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce cu iubire și răbdare îndreptezi pre cei rătăciți;
Bucură-te, grabnică alinare a celor ce se căiesc de păcatele lor;
Bucură-te, călăuzitor al celor ce înaintează pre calea cea dreaptă;
Bucură-te, sfinte ierarhe Ioane, părintele nostru, făcătorule de minuni al vremurilor din urmă!

(a se vedea Acatistul complet, în attachment)

Un alt acatist nespus de frumos, închinat acestui sfant, găsiți aici: http://sfioanmaximovici.wordpress.com/acatist-sf-ioan/
Attached Files
File Type: doc Acatistul SFANTULUI IERARH IOAN MAXIMOVICI.doc (100,5 KB, 3 views)

Last edited by mirela.t; 20.06.2012 at 00:00:05.
Reply With Quote
  #112  
Vechi 20.06.2012, 22:47:35
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit 21 iunie

Pomenirea Sfântului Mucenic Iulian cel din Cilicia.



Sf. Mucenic Iulian al Tarsisului s-a născut în Asia Mică, în provincia Cilicia. El era fiul unui senator păgân și al unei mame creștine. După moartea soțului, femeia s-a mutat la Tarsis, unde și-a botezat fiul, crescându-l mai departe cu evlavie. Pe când Iulian a împlinit 18 ani, împăratul Dioclețian (284-305) a inițiat prigoana împotriva creștinilor, arestându-l printre alții și pe tânărul Iulian. Ei l-au adus pe Iulian în fața guvernatorului Marcian pentru a fi judecat, încercând să-l convingă să renunțe la Hristos. Nici torturile, nici amenințările, nici promisiunile de cadouri și onoruri nu l-au putut convinge pe piosul Iulian să jertfească la idoli și să-l părăsească pe Hristos, rămânând ferm în credința sa.
Timp de un an de zile mucenicul a fost plimbat prin orașele Ciliciei, fiind supus la interogări și torturi, după care l-au aruncat în închisoare. Mama Sf. Iulian l-a urmat pe fiul ei, rugându-se la Dumnezeu să-l întărească. Mama sa a plecat în audiență la guvernator în orașul Aegea (Egeea), ca să ceară permisiunea de a-l vizita pe fiul ei în închisoare, mințind că ar vrea să-l convingă să jertfească la idoli. Ea a stat trei zile în închisoare cu Sf. Iulian sfătuindu-l să fie tare și să rabde până la sfârșit.
Sf. Iulian a fost adus din nou în fața guvernatorului. Crezând că mama lui l-a convins să renunțe la Hristos conform decretului imperial, guvernatorul a lăudat-o pentru fapta sa până în momentul în care ea l-a mărturisit cu hotărâre pe Iisus Hristos, denunțând cu curaj politeismul. Auzind acestea, guvernatorul a dat ordin să i se taie tălpile cu care l-a însoțit pe fiul ei din Tarsis. Iulian a fost legat într-un sac plin cu nisip și șerpi veninoși și a fost aruncat în mare. Trupul mucenicului a fost purtat de valuri până pe țărmurile Alexandriei și a fost găsit și îngropat cu cinste de un creștin. Mucenicul Iulian s-a săvârșit în anul 305, după care moaștele au fost transferate în Antiohia. Sf. Ioan Hrisostom a întocmit un elogiu în cinstea Sfântului Mucenic Iulian.

Pomenirea Sfântului Mucenic Afrodisie.
Acesta era din țara Ciliciei. Crezând din copilărie și închinându-se lui Hristos, a fost prins și adus înaintea stăpânitorului Dionisie, și mărturisind pe Hristos Dumnezeu adevărat, a fost ars pe spinare cu fiare arse, și băgat într-o căldare plină de plumb, ce fierbea clocotită, și spânzurat cu capul în jos; și izbăvindu-se de toate cu minune, a atras pe mulți dintre elini spre credința lui Hristos. Aceștia mărturisind pe Hristos cu îndrăzneală, li s-au tăiat capetele. Iar tiranul văzând aceasta, a poruncit de s-a tăiat o piatră în două și au întins pe sfântul, și au pus peste el acea piatră tăiată, pe care o ridicaseră 55 de ostași, iar sfântul îndată și-a dat sufletul și luă cununa muceniciei.



Pomenirea Sfântului Mucenic Terentie, episcopul Iconiei.
Pomenirea Sfântului Mucenic Iulian Egipteanul, care de sabie s-a săvârșit.

Pomenirea Sfinților Mucenici cei ce au mărturisit împreună cu Sfântul Iulian: Antonie preotul, Anastasie, cel din morți înviat Chelsie, Vasilisa, maica lui, douăzeci de păzitori de temniță și șapte frați, care toți de sabie s-au săvârșit.
Pomenirea Sfântului noul Mucenic Nichita Nisireanul, care a mărturisit în Hio, la anul 1732, și care de sabie s-a săvârșit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Dumnezeu sa-i miluiasca pe cei ce au scris aici: sursa:http://www.calendar-ortodox.ro/
Reply With Quote
  #113  
Vechi 22.06.2012, 02:22:23
Laura19
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit 22 Iunie

În această lună, în ziua a douăzeci și doua, pomenirea Sfântului Sfințitului Mucenic Eusebie, episcopul Samosatelor (+ 380).

