O simpla intrebare

[Alexandr_Bazil]

Am o intrebare pentru toti cei ce au studii teologice superioare mie...si cer in primul rand sa nu se simta nimeni ofensat

Omnipotenta presupune si abilitatea de a te autodistrugere?

Prin definitie as ar fi...dar poate Dumnezeu(omnipotent fiind) sa se autodistruga?

[odin]

În prealabil postat de Alexandr_Bazil

Am o intrebare pentru toti cei ce au studii teologice superioare mie...si cer in primul rand sa nu se simta nimeni ofensat

Omnipotenta presupune si abilitatea de a te autodistrugere?

Prin definitie as ar fi...dar poate Dumnezeu(omnipotent fiind) sa se autodistruga?

:D Exista o intrebare mai buna: `Daca Dumnezeu este atotputernic, poate face o piatra pe care sa nu o poate ridica?`
In principiu, este acelasi lucru cu ce ai intrebat tu...
Raspunsul este unul relativ simplu daca lamuresti ce intelegi prin atotputernicie sau omipotenta...
Omnipotenta nu inseamna sa poti face orice (pt. ca ar insemna ca Dumnezeu poate face rau, nu? sau asa cum ai intrebat tu se poate autodistruge), ci inseamna sa poti face orice vrei. Atributele lui Dumnezeu... nu se contrazic. Omnipotenta se afla in armonie cu vointa lui Dumnezeu. Se supune, daca vrei acesteia.
`Dumnezeu poate face cate voieste, insa nu voieste cate ar putea face`. Sper ca sunt destul de clar...si ma pot face inteles.:rolleyes:

[odin]

Daca am incercat sa raspund, nu inseamna neaparat ca am studii teologice superioare tie. Respect

[Alexandr_Bazil]

Raspuns foarte bun.

Presupunem prin absurd ca ar mai exista inca o fiinta omnipotenta pe langa Dumnezeu....care nu doreste aceleasi lucruri...s-ar putea distruge 2 fiinte omnipotente intre ele?

[Alexandr_Bazil]

În prealabil postat de odin

:D Exista o intrebare mai buna: `Daca Dumnezeu este atotputernic, poate face o piatra pe care sa nu o poate ridica?`
In principiu, este acelasi lucru cu ce ai intrebat tu...
Raspunsul este unul relativ simplu daca lamuresti ce intelegi prin atotputernicie sau omipotenta...
Omnipotenta nu inseamna sa poti face orice (pt. ca ar insemna ca Dumnezeu poate face rau, nu? sau asa cum ai intrebat tu se poate autodistruge), ci inseamna sa poti face orice vrei. Atributele lui Dumnezeu... nu se contrazic. Omnipotenta se afla in armonie cu vointa lui Dumnezeu. Se supune, daca vrei acesteia.
`Dumnezeu poate face cate voieste, insa nu voieste cate ar putea face`. Sper ca sunt destul de clar...si ma pot face inteles.:rolleyes:

Si sa revin cu niste observatii....a te autodistruge nu inseamna ceva neaparat rau...si conform dogmei crestine orice face Dumnezeu este bun prin natura si toate actiunile opuse alor sale sunt rele. Prin urmare daca Dumnezeu ar alege sa se autodistruga ar fi ceva bun, din moment ce Dumnezeu reprezinta Binele absolut si nu poate face nimic rau. Si sa poti face orice sau orice vrei e in fond acelasi lucru. Spuneai ca Dumnezeu nu poate face rau...dar avand in vedere ca El reprezinta binele, orice ar face ar fi tot bine....prin urmare el poate face orice, fara sa fie constrans... ideea e de a vrea sau nu... si aici ajungem iarasi la intrebarea initiala...daca ar dori sa o faca o fiinta omnipotenta s-ar putea autodistruge? Prin definitie se pare ca da

[odin]