Acesta a trăit în zilele împăratului Constantie, fiul lui Constantin cel mare, și era râvnitor fierbinte al drept-slăvitoarei credințe, și avea atâta vitejie a sufletului, și atâta defăima lucrurile acestea trecătoare, și se nevoia ca să se sporească dreapta credință și Ortodoxia, măcar că împăratul avea gând împotrivă, fiindcă era arian; pentru aceasta atunci când îl înfricoșa și îl înspăimânta Constantie că-i va tăia mâna dreaptă, de nu va scoate alegerea cea făcuta de marele Meletie, care era la dânsul, el a întins amândouă mâinile, primind cu bucurie mai degrabă tăierea lor, decât să dea alegerea cea cerută. Pe acest preacuvios părinte al nostru, în urma lui Constantie și a lui Iulian, căzând Valens în boala relei credințe ariene, l-a scos din scaunul său și l-a osândit să fie izgonit la apa Dunării. Dar după moartea lui Valens s-a întors sfântul la Samosata, episcopia sa, care se afla în Siria, aproape de râul Eufratului, în Mitropolia Edesei. Apoi după multe lupte și biruințe ce făcuse în aceleași lupte, și-a aflat sfârșitul mucenicesc, că aruncând o femeie făcătoare de rele și ariană, cu o cărămidă, de sus de pe un acoperiș, lovi pe sfântul în cap, pe care încă mai înainte de a muri, sfântul a iertat-o, urmând Stăpânului său și întâiului Mucenic Ștefan. Deci se face soborul și praznicul lui în biserica Sfântului Ioan Botezătorul, aproape de cea a Adrianilor.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Zinon și Zinas, sluga lui (+ 304).

Aceștia erau din Filadelfia Arabiei, care din vechi se numea Eman. Zinon se afla ostaș cu rânduială, având pe Zinas slugă, și aflând pe Maxim guvernatorul că jertfea idolilor, s-au declarat și s-au arătat cine sunt; pentru care Zinon a fost bătut cu vine de bou, iar el stând aproape de jertfelnic, lovindu-l cu piciorul, l-a răsturnat. Pentru aceasta a fost cumplit chinuit, apoi fiind băgat în temniță, i s-au pus picioarele în butuc, unde intrând Zinas și fericind și sărutând legăturile lui, a fost închis și el din porunca guvernatorului. După aceea au fost scoși iarăși la întrebare, și nevrând a se lepăda de Hristos, au fost supuși la nenumărate și felurite chinuri, iar la urmă li s-au tăiat capetele cu sabia. Și se face praznicul lor, în sfânta mucenicie a Sf. Gheorghe la Chiparisie.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Pombian, care în mare fiind aruncat s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Galation, care în mare fiind aruncat s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenice Iuliani (Iuliana) și Satornin fiul ei, care prin foc s-au săvârșit.
Sfânta Iuliana a fost aruncată în foc împreună cu copilul ei pentru vina de a fi fost creștină.
Reply With Quote
  #114  
Vechi 22.06.2012, 02:23:31
Laura19
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit 22 Iunie -continuare-

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Paulin, episcop de Nola (Italia - regiunea Campania, provincia Napoli).

Sfântul nostru Părinte Paulin s-a născut la Bordeaux, în jurul anului 353, într-o familie din înalta aristocrație romană, proprietară de terenuri întinse în Galia, în Campania și în Spania. A primit o educație rafinată în anturajul lui Ausonius, cel mai mare orator al acelei vremi și a excelat atât de mult în arta poetică încât este cinstit drept unul dintre cei mai mari poeți ai creștinătății latine. Abia ajunsese la vârsta adultă că i-au și fost încredințate înalte sarcini politice: deveni membru al Senatului, primi demnitatea de consul și chiar sarcina de guvernator al Campaniei (380). Instalat pentru ceva timp în Spania cu afaceri, s-a căsătorit cu bogata matroană Therasia, apoi reveni să se stabilească pe pământurile regiunii Acquitaine, împărțindu-și timpul între administrarea afacerilor sale si activitățile literare. Întâlnirea cu Sfântul Victriciu de la Rouen (cf. 7 august) și cu Sfântul Martin de la Tours (cf. 11 noiembrie), care îl vindecă de o boală la ochi, precum și un pelerinaj la mormântul Sfântului Felix la Nola, în Campania, dar mai ales influența salutară a lui Delfin, Episcop al orașului Bordeaux, îl făcură să conștientizeze zădărnicia vieții sale mondene și să se îndrepte către Dumnezeu. Botezat de Crăciun în anul 389 de către Delfin, începu de îndată să ducă o viață ascetică și să se îndepărteze de bunurile acestei lumi.

Instalat în Spania timp de patru ani, a fost hirotonit preot împotriva voinței sale, la Barcelona, în urma presiunilor poporului care îi admira virtuțile (393). În timpul acestei șederi, pierderea fiului său nou-născut îi spori și mai adânc credința și renunțarea sa la lume și începu să își vândă averea pentru a câștiga bunurile cerești. "Cu ajutorul bogățiilor mele, scrie el, am cumpărat dreptul de a-mi purta crucea ; cu toate bunurile mele pământești am plătit nădejdea cerului ; căci nădejdea și credința valorează mai mult decât bogățiile trupului". Apoi, întorcându-se în Aquitaine, își eliberă sclavii, dădu săracilor recoltele din hambare iar banii obținuți din vânzarea pământurilor și caselor sale îi folosi pentru a răscumpăra prizonieri și a-i ajuta pe cei nevoiași. De acolo se duse la Milano unde îl întâlni pe Sfântul Ambrozie (cf. 7 decembrie), pe care îl considera ca un părinte spiritual, apoi la Roma, unde admirația pe care mulți i-o purtau pentru încreștinarea lui atrase invidie din partea unor înalte fețe preoțești, însuși Papa primindu-l cu răceala. Iar dintre membrii aristocrației, cei rămași păgâni îi considerau această viață în pocăință drept o extravaganță, reproșând lui Paulin faptul de a fi lipsit Statul de serviciile sale. În timp ce Sfântul era criticat de toți oamenii epocii, el era lăudat de oamenii lui Dumnezeu : Sfântul Martin spunea despre el că era aproape singurul om din lume care să pună în aplicare toate preceptele evanghelice, iar Sfântul Ieronim îi scrise pentru a-i da sfaturi despre viața ascetică.

Sfântul Paulin se retrase atunci la Nola, unde organiză o comunitate de asceți, pe lângă ospiciul pe care îl construise pentru pelerinii săraci cu ocazia primului său pelerinaj. Soția sa, cu care de când se convertise trăia ca frate și soră, se instală în apropiere, ajutându-l în toate actele sale de milostenie. Lepădat de toate bunurile sale, purta un ciliciu de pocăință din păr de cămilă, mânca la căderea serii o bucată de pâine cu ierburi și legume într-un vas de lut, dedându-se cu punctualitate rugăciunilor și imnurilor, fie noapte fie zi. În fiecare an, de 14 ianuarie, mulțimi de pelerini veneau acolo pentru a cinsti sărbătoarea Sfântului Felix în marea bazilică pe care Paulin o construise, cu un loc destinat botezurilor și cu numeroase clădiri pentru găzduire. Dar renumele omului lui Dumnezeu atrăgea și el tot atâția vizitatori, aristocrați evlavioși sau asceți, precum Sfânta Melania cea Bătrână și apoi nepoata sa Sfânta Melania cea Tânără. Deși retras și ducând o viață de pocăință, Paulin nu își abandonă activitatea poetică și continuă să întrețină o vastă corespondență cu marii oameni ai Bisericii din acea vreme : printre alții Sfântul Augustin, Sfântul Ambrozie și Sfântul Sulpiciu Sever, precum și cu înalte personalități din Galia și de la Roma cărora le insufla virtuțile Evangheliei.

În anul 409 fu numit Episcop de Nola și își îndeplini misiunea într-o perioadă deosebit de tulburată. În anul următor, după cucerirea Romei, barbarii intrară în Nola și îl arestară pe Sfântul Episcop care, întărit printr-o viziune a Sfântului Felix, îi înfruntă cu mult curaj. În închisoare el înălță această rugăciune : "Doamne, să nu fiu chinuit nici pentru aurul nici pentru arginții mei, căci Tu știi unde sunt toate bunurile mele". Se spune că s-ar fi dat chiar sclav barbarilor pentru a răscumpăra pe tănărul fiu al unei văduve sărmane. Rezumând activitatea sa de păstor de oameni, biograful său scrie : "Nu încercă să impună frică, ci se sili să se facă iubit de toată lumea. Cum insultele de care avea parte îl lăsau indiferent, nimic nu putea să îl mânieze. Nu separa niciodată mila de dreptate iar dacă era obligat să pedepsească, o făcea asemeni unui tată care educă. Viața sa era un model de operă de binefacere iar felul său de a-i primi era pentru cei încercați ușurare. Nu era nimeni dintre cei depărtați de el care să nu-și doreasca să se apropie de dânsul și nimeni nu trăia fericirea de a vorbi cu el fără să își dorească să nu se mai despartă niciodată de el". Înșiși împărații aveau o atât de mare considerație pentru el încât îl convocară la un Sinod ținut la Ravenna, pentru ca el sa decidă între cei doi pretendenți la succesiunea Papei Zosima (419).

Venind zilele din urmă ale preafericitului, pe când suferea de o boală gravă, Sfinții Ianuarie si Martin i se arătară pentru a-i anunța apropiata sa izbăvire. Sluji Dumnezeiasca Liturghie, pe un altar ridicat lângă patul său, împreună cu doi Episcopi ce veniseră sa-l viziteze și chemă la Sfânta Împărtășanie pe toți penitenții pe care îi îndepărtase de la ea apoi adresă o rugăciune fierbinte lui Dumnezeu, cu mâinile ridicate spre cer. Datorită unei sume de bani aduse în mod providențial de un preot, el rambursă datoria pe care o contractase pentru a face haine săracilor apoi, după ce și-a luat rămas bun de la fețele bisericești rostind urări de pace, își dădu sufletul în mâinile Domnului, în noaptea de 22 iunie 431. Sfintele sale moaște se odihnesc astăzi în Catedrala de la Nola.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Sursa: Calendar ortodox
Reply With Quote
  #115  
Vechi 22.06.2012, 17:55:26
tabitha's Avatar
tabitha tabitha is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.04.2011
Locație: usa
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.955
Lightbulb 22 Iunie - Sf. Grigorie Dascălu

Tot astăzi 22 Iunie este sărbătorit și Sfântul Grigorie Dascălu, Mitropolitul Țării Românești.

Mie îmi este tare drag acest sfânt al țării noastre.
Îl port tot timpul cu mine, înfățișat pe coperta ultimului calendar de buzunar editat pe vremea PF Teoctist.



Sfântul Grigorie (pe numele de mirean Gheorghe) s-a născut la București în anul 1765. A urmat școala la Mănăstirea Sfântul Sava, iar ulterior s-a făcut monah și ucenic al părintelui Paisie Velicicovski de la Mănăstirea Neamț. Pentru strădania sa duhovnicească a ajuns episcop și Mitropolit al Țării Românești. A trecut la cele veșnice în anul 1834 iar sfintele sale moaște se află la Mănăstirea Căldărușani.