:)Discutia in sine este cel putin antrenanta daca o privim d.p.d.v. filosofic (`sofistic`- daca imi scuzi termenul). Te citez:`Prin urmare daca Dumnezeu ar alege sa se autodistruga ar fi ceva bun, din moment ce Dumnezeu reprezinta Binele absolut si nu poate face nimic rau.` Hai sa schimbam un pic... Daca Dumnezeu ar alege de exemplu sa nu mai iubeasca,asta ar fi ceva bun, din moment ce Dumnezeu reprezinta Binele absolut si nu poate face nimic rau... Ar fi logic? Ca si sofism da... fiindca:
-Dumnezeu face numai bine.
-Dumnezeu nu mai iubeste.
-A nu mai iubi inseamna `bine`. Din punct de vedere teologic, este totusi ceva fals, nu? Pentru ca Dumnezeu nu poate sa nu iubeasca...tocmai fiidnca El vrea sa iubeasca la infinit. Daca includem pe Dumnezeu intr-un astfel de exercitiu, nu inseamna neaparat ca rezultatul, desi evident logic, este cel corect... Si apoi puterea este o notiune asa de controversata, mai ales in crestinism... este prea mult de detaliat, insa puterea absoluta, teologic vorbind, nu inseamna sa poti orice...:D
O tin su eu pe a mea...:p

[odin]

Sunt niste lucruri care sunt un pic fortate, si nu din pct. de vedere teologic. Citez `fiinta personala e definita printr-un principiu de baza: conflictul, problema deciziei, vointa libera...`. Ti-ai intemeiat intrega argumentatie pe fraza asta. Nu pot sa fiu de acord cu tine in ceea ce priveste definitia persoanei. Calitatile pe care le-ai insirat fac parte intr-adevar din galeria de caracteristici ce ne sunt proprii, insa ele nu ne definesc nici ca pesoane pe noi, cu atat mai mult notiunea de persoana in general. Parerea mea despre `persoana` este aceea ca se defineste numai in raport cu o alta persoana. Cu alte cuvinte... daca tu de exemplu, ai fi singura in tot universul asta ar fi greu sa imi argumentezi ca esti o persoana... fiindca din pct. meu de vedere, nu ai cum sa stabilesti niste relati cu alta `entitate` de acelasi fel... relatii pe care tocmai din acest motiv le numim `persoanele`, nu? Persoana este definita de relatia cu o alta persoana. Asa putem vorbi de exemplu si despre persoanele Tremii..Ele sunt persoane tocmai fiindca se reflecta reciproc. Tatal este `tata` tocmai pentru ca asa i se descopera Lui de catre Fiul etc. Calitatea de persoana nu poate fi hotarata in sine de o suma de atribute. Iti dau un exemplu mai practic: o persoana care are vointa supusa unei constrangeri (oarecare) isi pierde calitatea de persoana? Nu as zice...
Apoi nu inteleg de ce zici ca Dumnezeu nu are puterea sa mai decida...tu vorbesti pe de o parte de relativitatea timpului (si bine faci), insa il supui pe Dumnezeu, care tot tu ai spus ca nu se supune timpului, unei incadrari temporare...luarea deciziilor in prezent sau viitor... nu exista asa ceva din pct. de vedere al lui Dumnezeu. Simplu fapt ca zici `Dumnezeu a hotarat ceva in ceea ce Il priveste` este gresit... fiindca o spui la trecut (care nu exista, nu? - tu ai spus). Faptul ca Dumnezeu este neschimbabil nu inseamna insa ca nu are libera vointa... Este fortata afirmatia ta si nu are un sprijin logic...`desavarsirea l-ar opri sa aiba o vointa libera fara sa involueze`. De ce? Adica de ce vointa libera il face sa involueze? Fiindca El nu se schimba daca la asta te referi... El nu revine asupra deciziilor, nu exista conflict in realitate (desi aparent am putea spune ca da - vezi cazurile in care Dumnezeu `s-a razgandit` sa mai faca nu stiu ce... )..conflictul apare la noi datorita unui vocabular limitat si totodata unei logice discursive - limitata la randu-i.