Mai multe despre viața sfântului puteți citi chiar pe acest site : http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...ul-136432.html

Bucură-te, Sfinte Mitropolit, pildă a înfrânării și chip al blândeței! Bucură-te, întărire a dreptei credințe și izvor al înțelepciunii, vas al dumnezeiescului Duh și reazim neclintit al Ortodoxiei, trâmbița cea vrednică de laudă a Bisericii și icoana adevăratei viețuiri, de trei ori fericite Grigorie, roagă pe Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greșeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Reply With Quote
  #116  
Vechi 22.06.2012, 21:14:43
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit maine 23 iunie

Pomenirea Sfintei Mucenițe Agripina Romana.



Această sfântă era născută și crescută în vestita cetate a Romei. Și de mică da miros inimilor credincioșilor ca un trandafir într-o gradină, și gonea stricăciunea patimilor, pentru ca împodobindu-și sufletul cu fecioria și cu bărbăția, și făcându-se mireasa lui Dumnezeu, a alergat cu îndrăznire și cu vitejie la mucenicie, dându-se pe sine la multe chinuri pentru iubirea și dragostea lui Hristos, Mirele său.
După aceea fiind bătută cu toiege la trup, a zdrobit prin bătăile ei oasele păgânătății, și fiind dezbrăcată de haine, a mustrat și a defăimat goliciunea vrăjmașului. Și legând-o cu legături și punând-o la munci, și de înger fiind dezlegată, a dezlegat toată credința cea rea. Drept aceea în acele chinuri și-a dat sufletul la Dumnezeu. Iar acestea a pătimit sfânta în timpul împărăției lui Valerian (253-259).

Pomenirea Sfintelor Vasa, Paula și Agatonica, care au dus moaștele sfintei Agripina de la Roma în Sicilia.
Iar sfintele Vasa, Paula și Agatonica, luând pe ascuns trupul sfintei din cetatea Romei și trecând din loc în loc, și făcând îndelungă călătorie pe mare, au sosit la eparhia Siciliei, și l-au pus acolo. Și îndată s-a izbăvit Sicilia de întunecoasa răutate a demonilor, iar agarenii încercând să fure cetățuia bisericii ei, și-au găsit pieirea desăvârșită. Și de atunci până astăzi se curăță leproșii, mergând acolo cu credință, și orice boală trece cu rugăciunea ei.

Pomenirea Sfinților Mucenici Aristocleu preotul, Dimitrian diaconul și Atanasie anagnostul.

Pomenirea Sfântului Mucenic Eustohie preotul și cei împreună cu el, Gaie nepotul său, și fiii săi Lolia (Lulo), Prov și Urban (secolul al IV-lea).

Sfântul Eustohie era preot al idolilor orașului Ousade, condus de guvernatorul Agrippa în vremea lui Maximian (285-305). În fața spectacolului mulțimilor de Mucenici Creștini care se dădeau spre moarte pentru Mântuitorul și care înfăptuiau numeroase minuni, el respinse iluzia idolilor și, prezentându-se la Eudoxie, Arhiepisocopul Antiohiei, fu botezat și apoi ordonat preot. Regăsindu-și cei trei copii: Lolia, Prov si Urban precum și pe nepotul său Gaie, într-un sat din Lycaonia, Lystra, Eustohie îi învăță Credința în Iisus Hristos și îi boteză, precum și pe toate celelalte rude ale sale. Continuând pe cale, a fost arestat de păgâni și condus în fața guvernatorului. Cum îl mărturisea fără frică pe Mântuitor, guvernatorul porunci să fie sfâșiat de la coaste până pe șolduri. Apoi, împreună cu ucenicii săi, fu încredințat lui Agrippin, guvernatorul de Ancira, dar nici unul nu se lepădă de Hristos ca să-și scape viața. Călăii îi luară atunci cu forța pe Sfânta Lolia si pe fratele său Urban, îi așezară față în față și le sfâșiară obrajii. Gaie se grăbi să le recupereze sângele în mâinile sale, pentru a se unge ca și cu un Sfânt Balsam. El fu prins cu brutalitate si biciuit pe spate si pe pântece. În timp ce tinerii sufereau astfel chinurile, Sfântul Eustohie era decapitat. La câteva zile, Gaie si cei trei copii ai lui Eustohie au fost legați de o roată mare de bronz și puși pe jăratec. Cum harul dumnezeiesc a stins flăcările, atunci ei au fost tunși si le-au fost bătute cuie în cap, după care călăii tăiară sânii lui Lolia si Prov iar pe Urban îl loviră cu săbii de lemn cu care se antrenau soldații. Cum merituoșii copii continuau să își mărturisească credința, mai puternică decât moartea și decât chinurile, ei au fost decapitați, pătrunzând învingători în curtea cerească.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
Dumnezeu sa-i miluiasca pe cei ce au ostenit aici: sursa, http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iunie/iunie23.htm


Last edited by Adriana Cluj; 22.06.2012 at 21:17:01.
Reply With Quote
  #117  
Vechi 23.06.2012, 07:11:35
Laura19
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit 24 Iunie

În această lună, în ziua a douăzeci și patra, pomenirea Nașterii Cinstitului Slăvitului Prooroc înaintemergătorul și Botezătorul Ioan.
[COLOR=#FF0000][/COLOR]Acesta este mărturisit de Hristos mai mare decât toți cei născuți din femei, și mai mult de prooroc, care a săltat în pântecele maicii sale, și a propovăduit oamenilor venirea Mântuitorului nostru, și a mers mai înainte la iad, ca să binevestească învierea. Acesta a fost fecior al lui Zaharia, arhiereul și al Elisabetei, cea stearpă, fiind născut din făgăduință. Acesta a dezlegat tăcerea tatălui sau, când s-a născut, și a umplut toată lumea de bucurie. Drept aceea și îngerii astăzi se bucură cu oamenii, și toată lumea este plină de bucurie și de veselie. Și se face soborul lui în sfânta sa casă de rugăciune, ce este în Forachia.

Tot în această zi, pomenirea soborului drepților Zaharia și Elisabeta.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului noul Mucenic Panaghiot Chesarineanul (din Cezareea), cel ce în Constantinopol a mărturisit la anul 1765.


http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iunie/iunie24.htm
Reply With Quote
  #118  
Vechi 23.06.2012, 07:23:27
Laura19
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Sf. Niceta de Remesiana(Dacia)
(24 Iunie)



VIAȚA ȘI NEVOINȚELE

Numele Sfântului Niceta, episcopul Remesianei, este legat de istoria Bisericii noastre strămoșești, îndeosebi pentru contribuția sa la răspândirea creștinismului pe teritoriul de formare a poporului român. De asemenea, scrierile pe care le-a întocmit în limba latină au apărut de curând în traducere românească, îmbogățind astfel patrimoniul spiritual al teologiei noastre. El este, așadar, o personalitate remarcabilă a Bisericii Ortodoxe printr-o rodnică lucrare misionară, prin viața sa plină de sfințenie, prin scrierile sale și prin învățătura cea dreaptă pe care a predicat-o cu zel apostolic multor neamuri. Între acestea au fost și strămoșii noștri daco-romani.

Numele de Niceta își are obârșia în limba greacă și înseamnă „învingător”. Într-adevăr, prin lucrarea practică și prin opera teologică pe care a creat-o, viața acestui episcop poate fi încununată și pomenită cu laude ca o mare biruință spirituală. Remesiana, orașul unde a păstorit cu vrednicie Sfântul Niceta, a fost întemeiat de împăratul Traian. El se afla la aproximativ 30 de kilometri, în partea de răsărit a orașului Naisus (azi Niș), într-o regiune deluroasă, pe valea râului Nișava.

Știrile despre viața și despre activitatea marelui episcop sunt destul de puține. Poemele XVII și parțial XXVII ale Sfântului Paulin de Nola sunt singurele izvoare care vorbesc despre el. Se știe că Sfântul Niceta l-a vizitat pe episcopul Paulin de două ori, în 398 și în 402, la reședința sa episcopală. Se pare că episcopul nolanez a fost adânc impresionat de ținuta sacerdotală și de cunoștințele teologice ale lui Niceta, încât ține să-și exprime dragostea și admirația față de noul său prieten, scriind poemele amintite în cinstea acestuia. Datele cu privire la locurile unde își desfășura Sfântul Niceta lucrarea sa misionară, drumul către casă, popoarele care-i ascultau cuvântul, toate acestea le cunoștea Sfântul Paulin din convorbirile cu prietenul său. Dar datele sunt prezentate într-un veșmânt poetic, ceea ce face ca interpretarea lor să fie uneori destul de anevoioasă. La sfârșitul secolului al IV-lea, când au loc evenimentele descrise de Sfântul Paulin în Poemul XXVII, Sfântul Niceta nu mai era tânăr. Autorul îl numește „părinte”, „învățător”, „sfânt” și „părinte sfânt”.

Discuții se mai poartă încă privind locul nașterii, educația primită și activitatea sa în sânul Bisericii până la acordarea demnității de episcop. Ghenadie de Marsilia era impresionat de limba latină „simplă și clară” în care scria Niceta. Folosirea unei exprimări alese, „așezarea Remesianei în cadrul administrației bisericești a timpului”, precum și întrebuințarea unor izvoare de limbă latină în scrierile sale, au dat naștere ipotezei că Sfântul Niceta și-ar fi petrecut prima parte a vieții în Apus.

Totuși din amintitele relatări ale episcopului Paulin se deduce că Remesiana era pământul natal al acestuia. Așadar, Niceta era daco-roman, originar din Dacia Mediterranea . Folosirea limbii latine în scrieri și vorbirea ei de către episcopul remesian nu apare ca ceva ieșit din comun. Cetatea Remesiana se afla într-un ținut unde aceasta își disputa întâietatea cu limba greacă, mai ales că problemele teologice, controversele doctrinare, precum și activitatea pastorală și misionară impuneau episcopilor ortodocși să cunoască ambele limbi. Deși a scris numai latinește, Niceta cunoștea și greaca. Ghenadie de Marsilia, Cassiodor și Paulin dau mărturie că Niceta era foarte învățat, scriitor cu mare putere de analiză și sistematizare și pedagog iscusit, admirat la Roma și că intrase în cercul cultural al Sfântului Paulin.

Sfântul Niceta este amintit ultima oară ca episcop de Remesiana, la 13 decembrie 414, într-o Scrisoare a lui Inocențiu I al Romei adresată „episcopilor macedoneni”, în legătură cu ereticul Bonosiu. După această dată, numele lui Niceta nu mai este menționat, ceea ce dă loc la diferite păreri în legătură cu sfârșitul lui învăluit în tăcere. Martirologiile romane îl sărbătoresc la 7 ianuarie, în aceeași zi cu prietenul său, Paulin de Nola.