[odin]

:DAlexandra, nu ma pot intelege cu tine...:p
Eu defineam persoana in fct. de alta persoana, nu in fct. de mediul inconjurator... Poti sa citesti mai atenta un pic textul meu de mai sus.
Tu vorbesti de o evolutie a lui Dumnezeu - `a ajuns la perfectiune`... nu exista asa ceva. Evolutia insasi este temporara (si parca cazusem de acord ca Dumnezeu depaseste timpul, ca atare nu este corect sa folosesti expresii precum `Dumnezeu la perfectiune` etc. Citez: `Din momentul in care Dzeu si-a atins forma finala de existenta, El se ridica deasupra timpului`... El se ridica deasupra timpului ca dat ontologic (asa este El - atemporar)... Zici `din momentul` - asta este iar o notiune ce tine de timp... Tot discursul tau este intemeiat din pacate pe astfel de sintagme, care contrazic exact ce sustii si tu: ca Dumnezeu este in afara timpului...
Si apoi `eternitatea` este placuta in anumite conditii... de iubire, nu ai zice? Ce zice Faust?: `O, , ramai - esti atat de frumoasa...` Eternitatea devine insuportabila atunci cand facem referire la ea ca timp - o intindere infinita de timp...(scuze pt. expresie). Dar o clipa? Clipa poate insemna eternitate si inseamna din punct de vedere divin (al lui Dumnezeu). Astfel eternul nu exista cu adevarat... cred ca discutam niste probleme fara sa avem notiuni comune asupra unor directii sau termeni...

[odin]

la Faust am sarit un cuv. `O, clipa, ramai... esti atat de frumoasa`. Scuze,:D

[Alexandr_Bazil]

O observatie: e Alexandru :P
Mediul inconjurator presupune si persoanele din mediul respectiv. In factori de mediu intervin si persoanele cu care intram in contact
Avem o problema la intelegere reciproca :D (cred ca e intradevar pentru ca ne definim altfel termenii.. in fond e perfect explicabil.. termenul eternitate exista, dar o percepem altfel)
Eu bateam in schimb in alta directie: intradevar...daca luam notiunea de etern atunci ea poate presupune ca si trecutul si viitorul sunt comprimate intr-o clipa vesnica(cu toate ca trecutul deja pune probleme serioase: daca fiinta nu a fost dintotdeauna asa, atunci trecutul nu ramane decat o amintire, e retrait in intregime in clipa eterna, dar nu face parte din ea). Eternitatea e o stare de existenta. Noi percepem momentan timpul ca ceva cu inceput si sfarsit. Daca am ajunge la un stadiu superior, am trai si noi aceasta stare... din punctul nostru de vedere totul se desfasoara in acea clipa, si clipa este perpetua. Dar din punctul de vedere al unui om ce considera timpul relativ, noi am evoluat, am ajuns la un stadiu nemaipomenit de avansat, si am ramas acolo, pentru tot restul vremii. Si tot aici am vrut sa ajung: nimic nu se naste atemporal(este clar imposibil...geneza presupune un inceput) prin urmare Dzeu ori nu are geneza(o problema serioasa ce necesita multa imaginatie) ori are o stare inferioara, ce ulteriror o paraseste pentru a deveni etern. Cum totul este relativ, un observator din afara ne-ar spune ca noi continuam sa existam la infinit, dar noi percepem totul ca acelasi moment.
Din nou simple ipoteze.
Trecand la insuportabil...poate am folosit un termen mai dur unde nu era nevoie. Sa zicem ca singura provocare pentru o astfel de fiinta, singurul mod de a nu se inchide intr-o singura stare la care sa ramana, ar fi sa inceteze sa existe. Chiar si o stare de euforie eterna pentru unii nu ar fi destul, nu ar fi la fel de atragator ca ceva inca neexperimentat.