Impresionantă rămâne până astăzi puterea de dăruire și întinsa activitate pastorală și misionară a celui numit mai târziu „Apostolul daco-romanilor”. Sfântul Paulin descrie întoarcerea în patrie a neobositului ierarh, urmărindu-l cu gândul pe drumul lung și plin de primejdii până la îndepărtata Dacie. Regretul episcopului de Nola, la despărțirea de prietenul drag, îi copleșește sufletul, dar bucuria acelor „popoare fericite” care îl așteaptă dorindu-l ziua și noaptea, așa cum ogorul însetat primește ploaia binefăcătoare, este cu mult mai mare. Sfântul Niceta are de străbătut, până va ajunge la dacii nordici, un drum lung, mai întâi pe mare și apoi pe uscat. Calea este într-adevăr lungă, anevoioasă și nesigură, dar Niceta este apărat de Dumnezeu, Care-i trimite călăuză sfântă pe îngerul Rafael. Mai mult, venerabilul episcop daco-roman, fiind înzestrat cu darul cântării, înalță imne de slavă Celui Preaînalt, împreună cu alți creștini, îndulcind astfel oboseala călătoriei. După ce a înfruntat valurile mării Egee până la Tesalonic, va străbate câmpiile filipice ale
Macedoniei și va ajunge la orașul Tomitana, apoi la Scupi, capitala Dardaniei, în apropiere de Remesiana.

Același poem îl înfățișează pe Niceta desfășurând o largă operă de misiune creștină și totodată de educație latină printre mai multe neamuri. Astfel el îmblânzește inimile barbarilor care își petreceau viața în războaie, furturi și jaf, învățându-i să trăiască în pace: „Într-un ținut necunoscut al lumii, barbarii învață prin tine să cânte cu inimă romană pe Hristos și să trăiască puri, în pace senină”. Pentru acele timpuri, activitatea misionară a lui Niceta, care predica învățătura creștină ortodoxă în limba latină, printre neamuri „barbare”, era egală cu un act de cultură și de civilizație. Principala caracteristică sufletească a neamurilor creștinate de Sfântul Niceta era duritatea. „În aceasta, poetul nolanez este de perfect acord cu toate izvoarele mai vechi și contemporane asupra firii popoarelor Traciei nordice, în fruntea cărora stau bessi”. Credința predicată de Niceta dezgheață inimile împietrite ale locuitorilor din ținuturile ripheice, unde Boreas leagă fluviile cu gheață. Bessii, războinici temerari mai duri decât gheața, primind învățătura Evangheliei lui Hristos învață să prețuiască munca și pacea. Păgâni, vestiți prin tâlhării și omoruri, locuind prin munți, datorită lui Niceta au devenit slujitori ai lui Hristos, popor pașnic, unii îmbrăcând chiar haina monahală.

Sfântul Paulin mai arată că în afară de bessi, neobositul propovăduitor devenise părinte sufletesc și al altor neamuri: „Pe tine te numește părinte întreaga regiune a Borei; la predicile tale, scitul se îmblânzește și cel învrăjbit cu sine părăsește pornirile sălbatice, fiindu-i tu învățător. Aleargă la tine geții și amândouă felurile de daci: cei ce cultivă pământul în interior și cei ce poartă, căciuli de oaie și cresc bogate turme de vite pe malurile mănoase” . Așadar, sunt pomeniți sciții, geții și dacii, toți ocupând aceleași regiuni. Că se insistă mai mult asupra bessilor, este explicabil, pentru că o parte din ei depindeau de episcopia Remesianei. Niceta avea să lupte, la celelalte neamuri amintite, cu minți înghețate și inculte și cu spirite sălbatice pe care le aducea la pacea lui Hristos, învățătura creștină scoțându-le din primitivitate și ignoranță.

Cele spuse de Sfântul Paulin în legătură cu creștinarea dacilor agricultori, din interior, și a crescătorilor de vite de pe malurile mănoase ale Istrului, au o însemnătate cu totul deosebită pentru fixarea regiunii în care a predicat Sfântul Niceta. Dacii, crescători de vite, erau numai cei din sudul Dunării sau și cei din nord? Și-a întins Sfântul Niceta lucrarea sa misionară și la strămoșii noștri din nordul Dunării? Răspunsurile la aceste ultime întrebări sunt diferite. Asupra acestora nu zăbovim aici, deoarece concluziile cercetătorilor din ultimii ani sunt edificatoare.

Un învățat cunoscut relevă legătura spirituală a Sfântului Niceta cu daco-romanii din acea epocă: „Ortodoxia românească a primit prin strămoșii ei daco-romanii contemporani, și prin generațiile lor următoare până azi, credița și doctrina teologică fără schimbare de la Sfântul Niceta... Claritatea gândirii teologice la români vine, în mare măsură, de la Sfântul Niceta. Dulceața slujbelor și a cazaniilor ortodoxiei românești, care a dat naștere, se pare, cuvântului «privighetoare», se prelinge, probabil tot de la el: «Limba noastră-i limbă sfântă, limba vechilor cazanii». Împletirea teologiei cu filocalia, în ortodoxia noastră, e o tradiție spirituală care urcă până la Sfântul Niceta, Sfântul Ioan Cassian, Teotim I și călugării sciți, care, toți, se străduiesc pentru desăvârșire”.
Reply With Quote
  #119  
Vechi 23.06.2012, 07:59:51
tabitha's Avatar
tabitha tabitha is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.04.2011
Locație: usa
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.955
Implicit

Fetelor, grăbiți-vă încet ! Laura, mai ales..
Reply With Quote
  #120  
Vechi 23.06.2012, 08:06:12
Laura19
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Sf.Niceta-continuare

Reluând problema dintr-un punct de vedere mai extins și cu bogate legături cu trecutul Bisericii românești, I.P.S. Dr. Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei, caracterizează astfel lucrarea misionară a lui Niceta: „Și-a desfășurat activitatea sa proeminentă de arhipăstor, catehetică, misionară și teologică în spațiul daco-roman din sudul Dunării, dar ipotetic în modul cel mai plauzibil, fie direct, fie indirect - prin misionarii săi - și în nordul Dunării” . După analiza scrierilor acestuia, care au un caracter catehetic-misionar prin excelență și ținând seama de activitatea misionară atât de prestigioasă a celebrului ierarh, Înalt Preasfinția Sa afirmă în concluzie: „În concepția unor episcopi ca Sfântul Niceta de Remesiana, spațiul chemării lor evanghelice la mântuire era infinit, iar infinitatea spirituală dacică - element de structură ființială și la episcopul de Remesiana - găsea un impuls nou în imperativul creștin al mântuirii oamenilor; în lumina acestui imperativ și-a desfășurat sfânta sa lucrare de convertire în spațiul Daciei Mari, pentru același popor creștin atât din dreapta cât și din stânga Dunării”.

După cum rezultă din prezentarea de până acum, părerea că Sfântul Niceta și-a întins activitatea sa și în nordul Dunării este susținută, uneori cu prudență, la modul ipotetic, avându-se în vedere mai ales zelul de misionar, credința puternică și însușirile personale de catehet erudit ale acestui memorabil episcop. În ceea ce ne privește, socotim că „se poate admite că osârdia episcopului misionar din Remesiana și-a întins autoritatea și pe meleagurile locuite, în acele vremuri frământate, de strămoșii noștri, dacă nu direct, desigur prin călugării săi ajutători”. Această concluzie este sprijinită și de caracterul dinamic al lexicului creștin de origine latină și greco-latină întrebuințat de Sfântul Niceta, ca și de ecoul amintirii predicii sau al scrierilor sale, la nordul Dunării în literatura religioasă populară românească.

Sfântul Niceta s-a folosit în această activitate misionară și pastorală și de opere scrise. Moștenirea literară ajunsă până la noi de la el îl arată pe autor ca pe un teolog erudit al timpului, care veghea cu strășnicie la apărarea dreptei-credințe. În această privință, un manuscris latin din veacul al IX-lea precizează: „Apoi trebuie spus pe scurt în ce fel poate să fie înțeles însuși Simbolul credinței, după cum l-au tâlcuit și învățătorii Sfintei Biserici a lui Dumnezeu, adică Fericitul Atanasie, Ilarie, Niceta, Ieronim, Ambrozie, Augustin, Ghenadie, Fulgențiu, Isidor și ceilalți, sau cum ne-au învățat venerabilii învățători ai noștri”. Așezarea lui Niceta între Ilarie și Ieronim arată prestigiul de care se bucurau scrierile sale.

Pe baza unor manuscrise, lui Niceta i se atribuie, între altele, următoarele scrieri: Despre diferitele numiri ale Domnului nostru Iisus Hristos (De diversis appellationibus), Despre privegherea robilor lui Dumnezeu (De vigiliis servorum Dei), Despre folosul cântării de psalmi (De psalmodiae bono) și imnul Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm (Te Deum laudamus). După conținut scrierile acestea se pot împărți în două categorii: unele, cu preocupări catehetice, didactice, prin care autorul făcea cunoscută învățătura creștină catehumenilor săi sau întărea această învățătură apărând-o de rătăcirile ereticilor și de superstițiile păgânilor; altele, cu conținut practic, privind viața liturgică a comunității creștine: participarea la slujbe, atitudinea în timpul serviciului divin, cântarea în comun, ținuta vestimentară etc.

Despre diferitele numiri... este un mic tratat dogmatic cu caracter polemic și ținută de predică asupra numirilor date Mântuitorului Iisus Hristos în Sfânta Scriptură. Sunt evocate numele și numirile: Cuvânt, Înțelepciune, Lumină, Putere, Dreapta (mână), Braț, Înger, Om, Miel, Oaie, Preot, Cale, Adevăr, Viața, Viță-de-vie, Dreptate, Răscumpărare, Pline, Piatră, Doctor, Izvor de apă vie, Pace, Judecător, Ușă. Domnul și Mântuitorul Iisus Hristos „este numit - toate acestea, fiindcă este unul și același, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ca să se cunoască rațiunea puterii și stăpânirii Lui”. În partea a doua sunt arătate sensurile acestor numiri, iar în partea a treia, aplicarea în viața creștinului. Trăirea în adevărul numelui lui Hristos îl întărește pe creștin în toate împrejurările vieții sale pământești, făcîndu-l să meargă neabătut către „tainele cerului” și „părtășia îngerilor”. Reținem dubla tâlcuire în viață a numelui Mântuitorului Hristos. (Pace): „Se numește Pace, fiindcă a strâns laolaltă pe cei dezbinați și ne-a împăcat cu Dumnezeu-Tatăl”... „Dacă te chinuie mânia și te neliniștește neînțelegerea cu semenii tăi, mergi la Hristos, căci El este Pacea, ca să te împaci cu Tatăl și să iubești pe orice om după cum socotești că trebuie să fii iubit și tu”.

Opera care l-a făcut foarte cunoscut pe neobositul apostol este un catehism alcătuit pentru cei ce se pregătesc să primească Sfânta Taină a Botezului. Ulterior el a fost numit și cunoscut cu titlul de Cărticele de învățătură. Din cele trei fragmente rămase din cartea întâi a catehismului se poate constata capacitatea Sfântului Niceta de a mijloci cunoștințele, dragostea lui părintească față de cei doritori să se instruiască în învățătura ortodoxă. Se cuvine ca cei ce vin la credință să cerceteze amănunțit adevărurile necesare. Cel ce vine la Botez nu poate să prevadă o binefacere mai mare decât aceasta ce-i stă în față. Căci ce poate să fie mai bun decât hotărârea omului de a deveni din păgân credincios, din păcătos drept, din sclav liber, din dușman prietenul lui Dumnezeu și moștenitor al împărăției cerești ?

Catehismul se adresează tuturor căci Botezul nu face părtinire, ci se acordă oricărui credincios: celui liber și sclavului, bărbatului și femeii, bogatului și săracului, cetățeanului roman și barbarului, cu condiția de a părăsi pe omul cel vechi al păcatului și a se înnoi sufletește, potrivit cuvântului Apostolului Pavel, prin care a vorbit Dumnezeu: „...v-ați dezbrăcat de omul cel vechi, dimpreună cu faptele lui, și v-ați îmbrăcat cu cel nou, care se înnoiește, spre deplină cunoștință, după chipul Celui ce l-a zidit” (Col. 3,9,10).

Catehumenul este socotit un oaspete și vecin al credincioșilor; el aude de afară tainele, dar nu le înțelege; simte harul, dar nu și-l însușește, însă din acest moment, el începe să se numească om credincios. Cei ce vin la Botez se curățesc întocmai ca printr-un foc purificator, deoarece cuvintele Domnului din care sunt alcătuite exorcismele sunt ca niște flăcări. „Lepădările de diavol” pregătesc primirea harului.

Combătând rătăcirile păgânismului, Sfântul Niceta vorbește despre puterea rugăciunii împotriva păcatului care vine de la diavol. Cel ce se instruiește cu privire la credință, pentru a nu păcătui, să rostească: „Cred în Dumnezeu Tatăl Atotputernicul” și celelalte. Simbolul de credință trebuie învățat pe dinafară, „ca el să țină, prin memorare, scurtimea simbolului în inimă”, și să-l rostească zilnic înainte de culcare și la sculare, meditând asupra lui în orice ceas. De asemenea, să rostească Rugăciunea domnească și să se întărească cu semnul crucii împotriva diavolului. De altfel, autorul combate și alte rătăciri păgânești, din acea epocă. Zeci de pagini condamnă ghicirea viitorului cu ajutorul horoscopului.

Cartea a cincea din amintitul catehism, Despre simbolul credinței, este una dintre cele mai valoroase tâlcuri a Crezului. Aici aflăm o amănunțită expunere despre credința în Sfânta Biserică Sobornicească (catolică). Biserica înseamnă adunarea tuturor sfinților, și învățatul episcop dezvoltă această definiție făcând următoarea precizare: „De la începutul lumii, fie patriarhii Avraam, Isaac și Iacov, fie profeții, fie apostolii, fie mucenicii, fie ceilalți drepți care au fost, care sunt și care vor fi, formează o singură Biserică, fiindcă au fost sfințiți într-o singură credință și mărturisire, au fost însemnați într-un singur Duh, au constituit un singur trup. Capul acestui trup se arată că este Hristos, după cum s-a scris” (Efes. 1, 22; 5, 23; Col. 1, 17). Ei spun încă mai mult. Chiar îngerii, puterile și stăpâniile cerești se unesc în această Biserică-una, fiindcă ne învață apostolul că „în Hristos au fost împăcate toate, nu numai cele ce sunt pe pământ, ci chiar cele din cer” (Col. 1, 20). Așadar, crezi că în această Biserică-una, vei dobândi „comuniunea sfinților” (cap. 10). Prin „comuniunea sfnților”, Sfântul Niceta înțelege legătura harică supranaturală, care unește pe toți credincioșii împărăției lui Dumnezeu, pe cei din viața aceasta și pe cei din Biserica triumfătoare, într-o mare familie spirituală.

Apostolul daco-roman îi îndeamnă pe credincioși să țină cu tărie la Biserica sobornicească în care se păstrează adevărul de credință ortodox. „Într-adevăr, spune el, sunt și false biserici, dar tu să nu ai nimic comun cu ele, ca, de exemplu, a maniheilor, a catafrigienilor, a marcioniților sau ale celorlalți eretici sau schismatici, pentru că ei încetează de a mai face parte din această Biserică Sfântă. Ei cred în învățături diavolești ale înșelătorului și cred astfel și lucrează altfel decât a poruncit Hristos Domnul și decât au transmis apostolii” (cap. 10). Reținem că Sfântul Niceta nu prezenta învățătura despre Biserică teoretic, ci o lega de viața credincioșilor spre a-i ține strâns uniți în mărturisirea credinței ortodoxe. El este primul care a dat creștinătății ideea despre dimensiunea verticală și orizontală a Bisericii, expusă simplu, clar și cuprinzător, în expresia „comuniunea sfinților”, învățătură păstrată de Ortodoxie cu sensul ei inițial, patristic.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Vecernia zilei + cristiboss56 Despre Vecernie 15 01.02.2016 22:26:36
Sfintii ortodocsi si sfintii catolici. voxdei55 Generalitati 8 04.12.2010 23:48:51
Versetul zilei Daniela-Iulia Din Noul Testament 1 13.05.2009 10:22:30
Informatia zilei silverstar Stiri, actualitati, anunturi 4 24.04.2009 09:30:11